Marile echipe ale Petrolului din anii '50-'60 » 6 povești spectaculoase despre performanțele generațiilor de aur ale ploieștenilor

După două sezoane petrecute în subteranele fotbalului românesc, Petrolul e deja cu un pas și jumătate în L2, iar ținta finală e revenirea în prima divizie în vara lui 2019. Printre trupele de tradiție așteptate din nou în eșalonul de elită, "găzarii" celebrează în această vară și 60 de ani de la primul titlu obținut sub actuala denumire. E al doilea însă din palmaresul general, căci deschiderea a fost făcută în 1930, cu succesul Juventusului, precursoarea Petrolului.

Gazeta vă propune într-un serial de cinci episoade o incursiune în vremurile de glorie ale galben-albaștrilor. Sunt anii '50-'60, când "lupii" au devenit o forță, au obținut trei titluri naționale, o Cupă a României, au avut prestații europene remarcabile și au închegat spiritul Petrolului, care a făcut și face să vibreze în jurul echipei un întreg județ. Și să atragă alături de club fani din toată țara sau de peste hotare.

Iar bornele principale ale acelei perioadei explică explozia din tribune la meciurile prahovenilor, chiar și atunci când, ajuns în L4, clubul naviga între a fi sau a nu fi! Și poate că nu e întâmplător cum renașterea Petrolului de acum are în spate inclusiv implicarea directă a lui Mircea Dridea, unul dintre numele de legendă din istoria prahovenilor.

1. Geneza pe axa Oană – Traian Ionescu

Prima trupă de aur a "lupilor", cea a titlurilor din '58 și '59, a început să prindă contur odată cu mutarea echipei Flacăra, ex-Juventus, de la București la Ploiești. În 1952, Ilie Oană preia conducerea tehnică, Pahonțu, Bădulescu și Peretz sunt deja în lot, sezonul următor, petrecut în L2, îi mai aduce pe portarii Roman și Maroși și pe fundașul Topșa, după care grupul începe să se formeze pentru marile performanțe de la finalul deceniului. Iar un aport decisiv îl aduce Traian Ionescu, cel care va face apoi carieră pe banca din Ștefan cel Mare. În '54-'56 a creat o selecționată juvenilă a Prahovei, din care aveau să apară frații Dridea, Sfetcu, Florea, Tabarcea, Badea, George Marin. Au prins o finală de campionat național în '56, apoi au urcat in corpore la echipa mare, unde o parte dintre ei vor contribui inclusiv la titlul din '66!

2. 1958: titlul obținut la golaveraj!

Flacăra Ploiești devine Petrolul în decembrie '57, la mijlocul sezonului care va aduce titlul în "orașul aurului negru". Va fi un campionat revenit la modelul toamnă – primăvară după șapte ediții disputate în sistemul nordic, adică de-a lungul unui an calendaristic. Cu Ilie Oană la al șaselea campionat consecutiv pe banca "lupilor", Flacăra/Petrolul pornise strâmb, locul 8 după trei etape, parcurs urmat însă de o ascensiune constantă până în fotoliul de lider.

Ploieștiul urca în frunte pe 24 noiembrie 1957 ca urmare a unei victorii spectaculoase în deplasare cu Progresul: 5-4, cu Zaharia semnând un careu miraculos! Petrolul nu mai ceda locul 1 până la final, dar succesul va fi unul interzis cardiacilor. În ultima etapă, ploieștenii au pierdut la Timișoara, cu Știința, 0-1, iar șansele la titlu se diminuau drastic. Bănățenii mai aveau de jucat două restanțe, ar fi putut da lovitura, însă înregistrează un dezastru în deplasarea de la Progresul, 0-7, scor care le dă peste cap golaverajul, calculat atunci prin împărțirea golurilor marcate la cele primite! Acesta va fi și criteriul care va aduce trofeul la Ploiești, cu egalitate la puncte, 27, între Petrolul, CCA și Timișoara, despărțite însă de golaveraj: 36-22 / 41-27 / 49-38.

Lotul pentru titlul din '58
Portari: Sfetcu, Roman, Maroși.
Jucători de câmp: Pahonțu, N. Marinescu, Topșa, I. Neacșu, Fronea, Gh. Florea, Peretz, Zaharia, Tabarcea, M. Dridea, Gh. Dumitrescu, D. Munteanu, Bădulescu, G. MariN.
Antrenori: Ilie Oană, Florea Fătu

Mircea Dridea a fost unul dintre artizanii marilor performanțe ale Petrolului din anii '50-'60

3. 1959: din nou campioni în fața lui Dinamo și CCA

"În acest campionat, punctul forte al echipei a fost linia de mijlocași: Fronea – Tabarcea (uneori Neacșu I). În mai toate meciurile, aceștia au sprijinit pe rând acțiunile liniei de atac. Unul dintre mijlocași a marcat chiar patru goluri. Pe teren, cel mai în vârstă jucător – Marinescu – prin calmul imperturbabil cu care a rezolvat situațiile cele mai dificile în careu, a dovedit că rămâne mereu tânăr. El, în calitate de căpitan al echipei, împreună cu Neacșu I, Pahonțu, Zaharia și Bădulescu, veteranii formației, au contribuit din plin, au sprijinit antrenorii, pentru a asigura tuturor mezinilor o bună pregătire morală – o sudură sufletească sănătoasă".

E un pasaj din presa locală despre al doilea titlu consecutiv reușit de Petrolul în '59, citat în volumul II despre istoria "găzarilor", realizat de Răzvan Frățilă. Confirmarea performanței din '58 începuse cu o vacanță comună la Eforie, trecuse prin două victorii remarcabile împotriva rivalelor din sezonul precedent (6-1 cu CCA, 7-1 cu Știința Timișoara) și se terminase în penultima rundă, 2-0 cu UTA, care asigura matematic succesul ploieștenilor în campionat. Iar 11 dintre oamenii din lot se vor regăsi pe lista ambelor titluri! Forțele Dinamo (loc 2, 30 puncte) și CCA (loc 3, 29 puncte) rămân din nou în spatele lui Dridea și compania (31 puncte)!

Lotul pentru titlul din '59
Portari: Sfetcu, Roman
Jucători de câmp: Pahonțu, N. Marinescu, Topșa, I. Neacșu, N. Neacșu, Fronea, Zaharia, Tabarcea, M. Dridea, V. Dridea, Bădulescu, Babone, Botescu, Al. Constantinescu, M. Marin, Voica
Antrenori: Ilie Oană, Florea Fătu

"Primele erau onorifice în acea vreme. La unul dintre titluri, de exemplu, am primit trei metri de stofă de la fabrica «Dorobanțul» și niște obiecte populare. Mi-am făcut un costum din material, că nu i-a plăcut neveste-mii! Altfel îi făceam ei un taior!"
Mircea Dridea, fost atacant Petrolul

4. 1963: o săptămână între decesul lui Tabarcea și prima Cupă

Pe 14 iulie 1963, Costică Tabarcea se prăbușea pe teren în minutul 14 al meciului Petrolul – Dinamo Bacău 4-0 și deceda chiar sub ochii colegilor, adversarilor și miilor de suporteri din tribune. La o săptămână distanță, cu 60.000 de oameni în tribune pe "23 August", ploieștenii spulberau cu 6-1 pe Siderurgistul Galați (L2) în finala Cupei României după ce fuseseră conduși cu 1-0. Moldoveanu a înscris cel mai spectaculos gol: un voleu în forță! Iar fotografiile de echipă realizate de ploieșteni cuprind un loc liber între jucători: locul pe care trebuia să-l ocupe regretatul Tabarcea.

Echipa "lupilor" din finală
Sfetcu (85, M. Ionescu) – Pahonțu, Dumitru, Florea (85, Pall) – Ivan, M. Marin – Badea, D. Munteanu, M. Dridea, A. Munteanu, Moldoveanu.
Au marcat pentru Petrolul: A. Munteanu (14), M. Dridea (30, 69, 77), Moldoveanu (35, 49)

5. 1966: triumful cel mai categoric

În revista "Sport" din iulie 1966, Ioan Chirilă făcea o analiză a unui nou titlu al Petrolului, al treilea în opt ani, de această dată cu Constantin Cernăianu antrenor: "Remarcabil este faptul că acum un an și ceva Petrolul era o echipă fără nume. Badea era un jucător de divizie și atât. Dridea «apusese», Moldoveanu nu trecuse examenul Bucureștiului, Dragomir venea de la Siderurgistul, Mocanu se descalificase pe extremă, Boc era mai nimic, Pahonțu «îmbătrânise», iar Florea și Ionescu figurau printre jucătorii cărora urma să li se dea drumul.

Care este situația astăzi? Ionescu a ajuns portarul titular al naționalei, Pahonțu a devenit maestru emerit în anul de ascensiune al echipei sale, Boc e titular la «tineret», Florea a îmbrăcat treningul omului de lot A, Mocanu a realizat spectaculosul salt de la rezervă la club la titular la națională, Dragomir bate cu insistență de «nouă-nouă-nouă-nouă» la porțile echipei naționale, Dridea a îmbrăcat din nou «tricoul», iar Badea a devenit câmpul magnetic al echipei sale". A rezultat cel mai categoric succes al ploieștenilor: 6 puncte avans la final față de Rapid, învins în retur cu un gol direct din corner semnat de Virgil Dridea! Armele decisive: 6 jucători au evoluat în toate cele 26 de partide, alți patru au bifat cel puțin câte 20 de jocuri. Iar apărarea Ionescu – Pahonțu, Boc, Florea, Mocanu a fost integralistă!

Lotul pentru titlul din '66
Portari: M. Ionescu, Sfetcu
Jucători de câmp: Pahonțu, Al. Badea, M. Dridea, V. Dridea, Boc, Crișan, Dincuță, Dragomir, Drăgan, Gh. Florea, Frățilă, Iuhasz, Mocanu, Moldoveanu, D. Munteanu, Stoicescu
Antrenori: Constantin Cernăianu, Nicolae Marinescu

6. "Succes eroic cu Liverpool"

Titlul din '66 a adus Petrolul în fața unei confruntări istorice în Cupa Campionilor Europeni. Adversar: marele Liverpool, cu vedetele Hunt, Callaghan, Thompson sau Lawrance pe teren! Ploieștenii vor ieși din competiție după un baraj pierdut la Bruxelles (0-2), dar dubla clasică (0-2, 3-1) va aduce singura victorie repurtată până în prezent de vreo formație din România împotriva "cormoranilor".

Povestește Mircea Dridea: "Plecasem la luptă cu gândul să nu ne facem de râs. Noi, o echipă din fundul Europei, jucam cu campioana campioanei mondiale en-titre! La Liverpool, Sfetcu a făcut un meci miraculos în poartă. Iar la Ploiești ni s-au refuzat și două faze de penalty, eu am fost faultat în careu. A ieșit un meci eroic, deși am evoluat vreo 50 de minute cu un om în minus. Badea s-a accidentat, iar atunci nu putea fi schimbat decât portarul, cu acceptul medicului partidei. Fără Badea, fără Iuhasz și fără Florea, eliminat la Ploiești, am mers la baraj ca la un război dinainte pierdut. La încălzire, aveau ăștia de la Liverpool niște moace de parcă erau gata să ne mănânce de vii. Îi cam deranjaserăm că a trebuit să-i aducem și la partida de departajare".

Caseta marii victorii din 12 octombrie 1966
Petrolul – Liverpool 3-1
Au marcat: Moldoveanu (34), Boc (58), M. Dridea (64) / Hunt (50)
Petrolul: M. Ionescu – Pahonțu, Boc, Florea, Mocanu – Dincuță, Dragomir – Moldoveanu, M. Dridea, Badea, V. Dridea. Antrenor: C. Cernăianu
Liverpool: Lawrence – Lawler, Milne, Smith, Yeates – Stevenson, Callaghan – Hunt, St. John, Strong, Thompson. Antrenor: William Shankly