4 comentarii. Scrie și tu!

REPORTAJ EXCLUSIV Horst Adolf Stumpf a murit la 74 ani. Gazeta e singurul ziar care a povestit cu boxerul torționar care îl teroriza pe scriitorul Paul Goma

Articol de ,
Marti, 27 Noiembrie

Prosport a anunțat că, la începutul acestei luni, Horst Stumpf, fost boxer cu nume în anii '70, a decedat în condiții mizere, într-un container. 



Gazeta l-a redescoperit în 2013 pe Horst Stumpf (sau Stump, așa cum ne-a spus că îl cheamă), boxerul Securităţii care îl teroriza înainte de '89 pe scriitorul disident Paul Goma şi descris de generalul Pacepa drept unealta de tortură a lui Ceauşescu

* * *

Fost campion naţional la categoria mijlocie în 1970, bărbatul răpus de drame şi alcool s-a retras în Popeşti-Leordeni. Îşi spune povestea în schimbul câtorva ţigări, departe de regrete: "Părinţii m-au botezat şi Adolf. Nume predestinat!"

"Îl vedeam de aproape: nu mai boxase demult - nici o urmă proaspătă. Dar se citeau pe obrazul lui loviturile cumplite - arcadele, pomeţii, nasul, urechile - dar mai ales ochii mărturiseau că dincolo, materia aceea fragilă numită creier fusese scuturată ca într-un shaker şi se aşezase Dumnezeu ştie cum (dacă se mai reaşezase). Ochii, mai ales ochii: fuseseră totdeauna de un albastru spălăcit, acum erau de un albastru mort".

Stump nu e doar personaj în cărţile lui Paul Goma, ci mai ales în viaţa celui mai celebru disident sub Ceauşescu, considerat de unii "Soljeniţîn al României".

Portretul datează din seara de 19 martie 1977: prima oară cînd Stump, fostul campion naţional la box, venea beat să terorizeze fizic şi psihic familia lui Goma, la comanda Securităţii.

Cum a ajuns Stump la Jimmy Carter

Beat, bărbatul de 33 de ani a intrat cu forţa în locuinţa scriitorului, mimând că are nevoie de ajutor pentru obţinerea unui paşaport sau pentru angajare.

"Aşa mi-au spus băieţii de la Dinamo", s-a justificat în faţa soţiei lui Goma, lângă camera copilului. Sportivul a făcut scandal, a rupt haine, a distus intrarea locuinţei, apoi a fugit. Avea să revină fără succes peste patru zile. Apoi pe 26 martie: haine sfîşiate, muşcături animalice descrise de Goma, care, strîns de gît, a fost salvat de intervenţia vecinilor. Totul se regăseşte în cărţile scriitorului român stabilit la Paris.

Reţeta era simplă: ademenit cu băutură de oamenii Securităţii, Stump era trimis să terorizeze. Goma era mai mult decât incomod, trimitea scrisori de protest către Ceauşescu şi "Europa Liberă".

În aprilie '77, Asociated Press şi France Presse anunţau că "un fost boxer, Horst Stump, a violat domiciliul" lui Paul Goma în repetate rînduri, "l-a intimidat şi bruscat". Informaţiile au ajuns la preşedintele SUA, Jimmy Carter.

Băiatul lui Ceauşescu şi Pleşiţă

În funcţie din '76, Carter era visat Ceauşescu pentru "o întrevedere personală", povesteşte în "Orizonturi roşii" fostul general Ion Pacepa, adjunctul spionajului românesc şi consilier personal al lui Ceauşescu.

Dictatorul român a trimis un om care să-l liniştească pe Carter în "problema Goma", dar solul a transmis, codificat, realitatea. Pacepa i-a dezvăluit asta lui Ceauşescu. Iar preşedintele ar fi reacţionat: "Vreau ca Goma să fie bătut zdravăn azi. Să fie bătut până n-o să mai ştie ce-i cu el".

Acelaşi Pacepa, despre urmare: "În dimineaţa următoare, Pleşiţă mi-a descris lovitură cu lovitură cum ofiţerul de miliţie Horst Stump, fost boxer, îl bătuse crunt pe Goma, la el acasă".

Nicolae Pleşiţă, adjunct al Ministrului de Interne la acea vreme, îl folosea pe Stump constant. Alt episod, în aceeaşi carte: Ceauşescu l-a cerut, nominal, pe Stump, ca instrument "deghizat în măturător de stradă sau altceva care să ardă o bătaie zdravănă" unui diplomat străin care refuzase să fie agent de spionaj al României.

"Ambiţia de a fi number one"

Pacepa a fugit în SUA şi şi-a schimbat înfăţişarea. Nicolae Pleşiţă a murit în 2009, după ce în 2006 declarase într-o emisiune tv, despre adversarii regimului comunist: "I-am ucis, bineînţeles. Asta făceam noi". Dar Stump trăieşte!

Numele fostului campion naţional la box apare fie "Stumpf", fie "Stumf", în mărturii. Doar în arhivele sportive e trecut corect: "Horst Adolf Stump". Omul a cărui poveste cosmetizată apărea în publicaţia post-revoluţionară "Vocea României", pe 15 februarie 1995, sub titlul "Ambiţia de a fi number one".

Cine eşti tu, bătrâne cu ochii aproape blânzi?

"Îmi făceam treaba: urlete, ţipete şi pa!"

E înalt, dar vîrsta i-a retezat centimetri buni. Părul rar i-a albit, ţepi răzleţi dispuşi în spatele creştetului rotund. E poreclit "Neamţul", dar nu doar pentru nume şi origini. Ochii albaştri te cutremură, întineresc faţa zbârcită. Chinuită de ani şi pumni. Un lucru i-a rămas: instinctul de boxer.

Răspunde neîntrebat, prin surprindere: "Să ştiţi, eu n-am fost la Dinamo. Nu. Şi ce a scris ăla, Goma, şi Pacepa... Dar hai, vă spun imediat". Ne ia parcă în spinare şi traversează grăbit şoseaua. Suntem un trenuleţ confuz, cu vagoane curioase.

"Băieţi, daţi-mi şi mie o ţigară, să vă trăiască!"

Sloiul din privire scanează împrejurimile: Popeşti-Leordeni e doar o prelungire inestetică a unui Bucureşti prăfuit, dar, pentru Horst Stump, e un microcosmos bine delimitat. Pufăie din chiştoc şi indică o casă: "Acolo stă nevasta. Doar ea. M-a dat afară. Mă-sa de femeie!".

Se opreşte în dreptul altei curţi. "Aici m-am mutat, ei sunt a doua mea familie". Se aşează la o măsuţă, e-ntâmpinat, de după gard, de un bărbat. "Ce faci, «Neamţule»?". "Interviu, la ziar!". "Ha, ha, vecine... Ce dracu’ să mai vorbeşti şi tu?". Bătrânul îl combate cu arma din pupile. Se întoarce înverşunat: "Mi-a zis aşa pentru că sunt sas. Născut în ’44, în plin război. La Sibiu, al nouălea şi ultimul copil al familiei Stump... Hai, mai daţi-mi o ţigară, să vă trăiască!".

Tiparul "box din sărăcie"

A avut copilărie numai pe hârtie. "Părinţii mi-au murit imediat după ce m-am născut. Omorâţi de ruşi. Eu şi ceilalţi 8 fraţi am ajuns la bunici, unde stăteau şi alţi verişori.

Unii peste alţii, în două camere! Dormeam unde prindeam loc. Sub masă, sub pat... N-o să ştiu niciodată câţi eram în gloată!". Lipsurile şi conformaţia l-au împins către box. "Mai întâi, campion la juniori. Apoi, în ’64, am ajuns în armată. La Steaua! Stăteam la Snagov, eram de la toate sporturile. Fotbal, Emeric Jenei. Handbal, Gheorghe Gruia. La box, eu şi Alec Năstac. Marele meu coleg, dar şi rival!"

Campion naţional şi bronz european

Pînă să se bate cu Năstac, a trecut, o scurtă perioadă, la Metalul Bucureşti. "L-am învins pe Alec în 1970, în finala la " mijlocie", 75 kg! Eu am boxat şi la semigrea. Am pierdut vreo 5 finale. Două cu Năstac, trei cu Ion Covaci, de la Dinamo. Ultimul, singurul pe care nu l-am bătut niciodată!", rememorează Stump.

În 1971, a luat bronz la Europene, la Madrid. "M-a bătut doar marele Mate Parlov. Avea să iasă campion olimpic în ’72". A fost ultima bornă a carierei. Intră în scenă Paul Goma, din pachet iese a patra ţigară.

I-am zis lui Goma: "Ce naiba!? Ăia m-au trimis!"

Stump vorbeşte liniştit, ca din viaţa altcuiva. "De ce eu? N-aveam treabă cu Miliţia, eram subofiţer la Steaua. Totuşi, fost boxer, stăteam şi în Drumul Taberei. Era în ‘77, înainte de Cutremur. De la Ceauşescu a pornit totul. «Bă, trimite-l pe ăla, boxerul neamţ, să facă scandal!». Ăia: «Tovarăşe, nu e de la Dinamo!». «Nu contează!», ar fi zis Ceauşescu. Aşa a pornit".

Şi intră în episoadele terorii pe care a impus-o fără să se disculpe, pentru că nici nu se simte vinovat: "Securiştii m-au instruit să fac iureş, să intervină Miliţia. M-au cinstit, m-au luat de mînă şi m-au dus în faţa blocului. Nu ştiam cine-i Goma! Am urcat la el, am intrat... Era cu soţia şi un copil mic. Mi-am făcut treaba: urlete, ţipete şi pa!

Au scris după aia că l-am bătut, că nu ştiu ce. El şi Pacepa. M-am întîlnit cu Goma după o vreme. I-am zis: «Ştiai şi tu că aveai vreo 4-5 securişti mereu împrejurul blocului. Ce naiba!? Ăia m-au trimis». Cam asta e!"

Coleg de puşcărie cu Sandu Boc şi Giovanni

Tot la mijlocul anilor ’70, intrase în patima băuturii. Dar şi într-un "anturaj prost, care m-a tras să fac lucruri necurate. Mai alergam cîte un ţigan, mai iscam o bătaie pe la Ateneu", povesteşte "Neamţul" cu ochii în zare.

Apoi, au început arestările. "Prima oară în '74. Am stat şase luni la «Policolor». Acolo făcuse şi Sandu Boc, ştii tu, când a bătut el un securist. În acelaşi timp cu mine a stat ăsta, Becali. Giovanni! O avea cu bişniţa, bilete şi blugi. După ce am ieşit, mă tot băgau. Câte 6 luni, maxim un an şi două luni. Eram sas şi le era frică să nu fug în Germania!".

Pumnii fără fiere şi cu pensie mică

A stat în Drumul Taberei pînă în 2001, cînd a revenit la Popeşti-Leordeni. "Nevastă-mea, Garofiţa, a făcut toate relele. M-a forţat să vând acolo, să vin aici, lîngă ea. Şi m-a dat afară. Noroc că am unde dormi, mănânc în oraş, la McMoni’s, îmi dă băiatul de acolo şi câte 50 de lei câteodată.

Am fost şi bolnav: mi-a scos un doctor, Fulga, toată fierea... Iar pensia? 365 de lei! O ruşine!". La plecare, încordează pumnii. Îmbătrîniţi, dar impunători. Sînt cei care, în 1977, au smuls tocul uşii apartamentului lui Goma.

"Băieţi, dacă plecaţi, lăsaţi-mi şi mie tot pachetul. Hai, că nu mai sunt decât 4-5 ţigări!".

""Am fost la New York şi Chicago, în turneu, după ce-am ieşit campio naţional. După un meci, marele Joe Frazier m-a felicitat!""

Horst Stump în confesiunile lui Paul Goma*

- "Era un bărbat foarte înalt, îmbrăcat într-o scurtă de miel. Mutra lui nu era deloc simpatică, nici liniştitoare. Apoi trăsnea a băutură!"
- "Fusese un boxeur rudimentar, fără gardă, încasa fară să crîcnească trei reprize, deşi bătut, nu-l văzusem niciodată la podea"
- "M-a "prins" în ziua de 26 martie, pe la prînz. Plecasem să cumpăr pîine. Mă pîndise, cu ştiinţa prăduitorului, învăţată de la securişti"
- "Uriaşul nu izbutea să mă desprindă de balustradă. A început să întindă botul să mă muşte. O vecină l-a lovit"
- "Primise ordin să ne chinuie, am luat ciocanul din antreu să-l lovesc. I-am ars un pumn din toate puterile în stomac. Nici nu s-a clintit. L-am îmbrâncit - de astă dată am reuşit să îl răsorn pe pat"
- "Am ieşit din casă, dar, în secunda următoare, uşa a pîrîit îngrozitor. Stumpf trăsese pe dinăuntru de clanţă, fără să şi apese... O bucată de vreo jumătate de metru din toc se rupsese ca un chibrit"
* fragmentele fac parte din volumele "Scrisuri I", "Culorile Curcubeului" şi "Infarct"

""Mă întâlneam cu nevasta lui Goma la restaurant, la «Popasul Drumeţului». Mai stătea şi ea pe-acolo şi bea, abia apoi mi-am dat seama că e ea, că o văzusem în casă la ei""

CV Horst Adolf Stump

Data şi locul naşterii: 9 ianuarie 1944, Sibiu
Decedat în noiembrie 2018, Popești-Leordeni, jud. Ilfov
Înălţime: 1,86m
Campion naţional la categoria mijlocie - 1970
Bronz la CE, Madrid 1971

Cine este Paul Goma

paul goma

  • scriitor şi militant anticomunist, născut în 1935
  • urmărit, arestat şi bătut de Securitate după ce în 1977 Europa Liberă i-a difuzat scrisoarea în care cerea guvernului comunist din România respectarea drepturilor omului
  • a trimis mai multe scrisori de protest lui Nicolae Ceauşescu şi statelor OSCE
  • expulzat, a cerut azil politic şi s-a stabilit în Franţa: din 1977 trăieşte la Paris
  • din volumele publicate: "Ostinato", "Camera de alături", "Gherla", "În cerc", "Garda inversă".

Comentarii (4 ) Adaugă comentariu

cpt.ahab  •  27 Noiembrie 2018, 10:57

Postat de Sorin Dreyer pe 27 Noiembrie 2018, 09:51

Sorin Dreyer Bai mincinosilor,si imbarligatorilor,eu l-am cunoscut foarte bine pe Stumf“ neamtul“.Era un baiat extraordinar,saritor,si loial. A fost la puscarie de cateva ori pentru ca batuse niste militieni,iar chestia cu Goma a fost prin 79-80,cand batuse doi militieni in fata restaurantului Budapesta. A fost arestat dus la Inspectoratul Capitalei,si i s-a spus ca daca bate bine pe cineva,il vor lasa sa plece. L-a batut pe Goma si totusi l-au bagat 5 ani jumate la parnaie. Nu mai vorbiti baa de ce nu stiti,a fost un baiat bun de pus la rana. Tot a fost bun articolul totusi,pt.ca am aflat de soarta lui. Saaracul baiat,a murit,sa-i fie tarana usoara,nu l-am mai vazut din 90'. Dumnezeu sa-l ierte!

Da, mă, era bun de pus pe rana... pe care o provoca. Atât de bun, încât bătea lumea pe unde apuca. Și Pleșiță era băiat de treabă, chiar și Vișinescu, nu-i așa?! Dacă în România era revoluție reală, începând cu 22 decembrie toți torționarii comuniști ar fi fost duși în fața plutonului de execuție. Dar așa... Au trăit liniștiți, cu pensii substanțiale. Cât despre Goma și Pacepa trădătorul, nu dau doi bani pe ei. Goma e de necitit, nu știu cum poate aprecia cineva stilul lui lipsit de har și coerență.

godot  •  27 Noiembrie 2018, 09:57

Goma bagă în ele mult. Ca scriitor nu a fost cu nimic mai talentat/valoros decât alți 4-500 de contemporani. Anticomunist nu a fost. A făcut și el 2 anișori de pușcărie, când toată lumea făcea, adică nimic față de alții, apoi s-a însurat cu fata unui mare ștab comunist din ilegalitate, Fischer (Năvodaru) și, de anticomunist ce era, l-au angajat ăia la România Literară (deși avea doar liceul terminat) și a și intrat în partid în 68. După ce l-au dat afară din partid și după ce a transmis în străinătate scrieri cu viața din pușcărie (pentru că în România nu puteau să apară, fiind și violente și prea realiste, dar și modeste estetic), s-a lăsat folosit ca subiect de scandal politic, fiind umflat cu pompa. A injuriat pe absolut toți cei cu care a intrat vreodată în contact, a fost (și e) în Franța *** adică un ratat, literatura lui e una de valoare medie în 3-4 titluri, sub-medie în alte 3-4, și proastă, foarte proastă și de-a dreptul ridicolă în restul până la vreo 70 de titluri. A făcut mult rău țării, scriitorilor, familiei lui. Stump trebuia să-l liniștească de atunci.

Sorin Dreyer  •  27 Noiembrie 2018, 09:51

Sorin Dreyer Bai mincinosilor,si imbarligatorilor,eu l-am cunoscut foarte bine pe Stumf“ neamtul“.Era un baiat extraordinar,saritor,si loial. A fost la puscarie de cateva ori pentru ca batuse niste militieni,iar chestia cu Goma a fost prin 79-80,cand batuse doi militieni in fata restaurantului Budapesta. A fost arestat dus la Inspectoratul Capitalei,si i s-a spus ca daca bate bine pe cineva,il vor lasa sa plece. L-a batut pe Goma si totusi l-au bagat 5 ani jumate la parnaie. Nu mai vorbiti baa de ce nu stiti,a fost un baiat bun de pus la rana. Tot a fost bun articolul totusi,pt.ca am aflat de soarta lui. Saaracul baiat,a murit,sa-i fie tarana usoara,nu l-am mai vazut din 90'. Dumnezeu sa-l ierte!

Vezi toate comentariile (4)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase