Articol de Marius Mărgărit
vineri, 03 iulie 11:05
DIN CUPRINS |
Cum a fost convins Rădoi să rămână la naționala de tineret după sinuciderea fratelui său; |
Ce metodă folosește în momentul în care vrea să ia o decizie importantă; |
Rădoi explică modul în care va colabora cu Adrian Mutu la Jocurile Olimpice; |
Cum caracterizează șase dintre jucătorii care pot fi decisivi la barajul pentru Euro și în preliminariile pentru CM 2022. |
Sinuciderea fratelui său chiar înainte de turneul final de anul trecut a fost episodul în urma căruia Mirel Rădoi recunoaște că s-a gândit să nu mai meargă cu echipa. Dar l-au convins jucătorii, pe care n-a vrut să-i lase singuri.
Nu, niciodată, într-adevăr mă consum, pentru că vreau să știu absolut tot despre adversara pe care o întâlnim, dar niciodată nu mi-a fost teamă, frică. Nu, pentru că plec încrezător, iar când iau o hotărâre fac tot posibilul să am siguranța că am luat acea decizie în folosul jucătorului sau echipei.
Mereu! Analizez mereu care sunt situațiile în care un jucător poate evolua bine sau nu. Începând de la vreme până la mentalitatea antrenorului de la echipa adversă.
Nu, niciodată! Am avut o situație între doi jucători care au mers cap la cap toată săptămâna. Aveau aproape același număr de minute jucate la echipele de club, aceleași evoluții și assist-uri. Până și parametrii fizici de la antrenamente în toată săptămâna au fost aproape identici. Ce a fost diferit, și până la urmă ăsta nu știu dacă e un exemplu de luat în calcul, era următoarea idee. La antrenamentul dinaintea partidei unul a avut cu trei sprinturi mai mult decât contracandidatul său pe post. A dat și gol la unul dintre meciurile jucate la Ploiești. Nu știu dacă pentru un alt antrenor ar fi contat acel detaliu. Pentru mine a contat fiindcăîn rest mergeau toate cap la cap. A fost singurul criteriu de departajare.
Iau, dar niciodată nu va trece peste celelalte criterii. Indiferent de feelingul meu, chiar dacă îmi place mie de respectivul jucător. Dacă raportul fizic e slab, nu am cum să-l bag în teren. Pentru că ceilalți 10 ar trebui să alerge pentru el.
Da, pentru că nu mă așteptam la ceva de genul ăsta. Dacă se întâmpla poate cu bunicii, cu părinții, era altceva. Dar nu cu frații, cu copiii. Chiar m-am gândit că poate e mai bine să se ducă altcineva la EURO U21 și eu să iau o pauză. Poate nu eram concentrat pe ce avem de făcut. Mă gândeam și la cât s-au sacrificat jucătorii timp de 2 ani de zile și mă temeam ca nu cumva eu să nu fiu pregătit pentru o astfel de performanță. Așa că am pus în balanță, pro și contra, iar acolo găseam mai multe la contra, adică să stau acasă. Să-mi văd de treaba mea.
Da. Dar după discuțiile cu jucătorii și mesajele pe care le-am primit de la ei, părea că și ei vor să vin. Pentru că nu ar mai fi avut pe cineva apropiat lor. Eu eram unul singur, mă puteam regla, dar ei erau peste 20. Poate că atunci ei aveau mai multă nevoie de mine acolo, decât eu de ei. Așa am trecut peste cumpăna asta și am mers împreună.
Nu, n-a știut nici măcar președintele. Nici nea Mihai Stoichiță. Nici secunzii mei.
De obicei iau lucrurile așa cum vin. Pot găsi o grămadă de explicații, dar nu știu ce putea să împiedice tragedia. Am tot discutat cu diferite persoane care au avut astfel de cazuri în familie. Și cu psihologul! În momentul în care oamenii ajung la ideea asta, și dacă îi împiedici prima dată, o vor face a doua sau a treia oară. În ciuda faptului că pentru fratele meu a fost prima dată când a încercat să se sinucidă. Dacă n-o făcea atunci, o făcea sigur mai târziu. Fusese cu două zile înainte la mine, la București. Discutaserăm ce urma să facă. Eu trebuia să plec în Dubai, iar el trebuia să vină să mă ajute cu copiii. Să-i ducă la școală. Probabil însă că deja își impusese ce o să facă și nu mai putea interveni nimeni. Era și un tip mai orgolios și dacă ceva îl supăra, lua orice decizie. Dacă el credea că aia e soluția, așa făcea.
Îmi veneau în minte acele lucruri. Și după fiecare meci îmi aminteam discuțiile cu el. Pentru că îmi zisese că mă voi califica indiferent de grupă. I-am zis: "Ești nebun? Vorbim de Jocurile Olimpice". Îmi zicea mereu: "Nană, am încredere în tine". Și după fiecare partidă mă gândeam așa... Chiar la meciul cu Anglia, când era 2-2 și au venit două goluri ale lui Florinel, pe care nu multă lume le spera. După meci i-am zis lui Radu că golurile astea sunt pentru fratele meu și sora sa. A fost un moment mai sensibil între mine și Radu. Amândoi pierduserăm pe cineva drag.
Au fost două momente psihologice. Parada portarului lor la capul lui George Pușcaș și penalty-ul din care ne-au egalat. Jucătorii erau înverșunați că penalty-ul a fost în afara careului, că arbitrii au ceva împotriva noastră. Chiar am vorbit la pauza de hidratare. Îi tot vedeam până atunci că reacționau la arbitru, la orice fault, indiferent că aveau sau nu dreptate. Le-am zis că dacă vom continua să facem asta, nu mai suntem în joc și nu mai avem nicio șansă. Dacă nu ne vedem de joc, mai bine nu mai intrăm pe teren. Chiar și în condițiile astea, doar câteva minute și-au văzut de joc.
Nu doar. Vă mai spun o chestie. Niciun jucător român n-a jucat 4 meciuri în 10 zile la club. Nu mai vorbesc că la o echipă națională nivelul și intensitatea sunt foarte ridicate. Căldura a fost infernală, ei au avut și o zi în plus de repaus, s-a schimbat și ziua, și ora partidei. Până și la ședința dinaintea partidei s-a decis să fie două pauze de hidratare în loc de una. Cam toate au fost împotriva noastră.
Noi văzuserăm naționala Germaniei. Știam că după minutul 65 cade, apar multe pase greșite, organizarea de joc și defensivă scârțâiau. Lăsau mai multe spații. Dar chiar și așa aveau pe final parametrii fizici peste noi. Ăsta ar fi fost și planul nostru. Era foarte cald, trebuia să încercăm până la pauză să luăm un avantaj de două goluri, cum am făcut cu Croația. Să putem schimba apoi sistemul. Toți factorii fizici de dinainte de meci ne spuneau că noi nu putem ajunge în prelungiri. Iar acum spun că dacă ajungeam în prelungiri, 90% pierdeam și acolo. Simțeam jucătorii la antrenamente, rapoartele erau de așa natură. Noi și antrenamentele tactice le-am făcut fără o intensitate mare pentru că riscam accidentări. Și nu doar la cei care jucaseră, chiar și la cei care evoluaseră mai puțin. Sunt mulți factori care au apărut pentru noi. E clar că n-am ce să-mi reproșez. Inclusiv că nu am ales să ne betonăm în apărare, deși am avut avantaj la pauză. Ne-am gândit și la situația asta înainte de meci. Dacă ne retrăgeam, exista posibilitatea să rezistăm până la final. Nu știe nimeni! Dar fizic parametrii noștri ne arătau că nu puteam. Sau dacă făceam o schimbare până în momentul penalty-ului. Și aici e dificil de gândit. Pentru că ar fi fost anormal să fac o schimbare atât de devreme după ce echipa mersese bine în prima repriză. N-am cum să spun o cauză pentru care am pierdut, sunt mulți factori pe care i-am tot analizat.
Nu, și nu sunt genul. În fotbal există mereu acest risc. Indiferent de nivel sau de echipă. Nimeni nu-ți garantează succesul. Nu sunt sigur dacă aș fi acceptat vreodată să vin la U21, dacă până atunci ar fi avut alte 3-4 calificări. Atunci aș fi cântărit mult mai mult înainte să aleg.
Nu, ba chiar îl motivează. Pentru că a fost o singură calificare. Dacă nu vor mai fi alte 2-3 după aceasta, lumea va spune că a fost o întâmplare. El va trebui doar să continue drumul ăsta. Nu neapărat ca nivel de performanță. Presiunea lui e să califice echipa, nu să o ducă din nou la JO.
Da, dar cele mai multe din Golf. În Europa au fost doar contacte, discuții, chiar cu o echipă bună din Grecia. Din păcate, în ultima perioadă le-am zis foarte clar că mă bucur de interesul lor, dar am apucat să fiu inclus acasă într-un proiect. Era o echipă interesantă din Grecia, cu suporteri, cu stadion nou.
Nu e plăcut, dar încerc să mă pun în pielea antrenorilor. Dacă știe că n-are doi jucători U21 foarte buni sau are un senior foarte bun pe bancă, te gândești și la situația antrenorului. Poate el are obiectiv clasarea pe un anumit loc, un trofeu, evitarea retrogradării. Trebuie să acceptăm. Plus că noi nu putem impune nimic cluburilor.
Mi s-a părut bună. Acum ne-am gândit că poate ar fi bine să fie unul U21 și celălalt U23. Pentru că la unele cluburi sunt jucători care acoperă regula U21, iar apoi dispar. Așa ar avea un pas de continuitate. M-am bucurat să văd jucători tineri pentru că media de străini crescuse foarte mult în România. Noi vorbeam despre nivelul fotbalului românesc, care e în scădere. Dar nu și din cauza faptului că erau prea mulți străini? Trebuia să se intervină într-un fel sau altul.
10 goluria marcat România la Euro vara trecută în 4 meciuri
"Man, Tănase și Coman ar fi cazul să plece. Acum sau într-un an și jumătate maxim. Moruțan la fel. Sunt jucători care trebuie să schimbe mediul pentru că deja ajung să nu mai ofere alte lucruri decât ceea ce fac în mod obișnuit. Au realizări la nivel individual, trebuie și la nivel de echipă"
Mirel Rădoi, selecționer România"M-am bucurat să văd la derby mulți tineri în teren. Nu doar eu, ci și colegii mei de la loturile de juniori. Nu sunt împotriva străinilor, am jucat și eu în străinătate. Totuși, important e ca străinii care vin în Liga 1 să aducă un plus. Să nu-i aducem doar de dragul de a împărți un comision"
Mirel Rădoi, selecționer România
Mirel Rădoi recunoaște că el va fi șeful delegației de la Jocurile Olimpice, dar spune că toate hotărârile în legătură cu strategia, jocul și schimbările le va lua doar după ce se va consulta cu actualul selecționer U21.
Vom fi în delegație amândoi, deciziile vor fi luate împreună în privința lotului, a planului de antrenament, de meci, a schimbărilor. Nu va rămâne nimic la voia întâmplării.
A mea în primul rând, dar după aceea și a lui, pentru că e și el lângă mine. Nu va fi nimic doar fiindcă așa gândește Rădoi și nu ține cont de părerea lui Mutu.
Da, pentru că așa s-a decis. A fost și dorința mea. Însă am spus și înainte să vină Adi, indiferent cine va fi antrenor la naționala de tineret va trebui să fie cu mine la Olimpiadă. A fost o chestiune pe care am hotărât-o cu președintele FRF și cu directorul tehnic. Da, dacă vrei un răspuns clar, se poate spune că decizia finală va fi a mea, dar totul, repet, totul se va face pe baza unor argumentări, a unor concluzii ale unor discuții între noi. Nu voi lua singur decizia de a înlocui un jucător. Rare au fost cazurile în care am luat decizii pe loc. E una, îmi amintesc, din meciul cu Anglia, cu Vlad Dragomir, chiar dacă staff-ul poate ar fi avut altă părere. Dar astea sunt cazuri izolate.
Am vorbit, au început antrenamentele. Nici el nu e foarte sigur în momentul de față de situația lui. Eu cred că indiferent unde se va duce, va fi convocat.
E adevărat, deși și-a prelungit contractul până la finalul sezonului cu Parma. M-a ajutat cu ceva informații și Cosmin Olăroiu, că patronul lui e și la Inter și înțeleg că Radu se va întoarce la milanezi. Cei de acolo îl doresc. Să vedem dacă va rămâne să apere acolo sau o să fie împrumutat.
Da, discut cu el în foarte multe situații. Vreau să aflu cum a făcut el în momente asemănătoare celor în care mă aflu eu, cum ar proceda acum, care ar fi sfaturile lui pentru mine. Vorbim despre tot, de la sisteme de joc, antrenamente, până la modul în care se discută individual cu jucătorii. E antrenorul cu care m-am înțeles cel mai bine. Pentru că am realizat că el m-a înțeles de fapt cel mai bine dintre toți cu care am lucrat.
Da, e o concurență acerbă acolo. Sunt Pușcaș, Alibec, Buș, Keșeru și Andone, care, chiar dacă e accidentat acum, rămâne o variantă. Mă interesează concurența dintre ei. Când îi vom chema aici, nu vor conta foarte mult doar golurile marcate, ci și evoluția lor la antrenamente. Mă aștept la mai mult din partea lui Denis, deși a dat două goluri cu FCSB. Vreau mai mult pe faza defensivă, să stea în zona în care trebuie. Mai are multe de pus la punct. E clar că vrea. Trebuie să înțelegem că au fost trei luni grele și pentru el. E evident că acum vorbim despre un Alibec mult mai pozitiv ca în trecut.
S-au lămurit și o vor mai face din nou față în față. Nu vor mai fi lucrurile din astea, fiindcă nu sunt în avantajul nimănui, nici al lor, nici al echipei naționale.
Nu știu dacă e așa. Pe de-o parte, mă bucură cum tratează el lucrurile, el chiar joacă din plăcere, din pasiune, nu mai e vorba de bani. A câștigat milioane în China, în Arabia Saudită. Dar uneori exagerează cu momentele alea când vine prea departe de poarta adversă să primească mingea doar ca să paseze decisiv pentru Alibec. Deja a devenit previzibil. Or el este un jucător care poate provoca panică oricărei echipe din România sau la națională. Însă trebuie să fie mult mai aproape de poarta adversă, acolo face diferența. Da, are o problemă cu ritmul de joc, dar probabil și la el e aceeași problemă, după lunile astea e mai dificil. Trebuie să demonstreze în continuare că poate și mai mult.