ANALIZĂ » De ce n-a avut Ianis Hagi șanse să joace la Fiorentina? Între grădiniță și universitate e o mare diferență!

Să începem cu o întrebare care ar trebui să fie, în principiu, suficientă pentru a trage deja o concluzie definitivă. Credeți că un club, după ce a cheltuit bani pentru a cumpăra un jucător, poate avea vreun interes să nu îl utilizeze? Evident că nu, ba mai mult. Fotbaliștii sunt unicul patrimoniu al cluburilor (plus stadionul, dacă e în proprietate).

Așa că au toate motivele să îi folosească. Pentru a capitaliza investiția, pentru a nu face ca "marfa să devină perisabilă" și mai ales pentru a-și amortiza banii. Fotbalul este o afacere. Exact așa se întâmplă lucrurile și la Fiorentina, numai că aici mai intervin factorul subiectiv și naționalist. Hagi jr nu joacă pentru că au ceva cu el, este nedreptățit. Evident, dacă Ianis ar fi – să spunem – croat sau polonez, nu ar exista nicio astfel de discuție. S-ar spune că nu joacă pentru că alții merită mai mult. Punct.

"Deși sunt foarte tânăr, cred că sunt pregătit să joc în Serie A. Îmi place foarte mult stilul de joc al Fiorentinei, mai ales pentru că încearcă mereu să aibă posesia" Ianis Hagi, în iulie 2016

Mai comod să ne creăm un alibi

Înainte de a încerca să analizăm în amănunt de ce Hagi n-a reușit încă să-și câștige un loc în echipă (pentru că joci numai și numai dacă în timpul săptămânii l-ai convins pe antrenor), să eliminăm câteva fraze pe care, din păcate, le auzim foarte des. Românii nu joacă pentru că are cineva ceva cu ei.

Mutu și Chivu au jucat mereu, peste tot, Cristian chiar și în condiții fizice dezastruoase. Motivul? Erau buni, al dracului de buni. Ne-am obișnuit, aproape în mod reflex, să ne ascundem mereu în spatele unor șabloane pe care le-am inventat din comoditate și pe care le repetăm la nesfârșit. Arbitrul a fost împotriva noastră, FIFA nu ne vrea la Mondiale, antrenorul nu-l iubește pentru că e român. Și altele. Toate false, evident. Dar e mai comod să ne creăm alibi.

"Antrenorul trimite în teren 14 jucători cu scopul de a învinge. Atlfel, e dat afară. Ați văzut vreun nebun care să alcătuiască o echipă pentru a fi concediat?"
Fabio Capello, antrenor Jiangsu Suning

Se aleargă nebunește

Cine a văzut ultimul meci al Fiorentinei (1-1 cu Inter) a putut observa cum echipa lui Pioli joacă cu o agresivitate uneori sălbatică. Cei trei din atac, Federico Chiesa, Giovanni Simeone și Thereau (ex-Steaua), au muncit enorm, alergând nebunește. Presing continuu asupra fundașilor nerazzurri și o fază defensivă demnă de aplauze. Să ne oprim asupra primilor doi, pentru că sunt foarte tineri (ca și Ianis) și mai ales au un tată celebru (altă asemănare).

Diego Simeone nu are vreo legătură cu Fiorentina, pur și simplu fiul său (foto sus) joacă pentru că este un atacant absolut extraordinar. Are foame de gol și de victorii înnebunitoare, un fizic dur, un mod de a juca britanic, se dedică total cauzei echipei din prima până în ultima secundă (a înscris golul egalizator în minutul 90Ă1). Ca și tatăl, e un gladiator. Clubul din Firenze este ideal pentru el. Încă un an aici și e gata pentru un club mai mare, de ce nu chiar Atletico Madrid?

Chiesa, bun de Inter

Federico Chiesa e una din marile speranțe ale fotbalului din Italia și seamănă și el foarte mult cu tatăl său, mai ales din punctul de vedere al modului de a juca. Atacant lateral, bătăios, cu o viteză remarcabilă și un șut excepțional. Este un jucător concret, tare pe picioare, inventiv, cu personalitate bună. La sfârșitul sezonului va pleca, este clar. Inter are cecul pregătit (suntem deja undeva pe la 40 de milioane E), și alte cluburi mari se gândesc să intre în discuții.

N-are foame sălbatică

Ianis Hagi n-are fizicul celor doi, nici personalitatea, nici foamea sălbatică. N-are sânge în ochi și cuțitul între dinți, cum se spune în Peninsulă. E firav, cu tehnic bună, dar nu ajunge. Evident, e încă foarte tânăr și cluburile nu mai riscă să te "umfle" imediat, să-ți creeze masă musculară în 6 luni.

Vă mai amintiți de Pato? La 17 ani era unul din marile talente ale fotbalului mondial, a venit la Milan, unde au vrut să îl dezvolte fizic, dar au făcut-o mult prea rapid, distrugându-l. Practic, în ultimii 8 ani a fost mai mult accidentat. Cauza? Genunchii nu se pot antrena și nici schimba, așa că mușchii devin prea grei și, drept consecință, se creează un dezechilibru care duce la rupturi. Evident că Fiorentina se aștepta ca Ianis să fie ceva mai "vânos", agresiv și bătăios, precum ceilalți doi. Așa cum arată acum, nu poate prinde echipa.

Pioli le-a dat identitate

Să nu uităm că la startul sezonului Viola era în depresie totală. Orașul, la fel. Plecaseră Paulo Sousa, Tătărușanu, Borja Valero, Bernardeschi, Vecino, Kalinici și Ilicici. Toți cei buni. După primele două etape se credea că echipa va retrograda (avea zero puncte). Mulți jucători noi, mare parte necunoscuți sau fără experiență în fotbalul din Italia, foarte tactic și epuizant fizic și nervos. Era nevoie de o soluție eficientă pentru a nu pierde entuziasm și moral.

Stefano Pioli, antrenor cu un caracter foarte "părintesc", dar și priceput, a găsit încet-încet sistemul adecvat și oamenii potriviți. Deși a pornit de la zero absolut, în doar trei luni a reușit să creeze o identitate precisă. Echipa e agresivă, cu mult presing în atac, dinamică. Se aleargă enorm împotriva celor mai puternici pentru a suplini diferența de valoare și se aleargă la fel de mult când joci cu cei mai slabi, pentru că altfel nu poți câștiga. Ianis nu e încă gata pentru un astfel de ritm.

Sistemul îl penalizează

Titularii sunt mai mereu aceiași: Sportiello în poartă, cuplul de fundași centrali Astori-Pezzella, Laurini și Biraghi laterali, la mijloc Benassi-Badelj-Veretout, cei trei amintiți mai sus în atac. Pe bancă, Pioli are puține soluții, așa că pentru Ianis nu se pune prea mult problema concurenței. Bruno Gaspar, Gil Dias, Babacar, Eysseric, Carlos Sanchez, Vitor Hugo.

Saponara, ex-Milan, nu joacă mai deloc nici el. E prea moale în ultimul timp. Ar fi trebuit să fie un jucător de bază, determinant, ca la Empoli, dar a dezamăgit. Joacă pe același post ca Ianis, deci românul ar fi rezerva rezervei. Așa cum Saponara n-a reușit să-l convingă pe Pioli, nici Hagi n-a impresionat la antrenamente. În plus, sistemul de joc 4-3-3 îl penalizează. Mai clar, îl elimină din schemă.

Decarii nu-s la modă!

Nu există niciun complot. Pur și simplu, nu-i spațiu și nu sunt condițiile necesare (mai există și alți tineri care nu joacă mai deloc, Lo Fasso, Milenkovici, Zekhnini, dar nici unul nu se plânge acasă). Fiorentina nu are timp pentru experimente, nu câștigă detașat partidele așa încât să-și permită să acorde minute celor utilizați puțin.

În plus, soarta numerelor 10 e cumplită în Italia. Nici Dybala nu are postul asigurat. Napoli nu folosește un "regista", Inter nici ea, Roma la fel. Este un discurs tactic. Așa-numiții decari nu prea mai sunt la modă în Italia, pentru că deseori nu asigură o faza defensivă corespunzătoare și nici ca agresivitate nu sunt cine știe ce, cu mici excepții.

"Mult prea fragil fizic"

Este limpede că Ianis nu va avea niciodată viață ușoară, în condițiile în care nu va "exploda" ca temperament, viteză, forță și personalitate. Evident, nejucând e tot mai greu. Fabio Capello și mulți alții o repetă mereu: "Antrenorul poate să greșească sau nu, dar unicul lucru sigur e că trimite pe teren 14 jucători cu scopul de a învinge. În caz contrar, e dat afară. Ați văzut vreun nebun care să alcătuiască o echipă pentru a fi concediat?".
Pioli își face treaba, și bine. Despre Ianis a vorbit clar, în manieră privată, cu mai toți ziariștii care îl întrebau de ce nu joacă românul: "Este mult prea fragil fizic, nu poate face față în prima echipă". Clubul a investit bani cu Ianis, nu l-a luat împrumut, condiții în care ar exista scuza că nu-l folosește pentru că oricum va pleca înapoi.

A refuzat împrumutul?

Care-i soluția pentru a continua procesul maturizării? Cea mai simplă era să fie împrumutat în Serie B, campionat foarte dur, unde crești repede (Verratti, Insigne și Immobile au jucat toți trei în B, la Pescara, după care au avut oferte la cel mai înalt nivel).
Uitați-vă la Pușcaș, pentru a rămâne la tema românilor. Fost jucător al Interului, a fost împrumutat în B la Benevento, unde a devenit decisiv (vă mai amintiți golul din finala play-off-ului, 1-0 cu Carpi, în minutul 32?), iar acum evoluează în Serie A. "Tinerii trebuie să joace pentru a demonstra cât valorează, nu are sens să stea pe bancă", zice Allegri. Și are dreptate.

Dacă nu joci duminică de duminică, cum poți arăta cât și ce poți? De ce Ianis n-a acceptat împrumutul? E sfătuit greșit? Cineva (tatăl) i-a spus că el merită să joace în Serie A și doar în Serie A? Consideră o rușine să facă un campionat în a doua divizie? Unde a evoluat până acum, ca să pretindă așa ceva?

O știm cu toții: numai și numai în echipa tatălui său. Este destul? Probabil că nu. Ar trebui clubul să aibă un ochi îngăduitor pentru că Ianis e fiul lui Gică? Evident că nu. Dar tocmai pentru că e băiatul unui fotbalist extrem de apreciat în Italia, clubul ar fi cel mai fericit dacă Ianis ar da randament. L-ar putea utiliza și apoi, de ce nu?, să-l vândă cu o sumă mare.

"A-l aduce in Italia pe Ianis Hagi și a crede că poate juca la o vârstă destul de fragedă, 17-18 ani, a fost o mare greșeală. Aveam și eu 20 de ani când am semnat cu Bari și îmi aduc aminte greutățile pe care le-am avut. Ianis nu era gata pentru campionatul Italiei"
Florin Răducioiu, la TV Telekom Sport

L-a luat "pe încredere"

Pantaleo Corvino, unul dintre cei mai experimentați directori sportivi și scouteri din Italia, l-a cumpărat "pe încredere", convins că numele ajută și că va reuși o afacere. Jucătorul nu este pregătit, chiar dacă, repetăm, are o tehnică bună.

Pentru a face o comparație ilustră, Adi Mutu a venit în Italia la 20 de ani și a avut nevoie de două stagiuni până să devina un fotbalist cu F mare. Dar puneți una lângă alta o fotografie a lui Adi de când a sosit la Milano (30.11.1999) și una cu el îmbrăcând tricoul Parmei (doi ani și jumătate mai târziu, după un sezon fabulos la Verona). Veți vedea diferențe uriașe, din punct de vedere fizic.

Ianis pare încă un copil. Sau e încă un copil. Iar copiii joacă cu copiii, nu cu cei mari. Tata Gică trebuie s-o știe. Omul de fotbal Hagi trebuie s-o știe. Cumpărându-l și aducându-l acasă îi face o favoare? Nu. Este un pas înainte? Nu. Ba mai mult, situația ar deveni patetică. Am început cu o întrebare, încheiem cu o întrebare. Ce se va întâmpla dacă, peste două sezoane, va fi din nou vândut și ar sta din nou pe bancă?

"Tinerii trebuie să joace pentru a demonstra cât valorează, deci nu are sens să stea pe bancă" Massimiliano Allegri, antrenor Juventus

1.620de minute a jucat Ianis la echipa de tineret a Fiorentinei, reușind 7 goluri și 3 assisturi în 19 meciuri

0
minute a prins în acest sezon la prima echipă Viola Hagi jr, care bifase doar 48 de minute în cel anterior, 14 cu Cagliari și 34 cu Pescara, ambele în Serie A