Articol de Andrei Crăiţoiu, Dan Udrea, Remus Răureanu
luni, 07 ianuarie 21:41
cuprins: |
"Eu sunt al patrulea, după Balint, Majearu, Adrian Ilie" |
"România '94 era ce e azi Liverpool" |
"Mutu, Chivu, Rădoi, Adi Ilie ar fi avut loc în Generația de Aur" |
"Dacă făceai ce făcea Hagi, îți rupeai glezna!" |
"Niciun impresar român nu va ajunge la nivelul lui Giovanni" |
Gazeta Sporturilor i-a dedicat lui Ilie Dumitrescu un ziar aniversar cu ocazia celor 50 de ani pe care i-a împlinit duminică.
În dialogul pe care ziarul l-a avut cu fostul mare fotbalist, s-a născut la un moment dat și o provocare pentru el: să creioneze cel mai bun "11" al Stelei din perioada 1985-1995, de departe cea mai glorioasă din întreaga istorie a clubului, care are deja peste 7 decenii.
Una în care să nu fiu eu, că Majearu, Balint au fost foarte buni. Și nu știu cum să fac, să-l bag pe Petrescu și să-l scot pe Iovan? E greu! În orice caz, câțiva n-au cum să lipsească.
Tudorel Stoica, Lăcătuș, Pițurcă, Iovan, Belodedici, Boloni, Hagi. Alții pot să completeze formula, la număr, dar cei pe care vi-i i-am zis n-au cum să lipsească niciodată. Vă las pe voi, de la Gazetă, să completați echipa.
Duckadam, îți dai seama! Duckadam e Duckadam, n-ai cum să-l pui pe altul în formula ideală a Stelei! Nu puteți să mă întrebați asta!
Sunt șapte, opt pe postul ăla: Balint primul, pe urmă Majearu, Adrian Ilie și al patrulea eu. Balint era și el șmecher rău: viteză, goluri! Bun rău de tot! A dat gol din penalty în finala Cupei Campionilor, pe urmă s-a reprofilat atacant din mijlocaș și a dat două goluri la Mondialul din 90.
Exact. Uite, pentru restul îi las pe alții să completeze!
A fost o perioadă absolut fabuloasă pentru Steaua. În acest interval de timp, echipa a obţinut performanţe incredibile
- a câştigat Cupa Campionilor, în 1986
- a câştigat Supercupa Europei, în 1987
- a disputat încă o finală de Cupa Campionilor, în 1989
- a mai bifat o semifinală de Cupa Campionilor, în 1988
- a atins sferturile Cupei Cupelor, în 1993
- a cucerit 8 titluri de campioană
- a câştigat 4 Cupe ale României
- a luat două Supercupe ale României
Ilie Dumitrescu dezvăluie cum Hagi îi șoca la antrenamente, de ce era atât de bună Generația de Aur și ce jucători din ultimii 15-20 de ani ar fi avut loc în acea echipă.
Era geniu! Geniu, geniu, geniu! Îl simțeai când prelua, ce făcea... Indiferent cine erai, spuneai "Ăsta e Dumnezeu!". Când punea piciorul pe minge la antrenament, stop! Se opreau regulile! Ce făcea omul ăsta, ce preluări, ce driblinguri, ce pase! Ce să-i faci lui Hagi! Adevărul e că numai dacă ai fost acolo și ai fost fotbalist l-ai simțit pe Hagi. Când vedeai ce făcea, te gândeai "Să încerc și eu așa ceva? Îmi rup glezna, îmi rup piciorul! Cum poate să dea așa? Cum de se duce mingea așa?". Lucruri care nu sunt normale, d-aia vă spun că vorbim despre un geniu.
Cel mai mare fotbalist pe care l-am văzut eu vreodată în viața mea în România! Dacă noi îl ajutam, ieșea cel mai bun jucător de la Mondialul american! Să fi gestionat un pic mai bine situația, să fi jucat semifinală. Hagi a fost, pentru mine, cel mai bun de la acel turneu final. Luați tot ce a făcut Hagi: driblinguri, pase, goluri, tot ce mai vreți voi și puneți-l în comparație cu un alt jucător de la acel Mondial! Clar, Hagi numărul 1!
1. Romario (Brazilia)
2. Baggio (Italia)
3. Stoicikov (Bulgaria)
4. Hagi (România)
Mutu, Chivu, Rădoi, Adi Ilie. Cam atât. Foarte bun Chivu!
Adevărul e că România din '94 a fost o construcție "unusual". Poate la Barcelona un antrenor ar fi jucat cu Belo și cu un alt fundaș care să știe cu mingea, nu cu Prodan. Au fost ideile și inspirația lui Iordănescu. N-a fost vina lui cu Suedia, noi n-am știut cum să procedăm în finalul meciului.
Poate Lucescu alegea alți jucători, nu ne lua pe noi, ăștia de la Steaua. Bine, pe Hagi n-avea cum să nu-l ia, dar pe mine poate nu mă alegea. Poate alt selecționer nu-i folosea și pe Mihali, și pe Prodan în același timp.
Când intram în posesie, noi jucam ca Liverpool de azi. Răducioiu, Hagi și cu mine eram de viteză toți. Am luat mingea de la 30 de metri și, cu mingea la picior, n-a putut să mă prindă nimeni până i-am dat pasa lui Hagi. Asta, tranziție pozitivă șmecheră! Ce fotbalist era și Răducioiu, pfff! Fantastic. Nu era de bătaie, dar era vârf bun de tot.
Valoarea individuală a jucătorilor decide totul! Chiar am văzut recent un interviu cu Pep Guardiola, spunea și el: "Totul se antrenează până la un anumit punct. Și ofensiv, și defensiv. Mai departe intervine valoarea jucătorilor".
Preud'homme! Mi-a plăcut cel mai mult. Au mai fost Dasaev și ăla de la Monaco, ăla vechi al lor, mi-a luat și mingea din picior într-o fază "sărăcia" aia.
Așa, da. Din ce țin eu minte, Monaco atunci, în toamna lui 1993 când am jucat cu Steaua și ne-a eliminat, avea o echipă formidabilă: Ikpeba, Klinsmann, Djorkaeff, Thuram, Petit, Scifo, Claude Puel, iar antrenor era Arsene Wenger. Vreo trei au devenit campioni mondiali pe urmă, cu Franța.
În perioada anilor '80, Maradona. Acum e Messi. La un moment dat, pentru că se ajunsese la sume foarte mari de transferuri, UEFA a făcut niște rame și a pus pozele jucătorilor, tablouri. În galeria asta eu i-aș pune pe: Maradona, Hagi, Zidane, Baggio, Messi, Cristiano, Ronaldinho, Ronaldo. Plus doi din Marea Britanie, care mie mi-au plăcut mult de tot: Beckham și Giggs.
Eram în București, aveam apartament în 13 Septembrie. La Revoluție eram la părinți. Nu-mi dădeam seama ce se întâmpla, că n-am fost chemați, pe mine nu m-a sunat nimeni. I-au chemat la stadion pe Dănilescu, pe Iordănescu. Apoi, viața a reintrat în normal și a pornit goana aia ca fiecare să plece. Eu am plecat când a trebuit.
Trebuia să rămână cineva! A fost o perioadă grea pentru mine, '90 și '91. Pe urmă, Alecsandrescu a adus jucători, ne-am făcut echipă iar. Am fost la șapte-opt minute de o semifinală cu Parma în Cupa Cupelor. Ne-a dat Czerniatynski gol de la 16 metri, cu umărul. O mizerie de gol!
Da, eu am dat golul de 1-0. Aveam și glezna umflată, nici nu credeam că aveam să joc. Mă accidentasem cu Oțelul în urmă cu trei sau cu patru zile.
Am încercat pe cont propriu și era foarte greu. Firma fraților Becali era Milan sau Barcelona și eu eram o echipă din Albania, am realizat că nu puteam să mă bat și am renunțat.
Nu știu dacă am fost inspirat...
Viciată?... Eu n-aș judeca-o așa. Aportul firmei fraților Becali a fost superimportant pentru fotbalul românesc, oamenii ăștia aveau relații să sune direct la antrenori, la patroni, la președinți. Aveau credibilitate. E ceva ce cu greu va mai realiza vreun impresar român. Facem abstracție de detaliile din instanțe, eu analizez strict influența lor din fotbal! Cea mai competentă și mai puternică firmă de impresariat! Dacă cineva era interesat de un jucător din România, pe Giovanni îl suna: "Cum e jucătorul X?". A fost avantaj mare că au pornit după Revoluție cu un capital, cu jucători foarte buni. Și-au consolidat poziția pe piața din Europa cu fotbaliști foarte buni.
Exact, cum sunt sârbii și croații! Când ai trei sau patru jucători buni câștigi reputație, credibilitate. Dar ei, care aveau toți jucătorii buni din anii '90 plus tot ce a venit din urmă, Mutu, Chivu! Pentru mine a fost o demonstrație de competență și de profesionalism ce au făcut Giovanni și Victor. Nu discut despre condamnări, eu mă refer strict la valoarea lor ca impresari.
Stelea - Dinamo
D. Petrescu - Steaua, Chelsea
Prodan - Atletico Madrid
Belodedici - Steaua, Steaua Roșie Belgrad
Hagi - Steaua, Real, Barcelona, Galatasaray
Lupescu - Dinamo, Bayer Leverkusen
Gh. Popescu - Steaua, PSV, Tottenham, Barcelona, Galatasaray
I. Dumitrescu - Steaua, Tottenham
Răducioiu - Dinamo, AC Milan
* A fost luată în considerare Steaua din perioada 1986-1989, dar și Dinamo din perioada 1988-1990
sala_dalles • 08 Ianuarie 2019, 10:08
Postat de dubluv pe 08 Ianuarie 2019, 09:41
nu a fost chiar asa cu mana libera lasata jucatorilor de catre Iordanescu. In fapt, Iordanescu juca cu doar 3 fotbalisti ofensivi, ceilalti erau toti jucatori de aparare. Marea performanta din 1994 s-a bazat si pe un noroc incredibil, incepand de la calificare (pierduta aproape de Cornel Dinu si salvata absolut norocos la Cardiff) si pana la meciul cu Columbia (castigat de noi cu 3-1 dar dominat absolut autoritar de sudamericani care au avut niste ocazii rarisime).
Si de DACA ***. Aia au fost descoperiti si promovati de nationalistii de dinainte de 90 ! Ce mai conta cine antrena si cum o facea atit timp CIT jucau semifinale cu cele mai puternice cluburi din Europa de vest ! Acum avem mai multi ziaristi decit ingineri . 30 de ani de ***
Popa Basca • 08 Ianuarie 2019, 10:06
Interesant! Eu nu stiam ca G Popescu nu a jucat la U Craiova...Bine ca aflu de ***!
dubluv • 08 Ianuarie 2019, 09:41
Postat de digei pe 08 Ianuarie 2019, 08:05
Nu se pune asa problema, daca era Lucescu mai indicat. Pe vremea lui Lucescu Nationala juca inchis, speculativ, italieneste adica un fotbal sarac. Generatia de Aur a avut prea multi fotbalisti fenomenali ca sa le impui asemenea rigori. Iordanescu le dadea mana libera, Hagi si Popescu erau de fapt antrenorii din teren. Au fost niste ani formidabili, nu mai alimentati acest razboi al nervilor si al urii cu "era Lucescu mai bun".
nu a fost chiar asa cu mana libera lasata jucatorilor de catre Iordanescu. In fapt, Iordanescu juca cu doar 3 fotbalisti ofensivi, ceilalti erau toti jucatori de aparare. Marea performanta din 1994 s-a bazat si pe un noroc incredibil, incepand de la calificare (pierduta aproape de Cornel Dinu si salvata absolut norocos la Cardiff) si pana la meciul cu Columbia (castigat de noi cu 3-1 dar dominat absolut autoritar de sudamericani care au avut niste ocazii rarisime).