EXCLUSIV Anghel Iordănescu, la 25 de ani de la primul meci al României la CM 1994: „Federalii îmi reproșau că sunt bătut în cap fiindcă tot insist cu Ilie Dumitrescu"

Anghel Iordănescu, 69 de ani, rememorează momentele speciale ale unei veri legendare și trage vălul de pe o parte dintre secretele turneului american.

Domnule Iordănescu, se împlinesc 25 de ani de la Mondialul din 1994, punctul de referință al istoriei echipei naționale. Ce vă vine prima dată în gând când trebuie să vorbiți despre acel turneu?
Regretul major e că se putea mai mult decât sferturile de finală, cu puțină șansă. Se spune că o semifinală cu Brazilia ne-ar fi dat adevărata măsură a potențialului nostru, dar poate n-ar fi însemnat cel mai real test pentru că eram spre finalul unui turneu epuizant, greu de susținut. 

Ce-ar mai fi fost însă pentru noi SUA 1994 dacă Bodin nu nimerea bara la penalty-ul de la Cardiff, în meciul care ne-a asigurat calificarea?
N-aș spune că meciul de la Cardiff a însemnat începutul. Aș merge în spate până la Mondialul din 1990, când România îi avea în lot pe Lung, Rednic, Andone, marele Klein, Timofte, Lupu, Mateuț, Lăcătuș, Sabău, Rotariu sau Balint. Au reușit un rezultat deosebit, ieșirea din grupe, dar sunt mulți oameni care nu se vor mai regăsi pe lista din 1994. Am ratat apoi calificarea la Euro '92 cam tot cu același grup, Hagi, Popescu și ceilalți, cu care ne îndreptam spre un nou eșec pentru 1994, după acel 2-5 de la Kosice.

„I-am cerut iertare lui Lăcătuș că nu l-am luat la Mondiale”

Dezastru urmat de instalarea dumneavoastră la lot în locul lui Dinu!
Veneam de la Steaua, dar la națională erau deja 10-11 jucători pe care-i pregătisem la club, Hagi, regretatul Prodan, Dan Petrescu sau Ilie Dumitrescu. Le știam caracterul. I-am adăugat pe cei de la Dinamo, care avea un nucleu bun, dar și din alte părți. Și așa, de la un pas să fie o generație renegată, s-a ajuns la Generația de Aur. Revin la Cardiff, un meci pe muchie de cuțit. Nu mă întrebați cum l-am trăit! Dacă Bodin marca la acel penalty, poate nici nu mai ajungeam la Mondiale. N-o să uit nici cum, pe aeroport, la plecarea din Țara Galilor, am fost puși efectiv la zid de autorități ca niște infractori pentru o așa-zisă anchetă despre un incident petrecut la stadion. Scuzele ulterioare n-au acoperit episodul jenant. 

A existat însă înainte și un 2-1 cu Belgia acasă, meci despre care Cornel Dinu relata recent că s-ar fi disputat în condiții de prietenie după ce, anterior, Mister și Van Himst, selecționerul belgienilor, ar fi făcut un pact să se califice împreună.
La câte debitează Dinu, întrebați-l pe el! Dacă a făcut vreun pact, bravo lui, a fost băiat deștept. Mă bucur că ne-a ajutat! Dar trebuia să rămână la echipă, dacă tot realizase acea înțelegere. De fapt, atunci am avut trei partide pe care eram obligați să le câștigăm, cu Feroe, Belgia și Țara Galilor. Iar primordială a fost selecția, un criteriu mereu contestat, de care răspunde antrenorul, la pachet cu rezultatul. Când îmi aduc aminte ce-mi făceați! M-ați tocat mărunt.

Apropo de selecție, cum ați gândit când ați decis să nu-l luați pe Lăcătuș la Mondiale?
Nici nu vreau să-mi mai amintesc. Admit că i-am făcut cea mai mare nedreptate lui Marius. I-am cerut iertare chiar după turneul final. Am comis o mare greșeală, pentru care mă doare sufletul și acum. La fel cum m-a durut și când, zilele trecute, la meciul CSA Steaua – Carmen, am văzut manifestările ostile ale suporterilor împotriva lui Lăcătuș.

„FRF a vrut să mă schimbe chiar înainte de turneul final”

Ați pregătit Mondialul într-un cantonament lung la Bormio, în Italia, unde jucătorii s-au plâns că i-ați masacrat cu antrenamentele.
Probabil din cauza asta au și vrut să mă schimbe chiar înainte de Mondial! Iar unii erau gata să renunțe! Da, a fost foarte dur acolo și n-am făcut nicio concesie. Erau și câte trei antrenamente pe zi, iar ritmul l-am susținut și când ne-am mutat în America. Dar asta ne-a ajutat enorm, fiindcă pregătirea fizică a stat la baza parcursului nostru remarcabil. Știu că băieții s-au plâns, dar am lucrat cu niște caractere tari. Cu tact și diplomație rezolvi astfel de lucruri.

Ce jucători făceau parte din grupul care a vrut să vă dea afară?
N-o să aflați niciodată ce s-a întâmplat exact acolo. Dar vă spun ceva despre Hagi. Pe durata primului meu mandat, mai ales la început, a fost printre cei mai persecutați jucători din partea mea. O să vă surprindă asta! El, ca lider, intervenea în toate discuțiile. Iar când dădeam în Hagi, făceam liniște în toată echipa. Chiar dacă, pe moment, îl nedreptățeam, sunt convins că a înțeles că a fost de fapt o chestiune de tact. 

„Jucătorii se plânseseră că pregătirea era prea dură”

Ne-ați ocolit la întrebarea despre intenția unor jucători de a vă debarca!
O să vă relatez efectul. Când mai erau câteva zile până la partida cu Columbia, debutul nostru la Mondiale, m-a chemat în cameră regretatul Mircea Angelescu. El dădea direcția, chiar dacă președintele FRF era Mircea Sandu. Mi-a spus că sunt nemulțumiri printre jucători, că antrenamentele sunt prea dure, că nu mai știu ce. Pe scurt, mi-a transmis că hotărârea federației, nu a lui, ar fi să ia în calcul plecarea mea. 

Și cum s-a reglat situația?

I-am zis că am o relație foarte bună cu jucătorii și e problema lor dacă sunt nemulțumiți. Să vină direct la mine dacă au reproșuri! Eu nu schimb profilul pregătirii. Mai trecusem prin așa ceva și știam că, în perioade grele, fotbaliștii fac mofturi. Dar asta depinde de capacitatea antrenorului de a-i determina să treacă peste acele momente, dar și de susținerea conducerii pentru staff-ul tehnic. Și cu asta am încheiat cazul. Cunosc despre cine a fost vorba, dar vă asigur că relația mea cu respectivii nu s-a modificat.

„Lupescu a avut un rol esențial cu Columbia”

Oricum, ați făcut până la urmă pace cu jucătorii, le mai acceptați și câte un rummy prin cameră pe durata Mondialului, nu?
I-am lăsat, cu condiția să nu joace pe bani. Dacă au făcut-o șmecherește, m-au păcălit! Dar apropo de ce-i făceam lui Hagi. Mă duceam seara la ei și-i găseam la rummy sau cărți. N-aveau voie poker. Stingerea se dădea la ora 23. «Schimbăm foaia dacă vă prind după program!». Și ca să fiu sigur că m-am făcut înțeles, nu mai repetam, ci ziceam atât: «Hagi, ai auzit?!». Din momentul ăla era clar pentru toată lumea, chiar dacă acolo se aflau șapte-opt jucători. Îl responsabilizam pe Gică. Iar el m-a ajutat mult, dincolo de prestația din teren. 

Cum ați pregătit meciul cu Columbia, primul la Mondial, într-o atmosferă internațională total în favoarea sud-americanilor?
Columbienii veneau, într-adevăr, pe cai mari, dar am pregătit partida până la cele mai mici detalii, pornind de la așezare, disponibilitate la efort, plan tactic până la profilul minuțios al fiecărui adversar. Dificultăți aveam cu Asprilla și Rincon, dar problema cea mai mare era Valderrama. Trebuia să-i tăiem serviciul către atacanți. Iar misiunea asta a avut-o Lupescu. El a jucat un rol esențial cu Columbia, chiar dacă munca lui nu a ieșit în evidență. Și să nu uităm că Prodan nu l-a lăsat să miște pe Asprilla! 

Columbianul Valderrama n-a respirat în chingile cuplului Lupescu-Prodan

„Federalii îmi reproșau că sunt bătut în cap fiindcă tot insist cu Ilie Dumitrescu”

Vă sâcâiau criticile că România e o echipă defensivă și n-o să putem s-o scoatem la capăt cu acest stil la ciupeală?
N-am fost deloc defensivi în SUA! Se zicea că am jucat cu cinci fundași, chiar cu șase. Nu, au existat meciuri în care am evoluat și în formula 3-4-3, cu Belo, Prodan și Mihali fundași centrali, iar Petrescu și Dorinel extrem de ofensivi pe benzi. Pentru mine, Munteanu nu era deloc fundaș stânga, ci mijlocaș. Deci cei patru din linia mediană deveneau Petrescu, Popescu, Lupescu și Dorinel, iar în față îi aveam pe Hagi, Răducioiu și Ilie Dumitrescu. Păi, și cu Ilie câte discuții au mai fost!

Despre?

După primele două jocuri, cu Columbia și Elveția, tot auzeam în delegație că erau nemulțumiri față de prestațiile lui. De data asta, Mircea Angelescu nu mi-a mai spus-o în față, ci prin intermediul unui alt oficial. Era ceva de genul că sunt bătut în cap de tot insist cu Ilie doar fiindcă e de la Steaua?! Eu îi ascultam calm pe toți. Iar Mircea Sandu avea un tact incredibil. Era cel mai șmecher. Cică mă invita la o cafea și acolo vorbeam despre toate. Dar niciodată n-a încercat să-mi impună ceva cu forța. Important e însă că Ilie a dat pe teren un răspuns formidabil cu Argentina.

„Nu eram un dictator!”

Iordănescu neagă un episod relatat la un moment dat de Sabău, care povestea că, la pauza meciului de la Cardiff, jucătorii l-au rugat să iasă din vestiar câteva minute pentru un speech mai dur al lui Hagi: "Nu e adevărat. Nu părăseam niciodată cabina, dar fiecare putea să spună ce dorește. E adevărat că Hagi a avut atunci o intervenție. Oricine era liber să spună ce simte. Nu doar Hagi obișnuia însă să vorbească, ci și Popescu, Stelea, Prunea, chiar mai tinerii Ilie Dumitrescu și Petrescu. Măcar din acest punct de vedere nu eram un dictator!".

"Spunem că echipa de la Mondialul din 1994 a fost o Generație de Aur. De acord! Dar generațiile Stelei din '86 sau '89 n-au fost? Cred că fotbalul românesc a avut mai multe generații de aur"

"Întrebați-l pe Hagi ce i-am spus într-o discuție dinaintea Mondialului: «Să nu uiți niciodată! După ce cerți un jucător în momente dificile și-i faci morală, ia-l după aceea pe după gât și adresează-i cuvinte frumoase». Simplul gest să-i pui mâna pe umeri îl reîncarcă total. Sunt sigur că și Gică a făcut asta de multe ori cu puștii de la Viitorul"

"N-am luat niciodată în seamă și nu mă interesau comentariile la adresa mea pe teme religioase. Și acum procedez la fel. Nu m-am schimbat"

Anghel Iordănescu

6e locul pe care a terminat România turneul final mondial din 1994, la egalitate cu Germania, care a ieșit și ea în sferturile de finală, eliminată de Bulgaria

”Am greșit când am permis mai mult decât veselie după Columbia” 

Iordănescu își asumă înfrângerea din grupă cu Elveția, 1-4, reproșându-și că a fost prea permisiv cu jucătorii în urma succesului cu sud-americanii din debutul Mondialului.

Într-un interviu acordat Gazetei cu ocazia împlinirii a 50 de ani, Dan Petrescu spunea că am pierdut sever meciul cu Elveția, 1-4, fiindcă l-am abordat greșit și a exemplificat că s-a făcut de râs fiindcă nu i-ați plasat și un mijlocaș pe dreapta, cu care să se completeze. Aveați discuții de acest gen cu jucătorii?
Pot să mai adaug ceva, dacă așa a zis Dan Petrescu?! Acum e antrenor, îi dau dreptate. Atunci nici n-am luat în seamă ce a spus. 

Unde s-a greșit totuși cu Elveția?
A fost în principal vina mea, fiindcă am abordat greșit jocul din punctul de vedere al pregătirii mentale. După victoria cu Columbia, i-am lăsat pe jucători să respire mai mult decât trebuia. Și aici mă refer la ce s-a întâmplat la hotel. Am fost prea generos cu libertățile create celor din lot, cu prietenele, cu soțiile. Credeți-mă că știu ce spun! Și Petrescu știe! Acolo a fost mai mult decât veselie, dar nu vreau să intru în amănunte. Eu cred că jucătorul român trebuie să fie controlat în permanență. De asta au pierdut și calificarea cu Bulgaria în campania pentru Euro 1992, de-asta am ajuns și la momentul Kosice 1993! De ce să fie Dinu de vină la acel 2-5? Cum adică? Aveam doi oameni în plus și Dubovsky vine și-ți dă trei goluri?!

„Meciul cu Argentina ne-a confirmat că aveam totul pentru o mare performanță”

În opoziție, cu Argentina v-a ieșit tot și a rezultat cel mai spectaculos meci din istoria Mondialelor, cum concluziona recent "The Guardian"!
Atunci, pe loc, mi-am dat seama că echipa a realizat un meci foarte bun, dar spectaculozitatea partidei am realizat-o mai târziu. Am revăzut întâlnirea de câteva ori după Mondial și atunci am înțeles cu adevărat cât de aprig și de frumos a fost acel joc. De fapt, victoria cu Argentina ne-a confirmat că avem absolut tot ce ne trebuie pentru a ajunge extrem de sus în competiție, lucru la care începusem să ne gândim încă după succesul cu SUA în ultimul meci din grupă, când am obținut calificarea spre fazele eliminatorii. Din păcate, a venit apoi Suedia, despre care eram atât de siguri că nu are cu ce să ne surprindă. Îi știam foarte bine pe adversari, jucasem un amical cu ei chiar înainte de Mondiale, făcuserăm 1-1. Și ne-au păcălit cu o centrare!

A schimbat radical datele meciului cu Argentina faptul că Maradona a fost suspendat chiar înaintea meciului cu noi?
A contat foarte mult. Să nu uităm însă că și noi am avut o problemă mare: lipsa lui Răducioiu, care era vârful nostru cel mai împins. A fost însă revanșa lui Ilie după un start de turneu contestat. Am avut și eu un sentiment de satisfacție după tot ce mi se reproșase. Era mai bine dacă îl scoteam pe Ilie cu Argentina, nu? (râde)

„Filmulețul cu bucuria fanilor s-a bucurat de un succes nebun”

Iordănescu își amintește și despre momentele de bucurie declanșate în țară după victoriile de peste Ocean: "Împreună cu operatorul naționalei, Constantin Tufeanu, am făcut câteva filme motivaționale pentru echipă, dar unul a avut un succes nebun printre jucători. Era cel care cuprindea imagini cu oamenii ieșiți în stradă ca să-și arate fericirea după meciurile cu Columbia și SUA. L-am folosit și înaintea partidei cu Argentina, iar băieții au fost efectiv mișcați de ceea ce se întâmpla în țară". 

"Peste ani, rămân cu faptul că echipa a făcut un Mondial foarte bun, iar băieții au dat dovadă de caracter. Nu s-au dat niciodată la o parte, chiar dacă se mai plângeau de program. Îmi scot pălăria în fața lor!" Anghel Iordănescu

Lotul României din 1994

Portari: Stelea, Prunea, Preda
Fundași: D. Petrescu, Prodan, Belodedici, Gh. Popescu, Selymes, Mihali, Papură
Mijlocași: Lupescu, Hagi, D. Munteanu, Panduru, Gâlcă, Stângă, I. Dumitrescu, I. Chiriță
Atacanți: Răducioiu, Vlădoiu, V. Moldovan, M. Ivan

AICI ai cele mai interesante statistici + clasamente în timp real din fotbalul intern și internațional!