Gazeta e în Costa Rica, înainte cu o săptămână de verdictul din Gala Bute » INTERVIU EXCLUSIV cu Elena Udrea: “Netflix îmi dă un milion de dolari ca să facă un serial cu mine!”

Cu o cariocă pe paharul alb de cafea, tânăra cu șorţ verde îi scrie “Elena”, fără s-o mai întrebe cum o cheamă. Femeia cu ochelari de soare este o obișnuită a locului. “Elena”, adică Elena Udrea.

Își bea zilnic cafeaua la un Starbucks din colțul “Estadio Nacional”

Fostul ministru al dezvoltării din România, acum refugiat politic în Costa Rica, își degustă cafeaua aici, în micul Starbucks lipit de colţul “Estadio Nacional”, o arenă cu 35.000 de locuri construită în 2011.

În spate, prin geamurile mari, se întrevede vastitatea verde a parcului La Sabana, cel mai mare din San Jose.

Savana, în traducere, dar o savană urbană de lux, cu un lac mare în mijloc și garduri în culorile aprinse ale florilor de bougainvillea.

Costa Rica s-a calificat la Mondialele de fotbal și aproape în fiecare zi se întâmplă ceva aici.

Cartierul din jurul “Estadio Nacional”, cu parcul La Sabana și blocurile bine plasate, înalte și răzleţe, de unde a venit și Udrea, este preferatul expaţilor și al elitei locale din San Jose.

“Accept interviul, să nu-mi răstălmăciți vorbele!”

Aici, între Pacific și Marea Caraibilor, e iarnă, dar s-a însorit încă de dimineaţă, sunt 23 de grade, iar traficul e infernal, mai dificil decât în București.

Încălţată cu sandale fără toc, purtând cu o bluză largă de culoare roz și jeanși rupţi imprimaţi cu motive florale, Elena Udrea apare pe jos.

Iniţial acceptă dialogul, “dacă aţi bătut atâta drum”, dar nu un interviu.

Faţă în faţă cu ziaristul, se răzgândește și confirmă că Gazeta poate tipări tot ce vorbim, cu o singură condiţie: “Să nu-mi răstălmăciţi vorbele!”.

Îi publicăm fiecare cuvânt.

Nu există nicio altă înţelegere între ziar și ea, în afară de această cerere normală, de a-i respecta spusele.

Cum nu acceptă fotografii, “am mulţi prieteni în presa din România care m-au rugat să facă aici interviuri și poze, iar pe ei i-am refuzat și acum s-ar supăra”, fotoreporterul Raed Krishan, anonim în decorul străzii agitate din San Jose, face propriile poze, cu obiectivul de distanţă.

Udrea locuiește într-un bloc de 15 etaje, din zona selectă Nunciatur

“Elena” de pe paharul cu cafea a sosit la Starbucks pe jos, din zona rezidenţială de lux numită Nunciatura, parte a cartierului verde.

Denumirea vine de la Nunţiatura Apostolică, misiunea diplomatică a Vaticanului, care își are reședinţa aici, lângă “Estadio Nacional”.

Imaginile o însoţesc, fără să știe, până la blocul cu 15 etaje și sală de forţă de la parter.

Preţul unui apartament de 95 de metri pătraţi în acest bloc este de 200.000 de dolari americani, conform agenţiilor imobiliare.

În funcţie de suprafaţa apartamentelor din colosul alb, construit în unghiuri multiple, unde stă Elena Udrea, chiria variază între 1.100 și 2.700 de dolari pe lună.

“Nu se poate să nu se rejudece Gala Bute!”

Arată un pic mai împlinită decât acum câteva luni - “fac sport la o sală de lângă mine. Să știţi că nu am făcut sală trei luni și se văd urmele”.

E o surpriză când își descrie viaţa.

Spune că sutele de kilometri de plajă aproape virgină și natura tropicală din Costa Rica “sunt pentru cei în vacanţă sau care vor să stea mult aici”.

Și dumneavoastră?

“Eu? Păi, eu mă întorc în ţară! Alina (n. red. Bica) are afacere aici, s-a pregătit din timp, Radu (n. red. Mazăre) mi-a zis că el nu mai poate trăi în România, dar eu sunt altfel. Mă voi întoarce curând!”.

E un moment de pauză.

Nu poţi citi pe faţa femeii de unde vine optimismul, anticiparea aproape extatică a verdictului pe care Înalta Curte îl va da, în Gala Bute, peste o săptămână, pe 5 iunie.

“Nu se poate să nu se rejudece! În fiecare zi am vești tot mai bune. După ce domnul președinte (n. red. așa se referă mereu la Traian Băsescu) a arătat acel document, sunt convinsă că vor trimite dosarul la rejudecare. A doua zi mă întorc în ţară”, e decisă femeia de 44 de ani.

Și glumește către reporterul Gazetei Sporturilor: “Când reveniţi dumneavoastră în ţară? Că mă întorc înainte!”.

“În țara lui mango, eu caut mere și pere”

Nimic nu o atrage în Costa Rica, susţine viitoarea mamă.

“În ţara lui mango, ananas, papaya, maracuja, granadilla, eu caut mere și pere”.

Descrie programul unui om aproape deprimat.

“Stau mult în casă… mă trezesc la cinci că n-am somn… nu mă duc nicăieri… nu-mi place deloc spaniola… sunt convinsă că mă întorc în România”.

Și ce veţi face în ţară?

Tresare, ca și cum e mirată că nu știm răspunsul.

“Voi conduce România. De mică mi-am dorit asta și n-am renunţat. Acesta e destinul meu, să conduc ţara!”.

Apoi respiră greu, parcă a obosit.

Cum sunteţi cu sarcina?

Sunt OK acum. Sunt în 19 săptămâni, marţi. Am învăţat și eu că se face pe săptămâni calculul. Trebuie să nasc în octombrie, după 23 încolo.

Aţi pierdut un făt?

Da. Asta e. Dumnezeu le așază cum crede El. Se întâmplă. Am zis că așa cred că a trebuit să fie. A trebuit să vin aici și să am copil.

Credeţi în Dumnezeu?

Da, bineînţeles! Aveţi copii?

Nu.

Am înţeles.

Ca refugiat, Udrea are dreptul la asistență medicală gratuită

Mergeţi la un spital care arată foarte bine.

Da, la Cima, aici. Dar este un spital privat. Eu am dreptul la asistenţă medicală gratuită, conform statutului meu.

Și altceva?

Asistenţă medicală gratuită. Un fel de asigurare, foarte importantă.

Asigurarea vă acoperă ceva din tratamentul de la spitalul privat Cima?

Acolo nu, dar dacă, Doamne ferește!, e nevoie, o pot folosi. Am toate drepturile pe care le au cetăţenii costaricani. De pildă, am dreptul la asistenţă juridică gratuită în instanţă.

În loc de 20 de euro un bilet de intrare în rezervație, a plătit 1,4 euro

Și alte drepturi?

M-am dus să vizitez un parc naţional și spunea acolo că dacă ești cetăţean costarican plătești 1.000 de coloni (n.red. - 1,4 euro), dacă ești străin plătești 19.000 de coloni. Am scos cardul de refugiat și am plătit 1.000 de coloni.

Care este statutul dumneavoastră aici în acest moment?

Refugiat politic. Cu statut provizoriu. Un an. În anul ăsta, ei te  cercetează. Să vadă ce s-a mai întâmplat. Situaţia ta. După un an îţi dau statutul definitiv. Mulţi vin aici pe refugiu economic. Sunt de aici, din zonă. Ţările lor nu au condiţii economice care să le asigure o viaţă economică decentă. Și vin aici, sunt protejaţi.

Spune că un ONG a preluat cazul ei

Ce înseamnă statut protejat?

Am vorbit chiar în dimineaţa asta. Avem aici un ONG puternic care se ocupă de drepturile refugiaţilor și pe care l-am contactat. Au luat legătura cu cei de la ONU, au ambasador acolo, facem adresă și acolo. Prezint situaţia peste tot, la toate instituţiile internaţionale.

Și la CEDO?

Când termin procesul. Am fost o dată pe condiţiile de arest și am  câștigat 3.000 de euro.

Aţi luat banii?

Banii nu i-a luat nimeni. Sunt la Ministerul de Finanţe.

În momentul acesta, cu statutul provizoriu ce puteţi să faceţi?

 Să mă angajez!

S-a gândit să-și facă  o afacere de export de fructe exotice

O afacere?

Da, m-am gândit la export de fructe. Dar e foarte greu. Aici sunt  producătorii. Când mă mai plimb așa, mai fac o poză. Mai văd banane, mango pică pe stradă aici. Mango sunt ca la noi dudele. Primăvara e plin de mango pe străzi. Papaya. Ananasul e foarte  bun. Dar merge foarte încet treaba cu afacerea. Plus că ei au marii exportatori de banane. Dole, spre exemplu.

Tot export de fructe exotice  făcea Serghei Mihailov, un alt est-european care a fost consulul onorific al Costa Ricăi la Sankt Petersburg în anii ’90. E capul unei reţele mafiote ruse.

(Se amuză) Ahhhh... Bine, ce produc ei aici e foarte scump. Cafea…Dacă te gândești să imporţi ceva, că m-am gândit la început la asta, când ajungi să plătești taxele vamale constaţi că n-ai cum să faci faţă.

Cât de mari sunt taxele?

Mari. Undeva la 80 la sută. Orice vrei să aduci aici, după ce le treci prin vamă se dublează preţul. Dacă faci o comparaţie cât te costă coșul cu care te duci la market să-ţi faci cumpărăturile, aici e minimum dublu faţă de România. Dacă te gândești la comerţ, singura variantă este să exporţi ceva. În relaţia cu România, Costa Rica a exportat anul trecut un milion și ceva de tone de banane.

Aţi deschis firma?

Nu, doar m-am interesat de proceduri. Acum, stau să văd și ce se  întâmplă. Nu are rost să mă apuc să fac, când sigur mă voi întoarce.

“Cu judecătorul Matei…”

Aţi plecat din ţară folosind un tertip. Aţi plecat prin Grecia.

Nu a fost o stratagemă. Am făcut fertilizarea și am venit încoace. Mi-am calculat… Am tot sperat să se întâmple ceva bun în România. Am zis “OK, stau, stau, stau, stau”, dar cu judecătorul Matei (n. red: unul dintre cei cinci judecători care se vor pronunţa pe 5 iunie) nu ai ce să mai aștepţi ceva bun. Sau nu că nu ai ce să aștepţi bun… E foarte riscant să mai aștepţi în ţară. Una e  să aștept aici și dacă, Doamne ferește!, se întâmplă ceva rău, am un statut protejat. Dar nu e cazul, voi reveni în ţară.

"Aici mango cad pe jos, ca dudele la noi, sunt foarte bune și dulci, dar eu mănânc doar mere și struguri, ca acasă" Elena Udrea

“Nu se poate să nu se rejudece! S-a schimbat tot!”

Cum?

Mă întorc. Dacă trimit dosarul înapoi pe 5 iunie, a doua zi sunt acasă. Mă rog, exagerez, sunt niște formalităţi, dar o să revin acasă repede.

Asta dacă se rejudecă, dar de unde știţi că se rejudecă?

Nu se poate să nu se rejudece! S-a schimbat tot. S-au schimbat multe. 

“Uitați-vă la documentul arătat de președinte!”

Aveţi încredere că dacă se rejudecă, veţi fi achitată?

Încredere nu poţi să ai niciodată.  Dar eu sunt convinsă, am știut de la  început că ceva se va schimba în bine. Mă uit la ce se întâmplă în ţară. În  fiecare zi se întâmplă lucruri bune.

Ce se întâmplă?

Uitați-vă la documentul arătat de președinte! (n.red. - vorbește despre Traian Băsescu folosind apelativul “președinte”) Sunt lucruri pe care eu le-am cerut la doi ani distanţă și nu mi s-au aprobat. Eu am convingerea că lucrurile vor fi bine până la capăt. (se agită și respiră greu).

 Are o propunere de film de la Netflix care atinge  milionul de dolari!

Obosiţi. E de la sarcină?

(Se mișcă greu atunci când dorește să-și schimbe poziţia picioarelor) Obosesc când vorbesc. Dacă nu vorbesc deloc… Bine, mai vorbesc la telefon, dar și la telefon... Toată lumea vrea pe video, dar cum pe video că eu în casă nu sunt nici aranjată, nici machiată, nici îmbrăcată de video? Când am emisiuni… apropo, am avut, am o propunere de la Netflix. Să fac un serial. 

 Netflix? Pe ce temă și unde? Aici?

Nu, am primit propunerea când eram în România, dar acum li se pare și mai interesant că sunt aici. Mă gândeam ce interesant ar fi când intru eu în direct la televiziune, sunt în pantaloni scurţi, în papuci, dar în sus sunt îmbrăcată de birou.

E farmecul televiziunii…

Da, da, aranjată, dar eu sunt, de fapt, desculţă.

Și se face documentarul?

Da, da, dacă se finalizează discuţiile. A venit o doamnă la mine de la Londra să discute. Mi s-a părut foarte interesant.

E vorba și de niște bani? Bănuiesc că nu deveniţi milionară din asta…

Ba da! În dolari!

“Dacă n-am succes în afaceri o să scriu o carte să câștig bani”

Doar pentru că acceptaţi sau din vânzări?

Depinde de cum voi negocia. Eu tot timpul am spus că trebuie să scriu o carte despre viaţa mea. Acum, am zis că e prea puţin, mai bine fac un film. Am zis că dacă tot nu știu din ce să fac bani, că deocamdată nu am habar dacă sunt om de afaceri sau nu. Idei am, dar nu sunt genul să mă duc să bat la uși. Să stau o săptămână să insist. Să-l găsesc pe ăla să-mi dea preţul pe banane. Vinzi sau nu vinzi? Dacă nu am succes în afaceri, o să scriu o carte să câștig bani.

Povestiţi-mi un episod pe care v-aţi baza cartea! Nu pe cel mai important, dar unul important.

Habar n-am. Cred că ar fi o carte. 90 la sută din cartea aia ar fi wow! Fabulos. Ce am trăit eu. Nu știu care ar fi cel mai important.

Spune că o condamnare “ar fi un abuz inimaginabil”

Dar dacă nu se rejudecă “Gala Bute”, așa cum spuneţi?

Rămân aici. Dacă nu se rejudecă, ar fi absurd. Mai ales că, de astăzi, România a intrat pe noile legi privind participarea la proces și prezumţia de nevinovăţie. Ar fi un abuz inimaginabil! Adică să ai un document care arată altă situaţie decât cea de până acum și tu să nu ţii cont de el?! Am un martor, pe care nu am vrut să-l expun, dar care spune exact ce s-a întâmplat. Nu am vrut, dar am să-l citez. El spune exact ce făceam în ziua respectivă. Vă daţi seama că am căutat cu cerul și pământul. Mi-am pus prietenii să caute pe  Facebook, pe mail, presa. Să știu ce am făcut în ziua aia când spune secretarul general că  mi-a adus mie geanta.

Păreţi foarte sigură.

Deci nu ai cum! Nu că n-ai cum, că în România se poate orice, dar în momentul ăsta nu cred că se mai poate orice. Nu se mai poate face orice abuz. Nu cred. Sunt probele la vedere, toată lumea le știe. Așadar, eu aștept să mă întorc. N-am venit aici cu gândul că rămân mai mult.

Scoate cardul alb, de azilant, cu fotografie 

Totuși, de ce au contestat procurorii faptul că aţi avea statut de azilant politic?

În limba spaniolă, pe care eu nu reușesc să o învăţ, sunt termeni care te înșală. Tu crezi că înseamnă ceva, dar înseamnă cu totul și cu totul altceva! Te poţi păcăli foarte ușor. (Scoate un card alb cu fotografie) Procuroarea a zis că nu înseamnă refugiat provizoriu, iar instanţa nu avea niciun chef să-mi dea mie dreptul să mă audieze în videoconferinţă. Judecătorii au zis că e doar solicitant. Păi, pe ce te bazezi? Păi, uite traducerea oficială…

Așa…

După, am cerut aici să-mi scrie care sunt drepturile și obligaţiile. Eu am dreptul să nu fiu repatriată în România, dar am obligaţia să nu părăsesc ţara. Mi-au răspuns că nu plec de aici decât dacă îmi dau ei acceptul. Adică eu mă duc și îi conving că nu sunt în pericol. Instanţa a zis: “Aaa, uite, dacă făcea un demers, puteau să o lase!”. Puteau sau nu. Dar nu, eu nu am făcut niciun demers. Păi, cum să fac cerere să mă întorc în România, am înnebunit?! Eu de aia sunt aici. Eu nu vreau să fiu în ţara aia unde îmi încălcaţi toate  drepturile! Cum să-mi spui că puteam să vin?! Puteam, dar nu vreau până nu am minima convingere că mă judecaţi corect. Și așa mi-au respins posibilitatea de a fi audiată la distanţă. Cum e Ghiţă, de s-a stricat aparatul… Sau cu comisie rogatorie.

Ce se va întâmpla la următorul termen?

După ce se vor pronunţa și vor trimite dosarul, cred eu. Ei au două variante. Să repună cauza pe rol și să aducă dovezi la dosar sau să trimită cauza la fond. Nu se vor mai încărca cu încă două termene. Și după asta, mă duc la departamentul de emigrări de aici, le arăt situaţia din România și mă întorc.

“Tolontan face o mizerie!”

Când eraţi copil, visaţi să locuiţi într-o ţară precum Costa Rica?

Niciodată! Niciodată! Nu mă gândesc decât cum să mă întorc acasă. Ca să vedeţi cât de puternică este legătura asta. Atracţia asta! (Aproape supărată pe ea însăși) De ziua mea, în decembrie, eram în vacanţă în Thailanda. M-am trezit la prima oră, am alergat pe malul oceanului. M-am gândit și mi-am promis că toată viaţa mea o să alerg pe malul oceanului. Am greșit. Trebuia să spun că o să pot să alerg, pentru că vreau. Peste două luni, eram aici, pe malul oceanului și nu aveam niciun chef. Nici de a alerga. Ca să vedeţi!

De ce au depus mărturie oamenii în dosarul dumneavoastră?

(Se aprinde) Dar n-au depus mărturie împotriva mea în dosar! Ei s-au denunţat între ei. Iar Gala Bute, că sunteţi de la Gazetă... E o mizerie ce face Tolontan, mai face cineva ceva, în ţara asta, la sport? Așa merită ţara asta! S-a mai făcut vreun eveniment sportiv de talia  Galei Bute? Nimic! Și bine le face! M-au fluierat pe mine. Fără mine, nu se făcea nimic. Iar într-un minister unde sunt 1.000 de oameni credeţi că ăia muncesc? 

 Elena Udrea spune că românii “își merită țara pe care o au!”

Muncesc.

Nici vorbă! Sloganul este: “Miniștrii pleacă, noi rămânem”. Nu se mai întâmplă nimic în România. Nu mai vine niciun ban european, nimic, nimic! Ţara este exact așa cum merită cetăţenii ei! Exact așa, își merită ţara pe care o au!

Ce vreţi să spuneţi cu “exact așa”?

Exact așa. Exact așa cum merită cetăţenii ei!

Și dumneavoastă ce aţi putea să faceţi altfel?

Cred că aș putea-o salva. Eu cred că destinul meu ăsta este!

Să vedeţi Costa Rica și să vă întoarceţi…

(Taie întrebarea) Am destulă experienţă. Am venit să mă protejez într-o situaţie delicată care părea posibilă. Am zis: “OK, cum mă apăr eu din pușcărie 6 ani?”.

“Când eram mică am visat să conduc țara”

E ceva ce aţi dorit să faceţi când eraţi copil și nu aţi făcut?

Nu. Eu am visat când eram mică să conduc ţara.

Serios? Cum poate cineva să viseze asta?

Asta am visat! Să fac ceva important, ceva major. Ceva pentru oameni. Să fac ceva mare. Eu în clasa a noua, eram încă pe timpul lui Ceaușescu, deja mă pregătisem să preiau organizaţiile UTC, să intru în partid. Nu eram o familiarizată cu…

Aţi fi fost o comunistă de nădejde.

Cine știe?, poate eram tot așa, o revoluţionară. Un om  care încerca să schimbe lucruri. Dar probabil că nu apucam zile multe nici acolo. Mă rezolvau repede și ăia. Deci nu, altceva nu cred că aș fi făcut. Am stat și m-am gândit, până la urmă ce aș face și aici. Unul dintre argumentele pentru care am ales să vin în Costa Rica este și că aici sunt lideri politici care au fost abuzaţi în ţările lor și apoi s-au întors și au condus ţara.

Către europarlamentarii Cristian Preda și Siegfried Mureșan: “Nu vă e rușine să faceți pe moraliștii?”

Ce anume?

Primii care erau executaţi erau cei apropiaţi mie. Toată lumea îmi reproșează. “Uite cum ai făcut politică! Niciodată nu ţi-ai susţinut oamenii”. Nu. Uitaţi-vă pe cine am susţinut eu. Am  susţinut pe Cristi Preda, pe Siegfried Mureșan, care a plecat dinpartid. Nu ţi-e rușine?! Să o faci pe moralul, pe moralistul, când banii tăi din campanie au fost de la Pinalti din Microsoft?!

(Este pornită, îl invocă, în lipsă, pe Siegfried Mureșan)

Te duci și faci pe hashtag  rezist în Piaţă când tu știi că ai fost pus pe listă de Elena Băsescu și susţinut de Elena Udrea! “Principiile mele nu-mi permit să încasez 20.000 de euro pe  lună de la Parlamentul European pentru că uite cum am ajuns parlamentar! Nu aș merita niciodată. Dar pentru că aceste personaje corupte și blamate m-au susţinut, eu îmi dau demisia!”. Ia dă-ţi demisia din Parlamentul European! Deci, revenind, eu vă spun că voi schimba România.

“Aș fi fost un președinte mai bun decât Iohannis. Incomparabil!”

Deci vreţi să vă întoarceţi în politică. Poate tocmai asta era lecţia pe care o primiţi în Costa Rica. Să abandonaţi politica.

Nu cred. Cred că erau niște lucruri pe care nu le-am făcut bine. Faţă de ce se întâmplă acum, unii spun că poate nu eram suficient de pregătită. Nu! Este o experienţă pe care eu am trăit-o și care adaugă lucruri. Sunt puţini care au trăit experienţa pe care am trăit-o eu.

Asta ce înseamnă?

Chiar și fără asta, eu acum 4 ani aș fi fost un președinte mai bun decât Iohannis. Incomparabil! Poate și mai bun decât ar fi fost Ponta. De ce Iohannis a putut să conducă România și eu nu?! Da, a făcut lucruri ca  primar, dar nu e suficient. Dar de ce ar trebui să renunţ la politică? Convingerea mea este că aș fi un președinte foarte bun pentru  România.

Pe ce probe a condamnat-o Înalta Curte în prima instanță

În interviu, Elena Udrea spune că n-au existat mărturii împotriva ei și că denunţătorii s-au turnat “între ei”, ceea ce  ar fi, afirmă ea, singurele dovezi din dosar.

Judecătorii care au condamnat-o în prima instanţă susţin contrariul.

În motivarea sentinţei de 6 ani de închisoare cu executare, completul compus din Angela Dragne, Leontina Șerban și Florentina Dragomir își motivează verdictul în primul rând prin contracte supraevaluate și transferuri bancare.

Conform judecătorilor, faptul că Elena Udrea a beneficiat de bani este dincolo de orice  dubiu, ei dând exemplele a cinci contracte ale MDRT unde s-au întors 10% din bani.

O parte importantă din aceste sume a ajuns la Elena Udrea sau în beneficiul ei, ca șefă a PD-L București.

“Banii au ajuns integral fie în patrimoniul inculpatei  Udrea Elena Gabriela, prin remiteri în numerar efectuate de inculpata Topoliceanu Ana Maria și plata unor servicii de care a beneficiat personal inculpata Udrea Elena Gabriela, fie în patrimoniul Organizaţiei PDL  București, prin plata unor servicii în favoarea acestei organizaţii”, scrie în motivarea instanţei.

"Tot timpul am spus că trebuie să scriu o carte despre viața mea. Am zis că e prea puțin, mai bine fac un film și a venit oferta Netflix" Elena Udrea

“Infracțiuni de gravitate sporită”

La prima sentinţă de condamnare, Înalta Curte explică faptul că a ţinut cont de faptul că mecanismul de “10% mită returnată” este cu atât mai  grav cu cât la el au contribuit un ministru, un șef de companie naţională și alţi înalţi funcţionari. 

Magistraţii explică în motivare: “Astfel, infracţiunile comise sunt de o gravitate sporită  având în vedere că persoane deţinând funcţii publice importante la cel mai înalt nivel –  ministru, director general al Companiei  Naţionale de Investiţii, secretar general al  ministerului sau consilier personal al ministrului, s-au implicat în mecanisme infracţionale pentru favorizarea anumitor operatori economici dispuși  la rândul lor să «restituie» un procent din sumele încasate, cu consecinţa atingerii  semnificative a principiului liberei  concurenţe și însușirii, fără drept, a unor importante sume de bani folosite de inculpata  Udrea Elena Gabriela în interesul său personal sau al Organizaţiei PDL București”.