0 comentarii. Scrie și tu!

Interviu EXCLUSIV Simona Halep: 60 la sută intuiție, 40 la sută schemă! Totul despre vârful carierei: "Aici simt că mai trebuie să umblu"

Simona Halep, la al treilea an consecutiv încheiat în Top 10, corectează o afirmație din 2013. Atunci, pentru ea jocul era ”99 la sută intuiție, 1 la sută schemă”.

Articol de ,
luni, 19 decembrie 10:04

DIN CUPRINS:
Simona Halep vorbește la sfârșit de an despre evoluția sa din 2016
Care sunt cele 3 aspecte pe care vrea să le îmbunătățească în jocul ei
Cum explică menținerea în top 10 WTA. Simona are 150 de săptămâni consecutive de prezență în clasament
Cu cine se consultă când își stabilește programul pentru un sezon

Trei ani plini în Top 10 și pentru Simona Halep totul e evoluție. La finele lui 2013, când încheia sezonul pe locul 11, bătând la ușa elitei, încă era o tânără timidă, reținută, pe care o întâlneam într-o sâmbătă dimineață la Centrul Național de Tenis. Venea după un urcuș fulminant atunci și lumea voia ca lucrurile să se întâmple mereu repede, tot mai sus, mai iute, mai spectaculos.



De atunci și până la încă un sfârșit de an, 2016, lucrurile au mers însă în ritmul lor. Nu întotdeauna doar ascendent. Au fost însă sezoane în care Halep a oferit stabilitate la nivel înalt. A câștigat turnee mari, meciuri dure și a rămas în Top 10 152 de săptămâni consecutive. De data aceasta, ne-am văzut după antrenamentul deschis pe care l-a oferit înainte de plecarea în cantonamentul de iarnă. La Izvorani, într-o joi, la prânz, după ce petrecuse o oră asudând pe teren și alte 20 de minute în fața camerelor video.

Finalul lui 2013 e un reper. Am revenit, împreună cu Simona, la acel moment și la lucrurile spuse atunci. Să descoperim ce, cum și în ce măsură s-a schimbat pentru ea în 3 ani de elită.

Simona, în 2013 spuneai că jocul tău este 99 la sută intuiție și 1 la sută schemă. Menții această idee?

Nu, am schimbat un pic. Cred că la nivelul acesta și la punctul la care am ajuns eu în carieră schema este mult mai importantă. Trebuie să te adaptezi la fiecare jucător, să știi ce ai de făcut atunci când intri în teren. Nu poți să joci același stil cu toată lumea pentru că nivelul este atât de ridicat, jucătoarele sunt foarte bune și știu cam tot ceea ce faci tu. Și ele se uită la tine, te analizează oarecum, cum fac și eu, și jucând de multe ori cu aceleași adversare deja te familiarizezi cumva cu stilul de joc. De aceea, schema capătă acum mai multă importanță.

Care ar fi raportul acum?

60 cu 40, cam așa.

"Totul s-a schimbat în 2013 pentru mine, dar după aproximativ un an și jumătate, prin 2015, pe la jumătatea lui, am început să simt că sunt bine acolo, sus" Simona Halep

"Să nu mai fac greșeli ușoare"

Referitor tot la joc… Atunci spuneai că vrei să progresezi la serviciu, să fii mai solidă la mingile din alergare și să progresezi la unghiuri. Dacă e să te evaluezi, în trepte, să spui cât ai progresat în acești ani, cum e?

Cu siguranță, am urcat la toate, dar n-aș putea să dau un răspuns concret pentru că nu știu să mă analizez atât de bine, dar serviciul este mai constant, poate cu două trepte mai constant, la mingile din alergare sunt și acolo mult mai constantă, iar la unghiuri la fel, joc cu mai multe unghiuri, cros-ul scurt îl folosesc mai des. Încerc să mă și antrenez la aceste chestiuni.

Dar în momentul de față care ar fi cele trei aspecte pe care vrei să le îmbunătățești în jocul tău?

Mingile scurte, când am câte una ușoară mai greșesc și n-aș vrea să greșesc niciuna pentru că normal și logic e să nu greșesc, Ușoare, mă rog, nu sunt tocmai ușoare, ci la îndemână. La deplasare mai trebuie să progresez și, bineînțeles, la serviciu. La serviciu cred că toată viața o să am de progresat.

În toată cariera ta ai 22 de victorii la jucătoare de Top 10. Până în 2014 raportul era de 5 victorii și 16 înfrângeri, iar după a devenit 17-19. Cum ai perceput tu trecerea la statutul de jucătoare de Top 10 și când ai început să crezi că ești cu adevărat de acolo, că aparții elitei?

În primul an în care am urcat în Top 10 a fost un pic greu mental pentru că era totul nou, tot-tot, când spun tot mă refer și la felul în care eram tratată la turnee și cum eram privită de celelalte jucătoare. Totul s-a schimbat atunci pentru mine, dar după aproximativ un an și jumătate, prin 2015, pe la jumătatea lui, am început să simt că sunt bine acolo și chiar pot să fac față, pot să mă compar cu ele și chiar uneori să cred că sunt și mai bună în anumite aspecte.

"La trofeul de la Madrid țin cel mai mult, de aceea îl păstrez acasă, la București" Simona Halep

Admirație pentru Murray

S-au adunat 150 de săptămâni consecutive de prezență în Top 10 și în timpul acesta s-au perindat pe acolo multe jucătoare. Tu ai rămas acolo. Care crezi că e motivul pentru care te-ai menținut, necoborând mai jos de locul 7?

În primul rând, cred că e jocul. Am un joc destul de solid pentru a face față jucătoarelor din Top 10, dar și celorlalte jucătoare pentru că deja și celelalte meciuri sunt foarte grele. Apoi, mentalul, poate am mai multă experiență , cred mai mult în puterea mea de a sta acolo. De asemenea, faptul că am câștigat niște turnee importante cred că m-a făcut să mă mențin pe poziții acolo, sus.

Tot în 2013 ne mărturiseai că nu te uiți deloc la tenis, dar în acest an ai spus că urmărești meciurile. E vreunul din acest sezon care să-ți fi rămas în minte?

E greu să vorbesc despre un singur meci, dar m-am uitat foarte mult, extrem de mult la tenis. Și la Rio m-am uitat foarte mult, și la băieți, recent, la Turneul Campionilor de la Londra m-am uitat. Îmi place foarte mult cum joacă Andy Murray. E un jucător complet din punctul meu de vedere. Îmi place că e creative, adică stă acolo cu tine, joacă, schimbă ritmul, e altceva, nu e doar putere, forță și brutalitate. Nu e brutal, mângâie mingea și asta îmi place foarte mult la el.

L-a detronat Andy pe Roger din topul tău?

Nu, nu. (râde). Roger este și va rămâne pe locul unu. Este altceva. (râde)

"Nu vorbeam bine engleză"

Tot acum trei ani ne spuneai că te simți departe de posibilitatea de a angaja un antrenor străin de top, și îl pomeneam pe Paul Annacone, care chiar atunci semnase cu Sloane Stephens. Acum ești în situația de a avea un antrenor străin de top. Cum s-a făcut această schimbare pentru tine?

În primul rând, atunci cred că mă gândeam așa din cauza faptului că nu vorbeam foarte bine engleză, dar pe parcurs mi-am dat seama că mă descurc și că pot să vorbesc cu oricine și să înțeleg orice și pot să exprim tot ceea ce simt legat de tenis. Poate și financiar m-am gândit, antrenorii de top sunt foarte scumpi și e normal să fie pentru că acolo sus și sportivul câștigă bani. Așa aveam eu atunci, mentalitatea noastră, a românului care nu prea are încredere că poate avea ceva de top, ori în echipă, ori să fie el în vârf.

Ai reușit totuși…

Da, am îndrăznit, chiar m-am simțit foarte bine cu Darren, relaxată, n-am avut niciun fel de complex. Și el a degajat atmosfera făcându-mă să simt că nu este atât de important ca engleza să fie perfectă, ci trebuie să te exprimi și să te înțelegi. Oricum, am progresat mult la engleză, vorbesc non-stop acum și îmi prinde bine tot timpul, nu doar în tenis. Dar am făcut o alegere bună și nu regret deloc. Sper să meargă așa până mă voi opri.

Îi pare rău, dar nu regretă decizia

În 2013 spuneai că au fost unele decizii dure, pe care nu le-ai luat cu inima. Și în 2016 ai avut de luat unele decizii. Acum, că s-au așezat lucrurile și ai văzut că nu s-a întâmplat nimic la Rio, ai vreo urmă de regret că nu ai mers în Brazilia sau ești împăcată cu hotărârea?

Sunt foarte împăcată cu decizia pe care am luat-o, aveam o teamă de tot ce era acolo și am preferat, mai ales după tot ce s-a întâmplat în primele patru luni ale anului, când am fost bolnavă, am preferat să rămân sănătoasă și să fie cel mai important lucru pe care-l fac să am grijă de sănătatea mea. Nu regret. Bineînțeles că îmi pare foarte rău că n-am jucat, după cum au ieșit și rezultatele, cu Monica Puig câștigând medalia de aur, pot să îndrăznesc să mă gândesc că aveam o șansă la medalie, dar sănătatea este mult mai importantă.

Apropo de decizii, când îți stabilești programul unui sezon cu cine te consulți? Revii în locuri în care te-ai simțit bine?

Cu echipa, cu antrenorul . Mă întorc unde am avut rezultate bune. Când ești în Top 10, turneele sunt aceleași pentru că ai niște obligații, sunt cele mari, pe care trebuie să le joci. Așa că depinde doar la ce turnee mici joci, ca să nu fi prea obosită atunci când mergi la acelea importante. În rest, depinde și cum ești de la săptămână la săptămână.

De aceea ai ales să începi anul la Shenzhen pentru că ai avut senzații bune acolo?

Da, e un turneu mai rezonabil, sunt jucătoare de top și acolo, dar așa e privit, un pic mai degajat, un pic mai relaxant. Am jucat bine acolo în 2015 și am ales să merg din nou.

Am vorbit recent cu managerul tău, Virginia Ruzici, și spunea că ați ales anul aceasta să nu mai joci nimic cu o săptămână înainte de turneele de Mare Șlem ca să nu fii obosită, să nu vii după multe meciuri, ci să te pregătești la fața locului.

Da, așa am hotărât și când am mai făcut asta mi-a mers destul de bine, și la Wimbledon am făcut sfert, la US Open la fel. Cred că din ce în ce încep să-mi dau seama de anumite chestii și să am curaj să le pun și în practică.

Jucătorii mari cam toți fac așa.

Învăț și eu de la ei.

Plus la pregătire fizică

În 2013 avuseseși o problemă cu spatele, apoi în decursul anilor au apărut tot felul de accidentări. În toți acești ani de Top 10 ce ai învățat despre corpul tău, când să forțezi sau când să te menajezi?

Eu mereu m-am menajat și mereu când am simțit o durere cât de mică m-am oprit, e o autoprotecție foarte mare în mintea mea față de corpul meu. Știu că atunci când te doare ceva trebuie să te oprești pentru că altfel se agravează și poți să stai mai mult. Eu prefer să stau atunci, pe moment, dar nu am avut accidentări foarte mari din 2013 încoace. A fost tendonul, dar la care nu a fost o problemă gravă, era un fel de tendinită și nu trecea. Acum e vindecat. Cu genunchiul la fel, câteva probleme, dar nu a fost ceva grav, fac pregătire fizică în așa fel încât să mă întăresc pe mușchi, pe ligamente și să nu mă mai accidentez.

E mai dură pregătirea fizică acum decât cea din 2013?

Da, e mult mai constantă, lucrez zi de zi.

Parcă spuneai că nu-ți plac exercițiile pentru biceps.

Nu-mi plac (zâmbește), dar nu am ce să fac, trebuie să fac tot ce spun băieții din echipa mea.

Mai ziceai și că ești o persoană foarte timidă. Între timp, ai trecut prin multe interviuri, întâlniri...

Nu mai sunt așa timidă și acum pot să-mi spun ușor punctul de vedere. Asta și datorită faptului că am ajuns la un nivel ridicat în tenis. Sportul m-a maturizat și mi-a dat și încredere like (se corectează), în fiecare zi, nu doar în sport.

3 ani de acomodare

De la interviurile pe hol, în colțuri, ai ajuns în sălile cele mai mari, cu mulți ziariști participând la conferințele tale. Când ai început să te simți confortabil în astfel de context? Probabil că la început aveai așa o teamă de tot ce se întâmpla.

Pe la sfârșitul anului trecut. Mi-a trebuit ceva timp. M-a ajutat foarte mult și perioada grea, am avut mai multă experiență și negative, și pozitivă și m-au întărit.

Apropo de asta, mai mereu cei de la WTA fac tot felul de jocuri, de quizuri, de lucruri amuzante. Te distrează, îți fac bine astfel de activități?

Rău nu-mi fac, dar nu e stilul meu, nu pot să zic că mă încântă și abia aștept să le fac, dar nici nu mă deranjează. Toată lumea trebuie să le facă.

Ți se pare că e o bună propagandă pentru tenis?

Pentru public, da, sunt foarte bune și WTA-ul promovează foarte bine tenisul.

Tot în acel interviu din 2013 spuneai că în vitrina ta, mai în față, stau trofeul de la Roland Garros de la juniori și trofeul pentru finala de la Fes din 2010. După atâtea cupe castigate, care e acum în față?

(zâmbește) S-au schimbat lucrurile. Nu le am pe toate acasă, în București, doar pe cel de la Madrid. Restul sunt la Constanța, mama are grijă de ele, deși înainte nu prea o interesau trofeele mele, acum are grijă de ele. Am multe importante, dar la cel de la Madrid țin cel mai mult, de aceea îl păstrez acasă, la București.

Tot atunci ne spuneai că în toată cariera spărseseși doar opt rachete, dintre care trei în anul în care ai câștigat la Roland Garros-ul la juniori. Acum la ce bilanț ai ajuns?

Nu am putut să le număr (râde). Nu știu câte au fost, dar anul viitor obiectivul este să nu mai sparg niciuna. 

 "Trebuie să te adaptezi la fiecare jucător, să știi ce ai de făcut atunci când intri în teren. Nu poți să joci același stil cu toată lumea"
Simona Halep

3 titluri a cucerit Simona Halep în 2016, Madrid, București și Montreal, dintr-un total de 14 al carierei

Repartiția titlurilor

2013 6
2014 2
2015 3
2016 3

Preferințe 2016 față de 2013

Actor. Gerard Butler a rămas?

Da, Gerard Butler Forever.

Mâncare. Pizza?

Da, aseară am mâncat una.

Film. Pretty Woman a rămas?

Daaa. Bine, îmi plac și altele, dar acesta rămâne, chiar săptămâna trecută m-am uitat din nou la el. Îmi mai place Notebook, dar e foarte sensibil și emoțional, așa. Ca și comedie, Dirty Grandpa.

Animal.

Husky îmi place în continuare.

Parfumul e tot Miss Dior?

La parfumuri s-a schimbat. Acum sunt cu Tom Ford, e unul albastru. Neroli Porto Fino.

Mașina?

Porsche sau Mercedes. Sau amândouă. Să lăsam Porsche.

Save

Save

Comentarii (0 ) Adaugă comentariu

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase