Omul-cheie din spatele carierei Simonei Halep dezvăluie o schimbare de ultim moment: "Care e secretul? A venit acasă de la Miami și a făcut asta"

Corneliu Idu, omul de afaceri care a ajutat-o financiar în perioada junioratului pe Halep, explică schimbarea importantă făcută, în ultima vreme, de jucătoare în carieră

La 67 de ani, Corneliu Idu este un om împlinit. Topul Forbes îl plasează printre cei mai bogați români, cu o avere de aproximativ 130 de milioane de euro. El spune, simplu, că "bogăția este relativă, să spunem că nu am grija zilei de mâine". Fost căpitan de navă, deține, printre altele, "Idu Shipping and Services", una dintre cele mai mari și mai profitabile afaceri în domeniul shippingului. Este un împătimit al tenisului și, de-a lungul timpului, i-a ajutat în carieră pe mulți jucători, printre care Andrei Pavel, Horia Tecău și Simona Halep. Deține Tenis Club Idu din Mamaia, una dintre cele mai frumoase baze din țară. "Am investit aici 5 milioane de euro și, anual, cheltuielile sunt de 300.000 de euro. Dar merită investiția, pentru acești copii minunați"

Domnule Idu, cum ați cunoscut-o pe Simona Halep?

A venit la mine la club cu antrenorul ei, Bogdan Pândichi, când avea vreo 14 ani. Juca, parcă, la Școala Sportivă și era deja cea mai bună jucătoare din țară la vârsta ei. O văzusem de multe ori pe la turnee, mai ales că organizam și noi, la Tenis Club IDU, unele, de nivel foarte înalt. Ştiam că are mari perspective. Pândichi a venit să-mi spună că fata ar avea nevoie de sprijin financiar şi să mă întrebe dacă vreau s-o ajut. M-a pus într-o situație destul de delicată fiindcă a venit la discuţie împreună cu ea. Nu eram pregătit să-mi asum o asemenea responsabilitate, dar până la urmă am fost de acord să o ajut.

"Trei ani, i-am plătit tot"

Adică?

I-am spus Simonei că din acel moment nu va avea nicio grijă, că am să-i asigur toate resursele financiare de pregătire şi de participare la toate marile turnee internaţionale. Îmi aduc aminte, Simona era extrem de timidă, dar mustea de ambiţie. Aşa a început ea la noi, împreună cu antrenorul ei, Pândichi.

Cum era Simona atunci?

Extrem de talentată, de ambiţioasă. Se vedea că are mare potenţial. În afara terenului era o timidă, avea şi atunci probleme de comunicare. Când punea racheta în mână se schimba total, se dezlănţuia, avea o tenacitate extraordinară. Din păcate, mai avea şi accese de nervi. Le mai are şi acum. Chiar îi mai zic când vorbim "Mai lasă-le şi tu să treacă mai uşor! Nimeni nu e perfect, nu se poate să nu greşeşti".

"Prin nervozitatea, iritarea și problemele de comunicare pe care le avea, Simona era cel mai mare adversar al ei. Acum, cu această schimbare, poate să ajungă mult, mult mai sus" Corneliu Idu, patron Tenis Club IDU

Prin lumea tenisului se vorbeşte că aţi investit cam 300.000 de euro în cariera ei.

Nu ştiu, n-am ţinut niciodată socoteala. Ştiu doar că timp de trei ani i-am asigurat tot, echipament, antrenori, preparatori fizici, participarea la turnee internaţionale, inclusiv la toate cele de Grand Slam. Mereu am vrut să aibă cele mai bune condiţii, stăteau numai la hoteluri de 5 stele în deplasări. Eu nu m-am implicat. Dar, după vreo câteva luni de când a început să se antreneze la noi, mi-a ajuns la urechi un zvon că nu se mai înţelegea cu antrenorul ei. Pândichi era foarte dur cu ea, îi vorbea urât, auzisem că o şi înjura. Atunci am decis să îi schimb antrenorul şi l-am ales pe Liviu Panait. El a antrenat-o de atunci, cu el a câştigat Roland Garros-ul la junioare, la 17 ani.

"Să fie clar, Simona nu-mi datorează nimic!"

Și ce a urmat?

Păi, nu a mai urmat nimic. Pur şi simplu a decis să plece de la noi după asta. Cel mai mult m-a deranjat că a făcut-o fără să-mi spună, personal, nimic. Devenise o jucătoare interesantă, atractivă, promitea enorm. Am auzit şi eu, doar lumea tenisului nu e chiar aşa de mare, că începuse să se intereseze de ea Virginia Ruzici. Era normal, venise timpul să îşi ia zborul, să îşi ia un alt antrenor, să treacă la alt nivel. Nu aş fi oprit-o, aşa cum n-am oprit niciodată pe nimeni. Aşa a fost, am trecut peste asta.

Nu avea contract cu clubul dumneavoastră?

La mine niciun copil nu are contract. Nici cei pe care îi ajut financiar să facă performanţă. Să fie clar, Simona nu avea niciun fel de datorie faţă de mine! Eu am fost dezamăgit doar de modul în care a plecat atunci.

Tot prin lumea tenisului se vorbeşte că unul dintre motivele pentru care Simona este uneori excesiv de nervoasă ar fi şi acela că trebuie să înapoieze acum datoriile de pe vremea în care aţi finanţat cariera ei.

Cine mă cunoaşte ar râde să audă aşa ceva! Mă uit în ochii oricui şi spun răspicat: Simona nu a avut şi nu are niciun fel de obligaţii faţă de mine! Nu i-am cerut niciodată nimic, nu are nicio datorie la mine! De la ea, am o colecţie întreagă de prosoape! De la fiecare turneu la care participa, în cei trei ani cât a stat la noi, îmi aducea câte unul. Le am pe toate şi acum. Şi Horică Tecău, pe care l-am ajutat în carieră, îmi aduce prosoape de la Turneul Campionilor.

Domnule Idu, chiar aţi ajutat-o pe Simona, aţi investit în viitorul ei, fără să va gândiţi la profit?

Da, chiar aşa! Am făcut-o din pasiune pentru tenis şi pentru sport. Mă impresionează când văd cât muncesc copiii ca să aibă o şansă. Calitatea umană contează cel mai mult pentru mine. Am vrut doar să ajut şi am s-o mai fac. Şi nu aştept nicio recompensă!

Revenind la momentul acelei despărțiri, aţi mai vorbit de atunci cu ea?

(Râde). Cum să nu mai vorbesc cu ea?! Acum, la Constanţa, la meciul cu Anglia, după fiecare joc am vorbit, am stat împreună în tribună când evoluau colegele ei. Suntem foarte buni prieteni, am rămas un fan al ei, discutăm, îi mai dau câte un sfat, am rămas apropiaţi.

Când şi cum a venit împăcarea?

E mult spus împăcarea. Eu nu am fost niciodată supărat pe ea. În 2014, înainte de finala de senioare de la Roland Garros, m-a sunat. De fapt, prima dată luase legătura cu Dragoş, kinetoterapeutul nostru, să-l întrebe cum să mă abordeze. Dragoş i-a spus să mă sune, cum făcea şi înainte. Avea o voce ruşinată, stinsă, se simţea că este jenată de situaţie. Trecuseră 6 ani! M-a invitat să vin la finală. I-am spus că îmi pare rău, că sunt foarte ocupat şi nu pot să vin. "O să îţi ţin pumnii! Iar când te întorci acasă, dacă ai timp şi vrei să ne vedem, treci pe la club", i-am zis. Din păcate, a pierdut finala la Roland Garros, dar după aceea a venit la club. Am organizat o masă aici pe terasă, cu toţi copiii de la noi, ea a fost draguţă, a stat cu ei, s-au fotografiat. Am vorbit, am reluat totul de unde rămăsese.

Dar Simona nu şi-a cerut niciodată scuze pentru atunci?

Nu şi nici nu este nevoie. Niciodată nu am dus discuţia în acea direcţie pentru că nu am vrut s-o pun într-o situaţie stânjenitoare. E trecut, să-l lăsăm în urmă! De atunci, lucrurile au revenit la normal, când vine acasă se mai antrenează aici, vorbim la telefon când e plecată.

Cum se explică această schimbare extraordinară în jocul și în atitudinea Simonei din ultimul timp?

Foarte simplu. După acea despărțire de Cahill, de după turneul de la Miami, Simona s-a întors acasă și a decis să facă o schimbare majoră pentru cariera ei și nu numai. Nu se despărțiseră în condiții foarte amiabile, nici nu știa dacă Darren va mai fi de acord s-o antreneze. Cred că și-a dat și ea seama că sărise calul. Ea a avut mereu această problemă, era prea îndârjită, nu comunica, își vărsa nervii pe cei din jurul ei. Totuși, Darren Cahill e cel mai mare antrenor din lume! L-a luat pe Hewitt de mic și l-a dus pe locul unu mondial, l-a luat pe Agassi de pe locul 200 și ceva și l-a dus iar pe locul unu mondial, i-a antrenat pe Sampras, pe Federer. Toți îi sorbeau cuvintele. Nu se putea așa, am văzut o fază când Simona îi reproșa de ce a dat din cap când a greșit ea o minge! Dar asta a fost în trecut.

Vorbeați de o schimbare majoră.

Mental coaching, despre asta este vorba. Simona mi-a spus la meciul cu Anglia, de Cupa FED, că lucra deja de 3 săptămâni, zilnic, cu un specalist, după întoarcerea din SUA. Și acum, cât a fost plecată la Madrid, la Roma, a ținut legătura cu acel specialist. Este o schimbare extraordinară! Acum este o cu totul alta, acceptă greșelile, e mai senină, mai relaxată. Și ca tenis, dar mai ales și în afara terenului. Și relația cu Darren, la fel, s-a schimbat și ea fundamental. Noi i-am mai adus la club un asemenea specialist când era junioară, dar nu i-a plăcut ideea, credea că e o prostie. Acum şi-a dat seama că are nevoie de asta. E un început senzațional, trebuie să continue.

E chiar așa importantă pregătirea mentală la un jucător de top, cu experiență?

Este esențială! O spunea și Djokovici, dar și mulți alții. Jucătorii din primii 100, sau chiar mai mult, sunt cam la același nivel ca tehnică și pregătire fizică. Diferența se face la mental. Iar Simona a acceptat și a găsit această armă redutabilă. Acum trei luni, n-aș fi mizat că ar putea câștiga vreodată un turneu de Mare Șlem. Dar acum, Simona, dacă va continua în același mod, chiar poate să câștige curând un astfel de turneu! Este incredibil ce transformare a suferit. Bravo ei că a înțeles că are nevoie de mental coaching!

Acum mai aveți la club copii atât de promițători precum Simona?

Am avut până de curând trei băieți, foarte buni. Dar și-au luat zborul, era nevoie să facă şi ei pasul următor. Este vorba despre Adrian Boitan, Edris Fetisleam, Ștefan Paloși, niște jucători de excepție. Au acum 17 ani, eu zic că o să auziți de ei foarte curând. Dar mai avem o fetiță foarte talentată, de la Cernavodă, Alisa Apostol. Are 11 ani şi promite foarte mult. O luăm de la capăt. Avem iar o provocare. Şi sper să reuşească și ea!

"Avem la club 250 de copii. Unii plătesc, iar celor mai buni li se plătește. Așa a fost mereu. Când vine timpul, pleacă mai departe fără nicio pretenție din partea noastră"
Corneliu Idu, patron Tenis Club IDU