Articol de Cristina Negrilă - Publicat luni, 27 februarie 2023 21:32 / Actualizat luni, 27 februarie 2023 22:50
Italianul Andrea Compagno (26 de ani), golgeterul de la FCSB, le-a atras atenția compatrioților săi, după prestațiile bune pe care l-a avut de când a venit în România. Într-un interviu acordat pentru Gazzetta dello Sport, Compagno a vorbit despre evoluția sa de-a lungul timpului și despre triumful în țara noastră. În 2022, fotbalistul roș-albaștrilor a fost Fotbalistul Străin al Anului în Ancheta GSP.
„În 2018, juca în Serie D din Italia, acum e unul dintre cei mai buni marcatori ai Superligii 1”, scriu italienii despre jucătorul pe care FCSB l-a adus la începutul sezonului pentru 1,5 milioane de euro. De atunci, Compagno a bifat 10 goluri pentru FCSB, în 21 de partide.
Acum, Compagno vorbește despre cariera sa, despre adaptarea în România și despre marele său vis: Serie A.
Mai jos, interviul acordat de Compagno în celebra publicație italiană.
Andrea Compagno, interviu în Gazzetta dello Sport: „Să fiu la un club care a câștigat Cupa Campionilor Europeni e o mândrie”
- Din Serie D în Europa. Cum a fost?
- Când mă gândesc unde sunt acum îmi vin în minte anii grei la amatori, când câștigam 400 de euro/lună și mergeam la cumpărături cu calculatorul în mână ca să nu cheltuiesc prea mult. Eu am crescut la Palermo, am jucat acolo la juniori și apoi la Catania. În 2015, la 19 ani, am plecat să-mi urmez visul. Eram la mii de kilometri de casă.
- În 2022 ai marcat mai mult decât Immobile. Ce ai simțit?
- Am aflat ultimul! Nu am acordat niciodată prea mare atenție numărului de goluri, sincer să fiu. În rest, Ciro e un idol. E ceva cu care mă mândresc știind că am marcat mai mult decât el, dar e deja parte din trecut.
- Hai să vorbim despre prezent. În România ești supranumit „Matadorul”?
- Da, de pe vremea când eram la Craiova. După ce am marcat 40 de goluri în două sezoane în San Marino. La un alt nivel, bineînțeles. Fizic, semăn cu Cavani, e adevărat. Joc cu o bentiță pe cap, îmi port părul lung, și joc în atac, ca și el. E și ăsta un motiv de mândrie, să fiu asemănat cu Edinson.
- Te simți ca acasă. Ai învățat română?
- Bineînțeles. Dau interviuri în română. Am aptitudini pentru aceste lucruri. Când trebuia să traduc ceva din latină și greacă, eram foarte bun. Am și un tatuaj cu o frază din greacă: „Cunoaște-te pe tine însuți și devino ceea ce ești.”
- E, practic, povestea ta. Ai fost vreodată tentat să renunți la fotbal?
- Nu m-am gândit niciodată să renunț. Nici măcar când jucam în D, nici când familia mea era departe. În 2016, am jucat în Turneul Viareggio (de juniori) cu Torino. Am ieșit în sferturi cu Spezia. Erau Maggiore (Giulio Maggiore, acum la Salernitana) și Okereke (David, acum la Cremonese). O experiență frumoasă.
- Apropo de familie. Tatăl tău, Rosario, a fost antrenat de Zeman la Licata.
- Zeman fost și idolul meu. La subsolul casei aveam un teren mic cu o fâșie de iarbă artificială. Ne antrenam acolo când venea, iar pentru mine era ca și cum aș fi jucat pe un stadion. Vedeam acel teren și visam la Meazza sau la Olimpico.
1.400.000 de euroe cota lui Andrea Compagno, potrivit transfermarkt
- Ce amintiri ți-a povestit?
- Erau foarte apropiați, mai ales la începutul carierei. Gândește-te că Zeman a fost prezent la nunta părinților mei.
- Cred că e foarte mândru de tine.
- Unul din mii reușește... așa cânta Morandi. Iată, eu sunt unul dintre ei. Aș fi putut să mă înscriu la facultate și să încerc altă carieră, dar gândul mi-a fost mereu la fotbal. Mulți dintre colegii mei au renunțat, eu nu. Să plec și să joc în străinătate a fost norocul meu. Anul trecut am fost ales cel mai bun fotbalist străin din campionatul românesc.
- Anul ăsta ai jucat în Conference, ai dat un gol contra lui Anderlecht și ai jucat două meciuri contra lui West Ham , echipa lui Scamacca, Emerson și Ogbonna.
- Am făcut schimb de tricouri cu Angelo. A fost amabil. Am simțit gustul Europei cu Tre Fiori, în San Marino, dar erau preliminarii. Acolo e o altă lume. Trei antrenamente pe săptămână cu oameni care au un alt loc de muncă. Să joc Londra a fost ceva magic.
- Cum de nu ai reușit, totuși, să te impui în Italia?
- Timp de mai mulți ani am avut probleme la cartilajul genunchiului. Nu e o justificare, dar nu reușeam să dau sută la sută. Acum am renăscut. Simțeam că fotbalul era viitorul meu și acum vreau să mă bucur de el.
- Nu te gândești să revii în Italia?
- Serie A rămâne visul meu. Asta și să iau titlul cu Steaua. Nu trebuie să fii niciodată mulțumit, trebuie să vrei mai mult. Asta m-a învățat viața.
„Tatăl lui Andrea, Rosario Campagno (56 de ani), s-a retras din fotbal în 2003, după o carieră lungă (a început la Licata, 1985-1986, cu Zeman, apoi a jucat la Foggia, Acireale, mazara și Cosenza). În 1997/1998 a jucat la Palermo, apoi a fost antrenor la juniori acolo”, mai notează Gazzetta dello Sport.
VIDEO Târnovanu, declarații la cald după FC Argeș - FCSB 1-2: „Nu am simțit niciodată că putem pierde avantajul”
Citește și:
L-a disperat pe Hagi: „Ne despărțim, nu se mai poate! La câți bani îi dăm, trebuia să fie star”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
