INTERVIU EXCLUSIV Dubla viață secretă a lui Romeo Pașcu » Dezvăluie amănunte necunoscute și legăturile acoperite cu serviciile de informații: „Au crezut că găsesc la percheziție vreo comoară ascunsă de Dragomir"

Fostul conducător Romeo Pașcu, 75 de ani, unul dintre numele grele din vechea ”Cooperativă”, reconstituie după trei decenii lunile tumultuoase trăite după căderea regimului comunist.

Domnule Pașcu, Revoluția v-a prins în calitate de director general la FCM Brașov. Cum ați trăit acele zile și luni după căderea lui Ceaușescu?
E o poveste lungă și specială. Când au început mișcările în Brașov, am ieșit în stradă în momentele în care veneau oamenii de la fabrica de elicoptere Ghimbav. M-a recunoscut unul și mi-a cerut să facem schimb de haine: i-am dat sacoul meu, pe care-l luasem din Italia, și mi-a dat o pufoaică ponosită. Dar am stat mai mult în casă, fiindcă mă temeam când am văzut că se trage. Aveam o vilă chiar în centrul orașului și mi-era frică să nu murim nevinovați. Apoi, pe 18 decembrie, am făcut o vizită specială la București.

La cine?
La cineva din DSS. Direcția Securității Statului. Se știa ce se petrece la Timișoara și mi-a zis: "Du-te acasă, că se vor întâmpla lucruri neașteptate! Ai grijă de familie și bagă «aspiratorul» în funcțiune!". "Păi, soția face curățenie, nu eu!". "Romică, ești prea emoționat! Nu înțelegi? Vin vremuri complicate. Pune-ți la adăpost valorile, aur, bani, bijuterii, ce ai prin casă!". Atunci mi-a picat fisa!

"Să cad jos când nevastă-mea uitase o geantă cu bani în casă!"

Și cum ați procedat?
A doua zi, pe 19 decembrie, mi-am luat soția, ne-am urcat în mașină și am plecat să ne ducem lucrurile importante undeva în Ardeal, spre Cluj. Și fiică-mea urma facultatea acolo, la Universitatea unde decan era profesorul Liviu Maior, tatăl fostului șef al SRI. Pe drum ne-am dat însă seama că nevasta uitase la Brașov o geantă cu bani mulți, de diferite valute: dolari, mărci, ruble, forinți, șilingi. Să cad jos când mi-a spus! 

Cam cu câți bani v-a prins schimbarea de regim?
Mulți! Închipuie-ți că încasam câte 20.000 de lei pe lună, aveam primă 5.000 de lei acasă și 10.000 de lei în deplasare. Dolarul era trei lei și ceva. Dacă mergeam la Praga, Budapesta sau Viena cu diferite probleme de serviciu sau extra, schimbam acolo leii la orice bancă. La o sută de mii de lei, scoteam cam 30.000 de mărci, de exemplu. Iar la graniță nu mă întreba nimeni nimic, încă din perioada când fusesem președinte sau vice la Oradea, în intervalul 1978-1987. 

Să revenim! Ați mai găsit geanta cu valută în casă când v-ați întors?
Era în hol, la vedere! Un ditamai diplomatul! Dar n-avea cine să intre, fiindcă aveam o ușă de stejar, cu un sistem șmecher cu două clanțe și un câine lup mai deștept decât mine. Turlin îl chema și mi-l oferise Nicu Ceaușescu de la Școala de dresaj a Miliției de la Sibiu. În fine, i-am dat geanta colegului meu de la club, directorul sportiv Ilie Luca, a băgat-o în portbagajul unei Dacii, a pus perne și pături peste ea și a plecat spre finul lui. Pe drum i-au oprit gărzile patriotice, i-au controlat superficial și i-au lăsat să treacă mai departe, că altfel adio, lovele! I-am recuperat când am plecat în America și băgasem deja "aspiratorul"!

"Au crezut că găsesc la percheziție vreo comoară ascunsă de Dragomir"

Alături de prietenul Dumitru Dragomir, omul cu care a colaborat ani de zile pe axa Brașov - București

În America?
Da. În ianuarie '90 mi-am luat viteză. Dar până acolo s-a mai întâmplat ceva. Pe 6 ianuarie 1990, mă sună șeful Miliției Brașov, generalul Staicu, să mă invite la ziua lui onomastică. Și m-a rugat să-i aduc niște vin. M-a ajutat Jean Pădureanu, mi-a mai dat și niște carne, cârnați, i le-am lăsat pe toate la popotă. Am stat la petrecere până pe la 2 dimineața, iar la 9 dimineața mă cheamă la sediu. Mă bagă în biroul adjunctului și-mi zice: "Vezi că-i groasă! Au venit doi băieți de la București să te ia la întrebări". Într-adevăr, erau doi locotenent-colonei, care veniseră cu temă. "Din acest moment nu mai luați legătura cu nimeni". Au început să-mi pună întrebări de ordin militar, financiar și sportiv, s-au intersat de relațiile mele la Interne și Securitate. M-am luat în gură cu ei: "Veniți după mine ca peste un tâlhar? Credeți că mă sperii?". Am reușit totuși să-l sun pe un general de la cancelaria prezidențială, la Ion Iliescu, să-i transmit ce se întâmplă. 

Ce căutau de fapt? 
Veniseră să facă percheziție domiciliară. Le-am dat voie, chiar dacă nu aveau mandat. Mi-au întors casa pe dos ca să caute bani, aur, bijuterii, valori. Fiică-mea și soția plângeau într-un colț. Băieții au găsit însă doar vreo 20.000 de lei printre chiloții neveste-mii, de i-au luat la înjurături ăia de la București, care se așteptau să descopere o comoară la mine. Totul era legat de o anchetă cu Mitică Dragomir, în Capitală.

Povestea pentru care a și fost arestat imediat după Revoluție, nu?
Exact! M-a pus și pe mine în temă un general de la București, pe care l-am vizitat cam pe 11-12 ianuarie. Îi arestaseră deja pe Bărbulescu, șeful Miliției Capitalei, și pe Mureșan, șeful secției de la Dinamo. Mi s-a spus că se găsise o sumă mare în garaj la Dinamo, provenită din bani negri de pe afaceri cu pungi și blugi, iar pe Dragomir îl băgaseră și pe el în malaxor, în calitate de președinte la Victoria. La mine au ajuns crezând că am ascuns o parte din sume, pentru că eram bun prieten cu Mitică și conduceam FCM Brașov, club civil cu conducere militară. Președinte era generalul Gheorghe Bucur, inspector șef peste Securitatea din Brașov, iar secondanții lui erau șeful Miliției locale, colonelul Stancu, procurorul șef Țentea, directorul Uzinei Steagul, Mateescu, și cu mine, președinte executiv. 

"Securitatea Brașov mi-a încredințat-o pe doamna consul a Statelor Unite să am grijă de ea"

Revenim la plecarea spre SUA. De unde și până unde planul cu America?
Păi, chiar în seara aceea, la București, generalul respectiv îmi zice: "Pașcule, ar fi bine să-ți iei viteză peste «baltă»!". "Cum peste baltă?". Nu înțelesesem descrierea. "În America, Pașcule! Mergi acolo și te va aștepta cineva". "Dar n-am pe nimeni în State! Și nu știu o iotă de engleză, în afara de «yes», «no», «thank you» și «how much»". "Iei cu tine pe unul care știe engleza". 

Și v-ați conformat?
L-am luat pe casierul de la FCM Brașov, omul care știa toate combinațiile cu bani albi sau negri. Abia aștepta să «parcheze» în America. Când să iau viza, altă minune! Doamna consul de la București mă recunoaște și o dăm pe povești. Ce se întâmplase? Fusese invitată la finala Cupei României din mai 1989, la Brașov, iar cei de la Securitatea locală mi-o încredințaseră să mă ocup de sejurul ei. Am dus-o în Poiană, la Coliba Haiducilor, a stat la Hotel Alpin, am tratat-o regește. I-am trimis atunci și un imens buchet cu flori, care a dat-o pe spate. "Domnule, așa ceva n-am primit nici de la soțul meu!". Și firește că m-a ținut minte. Mi-a dat imediat viza, iar eu, țăran prost, am luat doar cu o intrare în loc să o cer pe cea cu multiple!

"Am crezut că mă ridică din aeroport"

Erați hotărât să rămâneți definitiv în SUA?
Da. Mi-am luat un ditamai valizoi, costume, un diplomat cu bani. Dar pe aeroport, la plecare, m-au cuprins nădușelile. Aud la stația de amplificare: "Domnul Pașcu Romeo e așteptat la biroul de informații". Chiar lângă ghișeu stăteau doi tipi ascunși sub pălărie și citeau ziare. Eram convins că au venit să mă ridice. Îi zic băiatului care era cu mine: "Iei și valizele mele, notează un număr de telefon și numele celui care te va aștepta la New York. Se va ocupa de tine. Gata, nu mai pune întrebări!". Și mă duc la Birou. "Aveți emoții cu plecarea? Sunteți cam alb la față! Vreți un pahar cu apă? Nu mai fiți speriat! Uitați, v-ați uitat biletul de întoarcere!". Ufff! Am răsuflat ușurat. Am mulțumit și m-am retras repede. 

Și ați ajuns viu și nevătămat la New York!
După o escală în Luxemburg, unde, deși s-a permis coborârea pentru scurt timp, am rămas în avion de teamă să nu mi se întâmple acolo ceva. La New York ne-a așteptat un băiat ferchezuit, care locuia acolo cu familia. Ne-am cazat la o vilă frumoasă. Înainte de Revoluție, erau mulți ofițeri din serviciile secrete trimiși afară, se căsătoreau în SUA, Germania, Franța, lucrau în diferite domenii, dar activau sub acoperire pentru statul român. În fine, ne-am plimbat vreo trei luni prin SUA. La Detroit, de exemplu, ne-am întâlnit cu unul dintre cei mai bogați libanezi, Ali Jawad, pe care mi-l prezentase cu niște ani înainte un tip pe nume Faruk, căsătorit cu o româncă. Ne știam tot pe linie de fotbal, de la un turneu realizat cu Brașovul în Liban. 

Pașcu (al patrulea de la stânga la dreapta) președinte la Brașov, imagine rară dinainte de Revoluţie

"M-am întors când «bunica» România s-a făcut bine"

De ce v-ați întors până la urmă?
Păi, țineam legătura în țară și mă interesam care mai e situația cu "bunica", adică România. Iar când "bunica" s-a făcut mai sănătoasă am revenit acasă, fiindcă aveam la Brașov toată familia. Mi-au zis și prietenii mei din sistem: "Gata! Vino, că «bunica» e bine, o poți vizita". Dar băiatul care fusese cu mine a spus "pas". S-a dus în Germania, unde trăiește și acum bine mersi.

Ce ați făcut cu grămada de bani pe care ați luat-o în America?
Parte din ei i-am lăsat unei cunoștințe și i-am preluat înapoi cu ocazia altor vizite pe care le-am făcut în State.

"Soția lui Dragomir, Vica, a mers în audiență la Iliescu"

Pașcu povestește că, după aventura de circa trei luni trăită în America la începutul lui 1990, a revenit în țară și a avut întâlniri "cu oameni importanți. Șeful cancelariei lui Ion Iliescu, Florin Velicu, mi-a spus tot ce se întâmplase cu arestarea lui Dragomir și cu șicanarea mea. Îmi explicase că-l trăsese în pușcărie generalul Bărbulescu, fostul șef al Poliției Capitalei, dar norocul lui Mitică a fost că a avut acte pe fiecare mizilic. Mare merit în eliberarea și salvarea lui a avut soția, Vica. Am înțeles că a mers în audiență la Iliescu, omul i-a dat dreptate, dar nu știu dacă președintele a intervenit direct pentru Mitică. Important e că el și-a probat nevinovăția". 

6e numărul cluburilor la care Romeo Pașcu a fost conducător: Bistrița, Baia Mare, FC Bihor, FCM Brașov, Astra și Petrolul

"După ce m-am mutat la Brașov, în '87, Mitică Dragomir m-a ajutat să primesc pentru mașină, de la Circulație, două numere de înmatriculare roșii, pe care le lipeam cu un magnet. Unul cu soț, altul fără soț, ca să pot circula în fiecare week-end"

"Înainte de alegerile din 1996 am jucat cu sigla PDSR pe pieptul lui FCM Brașov, la Pitești, și l-am susținut pe Ion Iliescu la prezidențiale. Am considerat un gest normal, fiindcă-mi fusese șef când era prim-secretar UTC, iar eu eram secretar doi la UTC Bistrița. Așa m-am și ridicat! Îi urez sănătate!"

Romeo Pașcu

”Fuga lui Pacepa mi-a schimbat destinul”

Defectarea lui Pacepa, în iulie 1978, a bulversat stufosul aparat al serviciilor secrete românești

Nea Romică, așa cum e cunoscut în lumea fotbalului, istorisește în premieră amănunte despre legăturile sale acoperite cu serviciile secrete din România.

Au existat numeroase speculații de-a lungul anilor că ați lucrat și ca ofițer de informații. Confirmați?
Nu e momentul să fac declarații publice. E mai bine așa. Dar n-am fost nici informator, n-am avut nici angajament. Cunosc însă această muncă. Am fost pregătit în acest sens și doar mi-am servit patria în paralel cu fotbalul. N-am făcut niciun rău nimănui. 

Activați mult pe linia extrasportivă?
Când mai mergeam la meciuri prin Ungaria, Polonia, Cehoslovacia sau Occident, în special Austria, mai duceam mesaje, mai participam la anumite întâlniri în afara ariei fotbalistice, beam un whisky bun. Primeam și bani la nevoie. Când eram vicepreședinte la Baia Mare, aveam o Volgă de serviciu cu care mă deplasam. Inspector-șef la Securitate era acolo unul dintre mentorii mei, colonelul Gheorghe Goran, care a avut și un frate fotbalist la Brașov. Omul a devenit mare apoi la București după fuga lui Pacepa din 1978, eveniment care a schimbat și destinul meu.

"Trebuia să fiu trimis la Ambasada de la Budapesta"

În ce sens?
În '78, aveam deja în spate o pregătire și calificare pentru munca operativă. Urmasem cursuri speciale și l-am cunoscut pe unul dintre șefii Direcției de Informații Externe. El mi-a zis: "Băi Pașcule, ești prezentabil, te duce mintea, ai calități care te recomandă pentru activitatea externă. Te descurci, vorbești bine și-n ungurește, și-n rusește, o rupi și pe franțuzește, aș vrea să te trimit să lucrezi la Ambasada de la Budapesta sau în altă parte". Din păcate, în primăvară l-au curățat și l-au trimis la Ministerul Turismului, iar în loc să-l avanseze pe adjunctul Ion Mihai Pacepa, ceea ce mă avantaja și pe mine, au numit în fruntea DIE un personaj tulbure, Nicolae Pleșiță, avansat după un scurt mandat al generalului Alexandru Dănescu, un om deosebit, care mă aprecia. În iulie '78, Pacepa a fugit, s-a schimbat raportul de forțe în România, iar destinul meu a apucat-o brusc pe alt traseu. 

Pacepa egal trădător de țară sau erou? Sunt multe controverse pe această temă.
Astea sunt chestiuni asupra cărora se pot pronunța istoricii. Am toată tăria să spun însă că, pe perioada cât a lucrat ca șef al rezidenței de spionaj a României în Germania, la începutul anilor '60, a fost racolat, din câte am înțeles, de BND, contraspionajul german. Ulterior, după revenirea în țară, CIA și KGB l-au împins amândouă de la spate ca să ajungă până în vârful piramidei și astfel să aibă acces de primă mână la informații prețioase. Americanii nu știau că lucrează pentru ruși și invers. Am auzit de la alții mai deștepți ca mine că Pacepa a fost, de fapt, agent dublu. 

"Contraspionajul lui Ceaușescu îi pregătea un dosar de înaltă trădare"

Iar Ceaușescu îi pregătea la București o debarcare spectaculoasă înainte să fugă în SUA, via Bonn.
Doar Ceaușescu știa că serviciul de contraspionaj de la București, cu oameni de mare clasă, îi pregătea un dosar de înaltă trădare, iar Pacepa a prins firul că e monitorizat și a preferat să dispară. La coana Leana nu prea avea acces în ultimul timp, deși o umplea de cadouri. Ea trăia sub influența unui director din industria chimică, Florescu, și a ministrului industriilor, Avram. Era de notorietate că primul era agent Mossad, iar celălalt, scăpat nevătămat la Revoluție, a făcut câteva călătorii bizare la Moscova. În fine, președintele îi arătase însă încredere oarbă lui Pacepa pentru meritele sale deosebite în slujba țării, precum înființarea fabricii de diamante artificiale sau dotarea cu tehnică avansată pentru serviciile secrete, ambele prin captarea de informații din exterior. Dar a aplecat urechea la un moment dat în legătură cu cercetările normale care se făceau asupra lui. 

Ne întoarcem: care vă era traseul dacă nu apăreau episoadele cu Doicaru, șeful DIE până în martie '78, și Pacepa?
Urma să lucrez în exterior din 1978, când eram sănătos, deștept și frumos. N-am mai rămas însă în munca specială și am acceptat imediat să intru ca președinte la Oradea, unde am rămas până în 1987. Atunci a fost iar un punct de cotitură. Trebuia să merg vicepreședinte la Dinamo, iar Dragomir să lase Brașovul și să devină președinte în locul lui Vasile Anghel. Mitică mi-a zis însă atunci: "Stai în banca ta, că-i mai bine așa!". 

"Am trăit o viață frumoasă și am împăcat ambele profesii"

Nici Dragomir n-a mers până la urmă la Dinamo, fiindcă a fost plantat la Victoria, nu?
Planurile erau așa: Dragomir șef la Dinamo, Pașcu vice la Dinamo sau președinte la Victoria, iar la Brașov urma să vină Ianul de la Iași sau Costinescu de la Bacău. Aceste mutări erau preconizate pentru că Vasile Anghel, care conducea fotbalul la Dinamo, ar fi trebuit să plece să lucreze la o ambasadă din Occident. Dosarul însă nu i s-a acceptat și i-a raportat ministrului adjunct de la Interne, Alexandru Dănescu, faptul că dorește să mai continue la Dinamo. Asta e realitatea! Astfel, Mitică s-a dus la Victoria, spre bucuria colonelului Bărbulescu, șeful Miliției Capitalei. 

Iar pe dumneavoastră v-au oprit la Brașov!
Dragomir m-a propus acolo, lucru acceptat de șefii de la Interne și de generalul Gheorghe Bucur, inspector-șef al județului Brașov. Lui Mitică îi mulțumesc public și cu această ocazie. Dacă nu mă convingea el, eram decis să părăsesc România, cu planuri asemănătoare celor din '78. Dar nu sunt convins că ar fi fost mai bine. Din postura de conducător, am trăit o viață frumoasă și am împăcat ambele profesii. Și capra, și varza!

"Unul dintre bunii mei prieteni, generalul Ciuvică, fost șef al unei direcții SRI la Tg. Mureș, îmi povestea că Securitatea română a fost condusă de ruși până la venirea lui Ceaușescu. Existau șase direcții, toate dirijate de oameni racolați de Moscova" Romeo Pașcu