Alexandru Ioniță II: "Cum pot oamenii să țină cu Steaua cunoscând trecutul echipei?!"

Alexandru Ioniță II și-a început cariera de fotbalist din dragoste pentru Rapid. Mijlocașul giurgiuvean povestește cum a ajuns la prima echipă a Rapidului la doar 16 ani, sub comanda lui Șumi, și cum îi era frică să nu îl deranjeze pe Pancu în camera de cantonament.

Pe lângă fotbal, Alex mai are o pasiune, să strângă albume Panini. Are semnăturile tuturor din echipa sa pentru paginile cu Astra, în schimb paginile cu FCSB sunt lăsate goale, pentru că "nu au ce căuta în album"!

4 goluriîn 31 de meciuri a înscris Ioniță II în acest sezon în Liga 1

Alexandru, cum te-ai apucat de fotbal?

Tata, fiind rapidist, mergea la fiecare meci al Rapidului și stătea în galerie, așa că i-am zis să mă ducă și pe mine la fotbal. Dar el era șofer pe camion și pleca mereu în curse, așa că nu avea când să facă asta. Dar m-a dus la domnul Sandu Neagu, el mi-a fost primul antrenor, Dumnezeu să-l ierte, tot el mi-a pus și porecla "Bulgaru'". M-am apucat de fotbal pentru tata și pentru Rapid.

De la ce vine porecla?

Stau în Giulești Sârbi și am înțeles că pe acolo stăteau bulgari. Asta, plus faptul că eram foarte încăpățânat, mereu îmi zicea să dau drumul la minge și eu nu îl ascultam.

Ai trecut prin toate perioadele la Rapid, unde crezi că a fost greșeala de s-a ajuns la desființarea clubului?

Când s-au adus foarte mulți jucători străini și s-au oferit salarii extraordinar de mari, cred eu, în perioada 2007-2011. Eu aveam, la 16 ani, 500 de euro și anumiți jucători aveau 600 de euro pe zi! Nu că ar fi vina jucătorilor! Nu era mare diferență, cred că și eu puteam face la fel de multe lucruri ca și cei cu salarii uriașe, doar că îmi trebuia experiență și mai multă forță.

Cum a fost la Rapid în perioada în care deja nu mai erau bani?

Sincer? Nu mă gândeam la bani! Pentru că nu am fost crescut sau învățat cu bani. Eu banii i-am obținut la Astra, nu dădeam importanță banilor atunci. La Rapid jucam de plăcere.

"I-am zis tatei că am semnat cu Dinamo"

Cum ai ajuns de la Rapid la Astra?

În iarna lui 2013 m-au chemat domnii Cristescu și Zamfir în birou, iar acolo era și domnul Dinu Gheorghe. Mi-au spus că cele două cluburi s-au înțeles și mai trebuie să accept eu, dar pentru binele financiar al clubului și al meu ar fi bine să semnez. Și asta a fost, am semnat pe loc, fără să știe nimeni. Am ajuns acasă și i-am spus tatălui meu că am semnat cu Dinamo. Timp de 10 minute nu mi-a spus nimic. După, i-am spus că am glumit, că am semnat cu Astra și el mi-a zis "hai că îmi venea să și plâng". Nu a fost prea încântat nici că am semnat cu Astra, chiar dacă urma să câștig de 10 ori mai mult ca la Rapid!

"Este albumul meu și fac ce vreau cu el, consider că steliștii nu au ce căuta acolo." Alexandru Ioniță II

În primul an la Astra nu ai jucat foarte mult. Ce s-a întâmplat?

Domnul Dinu îmi zicea să nu spun nimănui că am semnat, dar până la urmă am ieșit și am spus în presă că am semnat și că voi merge cu Astra în cantonament. Când m-am întors din cantonament mi-au spus că sunt gras, că nu o să joc... În 6 luni am jucat doar 4 meciuri și nici alea cap-coadă. Am vrut să plec împrumut, dar cei de acolo nu m-au lăsat. Nu am înțeles niciodată de unde refuzul ăsta.

Și ce s-a schimbat?

Am avut noroc cu regula U21 și cu domnul Șumi. De când a venit dânsul am început să joc.

"Șumi a fost decisiv pentru mine"

Ce înseamnă Șumudică pentru cariera ta?

Dânsul m-a promovat la echipa mare la Rapid. Eram la echipa a doua, am dat câteva goluri acolo, iar antrenorul de la juniori și cel de la echipa a doua trăgeau amândoi de mine. Îl cunoșteam pe domnul Petre Cristian, secundul lui Șumi de la echipa mare, și l-am sunat să mă ajute. I-am zis: "Domn' profesor, ce să fac? Unde să merg, la juniori sau la echipa a doua?". Domnul Șumudică era lângă el, i-a luat telefonul și mi-a zis "de mâine vii și te antrenezi cu mine!" Nu mi-a venit să cred! Următoarea zi m-am prezentat cu geanta făcută ca la echipa a doua, cu echipament de acasă, cu minge cu tot și când am ajuns acolo era echipamentul pregătit! (râde) Nu-mi venea să cred ce jucători aveam lângă mine. Am dat vreo trei sau patru goluri atunci.

Acum îi ai colegi pe Săpunaru și Niculae...

Nu credeam niciodată că o să ajung să îi am colegi de echipă! Când eram mic îmi scriam pe tricou 1+9, numărul lui Pancone, cu care juca el la Rapid. Când am ajuns la echipa mare și am stat în cameră cu el, nici nu mă mișcam! Îmi era rușine să îi spun ceva, acum îmi pare rău că nu am profitat de momentele acelea. La începutul acestui campionat, nu am avut un start prea bun, iar "Săpun" îmi dădea încredere și mă susținea, le mulțumesc foarte mult și lui, și lui Nico.

Jucător preferat din România?

Unul singur? Nu pot, am trei! Pancone, "Săpun" și Nico! Pancone a fost dintotdeauna idolul meu, consider că mă asemănam mai mult la stilul de joc cu el. El a fost copilăria mea!

Care este cel mai mare vis al tău?

Să revină Rapidul la care am jucat eu în Liga 1 și la sfârșitul carierei să iau un campionat cu ei!

Te gândești la un transfer în străinătate?

Da, cred că îmi e de ajuns cât am stat la Astra, 3 ani și jumătate, și la Rapid. Ar trebui să fac pasul afară, pentru că deja am 22 de ani și cred că este o vârstă foarte bună pentru a merge într-un campionat străin. Mi-aș dori în Spania, îmi place mult, dar nici nu contează!

"Îmi pare rău că nu am avut prea multă susținere din partea suporterilor de la Giurgiu. Mă gândesc că dacă luam titlul cu Rapidul nu dormeam o săptămână întreagă, atât ne bucuram cu suporterii" Alexandru Ioniță II

"În albumul meu, Steaua nu are ce căuta"

Ai jucat la Cupa Liceelor în tricoul Stelei, pentru că tu învățai la "Mircea Eliade", și ai fost foarte criticat...

Sincer, nu prea treceam pe la liceu pentru că aveam mereu antrenamente și la semifinala Cupei liceelor mi-au zis să vin și eu ca să îi ajut să câștige. Când antrenorul ne arăta scheme pe tabelă eu mă îmbrăcam și nu am realizat ce tricou iau pe mine. Așa erau tricourile de la "Mircea Eliade". Abia după ce am ajuns acasă și am văzut poza cu mine și un întreg articol, am realizat ce tricou purtasem pe mine.

De unde atâta ură pentru Steaua?

Așa am fost crescut, nu le suport trecutul, aduceau jucători cu forța la echipă, câștigau trofee la fel, de fapt, le furau, nici nu cred că le câștigau! Nu înțeleg cum oamenii țin cu o echipă precum Steaua dacă îi cunosc trecutul

La Steaua ai spus că nu vei merge niciodată, dar dacă ai primi o ofertă bună de la Dinamo ai merge?

M-aș gândi, nu știu ce să spun acum. Față de Dinamo nu am aceeași ură, mi-a plăcut mereu galeria lor și cea a Petrolului. Și asta e cel mai plăcut pentru un fotbalist, să aibă o galerie în spate

De ce nu completezi paginile cu Steaua din albumul Panini?

Este albumul meu și fac ce vreau cu el, consider că steliștii nu au ce căuta acolo. Anul trecut când s-a făcut albumul Panini, lor, pentru că au fost campioni, li s-a făcut o pagină specială la sfârșitul albumului. Iar noi când am câștigat campionatul nu ni s-a mai făcut nicio pagină specială. Aici sunt diferențele. În albumul meu nu au ce căuta!

"Până acum 3 luni cred că aș fi fost prea tupeist să spun că mă gândesc la naționala mare, pentru că nu jucasem nimic și nu am demonstrat nimic. Dar dacă o țin în același ritm cu evoluțiile bune, eu cred că voi ajunge și acolo!" Alexandru Ioniță II

"Tata mai venea câteodată cu basculanta la stadion, se mai urcau prieteni sau oameni de pe stradă în balastieră și veneau toți cu fulare și steaguri" Alexandru Ioniță