Adrian Mutu a făcut dezvăluiri în exclusivitate și nu a evitat niciun episod controversat din cariera lui: "Viața mea a fost o lecție: am greșit și am plătit! Trecutul nu mă definește"

Adrian Mutu a vorbit despre episodul cu drogurile de la Chelsea, despre implicarea brutală a conducătorilor peste antrenorii din acte și a dezvăluit dacă a simțit că a fost blocat de Victor Pițurcă să-l depășească pe Hagi la goluri marcate pentru echipa națională

O nouă ediție " Prietenii lui Ovidiu" a fost aseară pe www.GSP.ro. De această dată invitat a fost Adrian Mutu, antrenorul echipei Under 21 a lui Al Wahda, dar și liderul all-time al golurilor marcate pentru echipa națională, 55, la egalitate cu Gheorghe Hagi.

Noul format video lansat de Ovidiu Ioanițoaia pentru publicul Gazetei se va baza pe dialoguri ample cu personalități marcante din sportul românesc. Aparițiile săptămânale (în fiecare miercuri, de la ora 20:00, pe www.GSP.ro) sunt găzduite de ultramodernul studio video din redacția Gazetei.

Iată cum a decurs discuția de aproape o oră dintre Ioanițoaia și "Il Fenomeno":

 - Adrian, hai să începem direct. De ce te-ai apucat de antrenorat?
- Pentru că îmi place foarte mult. Mă dedic meseriei de antrenor și asta voi face sau voi încerca să fac și pe viitor. Fotbalul mi-a plăcut de mic, este o pasiune. Dacă nu mai pot să joc, prin antrenorat încerc să rămân implicat în fenomen.

- Asta înseamnă că ai și-un salariu bun.
- Câștig foarte bine. Mult peste ce e în România. În comparație cu antrenorii din Liga 1 aș fi pe locul 2 acum. Eu am plecat din România pentru că vreau să învăț această meserie. Și vreau să o învăț foarte bine pentru că mi-am propus să ajung la un nivel mai înalt decât unde sunt eu acum sau Liga 1 din România.

- Ai tu un plan secret!
- Vreau să ajung să antrenez Fiorentina sau în Italia! Dar Fiorentina este visul meu. Chiar dacă nu este cea mai importantă echipă pentru care am jucat, este cea mai importantă din inima și sufletul meu. Am avut o perioadă extraordinară ca jucător și vreau să o am și ca antrenor. Fiorentina mi-a rămas în inimă, iar suporterii știu asta. Toată lumea mă cunoaște, iar dacă mergem acum în Firenze, mâncăm gratis!

 "În România se cere maximum și nu se oferă nimic"

 - Păi și-ai plecat în deșert... Aici n-aveai liniște?
- Nu! În România am început la Voluntari și chiar dacă am salvat echipa de la retrogradare, ca nivel emoțional nu a fost o experiență foarte plăcută pentru mine. Presiunea pe care am avut-o, dar și anumite lucruri pe care le-am văzut acolo m-au făcut să nu-mi doresc atât de mult să antrenez în România.

- Ce s-a întâmplat?
- Sunt lucruri pe care eu nu pot să le accept și nu sunt normale. Se cere maximum și nu se oferă nimic. Și nu mă refer la bani, pentru că salariul și-l negociază fiecare. Jucătorii acceptă, nu-i obligă nimeni să semneze. Dar sunt anumite persoane care își bagă coada sau nasul în alcătuirea echipei, în viața ei și în tot ce înseamnă organizare. Sunt lucruri care nu mi se par normale și n-ar trebui să existe!

- Și la arabi nu-și bagă nasul nimeni?
- Șeicul nu se bagă la echipă, în schimb, îți oferă totul. Sunt condiții bune. Top, super! Baza echipei are 8 terenuri, hotel, balon, teren de handbal, volei, baschet. Au condiții de nota 10. Baza e în mijlocul deșertului, dar e cu totul altceva, e ceva extraordinar.

- Dar...
- Voiam să vă zic de-o clauză.

- Așa.
- În contractul cu Al Whada am o clauză de politețe pe care eu n-am înțeles-o. Dacă nu dau bună ziua ce se întâmplă? Mă dă afară? Ei o interpretează cum vor, dar chiar riști să te dea afară.

  "Vorbesc și acum cu Mourinho"

 - Că tot ai adus aminte de datul afară. Povestea Chelsea!
- E încheiată de mult.

- Ți-ai vândut casa de la Miami să le dai bani?
- Nu, nu. Nu i-am despăgubit deloc. Casa s-a vândut pentru că am divorțat de Consuelo. Am făcut partajul.

- Te-a lucrat Mourinho atunci?
- Nu cred că m-a pândit. Atunci și mult timp după l-am bănuit și am dat crezare anumitor voci din diverse anturaje. Că el ar fi făcut acest lucru intenționat. Acum sunt antrenor și asta mă face să cred că nu el... Trebuie să fii nebun ca antrenor să faci asta...

- De ce?
- Păi, îmi aduc aminte că Mourinho când a venit la Chelsea mi-a spus că vrea să facă echipa în jurul meu. Într-o lună era nebun dacă mă dădea afară! E un episod de care se vorbește de 17 ani... A fost o lecție. Vorbesc și acum cu Mourinho, m-am și văzut cu el, nu e niciun fel de problemă. A fost doar vina mea și atât...

- Ai fost singurul care se droga?
- Nu știu dacă am fost singurul... N-am de unde să știu asta!

 "Am fost un copil și am făcut greșeli"

 - Ai avut un moment delicat, dar n-a fost singurul, Adi!
- Au fost momente în care n-am fost responsabil și-mi asum. Eu recunosc... Totul face parte din trecutul meu și nu o să-l reneg niciodată. Eu sunt omul care sunt pentru că am greșit! Am învățat din greșelile mele. Viața mea a fost o lecție! Nicio greșeală gravă pe care am făcut-o n-am mai repetat-o. Am învățat și am știut să merg mai departe. Trecutul nu mă definește pe mine ca om!

- Acum te-ai schimbat?
- Atunci am fost un copil și am făcut greșeli. Am fost criticat, am plătit. Acum sunt tată, soț și antrenor. O persoană matură și încerc să dau cele mai bune sfaturi. Pentru mine cel mai grav lucru în momentul de față este irosirea de talent. Iar mulți spun că mi-am irosit talentul... Dacă știam la momentul respectiv cum să gestionez problemele din viața mea, sigur jucam la un nivel și mai mare. Și eram și printre cei mai buni fotbaliști din lume. Eram lângă Hagi, Balaci și Dobrin.

- Adi...
- Nea Ovidiu, mintea la cap mi-a venit aproape de 40 de ani! Acum sunt o persoană care e mândră de ea! Sună ciudat, dar acum sunt mândru de mine. Îmi place cine sunt în momentul ăsta.

- Câți bani aveai în conturi când te-ai retras?
- Nu vreau să spun...

- Dar te-ai apucat de antrenorat pentru bani?
- Nu! M-am apucat din pasiune. Am fost și președinte sau director general, dar eu am vrut să fiu antrenor.

- Deci ai bani suficienți?
- Depinde la ce nivel vreau să trăiesc. Am patru copii, iar dacă vreau să stau doar pe bărci și prin vacanțe, e mai greu. Acum nu-și mai permite nimeni care nu lucrează să stea în lux. Pot să trăiesc liniștit. Am bani.

 "Trebuie să știi să faci anumite sacrificii"

 - Dar n-ai și tu o afacere, ceva?
- Am pierdut bani mulți în afaceri și m-am lecuit. Am pierdut 3 milioane de euro în fabrica de biodisel pe care o aveam la Oradea cu băiatul ăla Marțian... Fabrica a intrat în faliment și nu m-am ales cu nimic.

- Revenind la antrenorat...
- Da. Nici aici nu-ți garantează nimeni câți bani faci. Trebuie să reușești, ca să faci bani mulți. Eu mă uit și văd și pe la Școala de antrenori. E foarte, foarte greu. Este concurență mai mare decât ca jucător. Aici e doar un post de "principal" la o echipă, nu sunt mai multe. Ca secund poate mai ai o șansă, dar eu vreau să fiu "principal", iar bătălia este mare pentru acel loc. Trebuie să studiezi ca să ai o șansă. Trebuie să știi să faci anumite sacrificii și să iei anumite decizii.

- Tu ai făcut sacrificii ca antrenor?
- La Voluntari riscam să-mi distrug cariera dacă retrogradam. Am avut această experiență care nu mi-a plăcut și nu mă așteptam, dar am zis că vreau să învăț cât mai mult și să revin în forță. Vreau să fiu un antrenor bun și pentru asta trebuie să învăț și să studiez. D-asta am plecat din România. Acum sunt cu totul alt om decât eram la Voluntari. M-am schimbat într-un an și jumătate. Mi-am îmbunătățit vocabularul tehnic. Acum vorbesc ca un antrenor, nu ca un fost fotbalist.

- Licența Pro când ți-o iei?
- Abia în decembrie anul viitor. Sunt 15 module. Înainte erau doar 9. Chiar glumeam cu domnul Apolzan că s-au trezit acum să fim cobai. Acum în loc de 360 de ore, cât cere UEFA, noi facem 550 sau chiar 600. Mâncăm împreună la prânz, apoi doar studiu. Singura problemă e că trebuie să vin din Emirate în România, dar încerc să o fac pentru că îmi place. Dacă nu vii, te dau afară și nu iei diploma. Și mai e și taxa... Sunt 23.000 de lei, cam 6.000 de euro. Dacă ai plătit-o și te dau afară, îi pierzi. Nu-ți mai dă nimeni nimic.

 "Nu vorbesc la telefon în zi de meci"

 - După ce te ghidezi în noua ta carieră?
- Pe mine mă interesează psihologia și cum să conduci grupul. Dacă ai un preparator fizic și studiezi puțin, toată lumea poate să fie antrenor. Dar eu nu vreau asta! Vreau să fiu organizat, să fiu implicat. Eu la echipă n-am nevoie de translator și nici nu vreau. Prefer să repet și să mă fac singur înțeles. Translatorul spune ce transmit eu, dar pe un alt ton. Eu mă agit să transmit ceva și el traduce liniștit...

- L-am rugat pe Răzvan să intre în emisiunea cu Mircea Lucescu și m-a refuzat!
- De ce?

- Că mi-a zis că el nu vorbește la telefon în zi de meci...
- Îl înțeleg perfect pe Răzvan. Soția mea știe că nu răspund la telefon în ziua meciului. Sunt anumite lucruri pe care vrei să nu le scapi.

- Dar de ce sunteți voi așa stricți?
- Îmi pun tot felul de întrebări, ce s-ar întâmpla dacă...?, și trebuie să iau decizii pe moment. Dacă se întâmplă asta, fac așa. Trebuie să vezi anumite aspecte. Dacă vorbesc despre alte lucruri, îmi pierd ideea și strategia pentru acel meci. Și nu vreau asta!

- Că tot suntem la capitolul antrenori, vreau să te întreb ceva. Răspunzi dacă vrei, dacă nu...
- Să vedem.

 "M-a deranjat că Neaga mi-a sunat jucătorii"

 - Când erai la Voluntari s-a speculat că finul tău, Adrian Neaga, care era antrenor la Poli Timișoara, a încercat să umble la jucătorii echipei tale...
- Nea Ovidiu...

- Și era un meci important în lupta pentru retrogradare.
- Neaga nu a încercat să umble la echipă sau să-i mituiască pe jucători. Doar i-a sunat să-i întrebe cum joacă și să afle ceva informații. Băieții mi-au spus imediat. Nu cred că a încercat să-i mituiască, nu făcea el lucrul ăsta.

- Dar te-a scos din pepeni asta, nu?
- M-am supărat pe el, i-am spus că, pe lângă relația naș-fin și faptul că suntem prieteni de peste 30 de ani, nu e frumos ce-a făcut. Când două echipe sunt în luptă directă cum să mă întrebe cum joc? În fine... Am jucat și am câștigat acel meci în deplasare. Am jucat în mai 2018 și l-am bătut 3-2, deci n-a avut parte de informațiile corecte.

- Chiar, acolo, în Emirate, mai ai timp de fotbalul din România?
- Da, da. Mă uit.

- Și cum vezi situația că Viitorul e cu tineri, CFR-ul cu jucători mai în vârstă?
- Hagi produce jucători în fiecare an și nimeni nu-i poate lua asta. Ăsta a fost scopul lui și i-a reușit! El când a început doar cu tineri a luat câte trei, patru. Mai are și experimentați prin lot. Hagi vrea să crească tinerii, în schimb, Dan Petrescu mizează pe experiența jucătorilor. În unele momente ale campionatului ai nevoie de jucători care știu să gestioneze momentele și ai nevoie de experiență! De exemplu, CFR trebuie să câștige campionatul, în schimb, obiectivul Viitorului e să promoveze jucători. Acolo dacă se produc jucători și nu se câștigă campionatul nu e o problemă. La CFR e principalul obiectiv. Hagi dacă nu vindea avea o superechipă!

 "Voiam să-l depășesc pe Hagi!"

 - Că vorbeai de Hagi. Crezi că ai fost blocat de cineva să nu devii tu cel mai bun marcator al echipei naționale?
- Am auzit multe zvonuri. Nu știu ce să zic.

- Păi ce zvonuri?
- Hagi a fost un etalon al fotbalului. A fost un idol al meu din copilărie și unul din scopurile mele, din visele mele era să-l depășesc pe Hagi la națională. Acum o să vină alții din urmă cu scopul să-i depășească pe Hagi și pe Mutu. Normal că voiam să-l depășesc, pentru mine conta. Mă mândresc și-așa, dar dacă eram pe primul loc, singur, mă mândream și mai tare.

- Dar nu crezi...
- Dacă se confirmă zvonurile alea, atunci să le fie rușine! Îmi pare rău că de-a lungul a 14 ani în care am fost la națională, la meciuri cu San Marino, Luxemburg sau cu alte echipe d-astea mici, care erau ușor de bătut, eu nu am venit... Pentru că voiam să mă odihnesc. Dacă veneam și la astea... Am 35 de goluri în 77 de meciuri, iar Hagi le are în 126. Gică are 50 de meciuri în plus față de mine. Pe final poate nu eram nici într-o formă foarte bună.

"Adrian Mutu poate ajunge antrenor la fel de mare cum a fost ca jucător. E dedicat, îi place și asta e cel mai important. Își face treaba foarte bine și o să ajungă mare. Trebuie să aibă și noroc, dar are calitățile necesare pentru asta! Chiar îl las în locul meu la echipa națională. Nu e nicio problemă"
Cosmin Contra, antrenorul echipei naționale

 Adrian Mutu: "Tricoul cu numărul 10 la națională cântărește două tone: una pusă de Hagi, una de mine!"

 "Briliantul" crede că ar fi o greșeală ca fotbaliștii de la echipa mică să fie forțați în bloc la prima reprezentativă, dezvăluie un episod amuzant cu Victor Pițurcă și-i dă dreptate lui Hagi în privința tricoului cu numărul 10

 - Adi, ce scrie pe mâna ta?
- Care din ele. Ha, ha, ha.

- Ce-i cu desenele alea?
- Tatuaje, nea Ovidiu. Aici scrie Tiago. Nu o să-mi mai fac tatuaje. Mă întreb și acum de ce le-am făcut și p-astea. Asta e, nu mai am ce să le fac acum.

- După ce se lasă, fotbaliștii mari se pun pe scris. Tu n-ai niciun plan?
- O să-mi scriu povestea într-o carte, mă gândesc serios la asta. Pentru că sunt anumite lucruri pe care vreau să le povestesc celor care m-au iubit și m-au susținut la echipa națională. Și trebuie să le spun întâmplări din viața mea. Povestea mea ca fotbalist. Ei merită acest lucru!

- Lasă că lumea te vedea și actor prin filme.
- Eu cel mai bine mă pricep la fotbal și despre asta vreau să răspund. Dacă lumea spune că am față de actor... Astea-mi făceau bine când eram tânăr, acum nu mă interesează. 

"Nu poți să-i controlezi pe jucători"

- Ce titlu dăm cărții?
- Uite, Il Fenomeno ar fi un titlu bun. Dar parcă vreau unul românesc.

- Cu porecla asta cum te-ai pricopsit?
- Italienii mi-au zis așa la Fiorentina, cei din galerie. Il Fenomeno îi spuneau lui Roberto Baggio, dar când a plecat de la Fiorentina la Juventus suporterii s-au simțit trădați. Iar în momentul în care eu am ajuns acolo de la Fiorentina, mi-au dat numărul 10 și mi-au zis așa.

- Cine a fost cel mai bun prieten al tău, fotbalist?
- Cosmin Contra. Am stat 10 ani cu el în cameră la echipa națională. E nașul meu, dar pentru voi e doar antrenorul echipei naționale. E nașul și prietenul meu. Noi ne-am petrecut foarte mult timp împreună, chiar mai mult decât stăteam cu nevasta.

- Și ție îți plac cantonamentele?
- Da, cu o seară înainte de meci. Și nu pentru a controla jucătorii. Vă zic din experiență că n-ai cum să-i controlezi! Trebuie să-i faci să înțeleagă că e necesar pentru a se putea concentra, pentru a mânca mai bine. Să-și găsească liniștea. Fiecare are modul lui de a se concentra. Eu mă uitam la filme, nu vorbeam cu nimeni. Aveam tabieturile mele și nu-mi ardea de râs înainte de meci. Râdeam după, dacă era cazul și a fost de multe ori.

- Și prin deplasări ce mai făceai? Unde ai făcut spectacol cu Tamaș?
- În San Marino.

- Așa.
- Chiar râdeam după ani buni cu nea Piți. «Bă Adi, cum să faci lucrurile astea...». «Nea Piți, ai dreptate. Dar și mata' spuneai că-i meci greu cu San Marino și că-s echipă periculoasă. Când ai început să ne spui cine sunt, unul era contabil și altul lucra la bar. Păi dacă ne băteau ăia, mă lăsam!». Nea Piți avea harul ăsta să facă din orice meci cel mai greu meci.

- Dar poate așa vă motiva!
- Așa e! Dar noi ne dădeam seama că nu-și aveau rostul exagerările. Jucam cu bucătarii, cum să ne bată ăștia? Noi aveam o răutate și un curaj cu care abordam meciurile pe care nu le văd acum la echipa națională. Și i-am zis-o și lui Cosmin...

"Mulți jucători de la Under 21 nu pot face față acum la echipa mare"

- Și ce-a zis?
- Sunt multe critici gratuite la adresa lui. Să vedem întâi ce material are echipa națională... Când jucăm cu Spania sau Franța noi avem pretenții mari. Am avut o generație a lui Hagi, apoi generația mea a fost una bună și probabil o să vină acum acești băieți de la Under 21. Dar nu sunt toți pregătiți să facă pasul.

- Crezi că trebuie implementați mai repede în echipa mare?
- Depinde ce se vrea și care-i targetul Federației Române de Fotbal. Dar lumea trebuie să înțeagă... Cosmin, sau cine e antrenor, dacă îi va băga pe toți odată în echipa mare, riscă! Nu poți să bagi 80 la sută din echipa U21, pentru că aici e alt ritm, altă viteză, este altceva. Nu mai e ca la juniori, diferența e foarte, foarte, foarte mare.

- Și-o altfel de presiune.
- Exact! Dacă presa și publicul nu au răbdare o să fie o nenorocire! O avalanșă de critici. Dacă nu avem răbdare, nu putem să facem acest pas. Și eu spun că nu avem răbdare pentru că sunt interese mari și o presiune foarte mare. În '94 a fost o generație de excepție. Dacă n-ai material, nu poți să ceri... Trebuie să încercăm să-i promovăm pe cei care merită și pe cei care ar face față. Pentru că sunt mulți care nu pot face față acum!

- Hagi spunea de curând că numărul 10 a ajuns așa... un șervețel!
- Are dreptate! Am văzut pledoaria lui. Chiar dacă nu sunt de acord cu multe lucruri, în ceea ce privește numărul 10 eu sunt de acord cu el! Acest număr când eu l-am luat de la Hagi cântărea o tonă!!! După ce l-am dat eu am mai pus o tonă pe el. Cine ia acest tricou trebuie să-l onoreze, nu doar să fie prezent la echipa națională.