EXCLUSIV Lucian Sânmărtean, primul interviu după retragere: "Dacă mi-aș reface drumul carierei, aș păstra și greșelile"

Șerpuirile lui cu mingea la picior sunt amintire. Sânmărtean a renunțat la fotbal, însă fotbalul îl va păstra într-o lume a contrastelor: un jucător genial, dar care parcă nu a atins nivelul talentului pe care l-a avut. Un fotbalist despre care aveai tot timpul impresia că poate mai mult și că nu a ajuns unde ar fi meritat. "Bombardați-mă cu întrebări!". Primul interviu cu Lucian în calitate de fost fotbalist

Lucian, ce regreți din carieră?
Nu-mi pare rău pentru nimic, nici măcar pentru deciziile proaste pe care le-am luat în viață. Așa a fost să fie, acesta a fost drumul meu și l-aș reface dacă aș lua-o de la capăt, aș păstra și greșelile. 

Cum crezi că te privesc oamenii care se uită la fotbal?
Ca pe un tip care a reușit în fotbal. Puteam avea o altă carieră, mai bună, dar vorba lui Szukala, se putea și să nu realizăm nimic, să fi rămas niște oameni simpli. Toată lumea are impresia asta, că aș fi putut face mai mult, însă eu am fost aproape să închei cariera la 28 de ani, când am plecat de la Utrecht. În situația aia chiar aș fi rămas cu neîmpliniri. Regret că n-am jucat la Real Madrid sau la Barcelona, dar ăsta e un regret al multor jucători! 

"Banii pe care-i am îi oferă familiei un confort"

Tehnica pentru care ai fost lăudat era ceva educat?
Nu, m-am născut cu asta. A trebuit să corectez mișcările de pe teren, aspecte tactice și de pregătire fizică. Tehnica am avut-o mereu. Păcat că nu s-a putut înregistra când eram eu mic, așa cum am văzut la Messi și la alți jucători. Driblam dintr-o deprindere naturală, fără efort. Aceleași driblinguri pe care am ajuns să le fac în prima ligă le făceam și când eram mic. Pe urmă am avut o problemă la 15 ani, când a început să conteze forța. Am lucrat mult cu Ion Balaur, el m-a ajutat să capăt și alte calități în afara tehnicii. 

Ai câștigat suficienți bani încât să stai liniștit?
Am câștigat, dar niciodată nu e suficient. Banii pe care-i am îi oferă familiei un confort. N-o să mă opresc, pentru că m-am obișnuit să fiu activ. Voi încerca să fiu antrenor, deși acum ceva timp eram convins că nu voi deveni tehnician. Trebuie să iau licențele și o să încerc. Dacă va ieși ceva, bine, dacă nu, o să lucrez doar cu copii. Aș vrea să fiu secund întâi sau să pornesc ca "principal" în ligile mici, s-o iau de jos și să mă formez. Nu mă simt capabil să conduc o echipă importantă acum. 

Ca antrenor cum o să fii? Ca jucător păreai dificil.
Eram ușor sensibil, delicat. Am început foarte prost cu Hizo, ca să vă dau un exemplu. Două săptămâni m-a biciuit verbal, m-am răzvrătit și a început să discute cu mine, să nu mai țipe. Din acel moment am avut o relație bună și mai vorbim și acum la telefon. A recunoscut și el: "Dacă n-am fi ajuns să discutăm normal, eu nu te-aș fi descoperit niciodată!". Am avut astfel de probleme cu toți antrenorii pe care i-am avut. Eu nu sunt sociabil, tac, analizez. Așa mă comportam când ei încercau să se apropie de jucători cu glume, cu discuții și interpretau probabil greșit atitudinea mea. Așa sunt, nu pot să mă prefac!

"Porumboiu mi-a salvat cariera"

Hizo ce avea cu tine?
Porumboiu îi spusese "P-ăsta fă-l să joace, ține-l în priză!". Și a crezut că așa mă va ține în priză, cu țipete. Așa a fost și cu Pițurcă, după patru ani în care nu vorbiserăm m-a luat la Al Ittihad și chiar am devenit prieteni. 

A fost vreun moment decisiv în cariera ta?
Perioada de la Vaslui. Venisem din Olanda și eram tentat să pun stop, să mă las de fotbal. Am jucat până la urmă șase luni la Bistrița și... Cu Vaslui a fost foarte interesant... Am negociat cu Steaua, cu Dinamo, cu Timișoara, cu CFR și nu mă înțelesesem cu niciuna. Porumboiu mi-a zis "Eu te vreau la Vaslui. Te înțeleg că negociezi cu Dinamo și cu Steaua, o să te aștept". A fost surprinzător, mi-a plăcut cum mi-a vorbit și l-am sunat "Domnule, ia-mă la Vaslui!". După primele două meciuri m-a desființat! Mă gândeam "Dumnezeule, unde am venit?". Pe urmă am început să joc. Pentru că plătea niște bani, Porumboiu voia ca jucătorii lui să zbârnâie. Eu cred că omul ăsta mi-a salvat cariera. 

Echipa aia frumoasă de la Vaslui n-a câștigat nimic, de fapt.
Chiar vorbeam cu Adailton, care-mi zisese că el nu pleacă din România până nu ia un titlu. A fost dezamăgitor, n-am luat nici măcar o Cupă, deși echipa era frumoasă, ca joc. Nu am câștigat nimic și s-a mai și desființat clubul!

Te așteptai să joci cu Albania, la Euro.
Nu mă așteptam să joc. Dacă nu fusesem folosit în primele două partide, de ce aș fi jucat titular în al treilea? A existat un moment frumos, când spectatorii au început să strige numele meu, cereau să fiu trimis pe teren. Am fost impresionat și am prins, până la urmă, jumătate de meci la un Euro.

4 
trofee a câştigat Lucian: Cupa şi Supercupa în Grecia cu Panathinaikos şi două titluri în Liga 1 cu FCSB

"Mă gândeam la retragere de ceva timp, dar când a venit în vara trecută oferta de la Voluntari am fost atras de prezența unor veterani de calitate precum Lazăr și Marinescu" Lucian Sânmărtean

"Statutul de vedetă ajută în funcție de banii pe care-i ai"

Sânmărtean își amintește că în Olanda era numit "Virtuozul de cristal", dar "mă simțeam de 40 de ani, deși aveam 27", rememorează calvarul din Grecia, explică de ce e greu de jucat și de trăit în Arabia Saudită și de ce Bucureștiul l-a cucerit definitiv.

Ce jucător alături de care ai jucat te-a impresionat cel mai mult?
Mi-a plăcut Adailton mult. A fost cel mai bun jucător pe care l-am văzut eu în România. De departe! Un tip foarte inteligent, bun în ambele faze, era evident că-l ajutase perioada petrecută în Italia, simțea jocul fantastic. Plus tehnică, faze fixe, goluri. Wesley era un marcator, dar ca joc, Adailton avea o clasă peste!

"Singurul erou al vieții mele a fost tatăl meu"

Ce idol ai avut când erai copil?
Nu am avut un model, singurul erou al vieții mele a fost tatăl meu! Lui îi sunt recunoscător că nu m-am pierdut pe drum la 15 ani, când mulți tineri se pierd. Îmi plăceau Hagi și Ilie Dumitrescu. Pe Balaci nu prea l-am prins, pe Dobrin nici atât... Obișnuiam să mai urmăresc cu atenție jocul lui Roberto Baggio, un fotbalist cu adevărat fantastic.

Pe ce post te-ai simțit cel mai bine?
Am jucat mijlocaș stânga și închizător-coordonator. Am mai jucat cu nea Piți în 4-3-3, mijlocaș box-to-box, și mi s-a părut o poziție potrivită. Jucam inter alături de Muntari, care era foarte bun. Închizător am fost doar la Steaua și mi-a fost ușor să ocup acel post, mai ales lângă Pintilii, care are un simț tactic și o capacitate de recuperare foarte bune. La Steaua a fost ușor fiindcă echipa ataca, avea mingea în majoritatea timpului. A fost ciudat când mi-a zis Reghe c-o să mă pună lângă Pintilii, chiar am avut o teamă. Mă gândeam că acolo era vorba despre altă poziționare, altă alergătură.

"Mai mergeam la un șpriț, mai stăteam într-o discotecă"

Pare că în România jucători cu gena lui Hagi, Sânmărtean, Cernat sunt pe cale de dispariție.
Se nasc mai rar fotbaliști de excepție, care să facă diferența. Dar avem și acum în națională jucători buni: Budescu, Stanciu, Răzvan Marin. Ca să apară genii trebuie cluburi care să investească, antrenori cu "ochi", condiții bune, răbdare! Eu am avut noroc cu regretații Jean Pădureanu și Constantin Cârstea, care conduceau Gloria, un club mic obligat să promoveze tineri pe care să-i vândă. Așa am jucat meci de meci. Acum e mai greu pentru un tânăr, deși e regula asta cu jucătorul sub 21, care mi se pare senzațională. Rezultate s-ar putea face și fără mari fotbaliști, să construim o echipă omogenă, organizată, atentă în apărare. Islanda așa s-a calificat la Mondial, deci funcționează.

Ce fel de viață extrasportivă ai avut?
Am mai făcut excese la 20 de ani, când mai mergeam la un șpriț, mai stăteam într-o discotecă. Pentru a juca până la 38 de ani, ca mine, îți trebuie disciplină, o familie, liniște. De pe la 28 de ani n-am mai făcut excese. După 30 de ani, organismul nu mai rezistă dacă nu ai grijă. Obișnuiam să dorm de la zece și jumătate, pentru că la 7 mă trezeam s-o duc pe fie-mea la școală.

"Organismul meu secretă mai mult testosteron"

Ți s-a sugerat vreodată să te dopezi?
N-am luat parte la doping, n-a fost nimeni depistat la cluburile pe la care am trecut. La nivel înalt cred că există metode de refacere speciale, laboratoare care-i ajută să se refacă. Nu neapărat doping. Marile echipe își permit să aducă și oxigen de pe Lună pentru refacere.

Ai avut o problemă în Grecia!
Da, s-a întâmplat la Panathinaikos. Organismul meu secretă mai mult testosteron decât în mod normal. La un fotbalist profesionist aflat în efort maxim, limita e de 4, eu aveam 6-7 mereu. Grecii s-au speriat și m-au scos din programul de pregătire pentru trei luni de zile: "Dacă nivelul testosteronului scade sub 4 după trei luni, înseamnă că te-ai dopat!". După pauza aia mie mi-a crescut testosteronul la valoarea 9!

Și ce ai făcut?
Nu am făcut nimic. Odată ce eram suspectat de doping, a fost o perioadă dificilă. Ei nu mai aveau încredere, se temeau că stricam imaginea clubului, am stat o jumătate de an numai în teste. Apoi am fost singur în Austria și am făcut verificări, a venit negru pe alb că n-am luat niciodată substanțe interzise și că organismul meu secretă în mod natural mai mult testosteron. Conducerea de la Panathinaikos s-a simțit vinovată, "Am dat în tine deși nu erai vinovat", și a vrut să-mi ofere un nou contract, dar eu eram supărat și nu am acceptat. Greșeală mare, fiindcă era o echipă care juca în Champions League an de an. Poate cariera mea ar fi fost alta dacă aș fi continuat la Atena, dar mă simțeam terfelit după discuțiile despre doping. Am plecat în Olanda, unde am avut un parcurs OK.

"Nu vrei să-i arăți și tu copilului că ai făcut ceva în fotbal?"

În Olanda cum a fost?
După mai mult de șase luni de pauză, am ajuns la Utrecht, o formație de locurile 5-6 în Eredivisie, și am fost băgat direct în meciuri. Au apărut mici accidentări, ba o întindere, ba ceva la gambă. Am ajuns la 27 de ani cu mici suferințe, olandezii îmi ziceau "Virtuozul din cristal". Van Hanegem mă aprecia și mă lăsa să mă antrenez singur, în programul meu. Problema era că la 27 de ani în Olanda eram ca la 40 în România, adică extrem de bătrân. Ei au copii pe care-i promovează de la 17, 18 ani. Era interes pentru mine de la PSV și de la Ajax, dar Utrecht mi-a propus încă un contract, cu promisiunea că mă va ajuta să trec peste accidentări. A urmat un meci cu PSV, în care am suferit o ruptură la gambă. Când au văzut că m-am rupt din nou, au spus "Nu putem să te mai ținem!". Mi-au plătit salariul până la final și am plecat. Atunci mă gândeam "Poate nu mai sunt pentru fotbal, organismul meu nu mai suportă efortul".

Și ai vrut să renunți!
Da. Am discutat cu soția, ea m-a întrebat "Bun, și acum ce facem?". "Fata mea, eu mă opresc, că nu mai pot!". "Eu sunt însărcinată, nu vrei să-i arăți și tu copilului că ai făcut ceva în fotbal? Ai 28 de ani, încă poți s-o iei de la zero!". Așa am făcut și timp de nouă ani am jucat, am avut continuitate și satisfacțiile mai mari au venit exact în perioada asta a doua a carierei!

"Musculatura depinde și de alimentație"

Și ai reușit!
Da, dar a fost foarte greu, a trebuit să dublez munca, să fiu atent la mâncare, la băuturi. Musculatura depinde și de alimentație. Dacă iei un cașcaval cu niște slănină și cu o ceapă roșie, pe urmă mai bei o bere și te culci, ai o problemă! Apar rupturile. Pe urmă, mai pierzi nopțile în picioare în club, n-ai cum să mai fii în formă la antrenament. În Olanda, jucătorii aveau săptămânal o oră de educație despre alimentație și o oră de economie, li se explica clar ce ar trebui făcut cu banii. E altă nație, altă cultură, altă seriozitate. Tinerii sunt protejați, întrucât cluburile îi privesc ca pe surse de venit. Și nu întotdeauna e în regulă să fii cocoloșit. Dacă ți se spune încontinuu că ești cel mai bun nu înseamnă că e obligatoriu adevărat! Olandezii nu sunt protejați atât. La Utrecht am văzut un copil despre care am crezut că urma să fie noul Messi, dar l-au promovat de la 15 ani, n-a făcut față și l-au trimis în liga a patra. După calitățile pe care le vedeam la el, ușor putea fi superstar! Acolo n-au răbdare, întotdeauna apare altul și primește o șansă când unul eșuează.

 "Iubesc Bucureștiul!"

Faptul că aveai nivelul testosteronului ridicat trebuia să te ajute în mod normal, nu?
Mă ajuta la refacere. Un jucător obișnuit își revenea în trei zile după un meci, eu eram de a doua zi bun de antrenament. Nu mă ajuta testosteronul și să nu se rupă musculatura.

Unde ți-ar fi plăcut să mai joci?
Mi-ar fi plăcut în Spania și cred că de la locul 5 în jos aș fi putut să fac față. Real Madrid, Barcelona sunt prea mari. Vorbeam și cu Gâlcă, îmi zicea că după un an la Espanyol aș fi rămas sigur acolo și m-ar fi ajutat stilul lor de pregătire, foarte intens. N-a fost să fie.

Te vezi antrenor?
Ca antrenor, trebuie să obțin licențele întâi. Am avut o discuție cu Burleanu, dar i-am zis că am nevoie de o vacanță. Voi vedea după pauză unde aș putea să lucrez. Dacă nu se leagă nimic, o să-mi văd de proiectul pe care-l am acum, antrenez copii într-o școală privată.

Îți place Bucureștiul?
La 20 de ani, am petrecut o lună la Rapid. Mai aveam ofertă și de la Steaua, dar până la urmă nu s-a făcut niciun transfer. Atunci am zis că n-aș putea să stau în București.

De ce?
Aglomerație, trafic, lumea era foarte avansată față de domolul de la Bistrița. Când am venit la Steaua am privit altfel orașul, mi-a plăcut. Acum iubesc Bucureștiul și m-am obișnuit inclusiv cu traficul.

Te recunosc oamenii pe stradă, în mall?
Mă mai opresc. Oamenii au bun-simț, sunt politicoși dacă-mi cer o poză. Spre deosebire de Arabia, unde eram cu Szukala pe stradă și ne trăgeau de mâini, opreau mașinile și săreau pe noi. Mereu energici, nervoși și lipsiți de respect! Nu conta că eram cu nevasta de mână.

Te ajută că ești un personaj cunoscut?
Statutul de vedetă ajută în funcție de banii pe care-i ai. Dacă mergi într-un restaurant și bacșișul pe care-l lași e pe măsură, atunci ușa localului va fi larg deschisă data viitoare. Mici avantaje am mai avut în trafic, am mai rezolvat cu un tricou dăruit, dar era vorba despre abateri mărunte.

"În Arabia, căldura e cea mai rea, te sufocă"

Ți s-a propus vreodată să trântești un meci?
Nu, pentru că n-am avut niciodată legătură cu lumea interlopă de pe lângă echipe. M-am ferit de oamenii pe care i-am considerat dubioși. Am preferat să fiu înconjurat de persoane normale, cu care puteam să stau la o cafea și apoi să plec acasă fără să mă aștept să mă sune cineva noaptea și să am probleme. Din cauza firii mele, lumea a interpretat că nu eram suficient de ambițios, văzându-mă retras. Oamenii confundă uneori neputința și comoditatea. Mă făceau indolent, dar nu era chiar așa. Dacă aveam o ușurință în a dribla nu însemna că eram comod, că jucam numai când voiam. După un meci slab, mi se spunea că n-am vrut să joc ca să mă răzbun pe nu știu cine. Dar numai mie! N-am auzit ca și alți jucători să fie tratați așa, suspectați că nu vor să joace.

Ai jucat în Arabia Saudită. Ce fel de fotbal e acolo, mai ales că vor evolua în acea țară Budescu, Alibec, jucători de națională?
Jucătorii din zona aceea care vin la națională nu mai au ritmul obișnuit. Acolo, dacă faci un dribling, dai o minge printre picioare, ești "Pele! Maradona!". În Europa faci degeaba un dribling dacă nu ai și alt aport în meci. Strict după calități, unii dintre ei sunt fotbaliști foarte buni. Au avut și oferte de afară, dar nu vor să se ducă. Nu se pot adapta nicăieri în Europa. Avea unul 3 milioane pe an în Arabia Saudită și l-a ofertat Arsenal cu 3,2 milioane. Și a zis "Pentru ce? Să mă chinuiesc? Să alerg?". Nu le place suferința, sunt boemi, poetici. Am și discutat cu foști colegi, mi-au zis că-i depășea ritmul. Ei o pasează, e chiar plăcut să-i vezi jucând, dar din minutul 30 sau 40 sunt gata! D-aia când au dat peste echipe bune la Mondial au fost surclasați.

E greu să te adaptezi la viața de acolo?
Foarte dificil. La Jeddah a fost mai frumos, la Tawoon a fost greu de tot. Când te duci acolo, ar trebui s-o faci în ultima parte a carierei, te sacrifici cât poți și câștigi niște bani. Nu te poți adapta în Arabia Saudită, cum nici ei nu s-ar adapta în Europa.

Ce e atât de rău?
Căldura e cea mai rea, te sufocă. Atunci când echipa pierdea, fanii ne amenințau că ne iau mașinile dacă nu plecăm, că ne fac, ne dreg. Și era formată numai din copii galeria! Mai citea Szukala pe Twitter mesajele lor, că eu nu am conturi în rețele de socializare. Până la urmă, a fost o perioadă benefică, un contact cu altă cultură ce face parte din educația mea.

"La națională, Stanciu și Budescu pot juca împreună într-un 4-2-3-1, cu Nicu lângă un închizător și Budescu în spatele vârfului. Dar la noi întotdeauna s-a vehiculat ideea asta că trebuie să avem doi "câini" în fața fundașilor, ca să ne apărăm" Lucian Sânmărtean

"Fie-mea e defazată, ea știe doar că sunt tatăl ei. Era surprinsă când îi ziceau colegii "Natalia, tatăl tău e foarte bun!". "I-auzi, tati, ce zic copiii!". Rolul de tată e cel mai frumos!"
Lucian Sânmărtean

"Singurul meu hobby îl constituie parfumurile. Dacă ar trebui să investesc în ceva, aș deschide un butic cu parfumuri. Mai nou, m-a introdus Szukala în arta ceasurilor de lux și am ajuns să fiu interesat"
Lucian Sânmărtean

1.000.000 €a fost suma cu care Panathinaikos l-a cumpărat pe Lucian în 2003, de la Gloria Bistriţa

2014
e anul în care Sînmărtean a fost desemnat fotbalistul român al anului în celebra anchetă a Gazetei Sporturilor

"Nu l-am înțeles nici până azi pe Mihai Stoica"

Sânmărtean spune că s-a simțit iritat de declarația lui MM, făcută când Lucian se pregătea să revină la Steaua, "Nu-mi plac ciorbele reîncălzite", și crede că stilul lui Becali "îi ajută pe unii mai nesimțiți".

Lucian Sânmărtean a oferit în ziarul de ieri un interviu amplu după ce a decis să se retragă din cariera de fotbalist. Fostul mijlocaş şi-a rememorat momentele de glorie, dar şi cele de cumpănă. Astăzi, GSP oferă a doua parte de dialog, referitoare la FCSB. Club unde Sânmărtean a evoluat un an, plin de succese. Evoluţiile lui entuziasmante i-au adus şi un titlu extrem de râvnit de jucători: fotbalistul român al anului 2014 în Ancheta Gazetei Sporturilor, la care câştigătorii sunt decişi de voturile antrenorilor, căpitanilor şi preşedinţilor cluburilor de Liga 1, la care se adaugă opţiunile ziariştilor şi ale cititorilor Gazetei.

Lucian, cum l-ai caracteriza pe Gigi Becali?
Efervescent, ambițios, ușor agresiv. Investește mult și vrea ca jucătorii pe care-i plătește să funcționeze.
Nu crezi că presiunea pe care o pune pe jucători îi timorează și îi influențează în mod negativ?
Dacă ești timorat la Steaua, înseamnă că nu meritai să ajungi acolo! Eu așa văd situația, la Steaua ajung bărbații adevărați. Pe unii mai nesimțiți ca fire, Becali îi ajută. Cei mai sensibili suferă.
 În cazul tău cum a fost?
Eu am ajuns acolo la 34 de ani, prea puțin mai conta. Am avut parte la Vaslui de toate criticile posibile, la toate intensitățile posibile. Stanciu a avut fluctuații de formă la Vaslui fiindcă ba patronul, ba un antrenor țipa la el, ba era desființat prin ziare. La Steaua, l-a ajutat Reghe și randamentul lui a crescut.

"A fost lipsă de apreciere"

Cum te-ai simțit când Mihai Stoica a spus despre tine că ai fi o ciorbă reîncălzită dacă te-ai întoarce la Steaua?
Ușor iritat. Eu cred că am făcut performanță la Steaua și când cineva din club, cineva cu influență, spune chestia asta nu-mi cade bine. Alții s-au întors la Steaua și n-au avut parte de tratamentul ăsta. Mi s-a părut nedrept și n-am înțeles nici până azi de ce a existat acel comentariu. Mi-a plăcut reacția patronului, care a vrut să mai albească un pic cămașa. A spus că jucătorii care au făcut ceva pentru Steaua merită să fie respectați. Chiar nu mă așteptam de la Becali să reacționeze!
Deci te-au deranjat vorbele lui MM!
Da. Eu oricum nu voiam să revin la Steaua, aveam o vârstă și nu se mai putea baza cineva că mai puteam fi vândut. A fost o lipsă de apreciere. Nu era nevoie de o astfel de afirmație despre mine. Cel care a vorbit e un tip abil, inteligent, care s-ar fi putut exprima altfel. Eu nu țineam să revin, deși acum văd tot felul de jucători care se întorc și nu au parte de aciditate. Eu am trecut peste, mai supărați erau familia, prietenii. La fotbal așa e, când lumea nu mai are nevoie de tine te trece pe linie moartă.

"Alibec, printre cei mai talentați din istorie"

La Steaua e ușor sau greu să te impui ca fotbalist?
E greu, se întâmplă foarte multe lucruri acolo. Lumea se aștepta ca Budescu să câștige singur campionatul, ceea ce nu e posibil. Nici Messi nu e suficient pentru victorii pe linie! Costică poate părea indolent la televizor, dar eu cred că sunt alte scuze: oboseala, unele supărări. Apropo de scuze, păcat de Alibec!
Păcat de ce?
Eu îl consider unul dintre atacanții români cei mai talentați din istorie. S-a prăbușit cam tare! E un tip conflictual, sensibil, căruia trebuie să i se cânte în strună. La Steaua și oriunde, ți se cântă în strună doar cât se gândesc că trebuie să te vândă. Păcat! Am și discutat cu el, m-a întrebat ce aș face eu în situația lui, i-am zis că și eu am avut momente grele. Cred că are nevoie de o schimbare ca să-și revină.
Și cine din club ar fi trebuit să-l determine pe Alibec să se schimbe?
Într-o discuție privată cu un antrenor rezolvi altfel. Eu îi spuneam antrenorului "Vreau să discutăm după antrenament". Poate chiar după o discuție mai violentă cu Dică, dar în privat, s-ar fi calmat amândoi. Așa, și-a făcut mari deservicii copilul ăsta talentat, care pierde timpul. Sper ca viața să-i mai dea ocazia să revină. Dacă nu, lumea va rămâne cu impresia că s-a ratat. În fotbal, te uită oamenii după o săptămână. 

De ce a avut conflict cu Gâlcă

"Și cu el am pornit cu o problemă. M-a scos într-un meci și am făcut un gest a la Alibec. El nu știa că eram într-un moment delicat, cu probleme medicale ale soției. Când a aflat de problemele mele, și-a schimbat atitudinea Costel, mi-a oferit mai multă liniște.
 N-a fost niciun antrenor să mă ia de la început "Tu ești copilul meu, cu tine merg până în pânzele albe!". Nu, cu fiecare am pornit rău!" Lucian Sânmărtean

De ce nu e fotbal de calitate în Arabia Saudită

"Primele patru echipe sunt mai bune. Arabii au viteză, tehnică senzaționale, problema e mentalitatea. Nu sunt învățați ca în Europa: să-și dorească, să sufere. Ei iau la preț de matineu și antrenamentele, și meciurile, câștigă bani frumoși. Ei vor să stea la o Cola cu șișa. Să nu zic semiprofesioniști, dar lejeri în tot ce fac. Nici căldura de acolo nu permite un program de pregătire normal. Piți i-a ținut mai din scurt la Al Ittihad, rezultatele bune i s-au datorat lui"Lucian Sânmărtean

Cifrele lui Sânmărtean la FCSB

• 42 de meciuri
• 6 goluri
• 14 pase de gol
• 2 titluri de campion