1 comentarii. Scrie și tu!

IONUȚ LUPESCU LA 50 DE ANI » Meciul care a marcat Generația de Aur! Dezvăluiri: ”Eu l-am împins pe Belo să bată penalty cu Suedia”

România-Suedia a fost meciul-cheie care a bântuit întreaga Generație de Aur. Pentru prima oară, Ionuț Lupescu spune totul despre partida din sferturile de finală de la CM 1994

Articol de , ,
Luni, 10 Decembrie 2018

cuprins
"Răducioiu l-a dat afară din cameră pe managerul lui Anderlecht"
"Îmi venea să mă opresc și să-l admir pe Maradona"
"Pregătiserăm meciul ca să rezistăm asaltului argentinian"
"La FIFPro era un colaj video cu mitingul sindical de la București"
"M-au numit Kaiser din comparația cu Beckenbauer"

Fostul internațional Ionuț Lupescu vorbește despre cariera sa la națională și-și amintește amănunte inedite despre marile meciuri ale României de la Mondialele din 1990 și 1994.



Ai strâns 74 de selecții la națională, între 1988 și 2000, dar prima experiență mare a fost Coppa del Mondo '90. Deschidere uriașă după Revoluție, iar cantonamentul din Italia a arătat atunci ca un talcioc.
La noi în hotel era ca la bazarul din Istanbul! Intra și ieșea cine, când și cum voia. Impresarii și cluburile străine erau cu ochii pe noi, fiindcă România avea mulți tineri în lot. De exemplu, eu stăteam în cameră cu Răducioiu și ne pomenim într-o zi la ușă cu managerul lui Anderlecht, care venise cu o ofertă pentru Florin. Îl știau și de la meciurile directe cu Dinamo din semifinalele Cupei Cupelor. Noi stăteam tolăniți în pat, cu telecomanda televizorului în mână. Radu se uită pe hârtii, zice întâi "OK, semnăm!", după care revede documentele și se răzgândește brusc. "Nu mai merg".

"Răducioiu l-a dat afară din cameră pe managerul lui Anderlecht"

Belgianul s-a blocat, probabil!
A rămas cu gura căscată. Nu mai înțelegea nimic. A început să comenteze, să-l dojenească pe Radu, moment în care Florin se ridică nervos: "Cum îți permiți să vorbești așa cu mine? Ieși afară!". Și l-a gonit din cameră! Vă dați seama ce inconștienți eram: îi dădeam afară pe managerii care veneau să ne propună contracte și discutam cu ei din pat! Astea erau vremurile.

 Chiar și așa, ați trecut de grupă după un superb 1-1 cu Argentina lui Maradona, chiar acasă la el, la Napoli. Cum te-ai simțit în infernul de pe "San Paolo"?
În autocar, pe drumul de la hotel la stadion, nu se auzea nici musca. Toți eram concentrați, se simțea în aer o tensiune formidabilă, fiindcă jucam calificarea exact în bârlogul lui Diego, unde era zeu. A făcut toată încălzirea cu șireturile desfăcute, sigur pe el, și-a legat ghetele doar când a fluierat arbitrul startul partidei. Mă uitam apoi la el în timpul jocului cum lovea mingea, parcă o controla cu mâna. O acoperea cu laba piciorului, o ghidona uimitor.

"Îmi venea să mă opresc și să-l admir pe Maradona"

Rotariu l-a avut în grijă, nu?
Și Roti, și eu, în funcție de zona în care-l prindea jocul. Degeaba îți făceai planuri dinainte cum să-l blochezi! Avea o abilitate inimaginabilă. Trăiai cu senzația că gata, i-ai luat balonul, apoi, într-o fracțiune de secundă, schimba tot și rămânea cu mingea la picior. Un fotbalist imens! Îmi venea să mă opresc și să stau doar să-i privesc execuțiile! Ne-am mai înjurat, ne-am împins, important a fost că, până la urmă, am scos remiza care ne-a calificat.

Ai avut emoții când ai bătut penalty-ul cu Irlanda la loviturile de departajare din optimile de finală?
Aveam, însă depinde și cum ți-e firea. Am luat momentul foarte în serios și am marcat. I-am dat gol atunci lui Pat Bonner, care, peste ani, mi-a devenit coleg în departamentul pe care-l conduceam la UEFA.

Te-ai uitat la atunci la ratarea lui Daniel Timofte?
Da. A existat o problemă înainte de șut. Bătuse Lupu anterior și înscrisese. S-a dus apoi la Timofte să-i transmită cum să tragă. Trebuia să-l lase în pace, să execute cum credea el de cuviință. Dar, fiind colegi la Dinamo, a vrut probabil să-l ajute.

A venit apoi World Cup '94, cu traseul memorabil din SUA. V-ați impacientat însă un pic după acea înfrângere cu Elveția din grupe?
N-am nicio explicație pentru acel eșec. Toată lumea a pus înfrângerea pe seama faptului că am jucat pe un stadion cu acoperișul tras, cu umiditate excesivă, dar adversarul a avut parte de aceleași condiții! A fost o fază la 1-1, când Sforza a luat mingea cu mâna și a ieșit imediat golul doi. De acolo s-a rupt tot. Probabil, veniserăm și noi prea încrezători după victoria cu Columbia, o veche meteahnă românească. Totuși, înfrângerea cu Elveția ne-a prins bine până la urmă, că ne-a trezit la timp.

"Pregătiserăm meciul ca să rezistăm asaltului argentinian"

V-a trezit pentru un 1-0 cu SUA și, apoi, un legendar 3-2 cu Argentina, desemnat cel mai frumos meci al Mondialului și unul dintre cele mai spectaculoase din istoria turneelor finale.
Pregătiserăm meciul cu ideea de a face față asediului argentinian. Sud-americanii aveau superjucători, tehnici, buni pasatori, remarcabili de la mijloc în sus: Ortega, Redondo, Balbo, Batistuta. Dar jocul a curs altfel. I-am simțit în teren, ne-am dat seama că ne oferă spații și că putem juca și altceva decât lecția contraatacului. Când ei pe noi, când noi pe ei. Un scenariu neprevăzut, dar pe care l-am speculat perfect. Iar golul lui Hagi, după o acțiune de predat în școlile de fotbal, rămâne o operă de artă!


Te mai macină penalty-urile cu Suedia din "sferturi"?
Am ratat trei șanse consecutive de a trece în semifinale. Am întors de la 0-1 la 2-1 până spre finalul primelor 90 de minute. Apoi, ei au rămas în zece oameni după eliminarea lui Schwartz. Iar la loviturile de departajare au ratat primii. Ce să mai ceri? Rămâne cel mai mare regret al carierei, fiindcă am ratat o semifinală istorică împotriva Braziliei, care juca un fotbal europenizat, nu stilul spectaculos sud-american. Peste ani, am bătut-o într-un amical la Timișoara cu 4-1, în 2005, dar, din păcate, n-o să știm niciodată cum s-ar fi terminat o confruntare directă la ora Mondialului american.

S-a respectat atunci ordinea executanților stabilită dinainte?
Parcă nu. Unii au zis că nu mai pot să bată, aveau crampe. Cert e că, în ziua anterioară partidei, am exersat penalty-urile, am făcut concursuri între noi, iar Belo și Petrescu au fost singurii care au transformat tot. Și exact ei aveau să rateze cu Suedia!

Ai simțit că unii colegi s-au dat loviți ca să nu bată 11 metri?
N-aș putea spune asta. Dar, la un moment dat, nu mai avea cine să bată. Se epuizaseră primii cinci executanți, Popescu își scosese ghetele și zicea că nu mai poate trage fiindcă-l durea piciorul, așa că eu l-am împins de la spate pe Belo, care se codea. Știam că bătuse bine la antrenament cu o zi înainte. Adevărul e însă că am fost niște fraieri că nu am câștigat în 90 de minute.

"La FIFPro era un colaj video cu mitingul sindical de la București"

Hai să trecem la Lupescu – omul din administrație! Tu și Prunea ați rămas peste ani coșmarul lui Dragomir pentru celebrul miting al sindicatelor, când ați luat cu asalt vechiul sediu al LPF!
Păi, în Olanda, la sediul FIFPro, erau pe vremuri două colaje video la intrare. Unul cu proteste ale jucătorilor argentinieni și unul cu marșul nostru, din România! Dacă AFAN-ul are azi un loc în Comitetul Executiv, ni se datorează nouă, fiindcă ne-am bătut pentru asta! Prunea îmi zicea că atunci când era președinte la Iași, nu putea da afară jucători tocmai din cauza prevederilor pe care le-am introdus cu sindicatul în regulamente. N-am făcut-o însă pentru noi, ci spre binele fotbaliștilor!

Spune-mi câteva lucruri cu care a rămas fotbalul românesc după perioada în care Lupescu a fost director general al FRF, între 2005 și 2011!
Am demarat proiectul legat de construcția Arenei Naționale, după ce l-am convins pe Videanu să semneze actele. Am adus finala Europa League la București. Am organizat în România turneul final Euro U19. Am adus în administrație trei, patru foști internaționali tineri. Am ajuns cu U21 până în pragul calificării la Euro, pe când turneul final avea doar opt formații, iar Săndoi a ratat nedrept barajul cu Anglia. Chiar le spuneam celor de la UEFA că Europeanul U21 e cea mai incorectă competiție, fiindcă nu era suficient să câștigi o grupă, ci trebuia să mai treci printr-un baraj. Între timp, țintarul s-a extins la 12 formații și uite că acum ne-am calificat și noi direct cu echipa lui Rădoi.

Calificarea la Euro 2008 n-o treci pe listă?
Acolo a fost meritul echipei, al staff-ului, nu al administrației.

Îți reproșezi aducerea ca selecționer a lui Răzvan Lucescu, al cărui mandat a însemnat, din păcate, un rateu?
Sigur, dacă tragi linie și vezi că nu ne-am calificat, nu e bine! Amintiți-vă însă că urcase cu Rapidul în "sferturile" Cupei UEFA, echipa lui juca un fotbal frumos, cucerise Cupa României. Din păcate, contextul naționalei în acea perioadă nu l-a ajutat. Nici n-a avut noroc. Dar nu poți spune că Răzvan nu e și la ora asta unul dintre cei mai buni tehnicieni români! A rezistat trei ani la Xanthi, unde schimbau antrenorii la fiecare șase luni. Sezonul trecut trebuia să ia titlul cu PAOK. Acum e lider în Grecia, într-un campionat complicat. 

 ionut lupescu tricouri

"M-au numit Kaiser din comparația cu Beckenbauer"

Lupescu descrie și cum i s-a născut porecla "Kaiserul": "Începusem la un moment dat să joc libero la Leverkusen. Indiferent de post, n-am avut probleme cu manevrarea balonului și, după câteva partide reușite, jurnaliștii germani au scris că aș putea deveni următorul Beckenbauer, care, pentru nemți, e un erou. Din această comparație a început să mi se spună Kaiserul și așa a rămas până în ziua de azi". 

"Iordănescu mi-a zis să vin la națională înainte să fie Dinu demis"

Lupescu apreciază că "e greu de spus" dacă România mergea la CM '94 dacă Dinu ar fi continuat pe banca "tricolorilor" și după dezastrul de la Kosice, 2-5 cu Cehoslovacia în campania de calificare.

Dar nuanțează: "Ne gândeam că nu antrenorul e de vină, dar când am ajuns acasă, am făcut un drum pe la sediul federației și l-am întâlnit pe Iordănescu. Îmi zice: «Vezi să nu cumva să nu vii la națională!». N-am înțeles ce treabă avea în acel moment cu reprezentativa. După câteva zile l-au dat însă afară pe Dinu, care probabil că era în conflict cu FRF. De obicei, spui că schimbarea unui antrenor creează un șoc la echipă, dar ne mai reuneam tocmai peste o lună! Una peste alta însă, mișcarea a funcționat". 

"La primul meci de la World Cup '94, când am ieșit pe teren și am văzut în tribune 5.000 de români, 5.000 de americani și 90.000 de columbieni, m-a apucat oarecare teamă. Nu știu ce se întâmpla dacă marcau primii. A scos Stelică senzațional o minge, iar nouă ne-a ieșit excelent contraatacul" Ionuț Lupescu

"Nea Puiu a greșit cu pregătirea înainte de Euro '96. A vrut să o facă la fel de grea ca la Mondialul din '94. Eram însă toți obosiți după sezoane grele. Eu mă salvasem cu Leverkusen în ultima etapă, mă simțeam epuizat. Capul îmi era la Euro, însă nu mai puteam fizic" Ionuț Lupescu

"Am renunțat repede la cariera de antrenor pentru că trebuia să fac multe compromisuri. N-am vrut. Erau «cooperativele» și am preferat s-o las baltă. Când eram la Brașov, am pierdut cu 1-3 un meci cu cântec cu Bistrița și mi-am dat seama că nu e normal să continui așa această meserie" Ionuț Lupescu

"Nimic nu ne spunea că vom pierde cu 0-5 acel meci cu Serbia din 2009. Nu cred că a existat o coaliție a jucătorilor împotriva lui Răzvan Lucescu. Mutu? A avut meciuri mai bune la națională și m-a surprins de ce căuta să fie eliminat. Cunoscându-l, nu m-a mirat evadarea lui de după partidă, la petrecerea amicului de la Novi Sad" Ionuț Lupescu

Comentarii (1 ) Adaugă comentariu

ray51  •  10 Decembrie 2018, 12:34

Interesante si instructive aceste amintiri. Cateva pagini frumoase ale fotbalului nostru.

Vezi toate comentariile (1)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase