Articol de Luminiţa Paul
joi, 29 decembrie 08:51
| Din Cuprins: |
| Cea de-a doua pasiune: scrie de la 12 ani |
| Vrea și o autobiografie. Dar mai târziu |
| Mesajul pentru cei care îi citesc cartea |
| ”Nu trebuie să schimbi toată lumea acum, dar măcar o parte” |
Când s-a aflat pentru prima dată despre cartea scrisă de campionul de la Wimbledon 2015, lumea s-a gândit la o autobiografie. Mulți jucători importanți, retrași sau activi, și-au împărtășit experiențele în astfel de volume, căutate și parcurse apoi febril.
În cazul lui Horia este vorba însă despre altceva. Tot experiențe din sport, însă adresate copiilor și formulate într-un limbaj accesibil lor. Pentru el lectura, dar și scrisul au fost și sunt importante. E mesajul pe care vrea să-l transmită puștilor. Și nu numai.
Ideea a fost a editurii care a venit la mine în primăvară. Ei se gândeau de mai mult timp să facă lucrul acesta, până la urmă am reușit să ne întâlnim și să discută. Am văzut cam ce-și doresc ei și deja am început să lucrăm imediat.
Da, pentru că eu deja îmi strânsesem material, avem multe caiete scrise cu experiențe pe care le-am trăit, ce am învățat din ele. Mă gândeam eu că la un moment dat o să-mi fie de folos și, ca să nu le uit, le-am pus pe hârtie și tot mai completam la ele din când în când, mai învățăm ceva din ele, iar unele e tăiam și le reeditam. Caietele erau acolo de când eram mai mic.
Cam pe la 12-13 ani scriam. "Am jucat azi două ore și l-am bătut pe Vasile 6-1, 6-2", cam astea erau textele mele de atunci. Pe parcurs am început să mai scriu, mai ales în perioada Bolettieri, în anii aia 15-18, când lucram cu un psiholog sportiv și trebuia să scriu mai mult și organizat.
Da, trebuia să am un plan, să scriu despre gândurile mele. În ultimii ani am continuat să scriu și mai ales când am avut unele experiențe când am simțit că am învățat ceva, că s-a schimbat ceva, în atitudinea mea, în jocul meu, cele mai semnificative. Nu săptămână de săptămână, dar mult mai des.
De exemplu, modul în care pregăteam un turneu, scriam acolo și poate nu ieșea așa cum voiam, dar de când am reușit să iasă lucrurile de acolo, să văd un rezultat, mă întorc la ele, la programul pe care l-am urmat, modul de abordare a antrenamentelor. Le-am repetat, mai ales când s-au întâmplat și la turnee mai mari, am zis "Hai, să aplic asta mai des". Apoi, la fel de important într-un parteneriat de dublu și relația dintre cei doi parteneri este modul în care crești colaborarea și modul în care comunici, în care lucrezi împreună. Și aici am scris mult și am vorbit mult cu Juls și-l puneam și pe el să scrie niște lucruri pentru mine.
Da, mai ales în momentele în care simțeai că nu-și găsești starea, ritmul, te întorceai și citeai, ce am făcut atunci și a funcționat? Vedeai că nu era mare diferență, practic, făceai lucrurile mici. Le făceai bine și constant și erai disciplinat cu programul, cu antrenamentele, cu recuperarea, cu gândurile, să fii într-o stare pozitivă și să ai încredere și răbdare și rezultatele veneau, sigur, nu tot timpul, săptămână de săptămână. Bineînțeles că în carte povestesc și experiențe de când am început cu înotul, de la cinci ani, când am început să merg cu tata la antrenamente de la 7-8 ani. Astea nu le-am scris în caiete.
Da, mi-am adus aminte de ele vorbind despre copilărie, despre perioada aceea, uite când am început țin minte și de la lucrurile astea îmi mai aduceam aminte și alte întâmplări. Când am început să scriu toate amintirile astea îmi veneau și altele și asta a fost un lucru plăcut în toată experiența asta.
Exact. Apoi am vorbit cu ai mei, și îmi povesteau și ei tot felul de lucruri. Nu le-am pus pe toate în carte, dar mi-am amintit multe lucruri cu acest prilej.
A fost o provocare, mai ales că target-ul meu erau copiii între vârstele de 7-8, 13-14 ani, vârsta asta când copiii încep să facă sport, pe lângă școală. Tot intervin niște întrebări, ce să fac, ce-i mai important? Intervin și părinții, care de multe ori pun presiune fără să fie nevoie. E bine să înceapă să lucreze de acum, de la 12-14 ani, să aibă grijă cu ei, cu cuvintele pe care le folosesc pentru ca să-și construiască încrederea în ei de care o să aibă nevoie mai târziu.
A fost o provocare pentru că nu mai sunt copil și nu știam cum să traduc experiențele mele în limbajul lor, ca să înțeleagă. Scriam, scriam și mie mi se părea că vor înțelege, dar după un timp petrecut cu ei, mai ales că după ce m-am apucat, eram atent cu copiii, le mai aruncam niște idei să văd cum le pricep și îmi dădeam seama că într-un fel îi vorbești unui copil de opt ani și într-un alt fel celui de 15 ani. E diferență mare, așa că trebuia calibrat textul pe nevoile tuturor.
Da, o echipă din partea editurii, care o dată ce scriam textul mă ajuta să-l colorez pe limbajul copiilor. Editura avea graficieni cu care am lucrat, eu am avut ideea coperții, Ne-am întâlnit de multe ori și au fost multe schițe, feed-back, mai schimbam culoarea, aici a durat ceva timp. Cea mai mare parte din carte a fost scrisă după US Open, când am fost accidentat, chiar dacă am eu am început din vară. Cât eram plecat și eram din turneu în turneu important aveam prea puțin timp, o zi pe săptămână, când stăteam și scriam, însă nu aveam continuitate. Pe final am lucrat mult pe text. Îmi venea să tot schimb la el, era nevoie și de energie și de timp investit în scrisul ală, că nu ieșea așa, din prima.
Nu știu cum e la voi, dar până în ziua când l-am dat la tipărit tot îmi venea să schimb câte ceva.
Da. Am salvat varianta unu până la douăzeci. Și mai aruncam niște idei prietenilor care au copii sau antrenorilor care lucrează cu ei ca să văd ce părere au. Înainte să încep să scriu m-am dus la o școală publică și am aranjat să stau cu un grup de 12 copii, fără profesori, fără nimic, ca să aflu ce probleme au ei la 10, 12, 14 ani.
Da, ce ar vrea ei să citească ei într-o astfel de carte și între primele trei cerințe erau cum ai trecut peste dificultăți, iar asta m-a surprins, copii de 9 ani să mă întrebe asta cum ai trecut peste momentele grele. Bine, era o fată care juca tenis, ea insista pe această idee, spune-ne asta, cum erai tu mic și cum te-ai simțit cum te-ai simțit când ai câștigat, voiau să trăiască asta prin carte. M-a ajutat această întâlnire ca să văd în ce direcție să mă îndrept cu scrisul.
Nu.
"Pentru mine lectura a fost foarte importantă, mi-a deschis mintea, iar sportul m-a făcut să am obiective, vise, așa le-am înțeles eu" Horia Tecău
Da, după ce termin cariera, pentru că mai am câțiva ani de trăit experiențe sportive și cred că atunci mi s-ar părea cel mai corect să cuprind totul.
Da, dar experiența primei cărți într-un fel mi-a fost bună pentru că acum știu ce ar trebui să adun pentru autobiografie. De exemplu, să merg și să vorbesc cu primul meu antrenor, să stau să petrec timp cu el și să-mi povestească și ce să-l întreb. Lucruri din acestea pe care trebuie să le adun din timp.
Da. Îmi dau seama atunci când citesc cartea lui Djokovici sau a lui Federer îmi dau seama dacă sunt cuvintele lui sau nu sunt.
Da. Sunt foarte diferite cărțile între ele. Mi s-a părut că ai cel mai mult de învățat din cea a lui Nadal, mă refer aici la copii, pentru sportivi pentru că afli prin ce a trecut el, cum vedea el lucrurile, și echipa, și familia.
Da, le-am citit. Mi s-a părut interesant și eram curios. A lui Sampras mi s-a părut bună, chair dacă el e alt stil. De aceea mi-ar plăcea să fiu implicat în a mea, să o scriu cu cuvintele mele, să se simtă că e a mea. La fel și cu textul din cartea mea, până nu am fost mulțumit de modul în care l-am compus ca să fie pe înțeles și să fie al meu, nu am lăsat lucrurile așa.
Voiam să iasă la tipar de Moș Nicolae. Să o donez la Kids Day-ul pe care-l organizez în fiecare an și atunci ne setasem un termen de lansare pe 12.
Ca să o iau în mod descrescător al experiențelor. Eu am ajuns la un nivel al performanțelor, acolo unde mi-am dorit eu să ajung și ca să ajung la nivelul acela a trebuit să mă perfecționez în anumite zone, să învăț să am încredere în mine, să lucrez în echipă cu partenerul. să fiu disciplinat cu antrenamentele, să am un vis, un obiectiv tot timpul și ca să ajung la toate acestea a trebuit să mă gândesc la ele și înainte să mă gândesc la ele a trebuit să mi le spun eu. Faptul că am reușit să mi le spun cu cuvinte a venit din cărțile pe care le-am citit, din lecturile mele.
Da, într-un fel mesajul meu este: copii, citiți pentru că cititul vă deschide mintea și după ce vă deschide mintea puteți să accesați mai multe, vi se deschide orizontul și puteți să vă doriți să ajungeți acolo în domeniul vostru, nu neapărat tenis. Iar după asta aveți grijă cu cuvintele pe care le folosiți care se transformă apoi în gânduri și apoi în acțiunile voastre. Pentru mine lectura a fost foarte importantă, mi-a deschis mintea, iar sportul m-a făcut să am obiective, vise, așa le-am înțeles eu. Dar mie mi s-au părut legate, amândouă de mare importanță, lectura te ajută în sport, iar faptul că faci un sport și ajungi să fii disciplinat și mai rezistent asta te ajută și în viață orice ai decide să faci.
Da , ei citesc acum pe tabletă, internet, dar n-o fac prea mult. De când am cunoscut editura mai bine, am aflat și niște lucruri care te sperie. Statistic, suntem pe ultimul loc în Europa la citit, la cumpărat cărți.
Da, eu sunt optimistul acela incurabil care speră și vede măcar așa în jurul meu, scriind cartea aceasta și donând-o, și văzând că o citesc, cei care o fac sport, tenis, dacă a scris-o Horia o citesc, dar plecând de la faptul că citesc și apoi să audă de la părinți. Unii nu citeau nici bătuți, nici amenințați ei și acum aud că o citesc pe aceasta și, mai mult, vor să mai citească și alte cărți.
Da, se poate, nu trebuie să schimbi toată lumea acum, dar măcar o parte. Am văzut că multe cărți au fost scrise pentru adulți, dar mi se pare că foarte important e să atingi partea de copii, de tineret, să construiești pentru că ei au nevoie de experiențe, de informații.
"Sper să mai fie cărți de genul acesta, mai ales din lumea sportului, sunt multe persoane cu multe experiențe valoroase pentru copii, pentru tineri" Horia Tecău
redknapp • 29 Decembrie 2016, 13:06
Copiii trebuie indrumati. Au nevoie de exemple in viata. Si care pot fi exemplele cele mai bune pentru ei decat oamenii arhicunoscuti. Ceea ce face Horia este extraordinar si sper ca multi ca el sa procedeze la fel. Mltumim, Horia.

onduku • 05 Ianuarie 2017, 15:13
Poate-i mai invatati si de Dumnezeu pe copii, ca de marxism tot au citit. Pe vremea mea, televiziunea romana promova o multime de programe educationale fie ele si filme sau desene. Monte Cristo si altele...

robertco • 29 Decembrie 2016, 18:26
Ma bucur ca e pentru copii. Al meu(9 ani) chiar citeste, poate uneori carti stupizele(Tom Gates, Jurnalul unui pusti, cine are copii stie genul), dar si mai interesante. Daca stiam ca e pentru copii i-o aduceam de Mos, dar nici asa nu e rau. Succes si sper sa citim si cartea Monicai in curand! :))
