Articol de Costin Ștucan, Remus Dinu
miercuri, 15 ianuarie 17:05
DIN CUPRINS |
„Miki” povestește lupta continuă cu accidentările |
Despre revenirea în circuit, obiectivele pe termen scurt și procesul cu WTA |
Răspuns la aroganța lui Țiriac |
Amenințări cu moartea, doping și superstiții |
Aflată în România, în plin proces de recuperare după problemele medicale cu care s-a confruntat anul trecut, Mihaela Buzărnescu (31 de ani, 111 WTA) a acceptat invitația Gazetei de a participa la emisiunea GSP Live de miercuri dimineață.
Departe de Australia, unde primul turneu de Mare Șlem al anului stă să înceapă, „Miki” Buzărnescu așteaptă cu nerăbdare și optimism revenirea pe teren.
Fostul număr 20 din WTA a făcut o incursiune prin dificultățile cu care s-a confruntat după accidentarea cumplită suferită la Montreal, în 2018, vorbind pe larg despre procesul cu WTA, obiectivele din viitor, dar și despre cum s-a simțit când toți sponsorii au abandonat-o.
Mai jos, redarea integrală a dialogului din emisiune:
Ce faci, Miki?
Binișor. Mai bine.
Din păcate, nu sunt sută la sută recuperată cu umărul. Din cauza gleznei care nu s-a refăcut tocmai bine anul trecut, am compensat mult cu brațul stâng. Ulterior, mi s-a provocat o ruptură pe tendonul supraspinos.
Da, pentru că încercam să compensez durerile de la gleznă. E o teamă acolo, când ai un ligament rupt nu te mai poți deplasa la fel. Încercam să lovesc mai mult din brațe. De-a lungul anului, s-a stricat umărul. Am încercat cu multe tratamente, injecții, terapii, am făcut și cortizon. Nu am jucat două săptămâni înainte de Roland Garros tocmai în încercarea de a mă recupera, dar era inflamația prea mare.
Se preconizează că în martie, final de martie, pot începe competițiile. Nu am mai jucat din septembrie, când m-am retras în timpul meciului din cauza durerilor insuportabile. Am stat șase săptămâni, dar mi s-a spus că nu mai scap fără operație. Am decis înainte de Revelion să mă operez.
Da, eu mă duceam la spital să mă verific dacă sunt ok după intervenție. A fost o curățare a tendonului, era rupt. Norocul meu e că nu a fost nevoie de ancore.
Sper să fie ultima. Dacă nu era glezna, nu se mai întâmpla nimic.
Nu, vă rog, nu le dați! La începutul lui 2019, nu realizam că nu voi fi ok. Văzând că se agravează și umărul, mi-am dat seama că nu e în regulă. Nu știam cum să gestionez situația, pentru că începeam să pierd și din puncte. Cel mai rău moment a fost la San Jose, când într-o săptămână am căzut de pe locul 55 până pe 135. Săptămâna de după a fost groaznică, nici n-am ieșit din casă.
Nu mă uit așa mult, dar conta faptul că nu mă simțeam bine fizic și nu reușisem să mă mențin pe o poziție care să-mi permită să prind tabloul la fiecare competiție…Suportul moral venea doar din partea celor apropiați, dar și lor le e greu să te mai monteze când tu joci și vezi că te doare în fiecare zi.
„Banii sunt ok când ești în primele 100 de jucătoare. Se câștigă bine dacă joci constant bine”Mihaela Buzărnescu
Groznic! Eram foarte, foarte tristă. Știam că nu o să vină ceva bun. Am presimțit că vin săptămâni grele. Am făcut multe. Acupunctură, multe…
Cum vei găsi echilibrul între umăr, gleznă și corp?
Glezna s-a recuperat între timp, dar umărul nu. La gleznă e mai dificil. Eu am pierdut un ligament din trei.
Nu. Din contră, sunt foarte hotărâtă să o iau de la capăt. O iau de jos, dar și înainte de 2018 am trecut prin calificări.
Cred că o să fie mai ușor pentru că am făcut foarte multe exerciții de întârire a musculaturii. Înainte de operație, am jucat niște meciuri pentru echipe din Franța și Italia și m-am simțit binișor. Sunt oricum obișnuită cu criticii care spuneau anul trecut că trebuie să mă las de tenis.
Olimpiada e foarte importantă pentru mine. E prima chestie pe care mi-o doresc. Automat, trebuie să vin în primele 55 de jucătoare ale lumii. E obiectul meu și mă țin de el ca și cum sunt legată cu un lanț. Dacă era Olimpiada anul trecut, nu era nicio problemă, dar asta sunt eu, trebuie să obțin totul greu.
Da. Aș fi vrut doar să am rezultatele din 2018 mai devreme. Dar așa a fost, asta a fost cariera mea.
Nu, din contră. Eu eram cea mai mare dintre toate. Am poze cu Olaru, Cadanțu, Dulgheru. Eu eram mai mare cu un cap și mai dolofană. Se uzează organismul, nu știu de ce. La 18 ani, am făcut o accidentare la umăr, eram locul 4 în lume la juniori și 240 mondial. Eram bine, dar am avut apoi șase luni care m-au lăsat în urmă. În 2017, eram locul 900. Nu se mai uita nimeni la nimeni, doar cei care mă știau. Ulterior, totul a crescut.
„În America sunt foarte apreciată, mi s-a propus să scriu o carte despre povestea mea cu accidentările, cu revenirea. Cred că o să o scriu. Și o editură din România mi-a propus asta. Aș scrie-o însă în America”
Mihaela Buzărnescu
Așa îmi spun în America, Doctor Miki. Când m-am apucat de doctorat, credeam că voi prinde un job mai bun în străinătate ca manager la un club. Atunci mă gândeam să mă las, din cauza accidentărilor. Nu mai puteam să joc la același nivel, aveam dureri groaznice la genunchi. Nu mai știam ce să fac pentru că e foarte greu pentru un sportiv de performanță să se reintegreze în viața socială.
Da, au probleme de personalitate, de pierdere a încrederii de sine. Oricum, mie mi-a plăcut cartea de mică. Nu am vrut să renunț la școală. Apoi, ca prin miracol mi-a dispărut durerea la gleznă. Era în 2017. La începutul anului, jucam turnee de 10.000 de dolari și pierdeam din primul tur, în calificări. Mă gândeam: “Incredibil, nici nu pot să câștig meciurile astea!”. Apoi, a început revenirea.
Da, dar durează. Nu stau să mă gândesc la asta.
Da, ploua. Am cerut câteva secunde de pauză pentru că alunecam. Ea a venit, a verificat terenul și a zis că se poate juca. Ea avea pantofi de alergare, pentru ea era ok. Dacă nu acceptam…
Nu ea decidea totul. Era decizia supervizorului care era în legătură cu televiziunile. Mi s-a spus că pe alte terenuri nu ploua. Pe alte terenuri, suprafața era un pic diferită decât cea de pe central.
"Stau în două ligamente din trei la gleznă. Wozniacki mai are doar unul din trei, am vorbit cu ea" Mihaela Buzărnescu
(Râde). Da, poți să mori acolo! Acum, după accidentarea mea, lucrurile sunt mult mai ok. La un turneu a început un pic să plouă și au verificat imediat suprafața. Mi-am zis: «A trebuit să-mi faceți mie cariera praf, ajungeam pe locul 14 în lume, ca să învățați!». Am pierdut bani, încredere, eram pe val. Jucam constant, la nivel bun.
Sunt. Am un avocat din America, el știe tot.
Destul de mulți. Fără număr. Sunt și daune morale. E un proces care durează și nu vreau să mă gândesc deloc la el. Nu vreau să mă gândesc la anumite câștiguri și apoi să fiu dezamăgită. Am încredere că se va rezolva și sper să-și dea seama de greșeală, să-și dea seama că suntem oameni și că ne riscăm viața pe teren. Ar trebui să fim respectați mai mult.
Nuuuu. Sincer, sufăr. Acum două zile, trebuia să mă văd în Centrul Vechi cu cineva și când am intrat în restaurant era tenis live pe televizor. Turneul de la Hobart, unde am făcut finală. Zic: “Aaaaa, fix!”. Era televizorul fix în fața mea.
(Râde). Păi, le-am zis să schimbe. Apoi, le-am zis că glumesc. Eram acolo pentru un business.
E cumva normal. Interesul scade când nu mai ai rezultate. E păcat pentru că ai nevoie de susținere când ești într-o pasă mai puțin favorabilă.
Nu, nu. Este trist.
Da, e o dezamăgire din punctul ăsta de vedere. Au fost cazuri când au spus că nu sunt sus. Când nu ești sus, spun că nu te susțin pentru că nu ești sus. Când ești sus, spun că ești sus și nu ai nevoie de bani. Când iarăși scazi, nu mai ești sus. Eu am demonstrat că pot juca la nivel înalt, că sunt conștincioasă, lucrurile astea sunt importante și pentru ei.
Daaaa, dar e și normal. Rezultatele ei sunt incomparabile. Are atâtea turnee câștigate. Am toată stima pentru tot ce a făcut. Nu văd asta ca pe ceva rău, că suntem în umbra ei. În Cehia, lucrurile sunt diferite. Pliskova e în primele 10, mai sunt și alte în primele 100. Cele din umbra Pliskovei au sponsori, au logouri pe echipament. Și la noi ar trebui să se schimbe lucrul acesta. Simona Halep merită, dar și noi muncim la fel de mult. Cei din jur ar trebui să vadă asta.
2.076.777 $a câștigat Mihaela Buzărnescu din premii pe durata carierei
418 victoriiși 241 de înfrângeri a adunat Mihaela Buzărnescu în circuit
1 titlua câștigat „Miki”, la San Jose, în 2018. A pierdut alte două finale, Hobart și Praga, tot în 2018
Acum câțiva ani era mai sălbatic, fiecare era în colțul ei, dar s-au schimbat lucrurile. Până la urmă, e cumva normal, e un job. Trebuie să fii foarte profesionist. În ultimul an, fetele mi se pare mai relaxate. Sunt grupuri de prietene.
E greu să ai o prietenă bună, dar relaționez. Cu Alize Cornet mă înțeleg bine, cu Wozniacki am făcut antrenamente. Eu sunt o persoană deschisă, vorbesc cu toată lumea. Mă înțeleg bine și cu Irina Bara. Uitați, când m-am accidentat la Montreal, Cornet și Aleksandra Krunic au venit la mine în cameră și mi-au adus de mâncare.
Simona a venit și ea să mă întrebe dacă mă poate ajuta cu ceva, dacă îmi poate da fizioterapeutul ei. Nu aveam însă ce să fac cu el, eu am avut nevoie de patru copci pentru că s-a rupt și pielea odată cu ligamentul.
Bănuiesc că sunt peste tot. Și la voi. Altfel nu ar exista lumea. Altfel nu ne-am ambiționa mai mult. Am învățat să mă adaptez și să iau lucrurile ca atare. Nu mă mai uit dacă e unul invidios pe mine. Bineînțeles, și eu am momentele mele. Și eu mă gândesc: “Uită, mă, ea poate, eu de ce nu pot?! Ea a câștigat, eu de ce nu pot? Ce am făcut?”.
Îmi doresc să mai joc trei ani, apoi mai lăsăm loc și pentru familie. Nu-mi doresc să stau singură toată viața.
Depinde de persoana care e lângă tine, cât de mult te susține și te înțelege. Momentan, sunt ok și singură. (râde). Am nevoie și de momente de genul acesta. Acum, e cariera pe primul plan. Nu am nevoie de alți factori care te pot influența negativ.
Depinde. Sunt cazuri și cazuri. Pentru băieți e mai ușor, ei își pot lua prietenele cu ei. La fete, e mai greu.
„După ce termin cariera, aș vrea să am un club de tenis și o clinică de recuperare. Ambele în același loc. E un vis, nu știu dacă o să am bani să fac asta. Poate vor veni investitori lângă mine” - Mihaela Buzărnescu
Nici nu știam că fuseseră alegeri. Am aflat după. Sunt ruptă de treaba asta. Nu simt nimic. Doar Alina Tecșor îmi mai dă mesaje, e singura. În rest, nimic. Sincer, nu prea știu cum e cu conducerea de acolo.
(Râde) Nu știam nici de asta. Mi-a trimis un poloist linkul. Ciudat că nu știe cum mă cheamă, sper să afle odată. Știu că înainte cunoștea numele meu. E aiurea, sincer, față de noi. Eram a treia sau a doua jucătoare a României. Faptul că nu știe cum mă cheamă…El e în continuare președintele federației? Nici asta nu știu, în decembrie a venit domnul Cosac în numele federației.
Știu, dar nu poți să faci glumele astea. Nu înțeleg de ce ar fi făcut gluma asta. Culmea e că spusese despre meciul meu cu Simona că a fost foarte bun, apoi a spus altceva. El a fost acolo, lângă, nu ai cum să nu știi cum mă cheamă.
Poate i-aș spune: «Hello, sunt și eu acolo în circuit, lângă celelalte fete! Sper să-mi țineți minte numele!». Când m-am accidentat la gleznă, el a vorbit cu cineva să mă ajute la o clinică de afară. A fost drăguț din partea lui. Îmi pare rău că a făcut gluma asta, dacă a fost o glumă sau chiar nu știa cum mă cheamă. “Domnul Țiriac, vă rog frumos să țineți minte cum mă cheamă!”. Mai glumim și noi.
Cât de expus e un jucător de tenis tentativelor de trucare de meciuri pentru pariuri?
Mereu primești mesaje pe social media. În Japonia, am fost întrebată dacă vreau să pierd un meci. Am raportat imediat, iar de atunci nu s-a mai întâmplat. Primim și mesaje cu amenințare de moarte. Am raportat și asta.
Da, sunt fanatici. Toți sportivii sunt asaltați. E un mesaj primit la Charleston în 2018, eram cu tatăl meu acolo. A fost un mesaj în engleză de genul: “Știu unde stai, vin să vă omor pe tine și pe tatăl tău!”. Pierdusem la simplu. Le-am spus celor de acolo și am avut apoi bodyguard lângă mine. M-am speriat, dar Heather Watson mi-a spus să stau liniștită că și ea primește tot felul de mesaje. Sunt oameni bolnavi care asta fac.
Da, bineînțeles. Eu nu prea sunt adepta pastilelor, dar în ultimii doi ani a trebuit să iau mai multe susținătoare pentru a mă ajuta să rezist la numărul mare de concursuri. Am avut parteneriate cu niște firme din America, trusted service, și nu erau probleme de dopaj. Iau minerale, aminoacizi, proteine, băuturi pentru secuperare, Salgenol…Lucruri simple. Sunt sigură că sunt pastile și metode de care nu am habar.
Și asta cum funcționează? Îl iei, îl schimbi? Eu dau mereu la WADA adresa în care sunt.
Am avut vreo 12. În 2018, am avut 20 și ceva. Au venit într-o săptămână de câteva ori. “Mamă, cum rezista fata asta!”. Pot veni și în vacanță. Le dau în fiecare zi adresa. Vin direct. Mi s-a întâmplat de câteva ori să merg la toaletă chiar înainte să vină și apoi am stat două ore ca să pot da proba. Am bătut doi litri de apă și tot degeaba.
În vestiar, momentele amuzante sunt când dansăm. Mai facem glume. Am mai și căzut. Dar băieții sunt mai amuzanți. Fetele sunt mai serioase. Dar, uite, o colegă a căzut cu capul în propriul dulap din vestiar. Sau i s-a rupt fusta. Mie mi s-a întâmplat odată să-mi uit bustiera în camera de hotel. Am rugat fetele să-mi dea o bustieră. Am jucat meciul cu Venus Williams cu ea, dar nu mi-a purtat noroc.
Ești superstițioasă?
Nu, nu. Dar am chestii, nu știu dacă ticuri. Îmi șterg nasul, beau apă, mă șterg cu prosopul peste tot, inclusiv la subraț. Mama mi-a dat și mesaj: “Nu te mai șterge la subraț!”.
Nu, dar le pun într-o ordine. Sunt niște automatisme. Mereu îmi suflu nasul, nu știu de ce. Mă șterg și la subraț așa că… «mama, îmi pare rău, dar trebuie. Simt că sunt transpirată»
parpalache • 16 Ianuarie 2020, 09:28
Nu accidentarea i-a oprit ascensiunea!Mentalitatea ei!Taticul ei a vrut sa o faca tenismena!La 18 ani-impreuna cu Raluca Olaru-a castigat U.S.Open la junioare!Iar Mihaela probabil ca a zis,gata sunt tenismana,nu mai trebuie sa muncesc ca sa confirm si la senioare!Adica nu mai castiga meciuri la tenis-ca o durea genunchiul-dar putea sa isi sustina examenele la facultatea de Educatie Fizica si Sport,care presupuneau obligatoriu trecerea multor teste fizice-alergari,sarituri etc.
bigbolo • 15 Ianuarie 2020, 22:15
***