Articol de Cristian Geambașu - Publicat joi, 16 noiembrie 2023 00:08 / Actualizat joi, 16 noiembrie 2023 11:15
Weissman, Turgeman și ceilalți ne-au trimis un avertisment. Avem curajul să ne luăm cu ei la trântă sau iar ne vom ascunde în spatele jocului nostru la alibi?
Concluzia meciului de la Felcsut dintre Israel și Elveția. Pe un teren care arată chiar ca un teren de fotbal, nu precum cel de la Pristina, o echipă secundă a Israelului i-a luat un punct Elveției după o repriză secundă în care oamenii lui Murat Yakin au repetat finalul partidei cu România.
Iar felul în care a arătat și s-a comportat Israelul trebuie să ne îngrijoreze. Au fost nu mai puțin de 7 schimbări dictate de Alon Hzan față de întâlnirea cu Kosovo. Printre cei odihniți pentru București, vedetele Zahavi și Gloukh.
Taylor s-a simțit ca la el acasă
Și dacă la faza la care Zesiger a făcut un henț în careu la care arbitrul englez Anthony Taylor și complicii din camera VAR s-au făcut că plouă (ca în Premier League, unde ororile sunt la ele acasă), lucrurile puteau fi chiar mai rele pentru elvețieni.
În eventualitatea transformării ipoteticului penalty, israelienii ar fi dus scorul la 1-1 într-un moment în care Elveția juca aproape la fel ca în finalul partidei cu România. Adică prost și afișând o îngâmfare de parvenită în lumea selectă a fotbalului.
Nouă nu ne e Dor de Turgeman
Narațiunea aceasta poartă însă denumirea de istorie contrafactuală. Altfel spus, lucruri bazate pe supoziții. Ce este aproape sigur, Israelul va fi un adversar nu doar determinat cu naționala Românei, ci unul care are și mijloace fotbalistice să pună probleme.
Iuți, cu o tehnică neașteptat de rafinată, oamenii pregătiți de Alon Hazan pun în aplicare un plan de joc solid.
În lipsa lui Zahavi și Gloukh, de la viitorii noștri adversari au impresionat Weissman, autorul golului, dar mai ales Dor Turgeman, un tânăr de 20 de ani care a fost pe punctul să îi dea gol lui Sommer de dincolo de centrul terenului. Sigur că Turgeman nu este Harry Kane, dar cred că Burcă și Drăgușin împreună cu Edi Iordănescu au motive să își facă bine lecțiile.
Să ne dea peste nas!
Israel este genul de echipă care iese la bătaie. Una care nu joacă la alibi, așa cum obișnuim noi în schimb. Tocmai de aici pericolul pentru noi. Așa că intuiesc ce vom propune sâmbătă: previzibilul și tradiționalul nostru joc la așteptare.
Dacă am fi fost genul de echipă care să fie adepta unui fotbal curajos, ca ei, aș fi observat că Schlomo și Goldberg nu sunt cei mai siguri fundași centrali ori că pe flancul drept apărat de căpitanul Dasa sunt nu o dată bulevarde accesibile.
Cred că avem mai multe motive de îngrijorare pentru sâmbătă decât speranțe cu fundă tricoloră. Aștept ca "băieții" să ne surprindă. Să ne dea peste nas, cum le place lor să zică.