EXCLUSIV Alin Minteuan, omul decisiv în titlul obținut de CFR Cluj, recunoaște: „Am fost la pământ!” + două momente CHEIE dezvăluite

Alin Minteuan, omul care a asigurat interimatul în play-off pentru campioana CFR Cluj, a explicat cum a explicat cum s-a simțit în toată această perioadă rollercoaster din 2019.

Manta de vreme rea când ploua și era furtună la echipă. Pălărie de soare când s-au dus norii și a venit Dan Petrescu, preluând din mers o locomotivă ce prinsese avânt.

Alin Minteuan, 42 de ani, a asigurat mai mult decât interimatul în cele cinci meciuri pe care le-a câștigat după îndepărtarea lui Toni Conceicao. A menținut echilibrul într-un moment delicat, când jucătorii mârâiau din cauza unor întârzieri salariale, și a repus echipa în joc atunci când intrase în vrie.

Fost coleg cu Emmanuel Culio la primul titlu câștigat de ceferiști în 2008, Minteuan este un om direct, se uită în ochii celui cu care vorbește și e ferm în cuvinte, ca și-n decizii. Mai multe vă explică el însuși în interviul acordat Gazetei Sporturilor.

- Domnule Minteuan, cum a fost primul somn de după petrecerea de titlu?
Cred că a fost prima dimineaţă, între ghilimele, că m-am trezit mai după prânz, când am dormit şi m-am trezit liniştit, fără griji, după atâtea luni. Sunt nişte momente unice, care vin după o luptă grea, plină de dificultăţi. Chiar a fost un campionat care s-a câştigat după o perioadă foarte dificilă, cu multă presiune.

- Cum a fost cu numirea în plin campionat, după demiterea lui Conceicao?
Lucrurile s-au petrecut foarte repede. Eu eram la club, în birou, îmi făceam treaba la echipa a doua. Am fost sunat: "Eşti aici? Dacă nu, vino repede la club". Le-am spus că sunt acolo şi mi s-a transmis: "OK, rămâi acolo că te sunăm într-o jumătate de oră". Am fost chemat şi mi s-a spus că Toni Conceicao nu mai continuă, că s-au gândit la mine să preiau echipa mare. Eu iau deciziile repede, ori e "da", ori "la revedere". Am acceptat şi am început treaba.

„Eram setat, am avut un moment de inspirație”

- Când ați ajuns acasă nu v-ați dat o palmă peste frunte, „băi, în ce m-am băgat?!” ?
Nu, eram deja setat. Ştiam ce am de făcut, ce probleme sunt. Pentru că eu eram oricum într-o legătură permanentă cu Toni Conceicao, vorbeam de cel puţin 3-4 ori pe săptămână, ştiam destul de bine echipa.

- Aţi mai vorbit şi după aceea?
Cu Conceicao nu, dar am mai ţinut legătura cu secundul lui.

- Nu era o presiune prea mare aşa, dintr-odată, fără avertisment?
Ba da, pentru că, deşi era tot pe primul loc, echipa nu câştigase niciunul dintre primele trei meciuri din 2019. Fuseseră două remize şi o înfrângere. Şi primul meci a venit imediat, o deplasare grea, la Iaşi, pe un teren dificil. Am reuşit să câştigăm in extremis, cu golul lui Ţucudean, şi această victorie a deblocat lucrurile. OK, s-a spus că a fost o victorie norocoasă, dar șansa mai vine şi la cei care vor, care încearcă. Acum, nu vreau să mă laud, dar poate că în ultimul minut, la 0-0, un alt antrenor ar fi băgat un fundaş sau un mijlocaş. Eu am avut un moment de inspiraţie cu George, care a intrat şi a înscris imediat. Din acel moment am simţit că lucrurile au intrat în normal.

„Mi se spusese că nu mai vine”

Vi s-a spus de la început că e doar o numire de interimat, că încearcă să îl readucă pe Dan Petrescu?
Da, mi s-a spus că se discută cu el, dar nu se ştia exact dacă vor reuşi. După un timp mi s-a transmis că e gata, că Dan Petrescu nu va putea să vină şi că o să rămân în continuare la echipă. Eu am încercat tot ce a depins de mine ca lucrurile să meargă bine şi să le readuc jucătorilor plăcerea, entuziasmul. Nu neapărat fiindcă şi le pierduseră cu Toni Conceicao, dar trecuseră prin momente grele. Echipa asta nu se mai confruntase cu aşa ceva, o perioadă de trei partide consecutive fără succes.

- Cum a venit vestea că totuşi Dan Petrescu se întoarce şi vine „principal”?
Pentru mine a fost o provocare clară și am reușit să țin frâiele. Au fost cinci victorii. Simțeam că pot duce lucrurile până la capăt, că lucrurile pot merge bine până la final. A fost decizia conducerii... Un moment surprinzător. Deja mi se spusese că Dan nu o să mai vină, eram focusat pe ce aveam de făcut mai departe până la final. Știam că mergem până la capăt, să luăm campionatul. Cand am auzit ca se întoarce Dan, am avut un moment aşa, am fost un pic la pământ! Eram dezamăgit, normal. Dar când a venit, Dan a discutat cu mine, m-a încurajat, mi-a spus că vom lucra împreună. El chiar este un om deosebit. Unul e cel de pe bancă, altul când stai de vorbă cu el. 

„Am fost prezentat oficial la echipă de către conducători, că nu se fac lucrurile aşa, te anunţă că vii şi te duci singur la vestiare. Le-am zis jucătorilor că trebuie să trecem peste greutăți cu zâmbetul pe buze și cu plăcere. Altfel, vom pierde locul 1”Alin Minteuan

Vrea să devină principal

Alin Minteuan a explicat pe înțelesul tuturor ce are CFR Cluj și nu are FCSB și a spus că vestiarul ardelenilor e chiar mai greu de controlat și strunit decât al rivalilor.

- Veți continua în această postură, de secund al lui Dan Petrescu, sau vă îndreptați către alte zări?
Deocamdată suntem împreună, să vedem ce va fi. Am mai fost o perioadă tot interimar la CFR, am venit după despărţirea de Sorin Cârțu, când am terminat la egalitate cu Steaua, 2-2, apoi am câştigat acasă, 2-1, cu Universitatea Craiova, antrenată de Victor Piţurcă, după care a fost remiza 1-1 cu AS Roma, în Champions League. Apoi, am mai fost reconfirmat din iarnă până în vara lui 2013.

- Nu vă gândiți ca, după atâtea experienţe, să încercați iar o carieră ca "principal", la o altă echipă?
Îmi doresc asta, dar trebuie să vină şi o ofertă. Am mai încercat, după prima experienţă la CFR. Am încercat în liga a treia, dar e mare diferenţă, nu pot să am atât de multă răbdare. Cred că am suficientă experinţă acum să pot să peiau o echipă de Liga 1 şi să merg pe un drum pe care să îl gestionez de unul singur.

- E un moment fericit, dar deja se întrevăd probleme. Vor pleca unii jucători, iar Dan Petrescu a spus că nu sunt bani de achiziţii şi că trebuie să căutaţi jucători liberi.
Nu ştiu ce a zis Dan, nici nu vreau să comentez. Probabil că vor pleca unii jucători şi trebuie să avem mare grijă ce vom aduce în schimb.

„Ies puține lucruri în presă, iar când ies, se vrea asta”

- Ați trăit câştigarea campionatului ca jucător, apoi ca antrenor. Ce are CFR faţă de alte echipe, în special față de principala rivală FCSB?
Are linişte, în primul rând. Toată lumea vorbeşte despre asta. De la CFR ies destul de puţine lucruri în presă, iar dacă se întâmplă, e fiindcă se vrea asta. În schimb, în celălalte părţi se vorbeşte într-una, fără menajamente, iar asta afectează, lasă urme. Aici, chiar dacă s-a schimbat conducerea, a fost linişte, seriozitate. Nu a fost simplu deloc. Şi a fost un grup foarte bun de jucători.

- Au fost probleme cu bani, o grevă a jucătorilor.
Da, au fost, înainte să vin eu, dar s-au prelungit şi când am preluat eu echipa. Jucătorii au încercat să facă ceva, nu a reuşit, erau descumpăniţi. A trebuit să gestionez şi situaţia asta. „OK, putem să vorbim despre bani, dar aveam o treabă de făcut şi trebuie să trecem peste”, le-am zis. Ceea ce, până la urmă, s-a şi întâmplat.

- Se poate face fotbal cu zâmbetul pe buze la o echipă precum CFR, cu aşa mulţi jucători cu experienţă, cărora nu le convine să stea pe bancă?
Acum, să nu uităm că nici eu nu venisem aşa, paraşutat din cer la echipă, mai avusesem o experienţă ca asta, prin 2012, şi ei au simţi că ştiam ceva meserie. Aşa că am reuşit să mă impun şi prin modul în care le explicam unele lucruri, cum pregăteam meciurile. Sunt aici jucători care au câştigat trofee, care au jucat şi în Champions League, dacă te văd că eşti praf, eşti pierdut. Pentru că nu e un vestiar greu, e foarte-foarte greu.

- Deci cade varianta că la CFR nu e presiune precum la FCSB sau la Dinamo.
Nu e presiunea spectatorilor, dar în rest e la fel, aceeaşi presiune ca la orice club mare, inclusiv din partea conducerii. Pentru că CFR a devenit un club mare, important. Iar vestiarul este mult mai greu decât la FCSB, de exemplu, pentru că acolo sunt mulţi tineri. Una e să lucrezi cu ei, alta să o faci cu fotbalişti precum Culio, Deac, Hoban, Vinicius, care au experienţă, trofee, Champions League.

- Pe de altă parte, nici nu există un patron ca Gigi Becali, care sună să impună schimbările.
Pe patron trebuie să ştii să ţi-l câştigi de partea ta. Şi e clar, cea mai bună variantă e să ai rezultate. Eu n-am avut acest gen de probleme. Este clar că în momentul în care se petrec astfel de lucruri, te duci în cap ca antrenor, pierzi respectul jucătorilor şi aşa pierzi totul. La noi nu a fost cazul, iar eu nu sunt oricum genul care să accepte asemenea lucruri, din start. Tot aud ce se comentează pe la televizor. E clar că discuţii cu conducerea există, ele sunt peste tot, indiferent de domeniu, şi e normal să fie aşa. Dar chestii de genul ăsta, cu telefoane pe bancă, ar fi prea mult.

- V-au ajutat şi rezultatele.
Evident, când ai cinci victorii în tot atâtea partide, lucrurile sunt mai simple. Am venit cu ceva pozitiv şi am reuşit să le transmit această stare şi jucătorilor, n-am avut nicio îndoială că putem îndrepta lucrurile. A fost acel moment foarte greu, în primul meu joc, la Iaşi, în care am jucat 70 de minute în inferioritate după eliminarea lui Culio. Am găsit atunci puterea să rezistăm, să schimbăm strategia şi până la urmă să ne impunem.

- Ai avut o discuţie cu Culio după acel meci?
Normal că am vorbit cu el şi atunci, şi după partida cu Sepsi, câştigată cu 3-1, când a primit iar două avertismente. Nu vă pot spune ce i-am zis, dar important e că a înţeles şi de atunci nu s-a mai întâmplat. Cu el am fost şi coleg de echipă la primul titlu, cel din 2008. Avem o relaţie de respect, cum de altfel am cu toţi jucătorii. Chiar ei au avut o reacţie imediată după numirea mea ca "principal". Înainte ne întâlneam, ne salutam, vorbeam amical. Cum am venit antrenor, ei s-au schimbat, au început să îmi spună Mister, iar asta spune multe despre caracterul lor.

- A fost vreun moment-cheie, de cumpănă, în care CFR a dovedit că merită să fie campioană?
În mandatul meu, eu consider că au fost două. Cum am mai spus, acel meci de la Iaşi şi cel cu Viitorul. Echipa lui Hagi era pe val, obţinuse calificarea în play-off şi bătuse şi pe FCSB. Ne învinseseră acasă, în campionatul regulat, iar dacă ne-ar fi învins la Ovidiu, ei ar fi intrat în lupta pentru titlu. Dacă am fi pierdut, puteam să ne ducem în cap şi am mai fi avut încă un adversar redutabil în bătălia pentru campionat. Dar echipa s-a mobilizat şi am reuşit să învingem.

"De la toţi cei cu care am lucrat am învăţat câte ceva, toţi m-au influenţat. Aşa, ca să dau nişte exemple, îi pot enumera pe Ioan Andone, pe Bergodi, pe Mandorlini" Alin Minteuan

„Omrani face și ține la glume”

- E vreun jucător indispensabil la CFR, a cărui plecare ar lăsa urme asupra echipei?
Evident că sunt, ca la orice echipă, astfel de fotbalişti, dar nu vreau să dau nume. E clar că e important, dacă vrei mai mult, să aduci jucători de valoare, să ridici nivelul echipei. Mai ales dacă pleacă unii dintre cei importanţi. E iar o situaţie delicată, încep repede tururile preliminare din cupele europene, nu e timp. Apoi e problema cu cei doi jucători de U21, pe care trebuie să îi foloseşti de la început în partidele de campionat. În cupele europene poţi juca fără ei, în competiţia internă eşti obligat să îi foloseşti, iar asta înseamnă că trebuie să mai ai pe bancă unul sau doi. E greu, e o situaţie delicată.

- Cine e responsabilul cu buna dispoziţie în vestiarul de la CFR?
Parcă Bilel e aşa, un tip care mai destinde atmosfera. Face glume, dar ţine şi la cele care se fac pe seama lui, e mai mereu cu zâmbetul pe buze.

- Dar cel mai greu de controlat?
Nu există aşa ceva. Eu, de exemplu, în cele 5 săptămâni cât am fost "principal", nu am avut probleme cu nimeni. Au fost probleme, momente mai dificile, dar când a fost de muncă s-au antrenat fantastic. Nu am ce să reproşez. Şi nu o spun doar aşa. Rezulatele vorbesc şi, până la urmă, asta e oglinda. Rezultatele muncii lor se văd, spun totul. Au făcut mereu ce le-am spus, în condiţiile în care am avut un staff restrâns, eu, preparatorul fizic Cristi Dragotă şi antrenorul cu portarii, Cătălin Moldovan. N-am avut secund, metodist.

„Băieții nu se uită la ce se vorbește la TV”

- Vă motivau ironiile din tabăra rivalilor, gen „Les amis de Dudelange”?
Să ştiţi că jucătorii nu le dădeau importanţă. Poate mai discutau aşa, înainte de antrenament, dar nu sunt genul care să urmărească prea mult ce se spune pe la televizor sau în presă. Aveam un obiectiv, un ţel. Ăsta este un alt atu al nostru. Un grup de jucători cu foarte mare experienţă. Ei ştiu ce vor, ştiu că sunt aici ca să facă performanţă, ştiu că doar asta contează, nu ce se spune sau ce se scrie. Nu îi interesează altceva, cine e antrenor, ei ştiu ce trebuie să facă, fără să îi împingă de la spate Minteuan sau Dan Petrescu.

- Aţi rămas datori în cupele europene după anul trecut.
A trecut un greu, urmează un altul. Noi vrem, o să încercăm. Să vedem cu cine cădem, ce va fi. Cu siguranţă toţi vor să îşi ia revanșa, pentru că anul trecut a fost cum a fost.

- Se simte aşa, un aer de superioritate al CFR-ului în faţa celor de la FCSB, după aceşti doi ani în care aţi luat titlul?
În momentul ăsta e clar că avem un ascendent. Echipa dă dovadă că, în meciurile importante, ştie ce vrea. Şi are acum puterea şi experienţa să joace meciurile decisive. Şi FCSB are puterea de a trece peste partidele importante, dar acum, eu cred că au pierdut acea superioritate pe care o aveau în faţa CFR-ului. Raportul s-a inversat.

- Rămâne un dezavantaj pentru cei de la FCSB şi că patronul se implică la echipă, ba chiar se laudă cu asta?
Nu vreau să comentez aspectul ăsta. Am spus că liniştea contează cel mai mult. Jucătorii trebuie să vorbească, ei sunt cei mai importanţi. După acea vin cei din stafful tehnic, apoi din cel administrativ. Când se face invers, automat că lucrurile devin confuze şi totul se destramă.

- Va fi mai greu dacă la FCSB va veni Şumudică în locul lui Teja?
Noi am vorbit foarte puţin despre ceea ce fac ceilalţi, am preferat să fim uniţi şi focusaţi pe obiectivele noastre şi drept dovadă am reuşit să câştigăm campionatul. Din nou. Ce fac alţii nu e treaba nostră. Poate că aşa e felul nostru de a fi. Îmi aduc aminte că şi la conferinţele de presă mai apăreau subiecte de genul acesta, ce spun unii, ce spun alţii, ce fac ceilalţi. Mă abţineam să le comentez, nu avea niciun rost să o fac. Aşa am făcut înainte, aşa facem şi acum şi uite că dă rezultate. 

„De la toţi cei cu care am lucrat am învăţat câte ceva, toţi m-au influenţat. Aşa, ca să dau nişte exemple, îi pot enumera pe Ioan Andone, pe Bergodi, pe Mandorlini”

„Chiar discutam cu cei mai vechi, cum e Culio, care a fost şi el atunci în echipă. Parcă acel prim titlu a fost fantastic, incredibil. A fost o bătălie purtată până la final. Ok, toate campionatele se câştigă cam aşa, dar acela chiar a fost special”

„La primul titlu, cel din 2008, emulația a fost incredibilă în oraş. Îmi aduc aminte că au fost la ultimul meci peste 20.000 de oameni în tribune. Treptat, din păcate pentru noi, an de an, tot au mai scăzut. Ar fi trebuit să fie altfel”Alin Minteuan

„Ardelenii sunt mai relaxați, dar ora e prea târzie”

Campioană a României doi ani la rând, CFR Cluj are o medie de spectatori de 5.000 de oameni per partidă într-un nou sezon victorios. Au fost 12.000 la meciul de titlu cu CSU Craiova (1-0), mai intrau până spre 20.000.

„Este o problemă, dar nu pricep care, sincer. Echipa câştigă, au venit trofeele, dar poate că ardelenii sunt altfel, mai relaxaţi. Cred că e vorba şi de orele la care se joacă, de programări, mai ales în zile de duminică sau lunea. E şi aici un inconvenient. Şi orele astea târzii cred că determină lumea să nu vină la stadion. Poate că ar fi cazul să mai schimbăm programările acestor meciuri, să jucăm şi noi după-amiaza sau de la 18:00. Cu Craiova oamenii au plecat după ora 1:00 noaptea, dar a fost ceva special, au sărbătorit titlul. Dar aşa, în general, e greu să vină la meci de la ora 21:00 și să-i prindă miezul nopţii pe drumul spre casă”, a explicat Minteuan.