)
Articol de Cătălin Oprişan - Publicat vineri, 03 martie 2023 15:56 / Actualizat vineri, 03 martie 2023 15:56
Golgheterul CM Suedia a marcat cele 13 goluri cu ghete de împrumut. A lovit de 18 ori în 1958, apoi s-a accidentat grav și s-a lăsat. Are o medie incredibilă la echipa națională a Franței, 1,43 de reușite/meci
Directorul echipei naționale a Franței, Paul Nicolas, care jucase contra României la "Inter-Aliatele" de la Paris, din 1919, nu putea crede ceea ce auzea: a doua zi, pe 8 iunie 1958, băieții debutau la turneul final al Campionatului Mondial din Suedia, iar Fontaine tocmai îl anunța că are ghetele rupte? "Cu câte perechi ai venit aici?". "Cu una singură... Nu mă gândeam că o să evoluez prea mult"...
Just, atacantul de 25 de ani aflat în fața sa, avea, și el, dreptate. Debutase cu... cinci ani în urmă, împotriva Luxemburgului: 8-0, punctase de trei ori, dar adversarii abia adunaseră de-o echipă. Apoi, pauză lungă și un meci prin 1955, cu Franța B. Mai pe bancă, mai pe lângă, până la început de 1958.
Făcuse și o pauză ceva mai lungă, o operație la genunchi, dar, și așa, un parcurs de excepție la Reims, echipa de club: 26 de meciuri și 34 de goluri. Normal, l-au convocat.
Au mers din cameră în cameră, secvențe greu de crezut: au dat peste Stephane Bruey, omul avea același număr la ghete, i-a cedat o pereche. Noroc chior. Cu câteva zile în urmă, Nicolas îi chemase, separat, la el în cameră, atât pe Fontaine, cât și pe Rene Bliard.
Amândoi auziseră același text: "Mă bazez pe tine, vei fi omul din fața lui Kopa și a lui Roger Piantoni!". Bliard avea să plece acasă după ce se accidenta în penultimul meci de pregătire. Al doilea noroc chior.
Apoi, relația cu Raymond Kopa. Jucătorul născut în Marrakech venise la Reims tocmai pentru a-l înlocui pe "Unchiul", plecat la Real Madrid.
Era doar cu doi ani mai mare ca el, dar toți îl respectau. N-apucaseră să joace împreună, însă "Napoleon din fotbal" îl considera urmașul său, așa că avea grijă de el.
Iugoslavia i-a învins, el a reușit "dubla"
7-3 cu Paraguayul, în primul meci, după ce băieții lui Aurelio Gonzalez avuseseră 3-2!!! Just a pornit bine, cu trei goluri în jocul de început.
Înfrângere cu Iugoslavia lui Beara, Boskov, Milutinovic și Sekularac (tăticule, ce jucători!), dar două reușite și aici! Un nou punct cu Scoția, apoi o Irlandă de Nord obosită rău: 4-0, două goluri Fontaine.
Jurnaliștii suedezi și-au dat seama că e calitate, așa că au scris, în "Svenska Dagbladet": "Trebuie să te întorci foarte mult în istorie pentru a găsi orice urmă a unei echipe care a jucat la fel de elegant în Suedia precum francezii".
Semifinale contra Braziliei, o trupă imensă, cu Pele, Garrincha, Nilton Santos, Mario Zagallo, Didi ori Vava. Ultimul deschide scorul, Just egalează.
E 1-1 până când același Vava îi rupe piciorul "căpitanului" francez Robert Jonquet și totul se termină. Nu există înlocuiri, se încheie 5-2, dar, și așa, în 10 inși, Franța se descurcă onorabil.
La ediția anterioară, Sandor Kocsis marcase 11 goluri pentru Ungaria. Acesta era recordul de bătut, dar nimeni nu se gândea că Fontaine mai poate puncta de trei ori în partida pentru locul al treilea, contra Germaniei Federale, campioana mondială en-titre, cu Uwe Seeler ori Fritz Walter în lot.
Just a început să înscrie în minutul 16 și s-a oprit, cu a patra reușită, în 89, scriind istorie, cu 13 "bobițe" la un singur turneu final.
"Fontaine nu trebuia decât să stea în picioare ca să marcheze goluri"
Cris Freddi, istoric al fotbalului
Nu l-au recompensat cu nimic pentru recordul său. Ba da, scuze, cu o pușcă ceva mai specială, cu aer comprimat, cadou de la un ziar suedez. Peste ani, Gary Lineker s-a prezentat în fața sa cu o gheată de aur, ca parte a unui show TV.
Și-a rupt piciorul, de două ori, în 1960. S-a lăsat, la națională, la 27 de ani. 21 de meciuri și 30 de goluri, o medie, incredibilă, de 1,43!!!
Băiatul cu nume ilustru fusese mai mult ca o fabulă. Poezie pură pe gazon.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
