PREMIUM GSP. Dumitru Stângaciu, amintiri din cariera tumultoasă: o geantă cu bani pentru un blat cu River Plate, 20.000 $ de la Galatasaray și dezvăluiri de la CM 1998

Dane, cum ai trecut peste perioada pandemiei?

Pe-acasă, ne-am protejat cât am putut, dar norocul nostru e că avem și o curte mare unde am putut să mai respirăm. Soacră-mea are 82 de ani și era prima expusă, fi-miu lucrează în Poliție și ne-am văzut mai rar. Am mai făcut câte un antrenament, am mai pedalat pe bicicleta ergonomică și am rupt filmele în două.

Ne recomanzi unul?
Am văzut o grămadă. Și cu mafia mexicană, și istorice. Uite, e serialul ăsta, Ertugrul, despre crearea Imperiului Otoman. Are cinci serii a câte 150 de episoade. Am început să le urmăresc încă de când lucram prin zona arabă.

Ai rămas cu respectul față de Turcia după șase ani în care ai jucat acolo, nu?
Da. O perioadă fantastică. Un sezon la Van, alte cinci la Kocaeli. Toamna trecută chiar mi-au făcut o surpriză și m-au invitat la un meci la Kocaeli, care e acum în liga a patra. Dacă poți să crezi, au venit vreo 40.000 de oameni. La liga a patra, reține!

Brașovul m-a cumpărat pe două mingi de la Predeal"

La Kocaeli ți-ai terminat cariera, dar hai s-o luăm cu începutul! La OJT Predeal!
Mamăăă, ce perioadă! Aveam 14 ani și jucam meciuri de seniori pe la județ. Făceam deplasările cu o dubă de marfă, în care erau două bănci de lemn pe o parte și pe alta. Am jucat portar de la început, că aveam de pe atunci 1,80 metri. Am simțit că asta e vocația mea. Oricum, nu m-am făcut niciodată de rușine cu "varza" pe teren. Am fost profesor la jocul de picior. Am dat și două pase de gol în Turcia.

Iar la 17 ani te-a luat deja Brașovul.
Chiar recent m-am întâlnit cu Marcel Goran, care m-a remarcat la Predeal și m-a propus la Steagu’. Mi-a zis: "Știi, mă, că te-am cumpărat pe două mingi?". "Nu, dar mi-aduc aminte că-mi dădeați ciocolată!". Așa a început ascensiunea mea către echipele naționale și Steaua. Am avut de la bun început drumul meu. Tata a murit când aveam șase ani, mama și patru copii locuiam la un moment dat în două camere. Iar eu și fratele meu mai mare am stat la casa de copii până în clasa a opta. Am știut însă ce vreau. Sportul a fost pasiunea mea. Și acum schiez, joc tenis și golf, înot.

Duckadam spunea într-un interviu recent că regretă că n-a cerut nimic atunci când a venit la Steaua, oferind însă exemplul tău, care ai obținut racordare la gaze pentru mama, la Predeal. Așa e?
Chiar mai multe au fost! De fapt, am obținut un apartament în Predeal pentru mama, gaze la casa în care locuiesc și acum în Brașov, butelii și o aprobare pentru Aro. Așa erau vremurile!

1983 e anul în care Stângaciu a debutat în L1 într-o partidă Dinamo – FCM Brașov 3-1, iar ultima partidă în liga internă a fost în 1995, Bistrița – Steaua 4-3

M-am pregătit două luni cu Craiova Maxima"

Există o poveste în spatele transferului la Steaua?
Eu voiam să merg la Craiova, să intru la Drept, să urmez în paralel și școala. Fostul președinte al Universității, Corneliu Stroe, m-a și luat în Bănie, am intrat la facultate și m-am pregătit două luni cu marea echipă a Craiovei, cu Lung, Ștefănescu, Balaci, Crișan, Donose. Dar Brașovul n-a vrut să-mi dea drumul. Mi-au zis că trebuie să mă duc la Steaua. Președinte era Dumitru Dragomir. În fine, chestii de politică, interese, sateliți! Și am zis OK, dar mi-am menținut condiția legată de școală. Am ajuns la Academia Militară și am devenit subinginer auto și tancuri.

Au urmat 10 sezoane de vis în Ghencea: Cupa Campionilor, Supercupa Europei, 3 Cupe ale României, 7 titluri, doar Lăcătuș te depășește în toată istoria clubului, cu 10 campionate!
Mai pune și că am jucat 15 derby-uri cu Dinamo, din care am pierdut numai unul, după Revoluție, 0-1, gol Demollari. Am avut alt meci, finala Cupei din 1987, în care am comis un penalty în ultimul minut, când l-am tăvălit pe Vaișcovici, dar am apărat apoi șutul lui Orac de la 11 metri. Și mai adaugă că sunt portarul cu cea mai mare perioadă de invincibilitate din toată istoria fotbalului românesc, aproape jumătate de an fără gol încasat, în 1993.

Amintim câteva momente de la întâlnirile cu "câinii"?
Un 1-0, gol Ilie Dumitrescu, după care Halagian și Prunea au început să se încaiere în tabăra lui Dinamo. Sau un spectaculos 3-3, când Hagi a marcat două goluri extraordinare.

„500 de dolari și o aprobare de Aro prima pentru Cupa Campionilor"

N-ai prins niciun minut în campania triumfală din Cupa Campionilor Europeni, ai stat mereu în spatele lui Duckadam, dar presupun că emoțiile n-au fost mai mici pe traseu.
O echipă e formată din 11 jucători, rezerve, antrenori, medic, maseuri, oameni din administrație. Toată lumea a contribuit la acel succes formidabil. Am exersat mii de penalty-uri cu Helmut la antrenamente, de unde și-a tras și seva pentru cele patru parade legendare din finala cu Barcelona. Am urmărit în genunchi seria aceea de lovituri de la 11 metri și nu realizam atunci ce performanță facem. Veneam dintr-o țară comunistă închisă și aveam o primă de 500 de dolari și o aprobare de Aro. Ce-i asta? Acum, te aranjezi pe trei generații dacă iei Cupa Campionilor. Atunci, mașina am vândut-o, iar soția și-a luat de la Nisa o pereche de cizme albe, pe care le păstrează și acum ca amintire.

Ce mai reții de la bucuria din vestiar?
Am băut șampanie pe săturate chiar din Cupa aia! Ne-am bucurat, ne-am descătușat, ne împliniserăm un vis. Au apărut acolo, în vestiar, și nea Mircea Lucescu, și Vardinoianis, care ne-a invitat apoi să petrecem o vacanță cu familiile chiar pe iahtul lui, la Atena.

„Pe vremea marii echipe a Stelei, spectatorii veneau la meciuri să trăiască emoția și adrenalina servită de pe teren. Jucam în viteză, plăcut. Mă uit însă acum la partide din Liga 1 și mă apucă somnul. Văd doar vreo doi-trei jucători umflați cu pompa și alți patru-cinci care nu știu nici să lovească mingea corect"
Dumitru Stângaciu

„Valentin și Ilie Ceaușescu mi-au cerut să le aduc lor banii"

E adevărat că, la finala Cupei Intercontinentale cu River Plate, ai fost abordat să trântești meciul?
Vai, mi se ridică părul pe mine și acum, după 33 de ani! M-a abordat un asiatic la hotel și m-a invitat să bem o cafea. Am acceptat, dar m-am trezit că-mi deschide pe masă un diplomat plin cu dolari. A început să tremure scaunul sub mine. Îmi oferea banii pentru ca meciul să se termine la două goluri diferență în favoarea lui River. M-am scuzat că am nevoi fiziologice și am fugit la baie, unde m-am pus în fața oglinzii: "Băi, dacă se întâmplă ceva, mă împușcă ăștia pe aici. Am acasă nevastă, copil. Ce-mi trebuie mie nebuneala asta?!". Și am raportat mai departe, lui Valentin și Ilie Ceaușescu.

Ce te-au sfătuit?
Să iau banii, să-i aduc lor, iar eu să-mi văd liniștit de treabă pe teren, să joc normal. M-am făcut că nu l-am mai găsit pe tipul respectiv. N-aveam nevoie de bătaie de cap. Și-așa am luat un gol dintr-o deviere, mingea s-a dus în bară, m-a lovit în genunchi și în piept, apoi a împins-o Alzamendi în plasă. Ghinion!

Boloni către Hagi: „Nu mai ieșim pe teren. Ia mingea și joacă singur!"

Ai fost coleg cu Hagi și la Steaua, și la echipa națională. Cum te-ai înțeles cu Gică?
Am jucat împreună încă de la juniori. Pentru mine rămâne number one din toate timpurile. Mă laud că am încasat doar un gol de la el în Turcia, printre picioare. Când avea mingea la 40 de metri, trebuia să fii deja pe vârfuri, să te aștepți că va trage în orice moment. Dacă stăteai relaxat în fața lui Hagi și pierdeai un tempo la reacție, la revedere! Nu mai aveai timp să ajungi la balon.

Povestești un episod necunoscut legat de Hagi?
Gică abia venise la Steaua și, într-un amical, încerca doar acțiuni individuale. La pauză, elegant, Boloni i-a oferit o minge în vestiar: "Ia-o și du-te și joacă singur! Noi nici nu mai ieșim pe teren. Să câștigi doar tu! OK, omoară-i când ajungi pe la 30 de metri, dar până acolo mai dă-ne-o și nouă, că suntem și noi fotbaliști. Toți ăștia din cabină suntem o echipă!". Hagi a înțeles imediat mesajul, iar repriza secundă a fost altă viață. Gică, la fel ca și Ilie Dumitrescu sau Panduru, îți putea rezolva însă un meci de unul singur când dădeai peste un adversar mai dificil ori echipa trecea printr-o zi mai nefastă.

Majearu l-a botezat „Gonzo"

Stângaciu e cunoscut în lumea fotbalului cu porecla "Gonzo". Explică felul în care s-a născut acest supranume.

„Păpușile Muppets erau la modă. Îl urmăream fascinat pe trompetistul Gonzo. Și, cum aveam nasul mai mare, la fel ca și personajul, Miți Majearu, care stătea în cameră cu mine, m-a botezat imediat Gonzo. Și așa a rămas! Interesant e că prietenul Miți e același de la care am încasat gol la primul meu meci contra Stelei, pe când jucam la FC Brașov".

Ofertat de Benfica și Anvers

Fostul portar spune că Steaua a avut la un moment pe masă oferte de la Benfica și Anvers pentru el: „Am aflat mult mai târziu despre asta. Conducerea le-a blocat la vremea respectivă. Gațu și Alecsandrescu n-au vrut probabil să-mi dea drumul. Eu nici n-am avut un impresar care să se bată pentru mine. N-a existat niciun agent care să mă vadă cu potențial de transfer. Totul mi-am negociat mereu singur".

„Am luat un gol ridicol la acel 0-5 cu Montpellier, în Cupa Cupelor, în 1990. Balonul se ducea peste poartă, l-am prins, dar mi-am agățat piciorul în plasa laterală și nu mi-am mai putut păstra echilibrul la aterizare. Am tras mingea în poartă, presat și de un atacant advers. Mi-a părut rău, mai ales că așa s-a deschis scorul!"
Dumitru Stângaciu

CV Dumitru Stângaciu

Data nașterii: 9 august 1964, Brașov
Post: portar
A jucat la: OJT Predeal ('79-'82), FCM Brașov ('82-'84), Steaua ('84-'88, '89-'95), FC Olt ('88-'89), Vanspor ('95-'96), Kocaeli ('96-'01)
Meciuri echipa națională: 5
Meciuri cupele europene: 40
Meciuri L1: 212
Antrenor cu portarii la: FC Timișoara, Unirea Urziceni, Wisla Cracovia, Kuban Krasnodar, Dinamo Moscova, Al Arabi Doha, ASA Tg. Mureș, Jiangsu, Al Nasr Dubai, Al Hazem, Sepsi
Palmares ca jucător: Cupa Campionilor Europeni (Steaua, '86), Supercupa Europei (Steaua, '86), 7 titluri de campion (Steaua, '85-'88, '93-'95), 3 Cupe ale României (Steaua, '85, '87, '92), Supercupa României ('94), Cupa Turciei (Kocaeli, '97)
Palmares ca antrenor (portari): 1 titlu de campion (Urziceni, '09), Supercupa României (ASA Tg. Mureș, '15), Cupa Chinei (Jiangsu, '15)

„Dacă aveam în tinerețe mentalitatea de la 30 de ani, ajungeam la Real Madrid. N-a avut cine să mă învețe meserie. Trăgeam la poartă unul altuia cu Gherasim, care mi le punea numai în vinclu. Ce-i asta? Portarii de azi au toate metodele la dispoziție: antrenori după fundul lor, tehnologie, medicație. Noi n-am beneficiat de astea, dar am făcut performanță"
Dumitru Stângaciu

„20.000 de dolari de la Hagi, Popescu, Ilie și Filipescu după ce am bătut pe Fener”

Stângaciu povestește cum Iordănescu l-a făcut „pilaf” în vestiarul Stelei după ”o șmechereală” cu Bistrița, sugerează jocuri de culise pentru ca Preda să meargă în locul lui la CM 1994 și evocă un episod neștiut despre titlul obținut de Galatasaray în 1998, cu un cvartet de români în prim-plan.

Ai apărat într-un controversat Craiova – Steaua 5-4, imediat după câștigarea Cupei Campionilor, meci suspectat de aranjament pentru a-l ajuta pe Pițurcă să câștige titlul de golgeter în luptă cu Hagi. Ți-l amintești?
N-am participat în viața mea la blaturi. E adevărat că m-am mirat la acel joc. „Ce se întâmplă cu ăștia că se dau la o parte?". A mai fost o șmechereală cu Bistrița, după Revoluție, iar la final Iordănescu m-a făcut pilaf în vestiar pentru un gol încasat. M-a rupt! Peste ani am auzit, la un șpriț, că a fost nu știu ce înțelegere, dar eu n-am fost parte la nicio mârșăvie. Și-atunci de ce mă certa Iordănescu de nu mai știam cum să scot tricoul de pe mine?

Intuiești că Iordănescu știa, de fapt, că fusese o partidă strategică?
Nu-mi dau seama. Eu spun doar ce-am trăit eu. Putea să zică: „Gata, bă, s-a terminat! Lasă-l încolo!". Dar nu! M-a făcut praf în cabină.

„Trebuia să fiu titular la Mondialul din 1998"

În '98 ți-a oferit însă pe ultima sută de metri a carierei șansa de a fi la Mondialul din Franța.
Ar fi trebuit să fiu în lot încă din 1994. Câștigasem campionatul. E voie să nu-l iei pe portarul care a cucerit titlul în acel sezon? A mers altcineva.

Preda de la Petrolul.
Mă ierți, dar Preda a avut sau are acum valoarea mea? Iar în 1998, ca s-o aflați și p-asta, ar fi trebuit să fiu titular. Inclusiv Hagi și Popescu știu treaba asta. La antrenamentul oficial pentru jocul de deschidere cu Columbia eram între primii 11. Iar la meci l-a băgat totuși pe Stelea, care avusese niște conflicte cu suporterii la un amical înaintea plecării spre turneul final. În fine, am câștigat, a rămas el în poartă, normal. Dar dacă mi se ofereau și mie ceva șanse poate arătam cine e Dumitru Stângaciu!

„Am încasat de vreo cinci ori mai mult decât colegii"

Pare că ai avut o relație tensionată cu Iordănescu!
S-a întâmplat și asta în multe dăți, dar nu mi-am încărcat neuronii să mă tot întreb "de ce?". De exemplu, țin minte că mai stăteam cu Gherasim la o țigară și-mi zicea: "Băi, ești mai bun ca mine, dar dacă mă bagă, ce să fac?". "Asta e! Mergem înainte și viața ne va demonstra pe ce căi apucăm fiecare". Eu am apărat șase sezoane în Turcia și am ajuns cel mai bun portar în 1997. Iar acolo erau niște nume grele, gen Rustu sau Taffarel!

Ai jucat acolo exact în perioada în care la Galata înflorea legiunea română, cu Hagi în frunte.
Eram spre sfârșitul campionatului din 1998, chiar înaintea Mondialului, iar dacă noi, Kocaeli, câștigam în fața lui Fener ajutam pe Galata să devină campioană. Jucam pe o primă de vreo 7.000 de dolari din partea clubului, iar Gică și ceilalți trei români de la Galata s-au oferit să suplimenteze suma din partea lor personal în cazul în care învingeam rivala lor la titlu. Asta s-a și întâmplat. Am bătut și eu am încasat 20.000 de dolari din partea lor. Au primit și colegii mei, dar eu am luat de vreo cinci ori mai mult. 

„Nu-i ușor de lucrat cu Petrescu, e mai fixist"

Vreme de 12 ani, Dumitru Stângaciu s-a aflat în staff-ul lui Dan Petrescu, de care s-a despărțit în 2017. El neagă versiunea că legăturile s-ar fi rupt abrupt pentru că„Bursucul" n-a fost de acord să-l lase pe fostul portar să vină de la Dubai la înmormântarea lui Daniel Prodan, în noiembrie 2016.

„Aș fi vrut să vin, dar serviciul e serviciu. Pentru Petrescu nu există Paști, Crăciun, nimic. E focusat doar pe fotbal. Nu ne-am certat. La mijloc au fost doar motive medicale, care mi-au impus să fac o pauză". E complicat de lucrat cu Petrescu? „Nu-i ușor! E mai fixist, foarte riguros, sunt convins că va avea succes și la națională dacă i se va oferi la un moment dat șansa de a fi selecționer. Știu că-și dorește asta". 

„În Turcia am muncit cel mai mult. Erau patru colegi care-mi suflau în ceafă și trebuia să fiu zilnic cel mai bun la antrenamente. E grea viața de portar. Le spun și acum celor tineri că mingile pe care trebuie să le scoată sunt alea simple, la doi metri distanță, că nu-ți zice nimeni nimic dacă se duce în vinclu" 
Dumitru Stângaciu

„Ionuț Radu s-a format în străinătate, are un tupeu pozitiv și o bază extraordinară, dar încă n-a făcut nimic, n-a câștigat niciun trofeu. Poate ajunge la un club mare pentru a i se deschide calea spre performanță, dar, deocamdată, Tătărușanu e peste nivelul lui"
Dumitru Stângaciu