„Pogo” cu fanii, rachiu la Gura Râului și tribune de lemn » Imagini și povești unice: GSP a stat trei zile cu cei 40 de străini veniți într-un tur al celor mai pitorești stadioane din Ardeal

"Mister driver, show your tits, driver, driver, show your tits!".

Gălăgie, emoție, zero reacție din partea șoferului. Destul de greu să-ți scoți tricoul la apelul cântat de 8 norvegieni ghiduși, înghesuiți stil clasă-problemă în spatele autocarului, în timp ce tu ghidonezi un ditamai autocarul pe ulicioarele colorate ale satelor săsești.

E iz de mers cu profu' de geografie la Castelul Bran, mai ales oftatul final, cu șoferul mult-prea-serios văzându-și de drum și de siguranța pasagerilor. Ce plictisitor ești, nene!

Însă nu e profu' de geogra', scaunele-s pline de băieți care au dat bacalaureatul de multă vreme. 40 de pătimași după fotbal din toată Europa, ba chiar și India, veniți să vadă meciuri de "județ" în Ardeal. Cum e posibil?

Definiție: groundhopping

Se numește groundhopping și, asemănător lăcustei din care e inspirată denumirea engleză - grasshopper -, adună împătimiți care sar din stadion în stadion, beau bere, fac poze și socializează cu sătenii.

Ediția din weekend a fost a treia și cea mai mare, cu 40 de oaspeți. Strânși de pe net, twitter, Facebook, de jurnalistul Emanuel Roșu, fost la GSP, acum la PRO, ajunși să facă galerie la 6 partide jucate în Liga 4 Sibiu, Liga 4 Brașov și Cupa României - faza pe județ.

Cu șapte stații și șase meciuri. Bradu, Zărnești, Rășinari, Cisnădie, Gura Râului, Miercurea Sibiului, Copșa Mică.

Și-o mie de povești.

Om cu 5.000 de meciuri la activ

N-ai cum să nu începi cu Peter Miles. Englezul are vreo 5.000, da, ați citit bine!, 5.000 de meciuri în cariera lui de groundhopper. 250 doar în sezonul actual. Îl vezi încă la poale de Piatra Craiului, în Zărnești, cu pix și carnețel, ca un cronicar de modă veche, care rostește "Celuloza", numele stadionului, cu ușurința cu care-l scrie.

"Îl iubim pe Peter, el e liantul cu partea engleză. Ne cere foile de meci, își notează marcatori, spectatori, detalii despre echipe, tot", spun organizatorii.

Iar Miles își desăvârșește opera la Cisnădie - ASA Sibiu. La 5 minute după fluierul final, are lista completă a marcatorilor din meci.

Meci terminat 13-2!

"N-a căzut nici la cutremur!"

Miles e peste oamenii cu tabela din celebrul Australia - Samoa Americană 31-0, scor-record all-time în meciuri interțări. Oamenii s-au plictisit să țină scorul și au afișat, la final, 32-0. Măcar au fost aproape.

Rewind la Zărnești, unde echipa e Olympic, însă totul a rămas în stil Celuloza. Tribuna de lemn, veche de aproape jumătate de secol, rezistă cu șindrilele căzute pe jumătate. N-o dă nimeni jos de tot, deși a fost înjumătățită. E monument istoric, lăcuit și nu neapărat conservat, însă lăsat în voia timpului.

Așa cum e și tabela de marcaj. "Urcați fără probleme", se amuză gazdele, "n-a căzut nici la cutremurul din '77!". Se clatină serios cu noi, suntem mai rău decât scara Richter, așa că nu ies decât poze făcute la repezeală.

Gașca de la Lillestrom

Norvegienii jucăuși se distrează de mama focului. Berea se cumpără la navete și e dată din mână în mână, iar unul dintre ei, Roy, face raiduri pe lângă arbitrul de tușă, o tânără în jur de 30 de ani.

Amicii îl trag de ureche până în tribună, unde toți reîncep cântecele cu start românesc, "un-doi-trei", și o continuare vorbită la Lillestrom, de unde e toată gașca.

Roy are și el superpoveste. Are trei joburi în țara sa, la o firmă de pază, la un centru de reabilitare și antrenor în ligile inferioare de handbal.

Ce strânge se transformă în city-break-uri de fotbal. Tocmai a venit din Grecia. Îi citești pofta și relaxarea în mișcări, în vorbe și în râs. Și râzi alături de el, n-ai cum să driblezi asta.

Vacile discordiei

Nici pe doamna Maria de la Rășinari n-ai cum s-o driblezi. Are grijă de o cireadă de vaci chiar lângă stadionul ascuns între munți, pus tocmai în drumul către Păltiniș. Se enervează când străinii fac poze cu animalele, "Ho, nebunilor, lăsați-le să pășuneze, zici că n-ați văzut vaci!", dar se liniștește repede când își dă seama că stă de vorbă cu străini.

Nu că străinii n-ar vedea vaci în țările lor, însă imaginile cu piscul, cu bradul, cu tribuna și cu animalul se lipesc mult mai bine pe cardul de memorie.

Și e un contrast extraordinar cu Cisnădie, unde norvegienii exclamă: "Unele echipe din prima sau a doua noastră ligă n-au un așa stadion sau gazon!".

Să nu creadă lumea că străinii văd doar ce-i mai rău sau mai urât.

Arbitrul "găzdar"

La Gura Râului, "Braga românească", stadionul e sculptat în munte, pe stilul tribunei făcute-n stâncă la portughezi. Și lumea stă și pe scaune, și pe pământ, pe sub copacii încă uscați.

Tribuna VIP e însă celălalt deal. Treci Cibinul, un pârâiaș de munte aici, urci vreo 20 de minute și vezi derby-ul local, Cindrelul Gura Râului - Orlat, de la înălțime de dronă.

Și ai ce urmări, băieții dau 3 goluri în 4 minute. E rivalitate mare, e meci eliminatoriu, de Cupa României.

Cu un arbitru puțin "găzdar", care nu dă un penalty clar la ultima fază pentru Orlat, Gura Râului bate cu 2-1. Străinii sunt puțin supărați, dar le trece repede. Gazdele îi servesc cu șunculiță și horincă și uită imediat de VAR.

Băiatul de la Orlat, accidentat în faza de penalty, e purtat pe brațe până la mașină.

Galerie mixtă

Tot agale se ajunge și la penultimul stadion, Miercurea Sibiului, unde joacă-n deplasare Voința. Fosta prim-divizionară e încurajată în deplasare de 15-20 de fani, ba chiar și de suporteri ai Argeșului, aflați în drumul către meciul cu U Cluj.

Străinii iau fularele alb-verzi și învață repede refrenul, "Voința", dedicat unui proiect ce nu dorește să se asocieze cu Hermannstadtul din prima ligă.

"Noi suntem verzi, proaspeți, nu ne trebuie negrul lor", râde un suporter.

Trenul cu ușile deschise

Și negru așteaptă să vadă și fanii la ultimul stop. Copșa Mică. Vorbesc în autocar despre "cel mai poluat oraș" din România și, odinioară, din Europa.

Sunt fascinați de furnalele combinatului și, culmea, pe fundal, se ridică un fum negru, parcă pregătit pentru sosirea lor.

Miroase a fânul care acoperă o zonă mlăștinoasă din spatele porții și toți fotografiază, extaziați, un tren care merge cu ușile deschise. Cu ușile deschise și 30-40 de kilometri la oră.

Îl fotografiază și-și promit că nu e ultima lor vizită pe la noi. 

Fan Stoke și Chiajna, prof la București

Charlie Craven a fost unul dintre oaspeții Football in Heaven venit de la București. Englezul lucrează de 4 ani de zile în Capitală ca profesor de engleză. E fan Stoke City și Chiajna, însă admiră și o altă echipă de la noi, Ripensia Timișoara. "Țara e minunată, merg cu copiii în tabără lângă Piatra Craiului, la Gura Râului. E superb", exclamă Charlie. z

Bannerul Sheffield FC a făcut carieră

Unul dintre englezii veniți în Ardeal a adus un banner cu sigla Sheffield FC, cel mai vechi club de fotbal din lume, apărut în 1857, acum 161 de ani. Acesta s-a fotografiat împreună cu căpitanii echipelor din România alături de stema clubului, iar englezii au salutat acțiunea din România pe rețelele de socializare. 

3ediții de Football in Heaven au avut loc în România: precedenta s-a ținut în județul Suceava, prima - în Neamț