EXCLUSIV Partea a doua a superinterviului cu Răzvan Raț: "Eram cu el la masă și mi-a zis: «Știi că din cauza mea n-ai ajuns la Real Madrid, nu?!»" + Acuzele lui Il Luce care l-au șocat: "Mă felicit că nu am reacționat"

Răzvan, dacă ar fi să pui degetul pe trei momente cruciale ale carierei tale, la care te-ai opri?

Aș începe cu trecerea de la o echipă de țară, Rapid Piatra Olt, la Universitatea Craiova. Aveam 13 ani și intram în lumea fotbalului adevărat. Am participat la o selecție pentru completarea grupei profesorului Anghel Mităchescu, pe care-l voi considera întotdeauna unul dintre marii antrenori de juniori. M-a oprit în lot și de atunci, din 1994, am pornit pe drumul unei cariere frumoase.

Dar ai stat doar jumătate de an la Universitatea, de ce?

Mităchescu s-a certat cu cei de la club și a mutat toată grupa la Constructorul. La 15 ani însă, puteam ajunge la Școala "Nicolae Dobrin". Am trecut un trial la care veniseră sute de copii, dar n-au vrut să achite niciun ban pentru transfer. Am ajuns, în schimb, la Cetatea Târgu Neamț, în liga secundă. Exista regula cu doi juniori pe teren, iar antrenorul Silviu Stănescu mă știa de la Craiova și m-a luat acolo să-l ajut.

"Seche a îngenuncheat în fața mea și m-a îmbrățișat"

Momentul doi?

Cumpăna de la Bacău, unde Rapid m-a împrumutat în 2000, la 19 ani. Am retrogradat, însă cât am stat acolo am devenit copilul de suflet al lui Sechelariu. După ce am pierdut la penalty-uri barajul cu Farul, în cabină s-a întâmplat un episod incredibil, care m-a pus într-o postură delicată.

Ce anume?

Seche a început să fluture pistolul prin vestiar de nervi, fără să amenințe pe nimeni. Doar ca gest teatral. Și țipa: "Sunteți niște lași! Singurul pe care-l apreciez e copilul ăsta, care a dat tot ce-a avut mai bun!". Și s-a pus în genunchi în fața mea, m-a îmbrățișat! Eu m-am blocat, știind că, în acel moment, Seche era unul dintre cei mai puternici oameni din România. M-a mișcat gestul lui. "Copile, ai respectul meu toată viața!", mi-a zis. Și asta n-a fost tot!

"Alegi banii acum sau mai târziu?"

Păi, ce mai putea scoate?

Mi-a dat prima de menținere în prima divizie, 3.000 de dolari, chiar dacă picasem! Iar a doua zi m-a invitat la el acasă, unde mai era cu niște amici. "Vezi c-am discutat cu Copos și am stabilit să rămâi la Bacău". Mă gândeam că asta ar însemna să joc în liga secundă, chiar dacă mă asigurase că va cumpăra loc și va continua în Divizia A, ceea ce s-a și întâmplat ulterior. A plusat și m-a pus în mare încurcătură.

Cu niscaiva bani, nu?

Mi-a oferit imediat un contract pe 5 sezoane, cu 120.000 de dolari pe an. Eu aveam 10.000 de dolari la Rapid! M-am albit instant. Și mi-a mai dat și cheile de la un BMW M3, care era în parcare. Nou-nouț, scaunele îmbrăcate în țiplă! M-a luat cu transpirație, mai ales că sunt înnebunit după mașinile puternice. Eu conduceam atunci un Mitsubishi 3000 GT, pe care-l cumpărasem de la Bundea.

Și cum ai rezolvat cazul?

Am discutat întâi cu tata. "Gândește-te că obiectivul tău nu e să joci în liga a doua la 21 de ani". Apoi, l-am sunat pe Giovanni Becali, care era impresarul meu. "Nu-l poți crede pe vorbe pe Sechelariu că va cumpăra un loc în prima divizie. Alegi banii acum sau mai târziu?". Sigur, el avea și interesul să-și ia comisionul de la un transfer extern, iar dacă rămâneam la Bacău deveneam rege local, însă probabil că n-aș mai fi avut același traseu al carierei.

"Nu auzisem despre Șahtior!"

Ajungem la momentul trei.

Transferul la Șahtior, care mi-a schimbat complet viața: profesional, uman, financiar. Câștigasem titlul cu Rapid în vara lui 2003, iar la reluarea pregătirilor am plecat într-un precantonament mai lejer, cu familiile, la hotelul lui Copos de la Eforie. Giovanni și-a anunțat prezența acolo, că dorește să discutăm ceva. Ne-am pus să discutăm pe terasă și mă întreabă: "Vrei să joci la o echipă mare din Europa?". Mie îmi făceau ochii în cap ca la jocuri mecanice. "Da! Cum se numește?". Eram convins că e vorba despre Valencia, de care se vorbea mult în acea perioadă. Când a spus "Șahtior", m-am scuturat. "Ce-ai zis, bre?". Sincer, n-auzisem despre acest club! Apoi a început Giovanni să turuie, că va deveni un nume mare, că antrenor e Schuster, că vor investi bani mulți, bla, bla, bla.

Și-ai mers pe mâna lui.

A doua zi am plecat cu avion privat spre Donețk împreună cu Iencsi, care trebuia să semneze și el, și cu Gică Popescu. "Baciul" lucra în firma lui Giovanni. Încă nu știam nimic de contract. Am plecat în orb acolo. La Rapid aveam atunci 25.000 de dolari pe an, printre cele mai mici contracte din echipă. Când ne-a zis însă Giovanni că Șahtior ne dă 400.000 de dolari pe sezon, n-am mai stat pe gânduri. "Dă-ne, bre, actele să le semnăm repede, să nu se răzgândească ăștia!". Nu știu de ce Iencsi n-a mai rămas. A doua zi am făcut vizita medicală la un spital vai de capul lui, pe niște biciclete de se dezmembrau sub tine și cu câteva teste banale. Am semnat pe un an, plus opțiune pe încă patru.

"Am schimbat contractul de 7 ori în 10 sezoane"

Care a fost cel mai mare contract la Șahtior?

Muuuult! Pot spune doar că, în 10 sezoane, mi-am schimbat contractul de 7 ori! Au fost situații în care l-am modificat și de două ori într-un an! Nu la cererea mea, ci fiindcă așa dorea patronul. S-a întâmplat să mi se dubleze contractul într-un an doar fiindcă Ahmetov aprecia că merit să fiu răsplătit pentru evoluțiile mele.

Presupun că ai prins o mărire consistentă în iarna lui 2009, când apăruse oferta de la Real Madrid.

Da. Atunci a fost singura ocazie în care mi s-a adăugat la contract în contrapartidă la o ofertă de transfer. Adevărul l-am aflat însă la mult timp după tratative. În urmă cu vreo trei ani, eram la o masă la Madrid cu Florin Manea și cu un partener de-ai lui, Rodger Linse, fostul agent al lui Van Nistelrooy. Și-mi zice olandezul la un moment dat: "Știi că din cauza mea n-ai ajuns la Real, nu?". Prima reacție a fost să arunc cu ceva în el!

Serios?

Glumesc, evident! Mi-a explicat că îl impresaria pe Drenthe, pentru care a făcut lobby-ul necesar la club, în detrimentul meu. Prin prisma colaborării cu Van Nistelrooy, avea altă intrare la Mijatovici, care era director general și se ocupa de transferuri. Până la urmă, a fost o chestie legată de comisioanele impresarilor. La momentul respectiv, am fost dezamăgit că nu am ajuns la Real, care, pe postul meu, se despărțise de Roberto Carlos, iar Marcelo încă nu explodase. Am înțeles ulterior că nu a depins deloc de mine.

"Azi aș valora vreo 50 de milioane de euro"

Cât crezi că ar valora azi Răzvan Raț, aflat în vârful carierei?

Mi-e greu să spun. Dar dacă am fost pe lista lui Real, iar Valencia, Everton, Tottenham și Lazio au făcut și ele propuneri în vremurile bune, înseamnă, fără falsă modestie, că am fost un jucător de top. Din câte știu, Madridul oferise atunci 15 milioane de euro. Dacă încercăm un exercițiu de imaginație, asta ar însemna azi probabil undeva pe la 40-50 de milioane de euro! E greu să faci comparații de acest gen, fiindcă prețurile au luat-o razna.

Hai să ne întoarcem la poveștile din țară! Ai simțit că ai luat titlul din '99 cu Rapid în condițiile în care ai jucat doar de trei ori?

Abia venisem în '98, mă antrenam cu echipa mare și jucam la tineret, alături de Bratu, Ghioane sau Tibi Bălan, cu care am ieșit campioni și la "speranțe". Lucescu mi-a explicat că n-are sens să mă țină pe bancă în liga întâi, ci că e mai bine să joc la echipa a doua. M-a adus doar când a avut nevoie să mă bage. Oricum, n-am în palmares titlul în blugi, cum e cazul altora, iar a te pregăti la 17 ani și jumătate cu Sabău, Pancu, Lobonț, Nanu, Iencsi, Lupu sau Măldărășanu însemna enorm.

"Era să-mi rup dinții în fistic"

Cine te-a luat sub aripă?

Lupu! M-a învățat live tot ce înseamnă viața de București. Mi-a prins bine și-i mulțumesc lui Dănuț că am căpătat experiență turbo pe toate fronturile! Sunt mândru că nu mi-am pierdut capul, în ciuda tuturor tentațiilor și posibilităților din jur. Lupu nu era pe băute. Ăsta e un mit. Îi plăcea să piardă nopțile, să socializeze, să se mute din restaurant în restaurant, să fie în mijlocul atenției. Îi ziceam "nea Dănuț"!

Îți amintești o întâmplare din peregrinările prin nocturnele Capitalei?

M-am trezit că-mi bate la ușă la Pro Rapid pe la 1:00 noaptea. Dormeam, că aveam antrenament a doua zi, la 10:00. "Hai să mergem, acum!". Ne-am dus la Intercontinental, unde se strângea protipendada Bucureștiului. Lupu îi știa pe toți, era de-ai casei. Ne-am așezat la masă, am văzut un bol cu ceva ce semăna a alune și, când să mestec, îmi trosnesc dinții! Au făcut clic!

Era fistic!

Exact! Să-mi rup măselele, nu alta! Dănuț a văzut faza și mi-a aplicat un "capac" după ceafă: "Băi puștiule, mă faci de râs?! Vezi că alea se decojesc înainte!". Asta a fost intrarea mea în viața Bucureștiului. Prin '98, când am ajuns în Capitală, nu știu câtă lume știa ce-i ăla fistic, mai ales pentru cei veniți din provincie.

Ai fost om de bază la titlul Rapidului din 2003. Care a fost cheia acelui succes cu Rednic pe bancă?

Emulația grupului. Eram o echipă foarte unită. Ieșeam împreună aproape după fiecare antrenament sau meci. Aveam câteva locuri de adunare. Un mic mall din Dorobanți, peste drum de Liceul "Caragiale", la Irish Pub din Unirii sau pe Banu Manta ori la discotecă. Când strigam între noi "Ne vedem la birou!", știa toată lumea parola. Nu săream însă niciodată calul, socializam decent, iar asta i-a ajutat și pe stranieri, Godfroid sau Zyiati, să se adapteze perfect.

"Messi e pe primul loc în ce privește adversarii direcți pe care i-am întâlnit în carieră. Mai departe, e greu să fac un top, dar e suficient să-i mai amintesc pe Totti, Șevcenko, Kaka, Rui Costa, Recoba, Veron sau Seedorf" Răzvan Raț

Colecționar de vinuri

Sunt câțiva ani de când Răzvan și-a descoperit o pasiune specială: vinurile. "Am învățat de la Mircea Lucescu și mi-a plăcut foarte mult domeniul. Citesc, mă informez, am deja o colecție cu sute de sticle, în general vin roșu. Sunt produse din Franța, Italia, Spania, Chile, Argentina. Când mi se face poftă, mai deschid câte una în familie sau cu prietenii, că doar nu le-am luat să mă uit la ele", spune fostul internațional.

Cele mai multe meciuri în Europa

Raț a izbutit o performanță unică pentru fotbalul nostru: este singurul jucător român care a depășit bariera a 100 de partide în cupele europene! Fundașul stânga a adunat în total 107 meciuri, fiind urmat de Hagi (95) și de Gică Popescu (88).

Cifrele lui Raț la cluburi:

12
echipe se află pe CV-ul lui Raț: Rapid Piatra Olt ('88-'94), U Craiova ('94), Constructorul Craiova ('95), Sporting Pitești ('96-'98), Cetatea Tg. Neamț ('96), Rapid ('98-'00, '01-'03), FCM Bacău ('00-'01), Șahtior ('03-'13), West Ham ('13-'14), Rayo ('14, '15-'18), PAOK Salonic ('14-'15), Poli Timișoara ('18)

107
meciuri a strâns în L1, dintre care 83 în tricoul Rapidului, pentru care a marcat și 4 goluri

22
de trofee a cucerit în carieră, cu Rapid (2 titluri, o Cupă, 2 Supercupe) și cu Șahtior (Cupa UEFA, 7 titluri, 5 Cupe, 4 Supercupe)

251de partide în campionate externe a jucat Raț, la Șahtior (175), West Ham (15), Rayo (36) și PAOK (25)

”Am ieșit în câștig maxim din relația cu Lucescu”

Lucescu a fost omul care l-a adus pe Raț la Rapid în 1998, iar nea Mircea l-a regăsit pe jucător la Șahtior, unde Răzvan a ajuns cu un an înaintea lui Il Luce

Raț a colaborat 10 sezoane cu Il Luce, la Rapid și la Șahtior. Chiar dacă au existat contre publice între cei doi, Răzvan admite că antrenorul român l-a ajutat în carieră.

Toată cariera ta la vârf se leagă în special de numele lui Mircea Lucescu, o relație cu bune, cu rele, cu acuze reciproce, dar și cu triumfuri. Cum ai cataloga această colaborare?

Per total, am ieșit în câștig maxim după 10 sezoane petrecute împreună. Un an la Rapid, nouă la Donețk. Am evoluat fotbalistic, uman, am învățat multe lucruri. E adevărat că au existat și momente mai tensionate, pe care le consider firești. Au existat niște critici personale la adresa mea, dar atunci am văzut doar cuvintele, nu și ce se afla în spatele lor.

Adică?

Atunci când cineva nu așteaptă nimic de la tine, nu te bagă în seamă. Dacă mă certa, era clar că voia ceva, să mă ajute, să cresc, să progresez. Am reacționat pe moment, însă n-aș zice că a fost vorba despre o relație tensionată cu nea Mircea. Se întâmpla un schimb de replici pe loc, apoi discutam și lucrurile se reglau din mers.

"Nu mă așteptam la acea reacție din partea lui"

A rămas acel episod, când erai la interviuri după un 1-5 cu Barcelona în Champions League, iar Lucescu a strigat tare, să se audă: "Spune și că am luat două goluri din cauza ta!". Ai replicat atunci că te-ai săturat de critici. Ţi-ai mușcat limba să nu zici mai mult?

Pierduserăm, toți eram nervoși, nea Mircea fierbea, oala dădea în clocot. Se spun multe în asemenea momente. Mă felicit că nu am reacționat altfel, fiindcă sunt un tip coleric. Nu era cadrul propice. Oricum, nu mă așteptasem la acea reacție din partea lui nea Mircea, nu consideram că eram vinovat pentru ce se întâmplase în meci, că nu jucasem singur. Am despicat apoi firul în patru, separat. Chiar dacă m-am simțit nedreptățit uneori, am realizat că Lucescu dorea, de fapt, să fiu și mai bun, dincolo de critică.

Un sfat important de la Mircea Lucescu?

Mereu sublinia că un jucător limitat ca inteligență e limitat și pe teren. Adică fără minte nu poți înțelege jocul. Creierul te ajută să treci și peste anumite dezavantaje fizice. De exemplu, Iniesta nu a fost un mare atlet, dar a compensat fantastic prin inteligență și viziune. Ideea e să nu crezi niciodată că ești cel mai deștept și le știi pe toate, fără să mai asculți nimic și pe nimeni.

"O mai lungeam în noapte cu brazilienii"

Cum ai descrie emoțiile trăite la cucerirea Cupei UEFA?

E realmente greu de explicat în cuvinte. E o trăire intensă, unică, bucuria de a simți că ai realizat un lucru istoric pentru tine, familie, țară. Nu e simplu să ridici un trofeu deasupra capului. Gândește-te numai câte mii de jucători pleacă la drum într-o campanie și numai 23-25 își trec o cupă în palmares la finalul sezonului! Procentul e mic, intri într-un grup select, care face cu atât mai prețioasă o asemenea performanță.

O întâmplare simpatică alături de brazilienii pe care i-ai avut colegi la Donețk?

Sunt multe, imposibil de relatat! Țin în continuare legătura cu mulți dintre ei, în special cu Fernandinho, Douglas și Willian. Uite, mai mergeam cu ei prin oraș, o mai întindeam în noapte, însă apărea de fiecare dată un mesager de la club, care-i monitoriza, și făcea un gest discret: "Gata, băieți! Acasă!". Brazilienii mai protestau, unii refuzau să se oprească, cel mai greu era însă cu Brandao, care iubea viața ceva de speriat!

De la Dacie la bolizi SF

Marea pasiune a lui Răzvan sunt mașinile puternice: "Nu sunt un vitezist, dar e extraordinar să simți senzația de putere a motorului, să te bage în scaun când pleci de pe loc". Imaginile în patru trepte arată cum au evoluat posibilitățile, preferințele și visurile fostului internațional.

Cu ce a pornit

Dacia 1300
Cu număr personalizat, mașina era condusă de Raț în tinerețe

Ce conduce

Ferrari 430
Și-a achiziționat în 2008 bolidul care atinge suta de kilometri în 4 secunde! Conduce în continuare aceeași mașină, în România

Ce-și dorește

Tesla Roadster
Automobilul electric va ieși pe piață în 2020 și va costa în jur de 250.000 de dolari. Raț: "Nu știu dacă merită investiția, e o mașină de duminică, de familie, și prinde suta sub două secunde! Mă mai gândesc până apare"

Visul irealizabil

Koenigsegg Regera
Model hibrid dezvăluit la Salonul Auto de la Geneva în 2015, cu numai 80 de exemplare construite de producătorul suedez. Cost: 2 milioane dolari. Raț: "E superbă, dar nu e cazul să dau atâția bani!"

• Partea întâi a interviului: "Au mai fost evadări secrete la națională, nu doar Mutu!" + Ce selecționer l-a nedreptățit cel mai mult: "A fost o decizie incorectă"