4 comentarii. Scrie și tu!

SUPERINTERVIU cu Răzvan Raț: "Au mai fost evadări secrete la națională, nu doar Mutu!" + Ce selecționer l-a nedreptățit cel mai mult: "A fost o decizie incorectă"

După o carieră de 15 ani la reprezentativă, Răzvan Raț, 37 de ani, s-a retras din fotbal cu un bagaj remarcabil printre ”tricolori”

Articol de Justin Gafiuc, Marius Mărgărit, Liviu Manolache
Vineri, 03 August

DIN CUPRINS
 Cum descrie debutul la națională
 Ce n-au știut presa și publicul despre escapadele "tricolorilor"
 Cum l-a nedreptățit Iordănescu și ce discuții avut cu Daum

Longevitatea, poveștile și cifrele lui Răzvan Raț la lot l-au introdus definitiv în istoria modernă a naționalei, alături de Hagi, Popescu, Dorinel, Mutu sau Chivu.



Răzvan, închei cariera pe locul 4 all-time la capitolul selecții în echipa națională. Ai strâns 113 meciuri, doar Dorinel, Hagi și Popescu sunt peste tine. Încă două partide și urcai pe podium!
N-am simțit niciodată o provocare specială să fiu în Top 3 selecții. Obiectivul a fost să pot evolua cât mai mult la echipa națională, dar nu mi-am propus să-l depășesc obligatoriu pe Popescu sau pe altcineva. Nimeni nu se gândește: "Vreau să joc de 50 de ori sau de 100 de ori la reprezentativă". E o prostie! Totul a venit natural, iar plăcerea de a îmbrăca tricoul României a crescut de la meci la meci.

Îți mai amintești golul marcat în poarta lui Kahn la acel formidabil amical cu Germania, câștigat cu 5-1 pe Giulești?
Cum aș putea uita un asemenea moment? Kahn era poate cel mai bun portar din lume, iar acel gol a rămas unul dintre momentele speciale petrecute la echipa națională. Ce m-a motivat însă mereu la lot a fost faptul că n-am simțit niciodată că aș avea asigurat locul. Am stat în permanent pericol.

"Presiunea m-a obligat să fiu brici la club și la lot"

N-ai avut totuși o concurență serioasă pe post.
În jurul fundașului stânga s-au creat mereu discuții. Când a fost încercat Neșu, săracul de el!, n-a dat randamentul așteptat. Și se zicea: "E mai bine totuși cu Raț!". A apărut apoi varianta cu Radu Ștefan. La fel, n-a ieșit cum trebuie, băiatul s-a și retras devreme de la națională. Antrenorii au revenit mereu la mine, dar iarăși tevatură: "Ce caută Raț în echipă?". Asta m-a ținut sub presiune și m-a obligat să fiu brici și la club, și la reprezentativă ca să-mi pot păstra locul.

Debut cu Franța în februarie 2002, amical pe Stade de France. Pe cine ai avut adversar direct?
Pe Thuram! Un fotbalist imens, care urca mult pe bandă. Au fost 80.000 de oameni în tribune, nea Puiu m-a scos la pauză ca să mă protejeze, nu fiindcă aș fi jucat nasol sau că mă făcuseră francezii pilaf. Oamenii cu greutate ai naționalei de atunci, Popescu, Munteanu, Ilie, Moldoveanu, Chivu, Lobby, m-au ajutat să intru repede în grup. Iar eu n-am clacat în timp. Aș fi putut s-o fac exact de la partida cu Franța, cu un adversar special, cu o atmosferă încărcată, dar eu mi-am urmărit întotdeauna țelul. Să am continuitate la nivel înalt, fiindcă jucători la lot au tot apărut, dar au dispărut în scurt timp tocmai din cauza inconstanței.

"Am fost disperat să vin la echipa națională"

Care au fost, până la urmă, resorturile acestei constanțe remarcabile la echipa națională?
Am fost mereu disperat să vin la națională, nu doar să strâng o selecție pentru statistică. Mi-a plăcut să fiu la lot, am stat conectat non-stop la viața reprezentativei. Simplu: am iubit din tot sufletul tricoul României și niciun sacrificiu nu mi s-a părut prea mare atunci când a fost vorba de tricolor! Am iubit atmosfera, colegii, suporterii, antrenorii, imnul. M-am bucurat pentru fiecare calificare, m-am întristat la eșecuri, dar nu m-am simțit nicio clipă demotivat.

Nici atunci când au curs necalificările la Mondiale?
Am ratat trei preliminarii pentru Mondiale, e drept, ăsta e lucrul care mă doare cel mai tare! Am găsit însă mereu ambiția și orgoliul de a o lua de la capăt cu aceeași energie. Din păcate, nu mai putem întoarce timpul înapoi.

"Cu Olanda, am făcut pe noi când nu trebuia"

Euro 2008, primul tău turneu final, un meci cu Olanda de neînțeles până azi. Chiar ați crezut că adversarul va evolua lejer ca să faciliteze calificarea României în dauna Franței sau Italiei?
Nu! Asta s-a întâmplat doar în discuțiile din afara echipei, suporteri, media. Se acumulase o mare presiune, s-a creat tam-tam în jurul partidei, că vezi-Doamne Olanda ne va da meciul, dar nu putea fi adevărat așa ceva, chiar dacă ei erau deja calificați. Exista varianta să ne calificăm și cu o remiză dacă Franța și Italia terminau nedecis, se formase un curent național de genul "hai că merge și cu un egal!", dar Olanda ne-a dat cu terenul în cap. Adevărul e că am făcut pe noi când nu trebuia, într-un moment-cheie!

L-ai boscorodit pe Mutu pentru penalty-ul ratat cu Italia?
L-am înjurat și în gând, și în față! Toți am făcut asta! Dar se întâmplă, au trecut prin asta jucători imenși. Ați văzut și la ultimul Mondial ce i s-a întâmplat lui Messi!

L-ai înjurat pe bune?!
Vorba vine! Credeți că el nu și-ar fi dorit să marcheze? Sigur, după meci i-am reproșat: "Băi, puteai și tu să dai gol!". Probabil că mi-a scăpat și vreo înjurătură. Dar n-am fi rezolvat nimic dacă ne certam. Era prea târziu.

"M-am simțit respectat în vestiarul naționalei. Au mai existat însă și excepții, că nu poți să ai gust de ciocolată pentru toată lumea! Am avut cu unii colegi discuții mai bărbătești pentru a le argumenta de ce e mai bine să procedeze într-un anume fel în ajutorul grupului" Răzvan Raț

"Au mai fost evadări secrete la națională, nu doar Mutu!"

Cât de mult au dăunat naționalei celebrele escapade ale lui Mutu?
Nu știu dacă au avut mare influență! De-a lungul anilor s-au întâmplat multe lucruri de acest gen la națională, dar presa și publicul n-au aflat niciodată! Au mai existat evadări de la lot.
Interesant! Spunem numele "actorilor"?
N-o să mă apuc să fac acum dezvăluiri. Vorbesc doar despre mine. În 15 ani petrecuți la națională, n-am fugit niciodată din cantonament, deși am avut numeroase ocazii. A fost o chestie de alegere personală. Am făcut ce am dorit în timpul liber, dar nu am "driblat" niciodată pe durata pregătirilor. M-am ghidat după niște principii clare.

"Iordănescu m-a nedreptățit luându-mi banderola la Euro 2016"

A fost mai greu să lucrezi cu rigoarea lui Pițurcă ori cu strictețea lui Iordănescu?
Am colaborat bine cu amândoi. M-am adaptat, indiferent de numele antrenorului. Nu am avut probleme cu niciun antrenor de la națională fiindcă am fost un jucător disciplinat, am respectat personalitatea fiecărui tehnician, dar și indicațiile lor de la antrenamente sau meciuri.

Lui Iordănescu îi porți însă pică pentru faptul că te-a deposedat de banderolă la Euro 2016?
A fost o decizie incorectă, pe criterii necunoscute. Dar asta nu înseamnă că traversez strada când îl văd. Îi păstrez același respect, fiindcă e selecționerul care mi-a oferit debutul și m-a propulsat la națională. Dar strict legat de acel episod, da, m-am simțit nedreptățit.

De ce?
Fiindcă fusesem căpitan toată campania de calificare. Era un drept câștigat de mine pe teren, firesc era să asigure o continuitate, ca o evoluție normală a lucrurilor, nu fiindcă m-aș fi născut eu cu banderola pe braț. Doream s-o port la partida de deschidere cu Franța, un moment de gală, pe care-l meritam, iar apoi putea s-o dea altcuiva. Să ne înțelegem însă, nu e un atac la Chiricheș, ci doar vă spun ce am avut atunci în suflet și în minte.

"Am purtat niște discuții penibile cu Daum"

E corect spus că Daum a avut grijă să te pensioneze în avans de la echipa națională?
Am purtat cu el niște discuții simple, dar penibile. Veneam după Euro 2016, era intersezon și mă aflam în cantonament cu Rayo. Mă aflam în perioada meciurilor de pregătire, la fel ca și alți jucători care au fost convocați. Prima dată m-a sunat secundul Ionuț Badea. Și-mi zice: "Domnul Daum știe că nu ai echipă, nu joci nicăieri și nu te poate chema fiindcă nu ai partide în picioare". Mi s-a părut ciudat.

Dar Daum personal nu te-a căutat?
Ba da. Și-mi spune o chestie și mai bizară: "Mi s-a transmis că vei strica atmosfera la lot dacă te chem și nu te bag. Adică personalitatea și influența ta vor dăuna naționalei". Poftim??!! L-am întrebat: "Mă cunoașteți personal? Credeți orice vă spune cineva despre mine?".

"A fost un mandat dezastruos"

Ai aflat cine l-a "injectat" pe Daum?
Nu mi-a spus și nici n-am aflat. Dar am fost foarte surprins. OK, am avut o influență la națională, mai ales în ultimii ani, dar în niciun caz negativă. Fiind căpitanul echipei, am căutat să ajut. Mi-a explicat că mă apreciază pentru carieră, bla, bla, bla. De fapt, a fost pentru mine ca o barieră de la începutul mandatului lui și am realizat că va fi greu să mai ajung la națională cu Daum antrenor, care, practic, m-a pensionat de la lot.

"Dezastru" e cuvântul potrivit pentru a caracteriza "epoca Daum"?
Fără îndoială! Un dezastru total: rezultate, calificare pierdută foarte devreme, timp pierdut, bani irosiți. Ăsta e adevărul! Și spun asta nu pentru că nu m-a convocat pe mine. Faptele o arată.

"Vreau să lucrez în administrație"

Raț spune că nu-și dorește o carieră de antrenor, ci ar prefera un job administrativ: "Am terminat în țară, pe bune, o facultate de management, am făcut și un master, aș începe și mâine o nouă viață pe acest domeniu, dacă mi se va ivi o șansă. Am deja niște oferte din România și ca manager, și ca antrenor. Analizez. Dar nu sunt potrivit pentru o muncă de tehnician. Sunt mai coleric, nu am răbdare, e o meserie care-ți răpește mult timp din cel pe care l-ai dedica familiei".

CIFRELE LUI RAȚ LA NAȚIONALĂ:

9.570minute jucate pentru România

59
de victorii repurtate în tricoul naționalei, 28 remize și 26 înfrângeri

2
turnee finale, Euro 2008 și Euro 2016: 5 meciuri (4 integralist), 421 minute

2
goluri, ambele în amicale: Germania (2004), Albania (2014)

Top 10 selecții națională

1. Dorinel Munteanu 134
2. Gheorghe Hagi 124
3. Gheorghe Popescu 115
4. Răzvan Raț 113
5. Ladislau Boloni 102
6. Dan Petrescu 95
7. Bogdan Stelea 91
8. Michael Klein 90
9. Bogdan Lobonț 86
10. Marius Lăcătuș
Mircea Rednic 83

Topul căpitanilor României

1. Gheorghe Hagi 65
2. Cristian Chivu 50
3. Costică Ștefănescu 43
4. Cornel Dinu 38
5. Gheorghe Popescu II 34
6. Răzvan Raț 28

"Un antrenor îmi spunea odată că lucrul cel mai greu de obținut în fotbal e respectul și încrederea colegilor, fiindcă invidia și concurența sunt mari printre fotbaliști. Toți ar vrea să fie lideri, dar puțini au calitățile necesare"
Răzvan Raț

"Nu m-am implicat foarte tare în zona de business. Am o investiție de suflet cu Școala de fotbal de la Slatina, o pensiune la Predeal, un hotel la Slatina, ceva proprietăți care-mi mai aduc venituri. Și cam atât!"
Răzvan Raț 

O carieră în 6 imagini 

Raț e numitorul comun pentru ultimele două decenii din povestea Rapidului, a lui Șahtior și a echipei naționale. Fotografiile stau mărturie!

E greu să surprinzi în câteva ipostaze un traseu remarcabil prin longevitate și trofee cucerite în 22 de ani petrecuți în România, Ucraina, Anglia, Spania și Grecia. Ce coincidență, sunt în total 22 de momente de triumf pentru Raț, titluri, cupe, supercupe, câștigate doar cu Rapid și Șahtior! 

Plus, evident, traseul de cursă lungă în tricoul naționalei, început și terminat la Paris: start cu Franța în februarie 2002, final cu Elveția la Euro 2016. Sunt bornele între care au intrat două turnee finale și emoțiile unui gladiator care n-a acaparat niciodată prim-planul, dar a marcat decisiv istoria modernă a reprezentativei. 

 


1999: Raț (primul din dreapta) își trece în cont cel dintâi trofeu al carierei, campion cu Rapid
gf 4
2003: Sezonul celui de-al doilea titlu cu Rapid, Raț (al treilea de la dreapta la stânga) fiind printre oamenii de bază ai trupei lui Rednic

2004: Bucuria nemărginită după golul înscris în poarta lui Kahn, în amicalul România - Germania (5-1), pe Giulești

2008: Într-un duel cu Benzema, la debutul lui Răzvan într-un turneu final, România - Franța 0-0 la Euro 2008

2009: Cel mai prețios trofeu al carierei, Cupa UEFA cu Șahtior

2016: Ultima apariție în tricoul naționalei: România - Elveția 1-1 la Euro 2016

Comentarii (4 ) Adaugă comentariu

sexilian  •  03 August 2018, 19:46

Un mare modest LUPTATOR'............

Andrei Babicu Stefan  •  03 August 2018, 12:24

Felicitări pentru cariera frumoasa pe care ai avut-o, mult succes pe mai departe! Ciprian Teleaga, știu că vezi asta, ***

legendavisinie  •  03 August 2018, 11:17

După retragerea lui Raț, a mai rămas doar Săpunaru - singurul fotbalist român aflat încă în activitate, câștigător al unei cupe europene cu o echipă de club.

Vezi toate comentariile (4)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase