3 comentarii. Scrie și tu!

VIDEO Medalii din situl arheologic: campionii de la clubul de canoe din Dăbuleni se antrenează într-o bază denumită astfel de SANEPID

Articol de Răzvan Luţac
Miercuri, 25 Octombrie

CUPRINS
Canoiștii de la Dăbuleni au adus României titluri mondiale, europene și naționale la juniori, însă baza a rămas ca acum trei decenii, fără dușuri, fără căldură și cu WC în curte
În hala ruginită ce ține loc de sală de forțe și de depozitare a bărcilor nu există nici măcar podea
Sportivii nu au ponton și riscă să își zgârie bărcile când ies pe apă

 Foto: George Popescu (Documentaria.ro)



La început a fost o hală. Sună perfect hală: a mare, a gol și a destinație incertă.

Apoi a apărut și o casă. Ambele zidite pe lângă sistemul de irigații dintr-un sud sărac de Oltenie.

Sorin Crișan, inginer hidrotehnist, pasionat de canotaj și canoe, le-a umplut cu bărci și sportivi. Apoi a fugit. "Șușotea peste umeri că o să cadă Ceaușescu. Era încă vara lui 1989", povestesc urmașii doljeni.

Apoi au apărut medaliile. Fără să aibă vitrină, pe ele s-a pus imediat praful.

Apoi rugina pe hală. Apoi pânza de păianjen. Pânză de păianjen nu sună perfect. Pânza e ceva subțire, alb, nicidecum grămezile de vată murdară revărsate din cotloane și pereți.

Apoi au trecut 27 de ani.

Apoiul de acum

Dacă Jamaica bătută de raze a participat la Jocurile Olimpice de iarnă în proba de bob, nu surprinde că, deși România e în top 40 mondial la rezerva de apă dulce, se face performanță la canoe în mijlocul singurului deșert din țară. La Dăbuleni.

De ce în bastionul pepenilor, locul de unde pleacă căruțe pline de "facem dop"? E o explicație. Unde sunt dune e și un canal de irigații. Și, ca-n oază, limba de apă ce înaintează în nisip e folosită și pentru sport!

Aici activează secția de canoe a Clubului Sportiv Liceul Teoretic Constantin Brâncoveanu Dăbuleni. Pe scurt, LT.

 

Poarta dispărută

Și iertare, Waze!, dar tehnologia nu ajută în capătul ăsta de țară. Chiar și fără grămezi galbene și beduini, până la bază ieși din drumul principal, ocolești pe ulițe de câmp foste CAP-uri, fântâni și silozuri, greșești drumul din oficiu fără să te certe nimeni că-i calci ogorul și, mai mult fără să vrei, ajungi la o poartă deschisă.

Mult prea deschisă. "Ne-au furat-o și pe asta, că și-așa aveam multe", ne întâmpină în bază, în stilul profului de sport pișicher, trecut de 50 de ani, Stelian Prodan. E cel mai vârstnic antrenor de la club.

Pentru că am zis bază de două ori deja, gazdele încep cu povestea lor preferată.

"A venit sanepidul acum câteva luni. Le-am spus că îi așteptăm «în bază». «Aia nu e bază, e sit arheologic!»", pufnește, într-un râs amar, Mirel Vasiliche.

12 sportividin cei 16 de la LT Dăbuleni au cucerit medalii la Campionatele Naționale din acest an

Vice european fără podea

E antrenorul coordonator al copiilor de 12-17 ani de la Dăbuleni. Și înșiră pe abac, chiar lipsește unul din peisaj!, performanțele. Multe sunt scrise pe afișe care au, cu siguranță, vârsta copiilor care le citesc. Cu litere mari, îngrijite, ca un panou de "Așa da" dintr-o școală de țară a anilor '70. E chiar prima încăpere din hangar, sala de forță.

Vicecampioni mondiali în '85. La fel în 1995. Florin Mitroi, campion mondial în 1999. Alte rezultate de top și-n anii 2000, amestecate pe pereții învechiți cu postere ale României din 2006, încadrate de fețe de masă în carouri și o podea nu fără dușumea, nici măcar cu șapă!, învelișul protector și impermeabil.

De-aici, în ultimul an de zile, a ieșit un vicecampion european. Alexandru Pătrașcu, 17 ani, argint în proba de caiac simplu, 200 de metri.

Izolat cu cruciuliță

Din prima sală, cea de forță, se trece în cea de depozitare a bărcilor. "Au venit, la un moment dat, niște părinți să își dea fata aici. Când au intrat în hală, le-a picat fața încă de la vederea halterelor și a fiarelor din sala de forță. Mi-au zis că ea are de făcut școală și se mai gândesc. Probabil au rupt-o la fugă!".

În România, sunt undeva spre 1.000 de săli de fitness. Toate arată cu mult peste cea de la Dăbuleni. Unde nu exista nici curent de multă vreme. Acum, prizele au semn roșu cu "Pericol de electrocutare", iar una singură e izolată. Cu o cruciuliță atârnată!

De-aici, cu bărcile în spinare, copiii ies pe apă. Trec pe lângă un panou de ciment pe care și-au mâzgălit numele ca pe stelele de pe Broadway, coboară o movilă și, înconjurați de stuf, se urcă în canoe. În dreapta e stația de filtrare a apei, cu 8 pompe.

În stânga, la fix 10 kilometri, e Dunărea.

Iarna

Se urcă fără ponton, distanțele se măsoară cu elemente naturale. Un semn făcut pe după o salcie e suta de metri. Un lemn. O cruce la 200. "Aici s-a înecat un cioban. M-a sunat nevastă-mea, eram plecat, că au găsit pe cineva mort, în apă. Înghețasem. Credeam că e un elev".

Elevii vin, antrenorul îi privește dintr-o șalupă cu motor. Al doilea motor, primul a fost și el furat și vândut în târg. E o zonă săracă.

Dar nu urâtă. Canalul arată excelent pentru sporturi nautice, iar marginea ar putea fi amenajată.

Însă iarna se apropie, planurile sunt departe.

"Când vine frigul e groaznic. Nu avem încălzire, halterele sunt bocnă, nu te poți antrena. Ce să vorbim de copiii care stau transpirați când e cu minus! WC-urile sunt în curte. Nu e nici măcar un duș".

1988este anul aproximativ în care a fost ridicată hala din Dăbuleni

Pericol, Goga!

Poate se exagerează cu dușul. Nu există nici robinet! Singura sursă de apă potabilă e o pompă montată acum câțiva ani în mijlocul curții. Unde, după antrenament, campionii fac coadă la cana transmisibilă.

S-a lipit, ironic, și o etichetă de apă plată pe țeavă.

Iar tabloul electric de vizavi are un graff primitiv. "Pericol, Goga!". Nu am aflat încă ce înseamnă "Goga", dar e marcat cu un craniu și două oase. E de rău.

Măcar au dispărut computerele 386 din camerele elevilor.

Însă impresia că România poate cuceri, în curând, un titlu olimpic fără pagaie, după cel luat cu pagaia ruptă, se simte în aerul greu de la Dăbuleni. 

"În ultimii 20 de ani, în hala unde ținem bărcile s-a făcut un singur lucru: s-a dat cu vopsea verde «la linie» pe perete. Copiii buni merg la lot, la Bascov, în Argeș"
Sorin Prodan, antrenor LT Dăbuleni

"Dacă ar veni cineva să investească aici, baza ar putea fi transformată în ceva de top, canalul chiar e exploatabil! S-ar putea muta și lotul național sau cel olimpic"
Mirel Vasiliche, antrenor LT Dăbuleni

  • A ratat medalia la fotofiniș

Una dintre sportivele de la Dăbuleni a ratat cu lacrimi medalia de bronz la Europenele de la Belgrad, în iulie 2017. În proba de caiac simplu, 500m (C1-500), Livia Căle a fost anunțată ca locul 3. "Au chemat-o chiar la podium, după care s-a făcut fotofiniș și a căzut pe locul 4", povestește antrenorul Vasiliche. Căle e nepoata primului vicecampion mondial de la Dăbuleni, Mircea Căle (1985). 

  • Vor să treacă baza în proprietatea Primăriei

Șansa unei investiții la Dăbuleni, spune Mirel Vasiliche, este Primăria. "Chiar am vorbit cu domnul primar, ne-a spus că, deocamdată, actele prin care el poate lua baza înapoi se află la Secretariatul General al Guvernului. Așteptăm". 

  • Două bărci fac exact bugetul pe un an!

O canoe ieftină, cumpărată la mâna a doua și folosită de club pentru antrenamente, costă, în medie, 600 de euro. Sunt ambarcațiuni vechi, doar două, mai noi, fiind primite de la federație. De celelalte se ocupă marangozul Sorin Coteț, care le aranjează în funcție de piciorul sportivului și de mâna cu care vâslește. "Bugetul nostru e de 50.000 lei pe an, aproximativ 10.000 euro. În care intră absolut tot, de la deplasări până la mese și costurile de mentenanță. Cele două bărci noi de aici, din fibră de carbon și acoperite cu un lac, rășină, fac exact cât bugetul nostru pe un an", spune marangozul, meserie care mai există doar în Deltă! 

Fotografiile au fost realizate de George Popescu, fotograf Documentaria.ro. Aici, mai multe poze din baza de la Dăbuleni.

Comentarii (3 ) Adaugă comentariu

 •  25 Octombrie 2017, 13:21

Trist dar adevarat,inbucurator este faptul ca acesti tineri minunati iubesc sportul neconditionat,in speta caiac-canoie,dar nu conteaza,eu cred prin aceste fapte de curaj caci despre asta este vorba la ce conditii au acesti copii ,inpreuna cu dascali lor niste eroi locali,cu o ambitie iesita din tipare merita a fi mediatizati, mult mai mult pina se va inplica un om cu suflet si cu bani.Atita timp cit exista asemenea copii si asemenea oameni ca in aceasta localitate,Tatra noastra nu este pierduta si din aceasta cauza nu pot pe final decit sa spun un singur cuvint RESPECT.

manivela31  •  25 Octombrie 2017, 10:35

Sa le fie rusine tuturor nesimtitilor de la federatii care isi umpla buzunarele cu afaceri *** si nu au nici o mica suma sa doneze macar sa le cumpere dulapuri si sa le toarne o sapa acestor copiii in hala!!! RUSINE coruptiei din Romania!!

 •  25 Octombrie 2017, 10:04

Ce poveste...ce destin....felicitari celui care a realizat documentar cu lacrimi in ochii..paradoxal ies campionii....de aici ! De ce ? Foamea de a scapa de saracie !

Vezi toate comentariile (3)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase