1 comentarii. Scrie și tu!

“Am crescut un urs în vestiar!” » GSP a redescoperit primul fotbalist care a jucat la Dinamo, Rapid și Steaua, deținătorul recordului all-time de minute la rând fără gol primit în Divizia A

Cu 770' consecutive fără să fie învins, Marin Andrei, azi 78 de ani, e deținătorul recordului de invincibilitate printre portarii din Liga 1

Articol de , ,
luni, 30 iulie 14:44

DIN CUPRINS:
Povestea seriei incredibile făcute cu mâinile goale și întrerupte de un gol controversat 
 De la supermarketul din stația de metrou în Japonia la transferul ratat în Peru
 Cum au adoptat fotbaliștii Târgoviștei un urs, pe care l-au crescut în vestiar, și ce accidentare l-a lăsat fără o coastă, "îmi ieșise prin piele"

"Uite, cu mâinile astea am făcut totul!". Degetul de gumă i se apleacă amenințător spre stânga când palma o ia în sens opus. Îl mai și îndoaie amuzat, sculptor în plastilină, de parcă ar mai avea nevoie de și mai mult chin.



"Așa îmi păcăleam jucătorii când m-am lăsat și puneam juniorii să dea ture. Întindeam mâna într-o parte și cădea ăsta micu' invers. Se dădeau băieții cap în cap! Pe unde s-o ia la alergat?!".

Râde. Și râsul lui, râsul lui Marin Andrei, se bate cu claxoanele de pe Teiul Doamnei și cu muzica fâșâită-n vânt de la terasa sa preferată, unde micul și cafeaua se rulează constant.
Nu mai e blond, nu mai e atât de înalt, nu mulți știu că Tinel Stănescu îi spunea "Nas de Rege". Însă a rămas portarul care, în anii '60, n-a luat gol 770 de minute la rând!

De sudor, de bumbac, de ținut la subsuori

Record pentru România! Într-un sezon special, în care o echipă a intrat cu doi portari în top 10. E vorba de Vâtcă și Arlauskis. Amândoi goalkeeperii de la CFR Cluj au prins o serie de senzație, 601, respectiv 631 de minute. La 78 de ani, Marin Andrei îi privește, și acum, de sus.

"Și am bătut recordul apărând cu mâinile goale! La Rapid. Am început în 1964 și nu am mai luat gol până în 1965".

Se explică de ce mâinile sale au ajuns la pensie când omul în putere încă făcea minuni în poartă. Dar, cu toate că e 2018, le flutură aprig prin aer, așteptând parcă șuturile lui Pârcălab sau Voinea.

"Vedeți voi, până am ajuns la mănuși de fotbal, am trecut prin multe. Prin alea de sudor, prin alea de bumbac, de aluneca mingea când o apucai mai timid, prin alea subțiri de țineai palmele la subsuori să nu îngheți. Și-apoi au venit și-alea adevărate".

20
de jocuri fără gol primit are Dumitru Stângaciu în 1986-'87, singurul care a ajuns la această bornă într-un singur sezon

Gol direct din corner

Primite direct din Italia. Degetul îi cade din nou invers, indică fără să vrea pe unde o iei spre Bologna. "Acolo juca Giuseppe Vavassori, fostul portar al lui Juventus, cu care aveam noi o colaborare foarte bună. El mi-a trimis o pereche".

Pereche care însă n-a prins capătul de record. Tăiat din scurt, de un gol marcat direct din corner. Andrei îl ține minte. Nu e de sprâncene ridicate, "om fi noi mai nebuni, portarii, dar dacă ne-ntrebi de minute sau de cine ne-a dat gol, îți spunem și la două noaptea!".

Nu e două noaptea, dar știe că a fost Petrolul - Rapid. Și s-a lăsat cu scandal. "Virgil Dridea a bătut corner, frati-su, Mircea, s-a băgat în mine, mingea a intrat în poartă. Degeaba am făcut noi contestație cu poza din «Sportul». S-a terminat 1-0, Petrolul a luat, la sfârșitul sezonului, campionatul!".

Petrolul era regina, Rapidul aștepta încă un an să bifeze performanța. 

"Știu că în anii '60 mi s-a zis că am intrat în Cartea Recordurilor cu acea serie. N-am reușit să verific niciodată, dar am crezut mult timp asta. Și încă cred"
Marin Andrei, fost portar

Cele mai multe minute consecutive fără gol primit de un portar în Liga 1

  1. MARIN ANDREI - 770 minute consecutive (Rapid Bucureşti 1964/'65)
    2. Oscar Franciscovici - 763 minute (Locomotiva Timişoara 1954)
    3. Silviu Lung - 736 minute ( Steaua 1989/'90)
    4. Bogdan Stelea - 707 minute (FC Braşov 2008/'09)
    5. Peterson Peçanha - 697 minute (Petrolul 2014/'15)
    6. Florin Prunea - 633 minute (U Craiova 1999/'00)
    7. Giedrius Arlauskis - 631 minute (CFR Cluj 2017/'18)
    8. Helmuth Duckadam - 606 minute (Steaua 1984/'85)
    9. Cosmin Vâtcă - 601 minute (CFR Cluj 2017/'18)
    10. Iosif Cavai - 589 minute (Jiul Petroşani 1979/'80)

10 povești de bibliotecă spuse cu haz de Marin Andrei

Andrei colorează parfumul de fotbal vechi, iar pozele în alb, negru și gălbui respiră în colțul mesei din Obor. Se respiră agitat și se trece prin grădini zoologice, deplasări peste și prin Asia, medalii ratate și legende uitate.

1. Pregătit să devină atlet

Suplu și agil, Marin Andrei n-a început cu fotbalul, unde a ajuns abia la 16 ani! "Până atunci făceam atletism. Proba mea preferată era săritura în înălțime, mulți mă vedeau de perspectivă. Aveam o grămadă de medalii, cele mai multe medalii le am de-atunci! Până într-o zi, când un antrenor din Târgoviște, Marin Țăndărescu, m-a văzut la o miuță și m-a adus la fotbal".

Nu l-a băgat direct în poartă. "Eu l-am rugat să mă încerce atacant, dar el s-a împotrivit. «Ești iute, ai reflexe, bine făcut, dar nu te vreau atacant. Ia treci portar!» Și am rămas".

2. Ursulică

A început fotbalul la strămoașa Chindiei de azi, Metalul. Cu ea a reușit prima performanță, o promovare în Liga 1. Iar la Metalul a avut un prieten. "Ursulică. Un ursuleț vagabond! Ni l-a adus un pădurar din zona de munte a Dâmboviței. Stătea cu noi în vestiar, ieșea la antrenament. Era foarte cuminte. Mascota vie a echipei".

Ursulică n-a stat mult la echipă. Când a crescut, fotbaliștii l-au dus la Grădina Zoologică din oraș, unde-l vizitau din când în când.

urs

3. Tinel și "Nas de Rege"

Cel care a avut încredere în el la Târgoviște și l-a adus la Rapid a fost Valentin Stănescu. "Nea Tinel", iubit atât de mult de giuleșteni, omul care dă numele stadionului în alb și vișiniu.

"Nea Tinel mi-a pus și porecla, Nas de Rege. Nu mă întrebați de ce, cred că se vede", se hlizește Marin Andrei, cu singurul deget sănătos, un arătător, gâdilând vârful nărilor.

4. Rică

Perioada de la Rapid a fost cea mai bună pentru Andrei, care, în afară de record, a jucat peste 70 de meciuri în Divizia A la trupa care va lua cu el primul titlu. Însă doar de pe banca de rezervă. "Eu l-am simțit pe Rică Răducanu. Chiar era un băiat bun. La început, pe el îl băgau în mai multe meciuri, iar pe mine doar în derby-uri. «Lasă-l, să prindă încredere», îmi zicea nea Tinel. «Eu l-am încurajat mereu și am simțit că e bun. Așa că, în 1968, am plecat la Steaua»".

5. Trioul magic și plaja

În roșu și albastru avea să rivalizeze cu doi portari de națională, Vasile Suciu și Carol Haidu. "Toți mi-au zis că-s nebun dacă plec acolo. «Care are valoare să joace!», am răspuns. Fiecare am jucat o treime din partide", povestește Andrei.

Care n-a plecat foarte bine de la militari. "Eram la mare, la plajă, după finalul de campionat. Când vine un prieten cu ziarul la mine. «Ia uite, Marinelo, ce scriu ăștia: Steaua caută portar!». Am râs. «Cum caută, băi, că suntem cei mai buni din țară!». M-am dus cu ziarul și i l-am arătat lui Gică Popescu I, care era președinte. A început cu «vai, cine o fi dat asta la presă, că nu e adevărat», dar nu m-a convins și am plecat la Progresul. Direct de pe plajă!".

6. Fuga lui Narcis

N-a stat mult în Cotroceni. "Alta. În iarna lui '70, aud că Narcis Coman, care era la Dinamo, fugise de la echipă. Vă zic sincer, Narcis a fost cel mai bun portar pe care l-a avut România. Dacă se ținea de treabă ajungea mare de tot!".

Marin Andrei s-a dus la un telefon public și l-a sunat pe Nicolae Nicușor, antrenor la rivala Stelei și a Rapidului. "«Nea Nae, am auzit că aveți nevoie de portar!» S-a bâlbâit, s-a fâstâcit, am ajuns la ei și am debutat cu Steaua".

Devenea primul jucător din istorie care bifa meciuri la Rapid, Steaua și Dinamo. Iar la "câini" rămânea, alte două decenii, ca antrenor cu portarii și de juniori.

7. Stație în supermarket

Cea mai tare competiție din cariera lui Marin Andrei rămâne Olimpiada din 1964, Tokio. Andrei a fost, alături de Ilie Datcu, unul din portarii lotului pregătit de Silviu Ploeșteanu. El a și jucat o partidă, 1-0 cu Iran în grupe.

"Am fost cazați într-o bază militară americană de lângă Tokio. Aveam, câte doi, câte doi, o vilă. Soldații erau în permisie două luni. Marele șoc l-am avut când am luat metroul. La o stație, metroul a deschis ușile în mijlocul unui magazin. Vă dau cuvântul meu, în stânga și în dreapta erau rafturi cu mâncare și băutură! Nu ne venea să credem, ne împungeam unii pe alții!".

11 20180515 140714

8. "Am fi luat Jocurile Olimpice"

Marele necaz al României rămâne înfrângerea cu Ungaria, 0-2 în "sferturi". Și penalty-ul ratat de "Profesorul" Gheorghe Constantin, cel mai experimentat jucător din lotul României.

"Trebuia să bată Creiniceanu, însă l-am auzit pe Constantin, toți, cu «bat eu»! I-a luat mingea din mână și a bătut el. A tras foarte prost, moale, încet. Ungaria ne-a bătut cu 2-0 și a luat Jocurile Olimpice. Cel puțin argint tot luam, în semifinale jucam cu Emiratele Arabe Unite".

Regretul e mare. Ar fi fost singura medalie a fotbalului românesc la JO.

923077 20180515 140430

9. I-a ieșit coasta prin piele!

Durerea a fost depășită doar de o fază dintr-un meci Dinamo - Brașov. Și i-a fost provocată de un fost coleg. Nichi Dumitriu! Ajuns la Steagu Roșu, fostul atacant rapidist s-a repezit la o minge și s-a ciocnit puternic de Marin Andrei, care apăra la "câini". "De acolo m-am apropiat de finalul carierei. Am ieșit la minge și m-a lovit Nichi. Fără să vrea, dar mi-a scos o coastă. Pe bune, a ieșit prin piele. Am stat o lună în spital până mi-am revenit, dar coasta mi-au scos-o cu totul!".

Cei doi aveau să redevină colegi la Dinamo în sezonul 1971-72.

20180515 140649

10. Trebuia să ajungă în Peru

Și, pe final, ceva cu iz de regret care, cu toate astea, nu-l impresionează pe Marin Andrei.
"Am avut și eu o ofertă din străinătate. Și nu de oriunde, ci de la campioana din Peru! Club Universitario de Deportes, Lima. Fusese un amical al României la Montevideo, cu Uruguay, și apărase Mircea Constantinescu. În 1967.

L-au văzut peruanii și au spus că vor portar european. Însă au aflat că el venea din Divizia B și au cerut unul din prima ligă. M-au ales pe mine. Mi se luase și cazare, și tot. Dar nu mi-a dat voie ministrul transporturilor. Mi-a părut rău, Nunweiller, Ion Ionescu, plecaseră mulți, dar pe mine nu m-au lăsat. Acum, sincer, dacă mă gândesc, e mai bine. Mi se schimba viața total. Și eu sunt mulțumit cu tot ce am făcut după!". 

"Am pregătit, la juniorii lui Dinamo, atâtea generații de portari că nici pot să-i spun pe toți. De la Țețe Moraru la Stelea, Prunea, Costel Câmpeanu, Tene. Acum mă mai invită la meciuri de old-boys"
Marin Andrei, fost portar

"Clar, cel mai bun portar al României de acum e Tătărușanu. Să știi că mi-a plăcut și Bălgrădean în ultimele etape, are reflexe bune"
Marin Andrei, fost portar

"Tot ce-i pe aici, pe lângă Obor, mă știe. Toți dinamoviștii bătrâni și nu numai mă recunosc, nea Marinelo, ce faci?! Dacă e vreun stelist, îi aduc aminte că am jucat și acolo" :)
Marin Andrei, fost portar

CV Marin Andrei

Născut: 22 octombrie 1940, București
Post: portar
A jucat la: Metalul Târgoviște (1959-62), Rapid (1963-68), Steaua (1968-69), Progresul (1969-70), Dinamo (1970-72), Chimia Rm. Vâlcea (1972-73)
Are două titluri (Rapid, 1967, și Dinamo, 1971), două Cupe (Steaua, 1969, și Chimia Rm. Vâlcea, 1973)
O selecție în echipa națională de seniori, în 1965, 1-2 cu Turcia

126de meciuri în Liga 1 a bifat Andrei și 3 în Cupa Campionilor Europeni

Cei 14 fotbaliști care au jucat la Dinamo, Rapid și Steaua

Marin Andrei
Valeriu Bordeanu
George Galamaz
Tiberiu Curt
Ionel Fulga
Sabin Ilie
Daniel Iftodi
Adrian Matei
Radu Niculescu
Denis Șerban
Florian Simion
Bogdan Stelea
Florin Tene
Ion Vlădoiu

Comentarii (1 ) Adaugă comentariu

marian0904  •  30 Iulie 2018, 22:23

Sanatate! Desi nu apare in clasament, Andrei recunoaste ca cel mai bun portar a fost Narcis Coman.

Vezi toate comentariile (1)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase