Căutare: Romania. 4563 de documente. Ștucan dezvăluie povestea din spatele investigației Football Leaks

Rosi’s Bar din cartierul Sankt Pauli din Hamburg nu este locul pe care l-ai putea numi “dichisit”. 

Barul e situat la 50 de metri de Reeperbahn, printre sex-shopuri, vitrine cu felinare, cazinouri, bordeluri.

Plus magazine fast-food din care îți poți cumpăra orice gătesc oamenii din lumea asta, de la plăcinte albaneze cu carne până la paste de orez vietnameze. 

E duminică seară și barul e aproape gol. În spatele unor uși culisante, așa cum vezi în filmele americane cu cowboy, patru siluete stau aplecate deasupra unei mese de fotbal. Lumina difuză a lămpii de hârtie servește ca nocturnă pentru partida dintre germani și o echipă mixtă francezo-spaniolă. 

Ca de obicei, câștigă nemții. 

Yann, francezul de la Mediapart, este clar mai talentat. Pasează între omuleții de plastic înșirați pe tija de metal cu o dexteritate uluitoare, pune stopuri imposibile. 

Colega sa de echipă, Paula de la El Mundo, încearcă să nu-l încurce. 

Echipa Spiegel formată din Rafael și Nicola este, însă, organizată. Și norocoasă. 

Românii nu au talent și joacă un fel de lungă și pe-a doua. Dacă ar fi de față, Hagi s-ar îngrozi. 

În încăperea întunecată, toți ochii sunt ațintiți spre masa de unde sar bucăți minuscule de vopsea și frânturi de comentarii în engleză. “Ronaldo trage……Iniesta pasează…apără Neuer!”. 

Mâinile răsucesc nebunește manetele, mingea pornește ca un proiectil. 

Milioane de fișiere și o bere

E aproape de miezul nopții, dar masa de fotbal pe care stau câteva sticle de bere îi ține ca un magnet pe participanții care a doua zi trebuie să fie, la ora 8 fix, la sediul din sticlă, de 13 etaje, al revistei germane Der Spiegel, situat în zona portuară din Hamburg. 

E locul în care cei peste 60 de jurnaliștii de la European Investigative Collaborations s-au întâlnit pentru ultima dată înainte de publicare, să pună la punct detaliile finale. 

Un pic de control e necesar. 

Urmează cea mai mare scurgere de informații din istoria fotbalului mondial.

Iar înainte de ea, jurnaliștii joacă fotbal de masă. 

Rosi's Bar, Hamburg. Rafael Buschmann este primul din stânga. Sursă: Costin Ștucan

În ultimele șapte luni, echipa de investigație a analizat o bază de date uriașă: 18,6 milioane de documente sau 1,9 terabiți de infomație. 

Este echivalentul tuturor fișierelor multimedia aflate în 2012 în varianta Wikipedia de limbă engleză. 

Sau a 500 de Biblii. 

Numele intern de cod al dosarului este Maldini. A fost primul nume care i-a venit în cap un IT-st german implicat în proiect

Un pasionat de fotbal de masă, Rafael, adică jurnalistul sportiv de investigație Rafael Buschmann de la Spiegel, a adus baza de date. 

El este omul care a ținut legătura cu sursa pe durata unui an. Rafa a fost cel care a încercat să-i alunge depresiile și fricile celui care s-a decis să dezvăluie dedesubturile întunecate ale fotbalului mondial modern. 

“Am fost inclusiv la București cu John. Ne întâlneam în diferite locuri din Europa. Am avut multe seri grele”, povestește jurnalistul german.  

Mare amator de bere, John se teme inclusiv să nu fie otrăvit. 

Născut în Portugalia, sursa - care vorbește 5 limbi străine și mai învață două - a ales să se miște constant prin Europa.

Acum un an, a publicat timp de câteva luni diferite documente interne pe un site numit Football Leaks. Ca urmare a dezvăluirilor sale, clubul olandez Twente a fost suspendat din cupele europene.

Twente este, însă, un nume mic față de ceea ce urmează.

Și urmează multe în săptămânile următoare.

În Football Leaks, există conexiuni cu mafia rusă, turcă sau kazahă, precum și cu dictatori din Africa. Actorii sunt de cele mai multe ori necunoscuți publicului, deși finanțează industria fotbalului. 

John este vânat. Pe urmele sale au pornit experți în IT, avocați de la case renumite și detectivi particulari. 

Site-ul său a fost închis în repetate rânduri, iar pe 26 aprilie 2016 a anunțat că ia o pauză. 

În textul pe care-l publică astăzi, sâmbătă 3 decembrie, prima zi a investigației Football Leaks, Rafael Buschmann scrie: “John se vede un fel de Robin Hood, un personaj care-i răzbună pe fanii de fotbal obișnuiți”. 

John spune că “fanii trebuie să înțeleagă că, atunci când cumpără un bilet de meci, un tricou sau un abonament TV, hrănesc un sistem extrem de corupt”. 

Documentele lui au ajuns la Spiegel și au fost investigate într-o cameră specială, aflată la etajul 5 al clădirii de pe Ericusspitze 1. 

Doar 8 persoane din redacție au avut acces în încăpere, pe bază de cartelă!

Două ecrane puse unul lângă altul sunt atașate la un calculator care nu este conectat la internet, pentru a nu putea fi “spart” din exterior. 

În măruntaiele unității centrale se află fișierele Football Leaks. 

În cameră domnește aparent haosul. Sute de hârtii sunt împrăștiate pe jos sau pe birouri. În geam, înghețată de vântul care suflă peste clădirile de cărămidă din zona vechilor docuri stă stingheră o sticlă de bere nemțească la 0.33. 

Nedesfăcută. 

E pentru serile în care sute de nume și tone de cifre riscă să-ți ia mințile.

Echipa de investigație de la Spiegel a folosit un program de căutare special, utilizat și de experți criminaliști. “A costat peste 20.000 de euro”, mărturisește Jorg Schmitt, coordonatorul echipei de investigație pusă la bătaie de publicația germană. 

O parte din jurnaliștii implicați în proiectul Football Leaks, la întâlnirea de la Lisabona, la jumătatea lui octombrie. Sursă: Costin Ștucan

Restul echipei a lucrat cu un program dezvoltat de o echipă de IT-iști din România. Coordonatorul proiectului a fost un alt român, jurnalistul de investigație Ștefan Cândea. 

Rezultatele obținute pe calculatorul special de la Hamburg nu diferă, însă, esențial de cele de la București.  

Un exemplu: numărul de documente găsite folosind cuvântul cheie “Romania” este același. 

4563. 

Cluburile din România nu par a fi fost o țintă pentru John, dar vântul de iarnă care mătură Hamburgul dinspre Marea Baltică va atinge și lumea întunecată de la est de Viena. 

Pe pereții biroului de la Spiegel există un panou imens pe care o mână a scris cu un marker roșu numele principalilor actorilor implicați în subiectele cheie și datele de publicare. Un fan pătimaș al fotbalului ar ieși șocat din încăpere.  

Sunt acolo superstaruri pe care le vezi oriunde zapezi pe televizor, legende ale fotbalului mondial, impresari celebrii, oficiali de cluburi uriașe. 

Și mai sunt contracte dubioase, comisioane inexplicabile, construcții offshore luxuriante, dialoguri explozive și propuneri indecente. 

O lume subterană îndoielnică se ascunde sub cea strălucitoare pe care o vedem în serile în care se cântă imnul Champions League sau în care se joacă El Clasico. 

John a adus-o la lumină. 

Dar John însuși are o latură întunecată. 

O explică Rafael Buschmann în textul său de astăzi. Povestea are accente de roman polițist.  

Șantaj: "Nu vrei să se întâmple asta!"

Gazeta Sporturilor, publicația care va tipări și va posta pe site poveștile importante din Football Leaks la aceeași oră cu Spiegel sau Sunday Times, a decis să ofere traducerea controversei din jurul lui John: 

“Totul a început pe 3 octombrie 2015, la doar 5 zile după ce proiectul (n.r. - site-ul lui John, Football Leaks) a apărut în online. În acea zi, Nelio Lucas, tânărul, inteligentul și flexibilul-moral șef portughez al diviziei de sport din compania de marketing Doyen a primit un email. Era trimis de un bărbat care s-a recomandat Artem Lobuzov, deși numele ar putea fi un pseudonim. Singurul lucru care e clar este că a fost trimis via Yandex, un provider rusesc care este de asemenea folosit de Football Leaks (n.r. - site-ul lui John). 

În mail, Lobuzov a descris documentele pe care le are în posesie, unele dintre ele neplăcute, incluzând fotografii, mesaje de chat și emailuri. “Toate acestea și multe altele vor ieși online și apoi în presa europeană”, a scris Lobuzov. “Cu siguranță, nu vrei ca asta să se întâmple, nu-i așa? Dar putem discuta”. Imediat, Nelio Lucas și-a dat seama ce îi așteaptă pe el și pe Doyen. În ultimii ani, managerul devenise un nume important în lumea fotbalului, încheind afaceri semnificative cu superstaruri precum Neymar, campionul mondial Xavi și atacantul columbian Ramadel Falcao. Operatori avizi de putere precum Lucas nu sunt obișnuiți să fie puși sub presiune. Vor să dețină controlul și să țină bine ascunse secretele și cunoștințele lor privilegiate. Așa că Lucas a făcut ceea ce știe mai bine și a încercat să facă o înțelegere cu necunoscutul care l-a contactat. 

Lobuzov a părut receptiv și a răspuns pe 5 octombrie. A scris că el se gândește la o înțelegere pentru o sumă cuprinsă între 500.000 și un milion de euro “și poți fi sigur că informația pe care o dețin va fi eliminată”. Lobuzov a propus “să rezolvăm lucrurile în cel mai mare secret posibil, de preferat prin avocați”. Avocatul său se numește Anibal Pinto și urma să continue negocierile. Pinto este din Porto și pare un avocat mărunt. Acest nimeni a primit misiunea de a negocia direct cu supergreii din industria fotbalului. 

Prima întâlnire dintre Lucas, avocatul său și Pinto a avut loc, aparent, la Lisabona, pe 21 octombrie. Pinto ar fi pretins că îl controlează pe hacker. Și într-adevăr: de la începutul negocierilor dintre Lobuzov și Lucas, Football Leaks a  avut o perioadă de două săptămâni în care nu a mai publicat documente care i-ar fi putut dăuna lui Doyen. Potrivit unui mail scris de un manager de la Doyen, Lucas a făcut o propunere în timpul discuțiilor: Lobuzov urma să primească 300.000 de euro în schimbul încetării scurgerii de informații. 

Doyen a reacționat furios la cererea venită din partea Spiegel de a comenta despre această versiune și despre acuze. Un purtător de cuvânt a declarat că “informația este falsă și măsluită”. Când a fost chestionat care dintre întrebările trimise de Spiegel se referă la documente manipulate, purtătorul de cuvânt nu a mai răspuns. 

Anibal Pinto și Lobuzov nu au răspuns la cererile de a comenta. Unele dintre companiile și oamenii menționați în documentele Football Leaks care au fost contactate de Spiegel pretind în declarațiile lor că datele au fost obținute cu ajutorul “hackerilor”. La fel ca Doyen, o firmă spaniolă de avocatură a depus o plângere penală împotriva celor care au scurs informațiile online. 

Documentele sunt autentice

Până acum, însă, niciunul dintre documentele Football Leaks nu s-a dovedit a fi fals sau măsluit. De asemenea, în cazul clubului Twente Enschede, niciuna dintre autoritățile care au examinat documentele prezentate nu a pus la îndoială autenticitatea actelor.  

Povestea întâlnirii dintre Lucas, avocatul său și Pinto poate fi reconstituită în detaliu cu ajutorul emailurilor găsite în baza de date: cei trei bărbați s-au retras după discuție, cu Pinto susținând că voia să discute cu Lobuzov despre ofertă. Alte două săptămâni au trecut până când Lucas a aflat despre propunerea sa. 

Dar cine e Lobuzov? Lucrează împreună cu John? Sau ar putea fi una și aceeași persoană? Este John un hacker? John își drege gâtul. A stat în camera sigură de la Spiegel pentru aproape 5 ore. Obrajii săi sunt roșii, își freacă ochii încontinuu și și-a scos pantofii, dezgolind o gaură în călcâiul uneia dintre șosete. Nu e greu să-ți dai seama că acest băiat care a pornit scurgerea de informații, în alte situații extrem de calculat, nu se simte pe de-a întregul confortabil când i se pun aceste întrebări. Înainte să răspundă, își fixează ochii câteva minute pe un ecran din fața sa. “Nu am hackerit pe nimeni și, așa cum am spus-o mereu, noi nu suntem hackeri. Avem doar o rețea bună de surse. Toate aceste acuzații ridicole sunt făcute de o organizație criminală. Asta reprezintă Doyen pentru noi, o organizație mafiotă”. 

John nu mai are nimic de spus despre acest subiect. Lumea lui este acum formată doar din prieteni și dușmani. 

Pentru jurnaliști, colaborarea cu surse de acest gen a mers mereu mână în mână cu întrebări dificile. Are materialul suficientă relevanță încât motivele personale, trecutul și posibilul cazier al surselor să fie ignorate? Dezvăluie aceste documente care altfel ar rămâne ascunse? Nu sunt întrebări facile. 

Sursele faimoase din ultimii ani au fost mai mereu personalități controversate. Edward Snowden și Chelsea Manning au fost denunțați de Statele Unite ca trădători. Dar dezvăluirile lor despre armata americană, agențiile secrete și spionajul sistematic au declanșat o discuție pe tema modului de a trata asemenea informații și de protecție a spațiului privat. 

Sursa, un erou care nu poate fi sfânt

Alte două exemple sunt Herve Falciani și Bradley Birkenfeld. Ei au contribuit la prăbușirea secretului bancar elvețian prin scurgerea lor de date. Documentele pe care le-au făcut publice au scos la iveală cum două instituții financiare globale, UBS ȘI HSBC, și-au ajutat clienții să fenteze plata unor taxe în valoare de miliarde. Dar nici aceste două surse nu au trecuturi imaculate. Falciani, care a furat documentele din bancă, este acuzat că a încercat să vândă inițial datele unor alte bănci. Birkenfeld a ajutat un agent imobiliar să ascundă de fisc în jur de 200 de milioane de dolari. Amândoi au fost între timp condamnați. Sursele devin surse pentru că sunt pregătite să treacă anumite granițe: uneori, e vorba despre granițele decenței, alteori sunt granițele legii. Dar mereu există granițe de care alții se țin departe din cauza fricii. Asta le transformă uneori pe surse în eroi, deși e greu să-i facă și sfinți. 

Spiegel și partenerii săi au decis să publice anumite părți și povești din materialul Football Leaks chiar dacă nu am fost capabili să determinăm exact cine este în spatele acestui proiect. Informațiile sunt extrem de relevante și ajută să scoată la iveală modul în care industria fotbalului operează independent de imperativele morale și, deseori, de cele legale. A devenit o societate paralelă unde banii sunt cel puțin la fel de importanți ca și mingea cu care se joacă. 

Un alt motiv pentru care am luat decizia să publicăm materialul este că încercarea lui Artem Lobuzov - acest necunoscut gigantic care are documentele neplăcute - de a ajunge la o înțelegere cu reprezentantul Doyen, Lucas, a fost nereușită. 

Niciun euro nu a fost mutat. Lobuzov a refuzat propunerea. Nu e clar de ce a făcut asta. Poate că lui Lobuzov i s-a făcut frică sau s-a certat cu avocatul său. Cea mai probabilă explicație este, totuși, cea care poate fi găsită într-un schimb de emailuri inclus în documentele Football Leaks. 

La întâlnirea cu Pinto, Nelio Lucas era sub supraveghere. Poliția din Lisabona a ascultat discuțiile și le-a înregistrat. 

Poate că Lobuzov a aflat. Indiferent de motiv, a dat înapoi. “Păstrează-ți banii. O să ai nevoie de ei”, a scris el, referindu-se evident la avocați. Lucas a reacționat într-o manieră din filmele cu mafioți. 

“Nu te ameninț cu bătaia, așa cum meriți, dar noi nu suntem bandiți. Suntem oameni de caracter cu principii. Lecția ta va fi alta care va durea și mai tare!!!”. 

Bazat pe documente Football Leaks obținute de revista germană Der Spiegel și oferite spre cercetare către European Investigative Collaboration

Citește integral episodul 1: Fabrica de evitat taxe Mendes. Clienți: Ronaldo, Mourinho și alții. Suma prelucrată: 188,4 de milioane de euro