O carieră extremă! Ramona Farcău se retrage din handbal: ”Perioada de la Vâlcea a fost Oscarul meu!”

Fosta extremă stânga a Oltchimului și a naționalei României va organiza pe 5 august meciul de retragere din handbal. A invitat la eveniment toate coechipierele cu care în 2010 a jucat finala Ligii Campionilor.

La 38 de ani, Ramona Farcău a decis că e timpul să spună «STOP» carierei de handbalistă. A jucat 21 de ani la cel mai înalt nivel, a ajuns la Campionate Europene, Mondiale, Jocuri Olimpice, a câștigat medalii și  trofee individuale.

O jucătoare de o eleganță extraordinară pe teren, cu o viteză de execuție ieșită din comun, Ramona a fost în top, pe semicerc, mai bine de 15 ani. A vorbit pentru Gazeta Sporturilor într-un interviu în care rememorează momentele cruciale ale carierei sale, dar și despre ceea ce pregătește în meciul său de adio, pe 5 august, la Rm. Vâlcea.

Ramona, când ai început handbalul?

Serios, să spun așa, prin clasa a șaptea cred. Până atunci, am făcut, așa, naveta între atletism și handbal. Îmi plăceau ambele, dar parcă eram mai atrasă de atletism. Eram mică și slabă și eram încântată că participasem deja la câteva concursuri și luasem medalii, câștigasem curse de 800 de metri și crosuri.

Și cum ai renunțat la atletism?

Antrenorul meu de handbal care m-a descoperit, domnul Dumitru Romocean, Dumnezeu să-l ierte!, a venit acasă la părinți, să-i convingă să mă trimită la handbal. Cumva nu a fost alegerea mea, îmi doream mai mult atletism. Jucam centru și inter dreapta la junioare. Eram rapidă și tehnică, îmi aduc aminte că marcam multe goluri pe depășire, că nu puteam eu să arunc de afară.

La Zalău, la echipa mare, când ai ajuns?

La 17 ani am fost chemată de antrenorul Gheorghe Tadici. Țin minte ce jucătoare erau atunci în vestiarul echipei... Era Lăcrămioara Fiastru căpitanul echipei, Andreea Nagy, pe extremă dreapta, Alina Țurcaș, Dana Morari, Artemiza Săgmar. M-au primit însă foarte bine.

"De la fiecare antrenor cu care am lucrat am avut de învățat. De la unii mai multe, de la alții mai puține. Sau de la unii chiar nimic" Ramona Farcău

Meciul cu caloriferele deschise vara

Zalăul stătea însă în umbra Oltchimului, Vâlcea făcea legea în acea perioadă, nu?

Am avut și noi câteva zvâcniri. Îmi aduc aminte că în 2001 le-am luat campionatul. Le-am bătut de două ori, ultima dată la Zalău. S-a jucat prin mai parcă, iar în sală erau, cred, 40 de grade!

Cum așa?

Nu știi meciul? Era foarte cald afară și cineva a dat ordin să se dea drumul la calorifere în sală! Apoi am aflat și noi, jucătoarele. Cert este că pe teren noi ne-am acomodat mai bine ca fetele de la Vâlcea, din moment ce le-am învins! Nu am știut nimic înainte de meci.

Ați mai câștigat apoi două titluri, în 2004 și 2005.

Da, Vâlcea deja dăduse drumul jucătoarelor de bază și rămăsese cu junioare și tinere. Ne-am bătut cu Deva și cu Rapid. În Giulești jucau atunci Brădeanu, Vărzaru, Dobrin, Dogaru, Cristina Mihai, Iorgu. Am câștigat titlul la București!

Cum a fost la Zalău în 2006, când ați plecat la Vâlcea șase jucătoare și antrenorul Gheorghe Tadici?

Era momentul să plecăm la o echipă de Champions League. Impulsul a venit după medalia de argint câștigată la Mondialul din Rusia, din 2005. Ni s-a prezentat atunci proiectul, că vor fi cooptate toate jucătoarele de la națională. Cine nu și-ar fi dorit să joace într-un Dream Team, cum a fost numită echipa?

Care a fost cel mai frumos moment petrecut la Vâlcea?

Finala Ligii Campionilor din 2010, fără îndoială. Am sperat însă tot timpul că o să ajungem să punem mâna pe trofeu. Am fost de atâtea ori atât de aproape, dar în același timp atât de departe... Ăsta e marele meu regret, pentru că eu cred că Vâlcea a avut o echipă senzațională atunci. Nu știu ce ne-a lipsit, poate un pic de noroc!

"Nebuna" cu boltele

Ai stabilit un adevărat record de goluri marcate în 2008. Ai înscris de 16 ori în poarta Viborgului, apărată atunci de campioana olimpică, Katrine Lunde.

E un meci de referință pentru mine. Și în acel sezon am avut șansă mare să câștigăm Liga!

Ai marcat atunci de 9 ori de la 7 metri, iar în patru rânduri ai trimis boltă peste portar!

Era cea mai bună aruncare a mea! Surprindeam mereu portarul. Încercam să mă pun în pielea portarului, ce gândește el. Îi dau o boltă, a doua oară iar o vedeam în patru metri, mult ieșită din poartă. Iar boltă. Probabil că s-a gândit «Nebuna asta, nu-mi mai dă încă una!». Și uite că i-am mai dat! Îmi plăceau însă momentele astea de tensiune, în care puteam face diferența.

Nu-ți era teamă, mai ales că Gheorghe Tadici, îl știe toată lumea, era foarte dur!

Cum am mai spus, iubeam aceste momente de tensiune. Mă gândeam că antrenorul mă trimitea să execut pentru că avea încredere în mine și nu doream să-l dezamăgesc. De altfel, eu de la Zalău eram specializată în 7 metri. Când am ajuns la senioare, așa am început. Eram mică, eram rezervă, stăteam pe bancă și mă trimitea să execut aruncările de la 7 metri. Mi-a dat multă încredere.

Oltchim avea un joc care convenea mult extremelor, bazat pe contraatacuri!

Pentru că aveam o apărare foarte bună și un portar de contraatac, Luminița Huțupan, extraordinar. Ne punea mingile în brațe pe semicercul advers. Pare foarte ușor handbalul așa, când dai goluri rapide.

"Cel mai mare regret al meu e că nu am câștigat Liga Campionilor cu Vâlcea. Și la fel de mult îmi pare rău că nu mai există Vâlcea, cea mai iubită echipă din handbalul românesc" Ramona Farcău

"Tu și când joci prost ești golgeter!"

Când aveai momente mai proaste, cum treceai peste?

Nu le luam în seamă! Așteptam următorul meci să mă revanșez. Îmi aduc aminte că jucasem la Vâlcea un meci cu Lada Togliatti. Ratasem foarte mult, dar tot marcasem 7 goluri. A venit la mine președintele Ioan Gavrilescu și mi-a spus: «Mă, tu și când joci prost, tot dai cele mai multe goluri!».

Regreți că nu ai acceptat să joci și în străinătate?

Nu! Am avut posibilitatea. Dar de ce aș fi plecat de la Oltchim? Era una dintre puterile handbalului, echipa era unită, totul mergea acolo. Eram multe românce, eram acasă.

Care e cea mai bună prietenă a ta din handbal?

M-am înțeles bine cu toată lumea. Nu pot da un singur nume. La Vâlcea am fost colegă de cameră cu Roxana Gatzel, cu Narcisa Lecușanu, cu Alice Ardean. Dar nu pot spune că una sau alta e mai bună prietenă.

La echipa națională când ai debutat, îți aduci aminte?

Cum să nu? La turneul final din 1999, la Campionatul Mondial. Câștigaserăm atunci, în acea vară, titlul mondial la tineret, în China. Și cinci jucătoare am făcut pasul la senioare atunci. Eu, Mika Brădeanu, Vărzaru, Toto Tolnai și Gabi Tănase. A fost extraordinar, am jucat semifinale și am terminat pe 4. Ne-am calificat la Jocurile Olimpice de la Sydney. Erau și jucătoare cu experiență atunci, țin minte de Vali Cosma, Marinela Pătru, Luminița Huțupan.

Apropo de Jocurile Olimpice, în 2008 ați plecat din postura de mari favorite, dar România a terminat pe locul 7!

A fost un turneu final de coșmar, nici nu vreau să-mi aduc aminte! A fost o realizare personală acolo, că am câștigat titlul de golgeter, dar dezamăgirea a fost prea mare pentru rezultat.

Cel mai frumos turneu final la "națională" a fost cel din 2005, când ați cucerit argintul în Rusia?

A contat rezultatul acolo, e o amintire extraordinară, dar mie mi-a rămas în minte și Mondialul din 2007, chiar dacă am terminat pe 4. Meciul acela cu Franța, când le-am bătut în prelungiri, în sferturile de finală, cu 16.000 de oameni în tribună, nu am cum să-l uit!

 Management sportiv și impresariat

Ai emoții acum, înaintea meciului de retragere?

Acum nu le simt, dar probabil atunci, când voi intra pe parchet, vor fi și emoții. Nu prea am avut timp pentru că am avut multe lucruri de pus la punct, de alergat pentru a ieși un meci de gală așa cum mi-l doresc.

Ai vorbit cu toate fetele, cum au primit vestea?

Toate s-au bucurat, mi-au spus că e o idee extraordinară. Abia aștept să ne revedem, să stăm la povești.

Intrați în cantonament?

Normal, cu o seară înainte! Suntem profesioniste! Trebuie să ne pregătim bine pentru meciul ăsta. Nu e unul oarecare.

Te-ai gândit ce vei face pe viitor?

Am înființat o firmă care se va baza pe organizarea de evenimente sportive, nu numai în handbal. În plus, ne vom axa pe managementul carierei sportivilor, pe tabere de vară pentru copii, în sport. Vreau să înființez și un club de handbal în care aș putea chiar să antrenez. Și acest club îmi doresc să-l construiesc cu copii pe care să-i creștem și să-i formăm în societate, să răzbească într-o lume cât mai grea și mai nedreaptă.

Trei momente haioase din carieră

Cantonamentele de la Mogoșa

De obicei, sportivii urăsc perioada de pregătire fizică. Ramonei îi erau indiferente pentru că trecea cu bine peste ele, era făcută să alerge. "Țin minte cantonamentele de la Mogoșa, în Maramureș, cu Zalăul. Alergam în pantă cu săculeți de nisip la picioare, plus gantere în mâini. Domnul Tadici ne urmărea cu mașina pe traseu și ne mai dojenea, ne mai încuraja. Dar apoi, pe teren, fără săculeți și greutăți, parcă zburai", povestește Ramona.

Trucul pentru Mariana Târcă

Un alt moment inedit, povestit dintr-un cantonament la Piatra Arsă. "Noi eram cu Zalăul, dar era acolo și Vâlcea, antrenată atunci de Mariana Târcă. Am avut circuit în sala de forță. La final, antrenorul Gheorghe Tadici ne-a spus să încărcăm fiecare aparat cu 10-15 kilograme în plus. Apoi am vorbit noi cu fetele de la Vâlcea. Acestea ne-au spus că antrenoarea le-a pus să facă exact cu greutățile pe care le lăsaserăm noi. «Uite cât muncesc fetele alea, de asta sunt campioane! Ia faceți și voi la fel!»", a rememorat fosta extremă.

Păcăleala de la Deva

Gheorghe Tadici era foarte bun prieten cu Marian Munteanu, patronul de la Cetate Deva. Acesta mereu îl întreba pe tehnician cu privire la programul de pregătire, la zilele libere. "Eram, odată, înainte de Sărbătorile de Iarnă și am aflat de la fetele de la Deva că nu au avut liber decât în ziua de Crăciun! Ce se întâmplase? Domnul Tadici îi spusese că noi vom face antrenament și pe 23, și pe 24, și pe 26 decembrie și vom avea liber doar pe 25. Noi, de fapt, avuseserăm liber din 23 până în 26!".

Meciul de gală

Sâmbătă, 5 august, de la ora 19:00, la Rm. Vâlcea, echipa Ramonei Farcău, din care vor face parte componentele Oltchimului 2010, echipa care a jucat finala Ligii Campionilor, va înfrunta actuala echipă a HCM Rm. Vâlcea în Sala Sporturilor "Traian". Biletele au fost puse în vânzare la Rm. Vâlcea și costă 15 lei. TVR va transmite în direct evenimentul.

Ramona Farcău

• Născută pe 14 iulie 1979, la Zalău
• A jucat la HC Zalău (1998-2006), Oltchim (2006-2013), Dunărea Brăila (2013-2015), CSM Ploiești (2015-2016), Dinamo (2016-2017)
• De 10 ori campioana României, cu Zalăul în trei rânduri, de 7 ori cu Oltchim
• A câștigat Cupa Cupelor și Supercupa Europei în 2007 cu Oltchim
• Golgeter la JO 2008, 56 de goluri
• 196 de apariții în naționala de senioare a României
• 656 de goluri marcate sub "tricolor"
• 8 turnee finale cu România: CM (1999, 2005, 2007, 2009), CE (2004, 2008), JO (2000, 2008)
• Vicecampioană mondială cu România la Sankt-Petersburg 2005

"Nu-mi era frică de niciun portar. Încercam să-l domin mental, îmi plăceau situațiile extreme și de teniune, când meciul se decidea la o singură fază" Ramona Farcău

Save

Save