Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru
luni, 19 decembrie 10:04
| DIN CUPRINS: |
| Simona Halep vorbește la sfârșit de an despre evoluția sa din 2016 |
| Care sunt cele 3 aspecte pe care vrea să le îmbunătățească în jocul ei |
| Cum explică menținerea în top 10 WTA. Simona are 150 de săptămâni consecutive de prezență în clasament |
| Cu cine se consultă când își stabilește programul pentru un sezon |
Trei ani plini în Top 10 și pentru Simona Halep totul e evoluție. La finele lui 2013, când încheia sezonul pe locul 11, bătând la ușa elitei, încă era o tânără timidă, reținută, pe care o întâlneam într-o sâmbătă dimineață la Centrul Național de Tenis. Venea după un urcuș fulminant atunci și lumea voia ca lucrurile să se întâmple mereu repede, tot mai sus, mai iute, mai spectaculos.
De atunci și până la încă un sfârșit de an, 2016, lucrurile au mers însă în ritmul lor. Nu întotdeauna doar ascendent. Au fost însă sezoane în care Halep a oferit stabilitate la nivel înalt. A câștigat turnee mari, meciuri dure și a rămas în Top 10 152 de săptămâni consecutive. De data aceasta, ne-am văzut după antrenamentul deschis pe care l-a oferit înainte de plecarea în cantonamentul de iarnă. La Izvorani, într-o joi, la prânz, după ce petrecuse o oră asudând pe teren și alte 20 de minute în fața camerelor video.
Finalul lui 2013 e un reper. Am revenit, împreună cu Simona, la acel moment și la lucrurile spuse atunci. Să descoperim ce, cum și în ce măsură s-a schimbat pentru ea în 3 ani de elită.
Nu, am schimbat un pic. Cred că la nivelul acesta și la punctul la care am ajuns eu în carieră schema este mult mai importantă. Trebuie să te adaptezi la fiecare jucător, să știi ce ai de făcut atunci când intri în teren. Nu poți să joci același stil cu toată lumea pentru că nivelul este atât de ridicat, jucătoarele sunt foarte bune și știu cam tot ceea ce faci tu. Și ele se uită la tine, te analizează oarecum, cum fac și eu, și jucând de multe ori cu aceleași adversare deja te familiarizezi cumva cu stilul de joc. De aceea, schema capătă acum mai multă importanță.
60 cu 40, cam așa.
"Totul s-a schimbat în 2013 pentru mine, dar după aproximativ un an și jumătate, prin 2015, pe la jumătatea lui, am început să simt că sunt bine acolo, sus" Simona Halep
Cu siguranță, am urcat la toate, dar n-aș putea să dau un răspuns concret pentru că nu știu să mă analizez atât de bine, dar serviciul este mai constant, poate cu două trepte mai constant, la mingile din alergare sunt și acolo mult mai constantă, iar la unghiuri la fel, joc cu mai multe unghiuri, cros-ul scurt îl folosesc mai des. Încerc să mă și antrenez la aceste chestiuni.
Mingile scurte, când am câte una ușoară mai greșesc și n-aș vrea să greșesc niciuna pentru că normal și logic e să nu greșesc, Ușoare, mă rog, nu sunt tocmai ușoare, ci la îndemână. La deplasare mai trebuie să progresez și, bineînțeles, la serviciu. La serviciu cred că toată viața o să am de progresat.
În primul an în care am urcat în Top 10 a fost un pic greu mental pentru că era totul nou, tot-tot, când spun tot mă refer și la felul în care eram tratată la turnee și cum eram privită de celelalte jucătoare. Totul s-a schimbat atunci pentru mine, dar după aproximativ un an și jumătate, prin 2015, pe la jumătatea lui, am început să simt că sunt bine acolo și chiar pot să fac față, pot să mă compar cu ele și chiar uneori să cred că sunt și mai bună în anumite aspecte.
"La trofeul de la Madrid țin cel mai mult, de aceea îl păstrez acasă, la București" Simona Halep
În primul rând, cred că e jocul. Am un joc destul de solid pentru a face față jucătoarelor din Top 10, dar și celorlalte jucătoare pentru că deja și celelalte meciuri sunt foarte grele. Apoi, mentalul, poate am mai multă experiență , cred mai mult în puterea mea de a sta acolo. De asemenea, faptul că am câștigat niște turnee importante cred că m-a făcut să mă mențin pe poziții acolo, sus.
E greu să vorbesc despre un singur meci, dar m-am uitat foarte mult, extrem de mult la tenis. Și la Rio m-am uitat foarte mult, și la băieți, recent, la Turneul Campionilor de la Londra m-am uitat. Îmi place foarte mult cum joacă Andy Murray. E un jucător complet din punctul meu de vedere. Îmi place că e creative, adică stă acolo cu tine, joacă, schimbă ritmul, e altceva, nu e doar putere, forță și brutalitate. Nu e brutal, mângâie mingea și asta îmi place foarte mult la el.
Nu, nu. (râde). Roger este și va rămâne pe locul unu. Este altceva. (râde)
În primul rând, atunci cred că mă gândeam așa din cauza faptului că nu vorbeam foarte bine engleză, dar pe parcurs mi-am dat seama că mă descurc și că pot să vorbesc cu oricine și să înțeleg orice și pot să exprim tot ceea ce simt legat de tenis. Poate și financiar m-am gândit, antrenorii de top sunt foarte scumpi și e normal să fie pentru că acolo sus și sportivul câștigă bani. Așa aveam eu atunci, mentalitatea noastră, a românului care nu prea are încredere că poate avea ceva de top, ori în echipă, ori să fie el în vârf.
Da, am îndrăznit, chiar m-am simțit foarte bine cu Darren, relaxată, n-am avut niciun fel de complex. Și el a degajat atmosfera făcându-mă să simt că nu este atât de important ca engleza să fie perfectă, ci trebuie să te exprimi și să te înțelegi. Oricum, am progresat mult la engleză, vorbesc non-stop acum și îmi prinde bine tot timpul, nu doar în tenis. Dar am făcut o alegere bună și nu regret deloc. Sper să meargă așa până mă voi opri.
Sunt foarte împăcată cu decizia pe care am luat-o, aveam o teamă de tot ce era acolo și am preferat, mai ales după tot ce s-a întâmplat în primele patru luni ale anului, când am fost bolnavă, am preferat să rămân sănătoasă și să fie cel mai important lucru pe care-l fac să am grijă de sănătatea mea. Nu regret. Bineînțeles că îmi pare foarte rău că n-am jucat, după cum au ieșit și rezultatele, cu Monica Puig câștigând medalia de aur, pot să îndrăznesc să mă gândesc că aveam o șansă la medalie, dar sănătatea este mult mai importantă.
Cu echipa, cu antrenorul . Mă întorc unde am avut rezultate bune. Când ești în Top 10, turneele sunt aceleași pentru că ai niște obligații, sunt cele mari, pe care trebuie să le joci. Așa că depinde doar la ce turnee mici joci, ca să nu fi prea obosită atunci când mergi la acelea importante. În rest, depinde și cum ești de la săptămână la săptămână.
Da, e un turneu mai rezonabil, sunt jucătoare de top și acolo, dar așa e privit, un pic mai degajat, un pic mai relaxant. Am jucat bine acolo în 2015 și am ales să merg din nou.
Da, așa am hotărât și când am mai făcut asta mi-a mers destul de bine, și la Wimbledon am făcut sfert, la US Open la fel. Cred că din ce în ce încep să-mi dau seama de anumite chestii și să am curaj să le pun și în practică.
Învăț și eu de la ei.
Eu mereu m-am menajat și mereu când am simțit o durere cât de mică m-am oprit, e o autoprotecție foarte mare în mintea mea față de corpul meu. Știu că atunci când te doare ceva trebuie să te oprești pentru că altfel se agravează și poți să stai mai mult. Eu prefer să stau atunci, pe moment, dar nu am avut accidentări foarte mari din 2013 încoace. A fost tendonul, dar la care nu a fost o problemă gravă, era un fel de tendinită și nu trecea. Acum e vindecat. Cu genunchiul la fel, câteva probleme, dar nu a fost ceva grav, fac pregătire fizică în așa fel încât să mă întăresc pe mușchi, pe ligamente și să nu mă mai accidentez.
Da, e mult mai constantă, lucrez zi de zi.
Nu-mi plac (zâmbește), dar nu am ce să fac, trebuie să fac tot ce spun băieții din echipa mea.
Nu mai sunt așa timidă și acum pot să-mi spun ușor punctul de vedere. Asta și datorită faptului că am ajuns la un nivel ridicat în tenis. Sportul m-a maturizat și mi-a dat și încredere like (se corectează), în fiecare zi, nu doar în sport.
Pe la sfârșitul anului trecut. Mi-a trebuit ceva timp. M-a ajutat foarte mult și perioada grea, am avut mai multă experiență și negative, și pozitivă și m-au întărit.
Rău nu-mi fac, dar nu e stilul meu, nu pot să zic că mă încântă și abia aștept să le fac, dar nici nu mă deranjează. Toată lumea trebuie să le facă.
Pentru public, da, sunt foarte bune și WTA-ul promovează foarte bine tenisul.
(zâmbește) S-au schimbat lucrurile. Nu le am pe toate acasă, în București, doar pe cel de la Madrid. Restul sunt la Constanța, mama are grijă de ele, deși înainte nu prea o interesau trofeele mele, acum are grijă de ele. Am multe importante, dar la cel de la Madrid țin cel mai mult, de aceea îl păstrez acasă, la București.
Nu am putut să le număr (râde). Nu știu câte au fost, dar anul viitor obiectivul este să nu mai sparg niciuna.
"Trebuie să te adaptezi la fiecare jucător, să știi ce ai de făcut atunci când intri în teren. Nu poți să joci același stil cu toată lumea"
Simona Halep
3 titluri a cucerit Simona Halep în 2016, Madrid, București și Montreal, dintr-un total de 14 al carierei
Repartiția titlurilor
| 2013 | 6 |
| 2014 | 2 |
| 2015 | 3 |
| 2016 | 3 |
Da, Gerard Butler Forever.
Da, aseară am mâncat una.
Daaa. Bine, îmi plac și altele, dar acesta rămâne, chiar săptămâna trecută m-am uitat din nou la el. Îmi mai place Notebook, dar e foarte sensibil și emoțional, așa. Ca și comedie, Dirty Grandpa.
La parfumuri s-a schimbat. Acum sunt cu Tom Ford, e unul albastru. Neroli Porto Fino.
Porsche sau Mercedes. Sau amândouă. Să lăsam Porsche.