19 comentarii. Scrie și tu!

EXCLUSIV » INTERVIU-SPECIAL cu Ilie Dumitrescu la 50 de ani: "Azi, Hagi ar valora peste 100, 150 de milioane de euro fără probleme! Steaua '87 a fost cea mai bună!"

Ilie Dumitrescu explică de ce nu mai antrenează de 8 ani, de când a plecat de la FCSB după o lună și un pic. E convins că piața le mai permite să lucreze doar tehnicienilor care acceptă compromisul de a se sfătui cu patronii în deciziile pe care le iau

Articol de , ,
Luni, 07 Ianuarie

cuprins
"Am avut o ofertă de la naționala Siriei, dar nu mai e cazul, nu mai sunt în circuit"
"La FCSB am cheltuit bani! N-am luat niciun leu"
"Am venit de la 2 milioane pe an, dar m-am retras la 31 de ani"
"Circul doar la economic, în Europa"
Copilăria i-a fost influențată de iubirea pentru Steaua a tatălui său: "Pentru mine a existat doar Steaua"
"Nucleul Steaua l-a ajutat pe nea Puiu"
"Fibra poporului e de vină pentru meciul cu Suedia, nu Iordănescu"
ESCAPADĂ » De ce l-a aplaudat tot vestiarul lui Tottenham

"Dumitrescu! Ilie Dumitrescu!". Steliștii nu au mai scandat de la începutul anilor '90 un nume de fotbalist crescut în Ghencea. Între timp, nici Ghencea nu mai e ce a fost, nici Steaua nu mai e.



Și nici Ilie nu mai joacă, s-a lăsat până și de antrenorat. Ar mai face asta, dar pune condiții pe care nu crede că i le-ar accepta mulți din România. Cum așa ceva nu se poate, își ocupă timpul cu restaurantul "Hanul cu Tei", cu Digi Sport și cu o poveste despre o carieră grozavă construită din dragostea familiei pentru Steaua.

E clar că te-ai retras din antrenorat? Nu te tentează să revii sau ai vreun plan?
E foarte complicat să-ți propui vreun obiectiv în România în momentul de față, la personalitatea pe care o am eu. Am ales să rămân analist sportiv pentru că iubesc fotbalul. Îmi lipsește antrenoratul, sunt momente în care mi-e dor să fac meseria asta, însă mi-ar fi imposibil să mă adaptez la ce se petrece în fotbalul românesc acum.
Ce se petrece și nu-ți convine?
Eu nu fac parte din decorul ăsta în care se acceptă compromisuri. Dacă ar veni mâine o ofertă de la vreun club bun din Grecia, aș accepta-o. Am antrenat acolo și știu că nu întâlnești ce vezi în România.

"Doar cu clauze mari îi controlezi"

Te-ai resemnat, așadar, să comentezi despre meciuri.
M-am adaptat mental la situația asta, la gândul că sunt analist TV, deși cred că aș avea un potențial, aș putea să fac lucruri bune pentru fotbalul românesc. Problema e că sunt un tip incomod. S-a ajuns în punctul în care sunt mulți antrenori care au dorința să se realizeze în branșa asta și sunt dispuși să aibă multe dialoguri cu patronii.
Mai sunt excepții, Petrescu a câștigat campionatul cu CFR și a părut să aibă libertate acolo, și-a construit echipa cum a vrut, a luat decizii.
A găsit cadrul potrivit. Dar Dan Petrescu era în circuit, spre deosebire de mine. Eu d-aia nu mai am oferte din Grecia, pentru că nu mai sunt în circuit. Am avut o propunere să preiau naționala Siriei, dar nu e cazul. Le-am mulțumit și le-am spus că nu mă interesează. Sunt câțiva antrenori cu cotă bună: Rednic, Petrescu, Olăroiu, Pițurcă. Ei și-ar permite, la negocierea cu un club românesc, să impună clauze de reziliere mari. Dacă trebuie să-i plătești 500.000 de euro ca să-l dai afară, te mai gândești înainte să iei decizia!

"La FCSB am cheltuit bani"

Ai avut o ofertă și de la Porumboiu la un moment dat, nu?
Am avut o discuție cu Adrian. După ce am antrenat Steaua, unde am și cheltuit bani de la mine pe telefoane, pe benzină...
Salariu n-ai avut?
N-am luat niciun leu, nici măcar salariul ăla, 8 milioane sau 10 milioane, cât era minimum legal pe cartea de muncă. Eu am cheltuit bani, credeam că pot să realizez o performanță și apoi să fiu plătit pentru obiectiv. Pentru calificarea în grupele Champions League, că eu la asta mă gândeam.
De ce crezi că n-a mers?
Era nevoie de un timp și e greu să găsești așa ceva în România. Și era complicat, că eu nici nu-i ziceam lui Gigi "patroane", nu aveam dialoguri atât de dese cu el. Îi transmiteam echipa cu două, trei ore înaintea meciului, avea nevoie s-o anunțe el la TV primul. Atunci îi ziceam cum aveam de gând să joc. Că m-ați întrebat de Porumboiu, a rămas așa... I-am spus că eu știam condițiile de la Vaslui...Nu ne-am așezat la masă. Nici n-aș considera-o ofertă.
Dar de la FCSB ai avut vreo ofertă după ce ai plecat?
Niciuna, pentru că Gigi cunoaște foarte bine cum ar decurge cu mine relația patron-antrenor.
Știe că nu te-ar putea controla și preferă să nu se lege la cap, cam asta e situația, nu?
D-aia nu mi-a făcut nicio ofertă.
E un pic ciudat că nu te-a mai ofertat, deși când ajungeți să vorbiți în direct, la Digi Sport, te confirmă mai mereu, "da, Ilie", "așa e, Ilie", "știu, Ilie".
El a înțeles niște lucruri. M-am dus la FCSB ca să ajut, mi-a propus să-mi dea ceva la semnătură și am refuzat, n-am luat niciun ban. Voiam șase luni de liniște, atât, nu bani. După șase luni ne strângeam mâinile și ne despărțeam. Îi și spusesem "poți să rupi contractul și la 12 noaptea, când vrei tu, că nu există nicio clauză!". După ce am plecat de la Steaua am revenit la Digi Sport și Gigi a înțeles că eram imparțial, nu căutam să plătesc polițe, nu aveam răutăți. Și când e deranjat de ce spun știe că nu am ceva împotriva cuiva.

"Am cinci apariții pe săptămână la Digi Sport, la "Hanul cu Tei" dezvoltăm mereu câte ceva, am fost și brand ambasador la Unibet.... Mă bucur că-mi fac singur programul"
Ilie Dumitrescu, fost internațional

"Am renunțat la 600.000 de dolari"

Îți pare rău de vreo decizie pe care ai luat-o în fotbal?
Regret că am renunțat la cota foarte bună pe care o aveam în Grecia. Dintre cele patru puteri de acolo le-am antrenat pe AEK și pe PAOK. Echipele mele aveau un joc elaborat, complex și le puneau probleme celorlalte două forțe. PAOK a crescut mult, economic vorbind, față de perioada în care am antrenat eu la Salonic. Asta spuneam, că am avut niște proiecte imobiliare și am lăsat pentru o vreme antrenoratul. Ieșind din "market", am pierdut contactul.
Simți lipsa antrenoratului?
Da. Dar mă simt foarte bine și în pielea mea de acum, am un confort psihic, am liniște. Pentru mine contează mult să pot să-mi fac programul, să mă trezesc la o oră... Să n-am program dimineața, să merg să înot, să fac SPA, după care încep emisiuni, întâlniri de afaceri.
Apreciezi relaxarea.
Confortul ăsta contează foarte mult pentru o persoană care a muncit de la opt ani la treizeci și ceva de ani, plus perioada cu antrenoratul. Aveam nevoie de "la vie en rose", de o viață mai relaxată.
Te-ai retras devreme și ca jucător, la 31 de ani.
Și ăsta e un detaliu care mă face diferit.
Nu ai mai fi putut continua?
Cred că mai puteam, acum văd jucători de 33, de 34 de ani care n-au niciun fel de stres să continue în Liga 1. Fără să fac comparația între mine și ei din punct de vedere valoric! Cel puțin doi sau trei ani mai puteam să joc. Aș mai fi luat 600.000 de dolari în trei ani, la salariul pe care-l aveam atunci la Steaua.
600.000 de dolari însemnau mult la finalul anilor '90!
Da? Eu veneam de la două milioane de dolari pe an! Pentru mine, zece la sută nu era o tentație. Când am hotărât să mă las, chiar trebuia să-mi intre o tranșă de 80.000 de dolari. Le-am zis conducătorilor să nu-mi mai vireze banii, că nu vreau să păcălesc, mă retrag.

"Circul doar la economic"

Câștigaseși suficienți bani cât să-ți ajungă pentru restul vieții?
Dacă n-ai un echilibru, nu-ți ajung banii niciodată, indiferent de sumă. Așa, viață normală, decentă, puteam să trăiesc. Trebuie să ai un echilibru, să mai ai și niște "income"-uri, altfel la un moment dat banii ăștia se duc.
Și ți se pare că ai avut un echilibru?
Așa zic. Cu excepția crizei economice din 2007, în care multă lume a pierdut bani, am avut un echilibru.
Ai mai făcut și cheltuieli extravagante? Să închiriezi avioane, să zicem?
Nu, n-am ajuns la performanța asta. În Europa circul mereu la economic. În America sau în Hong Kong, în Thailanda, cred că e indicat să mergi la business la un zbor de 12-14 ore. În Europa, la două sau trei ore, mi se pare exagerat să-ți iei bilete la business. Bine, depinde și de buget, normal.
Dar tentația de a consuma prea mult există pentru un fotbalist, nu?
Sunt momente în care câștigi banii foarte ușor și profesia de fotbalist îți oferă și o stabilitate, dacă semnezi un contract pe cinci ani cu un club serios, cu trei zile înainte îți vine "receipt" care te anunță că-ți intră banii în cont. Fiecare e sensibil într-o anumită zonă. Eu n-am avut niciodată mașini foarte scumpe, la haine, da, am avut slăbiciunea asta. De ceasuri am mai fost tentat...V-am zis, întotdeauna trebuie să existe un echilibru între cheltuială și ceea ce ai în cont. Nu poți să-ți iei ceas de 200.000 de euro dacă tu ai în cont 700.000!

"800.000 de pounds la Tottenham"

Spui că ai reușit să păstrezi contul neafectat, deci.
Am avut noroc să investesc bine. "Hanul cu Tei" e un loc care merită investiția, mai am și case, am mai investit ceva și pe la munte, deci în general am avut și noroc, pe lângă pierderea despre care vă vorbeam, cu criza imobiliară. Continui cu investițiile la "Han", va fi un salon de evenimente: nunți, botezuri, petreceri private, 200 de locuri la kilometrul zero. Un loc foarte luxos cu prețuri la 55 de euro mâncare și băutură pentru nunți și botezuri, în zona în care acum e berăria. Zona de canapele "Hanul cu tei" o păstrez și mai facem o sală de conferințe și două meeting rooms sau două loje VIP pentru 20, 25 de persoane, de văzut meciuri în cadru intim. Îmi place să mă ocup, acum aștept să-mi vină marmura pentru coloane.
Care a fost salariul pe care l-ai avut la Tottenham?
Undeva la 800 și ceva de mii.
Dolari sau lire?
Pounds.
Mai puțin decât în Mexic, unde povesteai că ai avut două milioane de dolari pe sezon.
Mai puțin, păi d-aia am și plecat în Mexic, a fost tentația prea mare. Viața e frumoasă în Mexic. Stăteam într-un cartier exclusivist, într-o casă frumoasă și eram la două ore de Acapulco. Aveam timp să fac o excursie și la Taxco, să mai cumpăr argint lucrat manual. Mexic e cel mai mare furnizor de argint. Ce găsești pe la Taxco, p-acolo, găsești și la Tiffany.
Mexic nu înseamnă, deci, trafic de droguri, criminalitate.
Îți asumi, ești pregătit de când ai intrat în Mexic să nu porți ceasuri, să nu te îmbraci extravagant. Ți se explică ce să faci, cum să reacționezi dacă vine cineva și-ți cere ceva. N-a fost simplu, dar am avut șansa să..."Que no me toco", zic eu...
Să nu te atingă nimic.
Da, să nu am vreun incident pe stradă, la stop sau în vreun taxi care să mă ducă în diverse zone, că sunt tot felul de nenorociri.
Sună cam ca Napoli, unde l-au jefuit pe Hamsik pe stradă, dar mai sălbatic.
Wild!

"În Anglia, în Championship, m-aș duce imediat să antrenez, din suflet! Aici nu mă încadrez, vedeți și voi bine cum sunt schimbați antrenorii, tot ce se întâmplă"
Ilie Dumitrescu, fost internațional

 Ilie crede că echipa câștigătoare a Cupei Campionilor plus Hagi constituie rețeta succesului: "Steaua '87 a fost cea mai bună!"

Fotbalul cum a fost în Mexic, față de Europa?
Foarte complicat să joci în Mexic! Păi, de unde credeți că face naționala lor rezultate bune mereu la Mondiale? Campionatul e foarte competitiv. Era greu să-i driblezi, au viteză bună, au reacție, sunt așezați bine pe teren, au condiție fizică. De multe ori mă gândeam că mai ușor driblam în Anglia decât în Mexic. Pe bune, greu de tot! Și condițiile în care se juca, temperatura, totul era diferit și greu. Erau agresivi și organizați, meciurile se terminau numai 1-0, 1-1, 2-1, numai scoruri strânse. În Anglia îi driblam de-i omoram, în Mexic nu mergea la fel de ușor. Dincolo de nivelul fotbalistic, au fost foarte corecți cu mine. Singura chestie e că nu te simți confortabil ca în Europa.
Cea mai bună perioadă, ca jucător, cel mai bun loc, care a fost?
Londra. Cea mai frumoasă perioadă!
A existat începutul bun, cu Ardiles la Tottenham, apoi a venit Francis și n-a mai mers la fel de bine. De ce?
La prima apariție am ieșit jucătorul meciului. Zona de ultrași, "stand"-ul de fani, se închina cum atingeam mingea pe "White Hart Lane". Patronul Alan Sugar îmi spunea că nu exista așa ceva, ca un străin să fie imediat acceptat. Asta a fost cu Ardiles antrenor. Pe urmă, cu Francis n-a fost problema de valoare, ci de relație a mea cu el. Drept dovadă, la Redknapp am jucat fără probleme la West Ham. Dacă aș fi avut o educație profesională corectă, să fi înțeles că trebuie să accept concurența și să fac anumite chestii pe teren, nu aș fi avut probleme nici cu Francis. Pe urmă am avut ofertă să plec la Middlesbrough, parcă Bryan Robson era antrenor. L-a luat pe Juninho până la urmă. Unul micuț.
Juninho Paulista, micuț, da, și nu era un marcator.
Ăla, da. Era zero în fața mea, pe cuvânt de onoare! Niciodată n-avea cum să fie mai bun decât mine Juninho!

"N-avea rost să mai joc"

Tottenham te-a dat la Sevilla.
Da, acolo au fost alte probleme. Echipa se califica în Cupa UEFA, dar era la un pas să fie trimisă în liga a patra, că n-avea bani. Și n-a putut să achite clauza pentru transferul meu definitiv. M-a luat Redknapp la West Ham, era înnebunit după mine! Am jucat, am mai avut și probleme medicale și apoi a venit oferta din Mexic.
Tot problemele medicale te-au convins să te lași după ce ai revenit la Steaua?
Nuuu, mă, care probleme medicale? Fără pregătire, venit din vacanță, am dat vreo opt goluri. M-am retras fiindcă venisem de la un anumit nivel și jucam cu câte două mii de spectatori în tribune, dădeam două goluri cu Petrolul acasă și era stadionul aproape gol. Nu mai aveam motivație. M-am gândit "cât pot să mai joc? Doi, trei ani? Ce pot să mai fac în perioada asta? Ce să mai demonstrez și cui?". Nu mai aveam motivație. Să mai fi bifat trei sau cinci meciuri la națională? Prinsesem deja trei Mondiale!
Mai ții minte adversarul împotriva căruia ai debutat în Divizia A?
Cu Craiova?
Nu, cu Vâlcea, în '87.
Aaa, în '87, la Vâlcea! '87, mă Ilie? Da, da! Am debutat la Vâlcea și am mai jucat un meci cu Craiova în același sezon. Steaua era deja campioană, câștigase și Cupa și a folosit tineretul cu Craiova. Nu știu ce am făcut eu p-acolo, de l-am accidentat pe Lung, s-a enervat ăla...Și pe urmă m-am dus la Olt împrumut.
Pentru că i-ai prins pe cei mai buni din anii '80, care a fost echipa ideală a Stelei, cea din '86 sau aia din '89?
Steaua '86. Cu un amendament: că e greu să nu-l bagi pe Hagi în formula ideală. Cea mai bună a fost formula care a câștigat Supercupa, cu gol marcat de Hagi cu Dinamo Kiev. Asta mi s-a părut mie cea mai șmecheră echipă pe care a avut-o vreodată Steaua!
Nu era echipa din '89 mai ofensivă?
Du-te, mă! De ce mai ofensivă?
Dădea goluri mai multe, inclusiv în Europa.
Da, dădea, dar nu se compară! Aia din '86 era mai bună. Era și Boloni, care a plecat înainte să devin eu titular la Steaua. Când am debutat, în '87, el mi-a dat prima pasă. Boloni, Stoica, Majearu, Hagi, Lăcătuș, Pițurcă. Cea mai șmecheră echipă pe care a avut-o Steaua vreodată! Cea mai bună din istoria cluburilor românești!

"După Mondialul din '94 erau patru variante pentru mine: Spurs, Atletico Madrid, Koln, Inter. Și a mai fost a cincea, Padova. Nu, Spurs era alegerea corectă! Tot conceptul, cum au venit oamenii, cum au vorbit... Erau din alt film"
Ilie Dumitrescu, fost internațional

"Milan, echipa perfectă"

În '89 cum suna formula?
Hagi, Rotariu, Stoica, eu, Lăcătuș, Pițurcă. Și mai apăruse Petrescu. Nu se compară, aia din '86 era cea mai bună și mai echilibrată. Am ajuns și noi în finală de Cupa Campionilor, dar nu mai era echipa la fel de matură, de echilibrată.
Îți mai amintești cum ai devenit suspendat pentru finala cu Milan, din '89?
Cum naiba să nu-mi aduc aminte? E unul dintre regretele mele. Am două: Suedia din '94 și galbenul care m-a suspendat pentru finala cu Milan. Ce mi-a făcut Hagi! Cu Galatasaray aveam 4-0 de la București, a ieșit mingea și m-am dus să bat aut. Nu era normal să bat eu, trebuia să fie Ungureanu, dar am pus eu mâna pe minge. Și Hagi îmi face semn "lasă că dau eu, că arunc mai lung!". O prostie d-ale lui! Bizar! A venit arbitrul: "Galben!". A considerat că trăgeam de timp, întârziam repunerea mingii. Mai trăgeam de timp dacă aveam 4-0 din tur?
I-ai reproșat lui Gică momentul?
Păi cum dracu să nu-i reproșez? "Ce mi-ai făcut, mă?". Bine, nu se schimba finala aia, poate luam cinci în loc de patru cu mine pe teren, dar era pentru mine, pentru sufletul meu. Am fost la meci și am stat în tribună cu Valentin Ceaușescu, cu Zoe și cu comandantul clubului, Gavrilă.
De ce a fost diferența atât de mare? 0-4? Există explicații?
Steaua nu mai era echipa din urmă cu un an, erau multe probleme cu accidentări, cu jucători înlocuiți. Și asta nici nu prea conta, pe bune! În meciul ăla nu prea contau detaliile legate de Steaua. Milan, dacă nu se oprea la 4-0... Eu zic că italienii s-au oprit. De sus așa se vedea. Ha-ha-ha! După ce au făcut diferența au trecut la temporizare. Prea mare diferența! Și erau vreo 120.000 de spectatori care strigau numai "Milan! Milan!".
Atât de bun era Milan?
Sacchi era antrenor. Te lăsa să pornești construcția, să muți mingea în lateral și Milan venea cu presing acolo, te închidea de tot, nu puteai să faci nimic! Mi s-a părut cea mai solidă echipă "ever" și cea mai agresivă!
Peste Barcelona lui Guardiola?
Alt stil. Defensiv, n-a mai existat ceva mai bun decât Milanul lui Sacchi de când mă uit eu la fotbal! Presing, marcaj în zonă organizat perfect. Pentru spectacol, posesie și pentru alt trend a fost Barcelona lui Guardiola. Altă etapă a fotbalului. În vremea aia nu se putea compara nimeni cu Milan. Păi, o bătea pe Real Madrid în semifinală cu 5-0! A fost și soarta, că am picat noi cu Galatasaray și Milan cu Real. Poate din semifinale Milan-Galata și Steaua-Real rezulta o finală Milan-Madrid. Și-i băteau pe spanioli cu 5-0, nu cu 4-0 ca pe noi. Ha-ha-ha! 5-0 cu Real Madrid! Sunteți nebuni? N-aveai ce să le faci italienilor!

"Hagi a fost, pentru mine, cel mai bun de la turneul final din '94. Luați tot ce a făcut Hagi: driblinguri, pase, goluri, tot ce mai vreți voi și puneți-l în comparație cu un alt jucător!"
Ilie Dumitrescu, fost internațional

"Am avut ofertă de la Dinamo"

Aveați vreo primă pentru calificare?
Dacă ajungeam în finală, aveam câte un Ford, sponsorul de pe piept.
Și ai luat mașina?
Nu.
Cum nu? De ce?
Că nu s-a dat.
N-ai întrebat de ce?
Ar fi fost culmea să fi întrebat eu, eram ultima persoană care putea să întrebe! Eram cei mai mici din lot eu cu Petrescu. Au spus că mașinile erau într-un parc, undeva, și nu se primise acceptul. Nu știu care a fost motivul, dar n-am primit mașinile și pe urmă a venit Revoluția, la revedere!
Episodul cu împrumutul la FC Olt n-a constituit o dezamăgire, un regres? În loc să devii om important la Steaua, conducerea te dădea la Scornicești.
Aia a fost o etapă importantă în viața mea. La 18 ani nu cred că aveam maturitatea să mă impun în prima echipă a Stelei. La FC Olt am jucat 33 de meciuri din 34. Plus Cupa! Și niciodată mijlocaș! Eram folosit doar fundaș stânga și fundaș dreapta. Ceea ce poate m-a ajutat să mă apăr mai bine. În primul rând, m-a ajutat ca tonus de competiție. Am și avut ofertă de la Dinamo, m-am întâlnit cu Mircea Lucescu.
Serios? Erai în negocieri cu Dinamo?
Da. Nu știu ce combinație voia să facă Lucescu, să dea vreo doi, trei jucători la un club de la care voia Steaua un jucător și eu să plec la Dinamo. A venit la un meci, am vorbit de două ori. Pe urmă am primit un telefon din Ghencea: "Vino la stadion!". Era telefonul pe care-l așteptam, voiam să revin la Steaua. Știam cu cine urma să mă bat, cu cine intram în concurență: Bălan, Stoica, Rotariu, Hagi, Majearu, Măstăcan, Ilie Stan și eu. Pe Balint l-am pus? Și Balint! Nu era simplu să joci la Steaua atunci, pe bune! Era greu rău de tot! Numai fotbaliști! Am avut noroc, poate și valoare...
Aveau și tupeu, fiind la un asemenea nivel?
Era respect. Stoica, Pițurcă, Lăcătuș, Iovan, Bumbescu erau lideri, nu se deranjau între ei decât cu glume normale. Erau întrebați pe probleme de program, gen "ce facem azi?", "hai, domle, la un film!". Pe problemele importante cu adevărat pentru echipă, Stoica, Pițurcă și Lăcătuș erau consultați. Și Iovan. Dar nu cu noi de față, nu cu toată lumea. Cel mai bun căpitan pe care l-a avut Steaua, de multe generații încoace, a fost Stoica!
Chiar era atât de bun?
Un exemplu în pregătire, în ambiția lui, în comportamentul modest. Ca fotbalist, mare! Juca la oricare echipă Tudorel Stoica! Oriunde, puneți-l voi la Barca, la Real acum! Juca titular! Semnez pentru asta cu ochii închiși. Bun cu mingea la picior, pase verticale, recuperare, complet pentru fotbalul de azi! Eu l-am simțit pe teren pe băiatul ăsta! Nu mai există azi un mijlocaș atât de bun! Îl luai și-l puneai în locul lui Busquets la Barcelona fără probleme.
Care erau calitățile atât de grozave?
Tehnică, disciplină, inteligență...Complet, complet! Bifa toate calitățile din fișa postului unui mijlocaș din fața apărării. Imens! Sigur, mai erau și alții. Lăcătuș, superimportant. Piți, inteligență în joc. Hagi...Gândiți-vă și voi: era Hagi în dreapta, Lăcă mai avansat, Piți vârf și eu în stânga. Și Stoica la mijloc. Plus Rotariu. Gândiți-vă numai așa, ce putea să facă echipa asta! Nu mai spun de Petrescu!

 Copilăria i-a fost influențată de iubirea pentru roș-albaștri a tatălui său: "Pentru mine a existat doar Steaua"

10 steaua

Ai fost mereu suporter al Stelei sau simpatizai alt club când erai mic?
Nu, niciodată nu m-a tentat altă echipă. Tata fiind stelist, eu am mers la stadion de la trei, patru ani. Nu se vorbea în casă despre altceva decât despre Steaua. Tata era înrăit, nu lipsea de la niciun meci. Dacă acum, când e frig, ar fi jucat Steaua, noi am fi fost pe stadion, indiferent de temperatură. Mergeam și la Ploiești, la Pitești, la Craiova. Când nu ajungeam într-o deplasare și nici nu era televizat meciul, eram lipiți de radio amândoi.
Înseamnă că a fost un vis împlinit pentru tatăl tău faptul că ai devenit fotbalist important.
Da, da... Ce înseamnă viața asta... Acum 24 de ani, pe 3 iulie eu băteam Argentina... Băteam eu, câștigam noi cu Argentina... Și pe 3 iulie anul trecut l-am îngropat pe tata. Aceeași zi! Eram zăpăcit, nu realizam, mi-a atras atenția cineva că tot pe 3 iulie a fost meciul cu Argentina. Satisfacție, împlinire și apoi durere pe 3 iulie, la distanță de 24 de ani.
Copilăria ta cum a fost?
O copilărie normală pentru vremurile alea. În vacanțe mă trezeam, îmbrăcam tricoul pe care-l aveam și jucam fotbal până la cinci, șase seara. Nu-mi doream altceva, aș fi jucat fotbal încontinuu. Ce să vă mai spun despre copilărie... N-am avut tablouri în casă, eram o familie normală de la bloc. Tata m-a susținut foarte mult. Îmi lua ghete de la Pionierul, nu știu ce făcea, cum făcea de le găsea. Dădea 500, 600 de lei, nu mai țin minte exact cât costa o pereche, dar nu se găseau, oricum, tata le lua de la cineva care ieșea cu ghete din fabrică, un angajat. Îmi oferea orice ca să pot să joc fotbal. Bine, îi și plăcea fotbalul, era înnebunit! A venit la toate meciurile mele cât am fost junior.

 "Să te crezi mare când vei avea număr la poartă!"

 Mama cum vedea cariera din fotbal?
Mi-amintesc o discuție interesantă cu mama. Jucasem titular la Steaua, la începutul meu la nivel de seniori, și dădusem două goluri în prima etapă, cu FC Brașov. 3-2 s-a terminat meciul ăla, țin minte și acum. Și eram în bucătărie. Tata era cu "Sportul", că alt ziar nu mai era atunci, și citea. Mama mi se părea supărată, așa. "Ce ai?", am întrebat-o?. "Hai, zi-mi ce să-ți fac de mâncare". Și s-a apucat să facă o omletă. Și mi-a zis: "Crezi că ai realizat ceva dacă ești pe prima pagină? Unde locuiești?". "Aici, unde să locuiesc?". "Când o să ai tu număr la poartă, atunci să-ți imaginezi c-ai realizat ceva! Deocamdată stai la noi în casă!".
Adică "să nu ți-o iei în cap, să te crezi prea important!".
Simțul proprietății, "număr la poartă". Și un mesaj că era cazul să rămân modest, să nu-mi pierd capul fiindcă dădusem două goluri și mă remarcaseră în "Sportul". De unde eram foarte fericit, m-a așezat discuția cu mama, m-a temperat.
Spuneai că n-ai avut tablouri cât ai fost mic, acum ai?
Am avut cea mai mare galerie de artă din România, cum să n-am tablouri acasă?
Cum ai ajuns să investești în artă?
Am intrat accidental în zona asta, voiam să cumpăr "Hanul cu Tei" și am ales să păstrez activitatea societății, că puteam să fac orice cu clădirea asta. Se pune problema dacă ești receptiv sau nu ești, dacă ești sau nu sensibil la pictură. Am investit foarte mult în artă. Am cunoscut persoane care aveau în garaje mașini de 600.000 de euro, bucătării de 80.000 de euro, dar nu aveau o semnătură în casă. Nu un pictor consacrat, nu un bronz! Trebuie să fii sensibil.

 "Noi am arătat și forță în meciul ăla cu Suedia, am revenit de la 0-1 și am făcut 2-1. Jucam și cu un om în plus! What? Cum să pierzi așa?"
Ilie Dumitrescu, fost internațional

 "Englezii au alt ficat, altfel nu-mi explic!"

O noapte de petrecere te afecta ca jucător?
Și dacă stai la televizor până la trei, nu mai ai numărul de ore de somn pe care ar trebui să le ai înaintea unui antrenament.
Englezii au eticheta asta de băutori, ai avut ocazia s-o verifici cât ai jucat în Premier League.
Ei sunt... Nu că au o etichetă, e o realitate! Ei consumă cel mai mult alcool! Nu doar fotbaliștii, englezii în general, societatea. Gândiți-vă la cât alcool beți voi, imaginați-vă și cât beau un neamț, un italian, un spaniol. Nu se compară cu ce e în Anglia! Prin câte etape trec oamenii ăia într-o seară în oraș... Ei încep cu nu știu câte beri, pe urmă cu vin, apoi altă băutură. Eu ies și beau trei pahare cu vin, atât, nu le amestec. Beau o sticlă cu o persoană, indiferent că bem câte două pahare sau eu trei și persoana respectivă unu.
Spui că nu bei tărie, nu?
Eu n-am băut în viața mea whiskey, vodcă, rom, tequila. Am stat în Mexic și n-am băut tequila! Beau numai vin și șampanie.
Și care crezi că e totuși secretul pentru care britanicii aleargă atât, meciurile din Anglia au un ritm fantastic, în ciuda consumului de alcool.
Au altă construcție. Noi mâncam pâine cu unt, ei mâncau porridge, mai au și english breakfast ăla...E un fenomen ce se întâmplă acolo! Nu se cunoștea niciodată dacă un jucător bea mai mult într-o seară și a doua zi aveam antrenament.
Nu părea mahmur?
Absolut deloc! Au alt ficat! Eu aș fi zăcut trei zile dacă aș fi băut așa. Nu să fac antrenament, îmi trebuiau trei zile ca să pot să merg normal pe stradă. Eu am văzut fotbalist care bea o sticlă de Jack Daniels cu Pepsi cu o seară înaintea meciului. Și a doua zi juca titular, era cel mai bun din echipă! M-am nimerit și cu el în cameră, nu are rost să dau numele. Avea porția lui, o sticlă de whiskey, și nu-l deranja nimeni, nu intra nimeni din staff în camera lui. Nu vă exagerez cu nimic! A doua zi după whiskey, curse pe tot terenul, omul era fresh, impecabil fizic! V-am spus, e altă construcție, nu mai e vorba despre pregătire.

"Nucleul Steaua l-a ajutat pe nea Puiu"

Cât ar fi costat azi un jucător cu calitățile lui Ilie Dumitrescu?
Asta nu pot să spun, mi-e greu să mă evaluez singur.
Dar un Hagi cât ar valora?
Peste 100...150 de milioane de euro ar face Hagi, fără probleme! Luați voi jucători de peste 100 de milioane, gen Pogba sau Dembele, și vedeți și ce făcea Hagi! Credeți că se vindea Hagi cu 150 de milioane?
Pare posibil, da.
Sigur! Era "grav" rău de tot Hagi! S-au dat câte 80 de milioane și pe jucători de la Valencia, de la Villarreal. Comparați-l și pe Coutinho cu Hagi! E diferență clară, Hagi era "criminal"!
Iordănescu ce fel de antrenor era?
Avea multe calități, în primul rând capacitatea de selecție. Un avantaj pe care l-a avut a fost că pe mulți de la națională ne știa și de la echipa de club. Pe cine a mai adus, din nucleul echipei? Pe Răducioiu și pe Lupescu, pe care n-aveai cum să nu-i iei. Pe Sabău, la fel, doar că el s-a accidentat și a ratat Mondialul din '94. Ceilalți: Belo, Prodan, Gică Popescu, Ilie Dumitrescu, Hagi, Dan Petrescu. Pe toți ne știa de la Steaua.

"La antrenament, cu o zi înaintea meciului cu Suedia, eu ratasem cele mai multe penalty-uri, tot din cauza asta, că anunțam portarul unde dădeam mingea. M-a și pus Iordănescu să fac ture de teren din cauza asta. Când am tras, l-am văzut pe Ravelli că pleca dincolo înainte să dau mingea în dreapta lui"
Ilie Dumitrescu, fost internațional

"Fibra poporului e de vină, nu Iordănescu"

A mai fost criticat pentru stilul echipei, ți se pare justificată remarca asta?
A fost o echipă reactivă, da? Poate cu alt selecționer am fi jucat deschis și n-am mai fi avut aceleași rezultate, același echilibru. Stilul nu-ți garantează victoria. Cu jocul lui Iordănescu am ajuns într-un punct. Că n-am gestionat anumite momente din jocul cu Suedia... Eu nu cred că a fost vorba despre tactică atunci. Cred că e vorba despre popor, e lipsa concentrării. Așa cum neamțul stă 100 de minute concentrat, noi ne relaxam cu 15 minute înainte să se termine antrenamentul. În loc să mergem până la capăt, noi ne întoarcem cu trei metri în urmă.
Ți-a fost frică să execuți un penalty cu Suedia?
Nu, m-am mirat doar că mă pusese pe mine ultimul. M-a întrebat Iordănescu "bați?". "Da". De ce m-a pus ultimul n-am înțeles. Adică al 5-lea, care bate ori ca să câștige meciul, ori ca să mai rămâi în joc. Mare răspundere! Dacă dai primul și ratezi, mai sunt penalty-uri de bătut, o mai dă unul în bară. Eram puternici fizic, aveam personalitate...Mă uitam la Răducioiu... Doamne, ferește!, ce fotbalist! Plus Hagi, Popescu, Lupescu... Echipă șmecheră, păcat!

ESCAPADĂ » De ce l-a aplaudat tot vestiarul lui Tottenham

10 tottenham

Pe vremea când a jucat în Premier League, Ilie Dumitrescu a produs un scandal care a fost reflectat în toate ziarele importante. "Am creat valuri atunci în Anglia, când am apărut cu soţia cuiva, aveam o aventură. Am apărut pe prima pagină în News of The World. Au scris atunci ««Asul lui Tottenham»». Ha, ha, ha! Când am intrat în vestiar a doua zi, toţi au început să mă aplaude. Nu era o chestie care să afecteze imaginea clubului sau ceva rău pentru echipă", a povestit Ilie la multă vreme după acea escapadă. Femeia cu care Ilie a fost surprins atunci era nevasta unui poliţist din Londra.

Comentarii (19 ) Adaugă comentariu

olibulzan  •  09 Ianuarie 2019, 08:03

Excelent interviul. Felicitari !

Muzzi Ciprian  •  07 Ianuarie 2019, 12:10

Postat de gabri80el pe 07 Ianuarie 2019, 06:22

*** care habar are de marii jucatori.asta este si generatia de azi.pai hagi spala cu toti la mijlocul terenului indiferent de adversar.chiar si acum ar fi facut-o cu brio . maradona nu misca in 90 cand a jucat impotriva lui hagi.ala se droga si tot nu facea fata lui hagi si vine un *** ca tine sa vorbeasca asa ceva de parca ar fi un amator din liga 1. daca vorbim de liga 1 pai hagi putea sa joace pana la 50 de ani in acest amatorism.

daca te uiti la meciurile Romaniei sau echipelor de club, cam nici un mare jucator nu a miscat cand a jucat impotriva lui Hagi! nici chiar marele Zidane, amintiti-va cand am jucat impotriva Frantei si ne-a dat gol Dugarry, ca Zidane a fost inexistent! in meciulm Galatasaray-Arsenal, cand Hagi a fost eliminat si Galata a castigat la penalty, Hagi le-a dat urechi si lui Overmars si lui Bergkamp si lui Henry! asa ca mai usor cu Hagi nu facea fata! el a fost cel care a invatat un popor fotbalul, turcii nu au avut performante nici la nivel de club nici nationala pana nu a ajuns el la ei!

partea47mea  •  07 Ianuarie 2019, 09:29

Cei 3 crai de la rasarit au mai scos o capodopera.Si o erata la ce au scris meseriasii gsp: Steaua exista in liga a 4 a ofticosilor!

Vezi toate comentariile (19)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase