Mircea Lucescu nu crede că a greșit în momentul în care le-a dat sfaturi steliștilor: "Dacă mă sună Gigi, m-aș duce și a doua, și a treia oară în vestiarul FCSB!"

Episodul-pilot al emisiunii “ Prietenii lui Ovidiu”, difuzat aseară pe www.GSP.ro, l-a avut invitat pe Mircea Lucescu, cel mai titrat antrenor român din istorie.

Noul format video lansat de Ovidiu Ioanițoaia pentru publicul Gazetei se va baza pe dialoguri ample cu personalități marcante din sportul românesc. Aparițiile săptămânale (în fiecare miercuri, de la ora 20:00, pe www.GSP.ro) sunt găzduite de ultramodernul studio video din redacția Gazetei.

Iată cum a decurs discuția de aproape o oră dintre Ioanițoaia și Il Luce:

- Mircea, când te vedem din nou pe bancă?
- Momentan nu vreau... Nu am un angajament pentru că nu vreau să am. Dar oferte există.

- Poate că ai din fotbalul românesc una.
- Este exclusă întoarcerea mea în fotbalul românesc! Niciodată nu o să antrenez în România. Nu știu ce se poate întâmpla, dar ca antrenor, nu mă voi întoarce! Sunt băieți tineri, cu foame de rezultate, care trebuie să ia fotbalul românesc în mâini.

- În ultima vreme, s-a tot speculat pe seama deciziei tale de a merge în vestiarul FCSB. Crezi că a fost o greșeală acest lucru?
- N-a fost nicio greșeală! Absolut deloc. Am ajuns la un nivel de performanță și de experiență de viață în care nu mai există parti-pris-uri. Nu sunt închistat într-un anumit mod de a face ceva și de a mă comporta. Experiența mea poate ajuta pe toată lumea care-mi cere sfatul. Am vorbit de mai multe ori cu Gigi pentru că mă suna. Am ajuns atunci la ei în vestiar pentru că erau într-un moment greu. MM își dăduse demisia, Gigi nu putea să meargă și m-a rugat pe mine să o fac. Băieții erau singuri și le-am spus două cuvinte.

"Prima echipă cu care am ținut a fost CCA!"

 - Ai fi făcut același lucru și cu altă echipă?
- În primul rând, era o echipă românească ce juca în Europa League! Cum să nu mă intereseze?! Dacă mâine mă cheamă Craiova și e nevoie de mine, mă duc! Eu nu uit că sunt un exponent și un produs al fotbalului românesc. Sunt un om care a învățat totul aici. Eu sunt un român în primul rând! Cum să fie o greșeală? Mă duc la Rapid, la Dinamo, peste tot.

- Doar că suporterii Rapidului, de exemplu, au privit-o ca pe o trădare.
- Suporterii au dreptul lor și pot să interpreteze... Ei poate au dreptate pentru că judecă dintr-un singur punct de vedere. Noi suntem profesioniști, nu suntem legați de culorile unui singur club. Cum se spune și-n Anglia că poți să trădezi pe oricine, dar nu culorile unei echipe! Noi, antrenorii, nu putem să privim fotbalul într-o singură direcție!

- Ai repeta acest gest?
- Dacă mă sună din nou, m-aș duce și a doua, și a treia oară! Fără niciun fel de probleme! Nu mă duc cu un anumit gând, să iau locul cuiva... Prezența mea vizavi de jucători cred că reprezintă ceva. Jucătorii își stimează colegii care au reușit! Când apare Ferguson, toată lumea se înclină pentru ce a făcut. Stima pe care am acumulat-o în acești ani în ochii generațiilor tinere trebuie să fie un exemplu. Și nu uitați că prima echipă cu care am ținut a fost CCA!

- Ai mers și la un meci amical...
- Da, da. A făcut și Andone de curând un joc între Dinamo și Steaua, la Voluntari. Am intrat în vestiar la Dinamo și am vorbit cu ei. Le-am spus un mesaj. Apoi m-am dus la Steaua în vestiar. Și m-au ascultat și ei și m-au aplaudat la final. Toți jucătorii m-au apreciat. Le-am spus tuturor că trebuie să fie mândri că au făcut parte dintr-o generație excepțională.

 "Arbitrii mi-a luat campionatul din 1998!"

 - Ultimul tău angajament a fost la echipa națională a Turciei.
- Da. Iar în ziua în care am decis că merg acolo, la București venise președintele lui Galatasaray. Regret că n-am preluat-o pe Galatasaray și m-am dus la națională!

- De ce?
- Pentru că am refuzat Galata doar pentru că locul nu era liber. Aveau antrenor! Nu am vrut să-l dea pe om afară ca să-mi facă mie loc.

- De ce ai decis să mergi la națională?
- Când am semnat, mi-au zis că vor să o întineresc pentru că aveau un lot bătrân. Am început să fac și schimbări, iar de la media de 32 de ani am ajuns la 24 și jumătate. Am avut 8 jucători cu Franța pe care eu i-am promovat!

- Ai avut probleme și acolo cu arbitrajul.
- Am jucat cu Ucraina într-un meci cu două goluri care n-au fost valabile. În acel meci, Collina plătit de naționala Ucrainei, fiind supervizorul arbitrilor din Ucraina, mi-a delegat un arbitru spaniol! La ucraineni erau patru spanioli pe bancă! Eu am protestat cu telefonul și aia a fost... Ei au scris în raport că mi-au dat cartonașul roșu. Am stat pe bancă și-am bătut Croația și m-am trezit suspendat cu Islanda.

- Dar doar arbitrii greșesc?
- Eu mereu mi-am asumat răspunderea când am greșit! În fotbal sunt interese mari de tot. Cum să uit vreodată meciul cu Craiova, 2-2, când am avut un gol valabil și arbitrii n-au văzut?! În 1998! N-au vrut să-mi dea golul și am pierdut campionatul. Uitați-vă ce se întâmplă acum...

- Același lucru l-ai pățit și în Ucraina.
- Da. La un meci cu Dinamo Kiev. Ei chemau arbitri străini. A fost unul din Portugalia pe care l-au ținut vreo trei zile pe la Kiev, apoi l-au pus să arbitreze. N-ai cum să nu vezi și să nu protestezi. Nu suntem de piatră. Eu la Zenit am pierdut 11 puncte din greșeli mari de arbitraj. Și totuși, acolo am obținut cel mai mare număr de puncte din istoria echipei!

 "Jucătorii mei mă caută și vorbesc cu mine. Așa am făcut și eu mult timp cu Angelo Niculescu. Îi făcea mereu plăcere când îl vizitam. Am avut un respect deosebit pentru cei care m-au ajutat și de care nu m-am desprins în momentele deosebit de grele"
Mircea Lucescu

 "Am inventat un mod aparte de a antrena"

 - N-ai spus niciodată de ce ați plecat de la naționala Turciei!
- Pentru că am discutat cu președintele federației și i-am spus că nu vreau să mai rămân până la final dacă nu mi se prelungește contractul! I-am spus că e mai bine că numească un alt selecționer care să aibă timp. M-au dat toți banii când am plecat. N-am avut nicio problemă cu ei.

- Contează logevitatea într-o carieră de antrenor?
- Am ajuns la 74 de ani, iar antrenoratul l-am început la 30 de ani, când eram încă jucător la Hunedoara. Am început foarte devreme și asta m-a ajutat pentru că am strâns experiență. Am jucat la cel mai înalt nivel, am fost căpitanul echipei naționale la 24 de ani. Toate astea m-au ajutat!

- E complicat acum să fie antrenori-jucători așa cum ai fost tu?
- Foarte greu! Eu eram la Hunedoara și alta era situația. Eram entuziast, foarte tânăr și foarte apropiat de jucători. Îmi doream să știu totul, iar atunci era foarte greu să ai informații. Nu erau televiziuni și atâtea ziare. Am dus o muncă grea de informare. Mi-am dorit mereu să știu cât mai multe lucruri.

- Au fost sacrificii mult mai mari decât pentru un antrenor din zilele noastre?
- Mi-am construit cariera cu foarte multă atenție și foarte multă dorință de a reuși. N-am avut niciun exemplu în cap, doar asta mi-am dorit. Am vrut să fac lucrurile să fie mai bune decât erau înainte. Am inventat un mod aparte de a antrena. La Hunedoara eram apropiat de jucători și pentru mine a fost o școală excepțională care m-a ajutat în viață. M-a ajutat foarte mult și tinerețea.

- E bine ca un antrenor să fie prietenul fotbaliștilor?
- Când ajungi la o anumită vârstă, nu poți să fii chiar așa apropiat de jucători. Dar pentru performanță și rezultate, trebuie să te adaptezi condițiilor jucătorilor tineri. Să știi în orice moment tot. Mereu încerci să rămâi apropiat, dar fără să le fii prieten!

"Mi-am dat seama cât de important este să educi jucătorii între 18 și 22 de ani. E perioada cea mai dificilă! Până la 18 ani joacă cu colegi de aceeași vârstă, dar după aceea ajung la echipa mare, cu jucători cu experiență excepțională"
Mircea Lucescu

 "Jucătorii m-au făcut dictator!"

 - Adică să știe când să le ia frica antrenorilor!
- Depinde ce fel de frică. Granița dintre stimă și teamă trebuie să fie apropiată. În Ucraina, erau jucători care mi-au spus că eram un dictator! Pentru că încercam să impun un mod de organizare, de pregătire, de antrenament și de comportare. Să nu uitați de gheata aruncată de Ferguson în capul lui Beckham! Sunt și astfel de momente! Dar eu n-am făcut niciodată așa ceva. Chiar dacă am avut și eu scăpări.

- Ai mai aruncat cu apă prin Ucraina sau cu fesul din cap pe teren!
- Am mai avut un moment. Chiar după ce-am preluat-o pe Dinamo, am avut la meci la Vâlcea, iar la pauză am luat o sticlă și-am izbit-o de pereți. Au înghețat toți. Sunt momente când, ca antrenor, ești obligat să ai un comportament care să impună, care să șocheze. În momentul în care intram în cabină, la nereușită, și spuneam două-trei cuvinte, toți înghețau. Asta înseamnă că acest tip de frică e mai mult respect.

- Pirlo dezvăluia că ai avut o mare influență asupra lui.
- Mă sună des și m-a chemat la retragerea lui, dar n-am putut să merg. Am fost unul dintre primii lui antrenori și-am avut mereu un respect fantastic pentru talente. Și talentele le-am tratat diferit. Am avut o relație extraordinară cu Ronaldo. Fenomenul! La Inter, din păcate el era mai mult accidentat. Pentru că n-a avut grijă de viața lui sportivă. Avea o structură musculară senzațională. Mușchi de căprioară! Doar că ligamentele și articulațiile nu țineau.

 "Jucătorii la 19-20 de ani sunt inconștienți"

 - În ultima perioadă se tot mizează pe jucătorii tineri ce trebuie promovați.
- Eu într-un an și jumătate în Turcia am promovat mulți. Tineri talentați sunt peste tot, dar depinde cum îi descoperi, cum îi educi, îi crești și cum îi îndrepți pentru marea performanță. Când investești în ei sentimental, dar și profesional e ușor să scoți jucători buni. Peste tot am făcut asta! La Galatasaray și Zenit n-am putut. În Turcia suporterii vor nume, iar președinții fac transferurile. Se gândesc doar la imagine. La Zenit mi-au spus că vor doar rezultate, că nu îi interesează tinerii.

- Dar nu toți reușesc cu tinerii.
- Uite... Dinamo Kiev are jucători buni și tineri, dar nu pot să-i pună în valoare. Trapattoni nu lucra cu jucători sub 27 de ani. Le era mult mai ușor... Jucătorii la 19-20 de ani sunt inconștienți într-o mare măsură. Tratează altfel viața. Eu prefer să se căsătorească devreme decât să cunoască alte prezențe feminine și să-și abandoneze iubita.

- Lumea zâmbește când apare Mircea Lucescu și spune că a mai descoperit un jucător.
- Sunt date concrete despre ce jucători au evoluat cu mine și unde au ajuns. De jucătorii talentați trebuie să te ocupi cu totul și cu totul diferit. Douglas Costa avea 20 de ani când a veni la Șahtior și am avut probleme mari cu el. Brazilienii aveau un control bun de balon, jucau fotbal toată ziua, dar când au venit acolo nu puteau să facă o preluare și le sărea mingea-n nas. Nu puteau să paseze! Sub presiune, ei aveau mari probleme. A fost o calitate a mea, nu neapărat de a descoperi jucători, dar cred că mai mult de a-i crește. 

 "Mi-am dus jucătorii în mină și la turnătorie!"

 - Se știe foarte bine că ești un antrenor care le dădea jucătorilor momente de cultură.
- Da. Eu când mergeam la meciuri în deplasare luam un ghid și ne plimbam cu echipa să cunoaștem istoria orașului. Am vrut să-i las mereu cu ceva! M-am dus odată la Celtic și i-am dus la un muzeu cu piese medievale. Brazilienii au intrat pe-o parte și-au ieșit repede prin alta. I-am văzut, dar le-am atras imediat atenția. Am râs cu ei!

- Crezi că...
- Nu se poate să ajungi la un nivel de performnață fără cultură! Pe vremea mea nu erau posibilități, dar acum jucătorii trec dintr-o țară în alta, învață să vorbească și se comportă exemplar. La Șahtior i-am dus pe jucători în mină. La Hunedoara în turnătorie. Să vadă cum lucrează părinții lor. Fără asta nu se poate! Nu faci performanță altfel.

- Nu vrei să te întorci în fenomen, dar în ultima perioadă apari cam des pe lângă Șahtior.
- Nu, nu, nu... Am fost la meciul Șahtior - Manchester City pentru că am vrut să-l văd pe Fernandinho, dar și pe Guardiola, cu care sunt într-o relație foarte bună. Apoi m-am dus și la meciul cu Roma, dar și cu Dinamo Kiev. Au câștigat mereu. De-atunci au început să mă sune că le port noroc.

 După mai bine de trei decenii, Mircea Lucescu: "Federația să-mi dea Cupa României din 1988! E trofeul meu!"

 Lucescu cere Federației Române de Fotbal ca trofeul din finala Cupei României cu Steaua din 1988 să-i fie atribuit lui și dinamoviștilor, după ce steliștii au ieșit de pe teren la îndemnul lui Valentin Ceaușescu

 - Mircea, Răzvan a ajuns în Arabia Saudită, la Al Hilal.
- El a început antrenoratul cu cinci ani mai devreme decât mine. Poate să fie mult mai bun decât mine și chiar îmi doresc. Ce a făcut el e aproape imposibil. Eu la Beșiktaș am ieșit campion și-am pierdut un singur meci, dar ce-a făcut el este incredibil. Într-un oraș ca Salonic împotriva Atenei! Cum să nu pierzi niciun meci? Incredibil!

- Cum îl vezi în comparație cu tine?
- Răzvan s-a concentrat pe fotbal și de la 7 ani a stat lângă mine prin cantonamente, cu jucătorii. Este extraordinar de preocupat. Studiază și de cele mai multe ori îl întreb pe el ce mai e nou. Fotbalul evoluează! Toți antrenorii tineri spun că la 60 de ani se lasă pentru că e un stres extraordinar.

- Ai 33 de trofee câștigate în cariera de antrenor...
- Am 34! Unul trebuie să mi-l dea înapoi! Cupa României câștigată cu Dinamo trebuie să mi-o dea înapoi. Logic că-l vreau! Atunci o echipă s-a retras la scorul de 1-1 și noi trebuie să câștigăm. Nu comentez eu cine a decis să iasă Steaua de pe teren, dar eu vreau trofeul. Sportiv și fair-play ar fi ca Federația să întoarcă acum decizia! A fost la fel și în timpul lui Mussolini, când Pro Patria a câștigat împotriva lui Torino. În anii '50 i s-a dat titlul înapoi lui Torino! Eu vreau trofeul pe care l-am câștigat pe teren!

- Dar care e cel mai important pe care l-ai câștigat?
- Dacă încep să mă gândesc cum am câștigat trofeele, e greu să faci diferențierea între ele. Cel mai important poate e Supercupa Europei cu Galatasaray sau Cupa UEFA cu Șahtior. Dar cea mai importantă reușită pentru mine a fost calificarea la Mexic '70 ca jucător. Ca antrenor, calificarea la Euro '84. Rezultatele de la națională sunt peste tot ce-am cucerit la club! E o plăcere incredibilă să reprezinți o națiune!

- Că tot ai pomenit de echipa națională.
- Nu vreau să vorbesc despre națională pentru că nu cunosc modalitatea de selecție. Sunt unii care joacă, alții care nu.

- Totuși nu crezi că ...
- Ce mă supără pe mine este comportamentul galeriei, al suporterilor care îngreunează. Jucăm acum un meci decisiv fără suporteri doar pentru că băieții din tribună sunt mai importanți decât jucătorii. Încă nu s-a înțeles ce înseamnă spiritul de țară, de națiune. Turcii au înțeles foarte bine. E ceva extraordinar când tot stadionul e roșu pentru că au un spirit de apropiere de echipă. Se simt turci împreună! În România există, în schimb, multă invidie și nu știm să ne apreciem valorile

 "Ce a făcut Steaua în 1986 nu se compară cu nimic, chiar dacă era o altă competiție. Acum Liga Campionilor e cu totul altceva. Atunci puteai să ajungi repede în semifinale și finală. Ajax a jucat 18 meciuri.... Și n-au ajuns în finală"
Mircea Lucescu

 CARACTERIZARE / "Nea Mircea e antrenorul numărul 1! De departe!"

În cadrul emisiunii de ieri seară a intervenit prin telefon și Daniel Pancu. Actualul antrenor al Rapidului a făcut o reverență pentru antrenorul cu care a lucrat la Rapid și Beșikștaș.

"Am avut o șansă imensă pe care puțini au avut-o în România. O șansă imensă să lucrez cu nea Mircea! Am lucrat cu Vicente del Bosque, dar nea Mircea te pregătește pentru viață și familie. E antrenorul numărul 1 de departe. Cel mai important lucru învățat de la nea Mircea? Să nu iau decizii repede în privința jucătorilor. Să nu le fac rău. Oricine le poate face rău... Eu am stat 4-5 ani cu nea Mircea și am învățat multe lucruri importante despre viață. Eu nu pot să fac glume cu nea Mircea pentru că mi-e frică. Și prin telefon mi-e frică să nu-mi dea o palmă", a spus Pancu.

PROPUNERE / "Avem nevoie de Lucescu la Federație!"

Ioan Andone, actualul director general al celor de la FC Voluntari, i-a făcut o propunere în direct lui Lucescu. "Noi avem nevoie la Federație de nea Mircea! La echipa națională! El trebuie să coordoneze toate echipele naționale. Avem nevoie de experiența lui. Are cele mai bune sfaturi. A crescut jucători cum nu mai crește nimeni în zece generații. Uitați-vă cum a crescut tinerii și cum i-a trimis spre echipa națională", a spus Andone. Lucescu a început să rădă: "Ando, Ando, nu, nu... Aici e o emisiune de amintiri și povești frumoase de viață! Nu intra în plasa lui Ovidiu".