Reportaj cu noua "perlă" a fotbalului românesc! A fost dorit deja de Dinamo și Viitorul: "Mingea a fost singura mea jucărie"

La antrenamentele Botoșaniului, sintagma "Oli" se aude des ca un refren. Evident, Cosmin Olăroiu n-a lăsat milioanele și luxul Arabiei pentru o descindere surprinzătoare în orașul lui Eminescu. Staff-ul și colegii îl strigă, de fapt, pe Olimpiu Moruțan, noul copil-minune din fotbalul românesc. E puștiul de 18 ani pentru care FCSB e gata să arunce pe masă jumătate de milion de euro, iar cluburi cu ștaif din Europa bat deja la poarta moldovenilor.

"L-am ținut ascuns pe la Botoșani ca să putem să-l luăm", mărturisea recent președintele Botoșaniului, Cornel Șfaițer. Moruțan e un munte de timiditate. Vorbește cu glas molcom, nimic nu pare să-l tulbure din ceea ce se întâmplă în jurul lui în ultimele săptămâni. "Lumea îmi zicea «Messi» la Cluj, aici mi se mai spune «Hagi», dar mai am mult de muncă pentru a ajunge un fotbalist de top", punctează Olimpiu.

"La juniori, am jucat pe toate posturile de la mijloc în sus. În formula 4-3-3, mă simt cel mai bine în dreapta sau în stânga în linia mediană, iar în 4-2-3-1 îmi place să joc în spatele atacantului"

"AM AVUT PE MASĂ TREI OFERTE: BOTOȘANI, VIITORUL ȘI DINAMO"

Se amuză atunci când vorbește despre perioada în care s-a ascuns de lume înainte de a parafa contractul cu gruparea lui Leo Grozavu: "Timp de vreo șapte-opt zile, n-a știut nimeni că sunt aici, până am rămas liber de contract și am putut semna cu FC Botoșani. Suna încontinuu telefonul, răspundeam și mințeam că sunt în vacanță sau pe la țară".

Punctează că a avut pe masă încă două oferte concrete, în afara celei din Moldova: Dinamo și Viitorul. Cu FCSB au existat doar niște tatonări. Moruțan explică opțiunea: "Am vrut să merg la un club la care să am meciuri în picioare, deocamdată. La Dinamo, formație cu tradiție și așteptări mari, ar fi existat altă presiune, întâlneam concurența unor jucători foarte experimentați, galeria vrea să fii mereu pe primul loc. Ar fi fost poate un pic mai dificil, plus că era și mirajul Bucureștiului. Nu știi niciodată în ce anturaj nimerești și cum te ia capul. Iar la Viitorul sunt juniori care-și așteaptă rândul spre prima echipă de ani de zile. Am simțit că Botoșaniul e locul potrivit pentru acest moment al carierei".

Mărturisește că nu s-a lăsat influențat de nimeni: "Am discutat cu impresarul meu, Florin Vulturar, mi-a pus propunerile pe masă și mi-a zis să aleg așa cum vreau eu. Am venit la Botoșani și pentru că Leo Grozavu mă știa bine de la Cluj, iar conducerea m-a dorit foarte mult".

19 meciuri  în Liga 1 a strâns Moruțan: a debutat pentru Botoșani în octombrie 2016, la un 1-2 în deplasare cu Pandurii

"FAMILIA MEA NU ERA DELOC INTERESATĂ DE FOTBAL"

Oli se înflăcărează instant la momentul amintirilor despre primii săi pași în fotbal: "Am început la 9 ani, la Universitatea Cluj, unde am petrecut o perioadă minunată. Am și debutat în liga secundă la 16 ani, m-am simțit perfect, colegii m-au ajutat, am câștigat și Cupa Hagi Danone în 2011". Și are un cuvânt de mulțumire special pentru trei antrenori: primul său profesor, Vali Olariu, Septimiu Ormenișan, cu care "am lucrat cinci sezoane", și Mihai Teja, omul care i-a oferit botezul în L2.

Iar zâmbetul îi luminează fața când povestește despre năzdrăvăniile copilăriei: "Mingea a fost singura mea jucărie. N-am avut nici calculator, nici alte jocuri. Nu mă interesa nimic altceva. Aveam vreo zece mingi în casă, le-am spart pe toate la miuțe, pe afară. Dar am «rezolvat» și o grămadă de geamuri. Părinții nu m-au certat însă niciodată. Au văzut că stau toată ziua pe teren și m-au încurajat, chiar dacă familia mea nu era deloc interesată de fotbal. Tata nu mergea deloc la stadion. A început să vină doar ca să mă vadă pe mine la Universitatea Cluj. N-a ajuns încă să mă urmărească la Botoșani".

 "Când ieșeam la câte o miuță, toți voiau să fie în echipă cu mine și cu un amic, fiindcă noi eram cei mai buni. Mi-am păstrat mulți dintre prietenii de la Cluj"

Olimpiu Moruțan, FC Botoșani

"MĂ DUREAU GENUNCHII DIN CAUZA CREȘTERII"

Ascensiunea spre vîrful fotbalului românesc n-a fost însă simplă: "Erau zile la Cluj în care nu-mi ieșea absolut nimic. În urmă cu vreo doi ani, am traversat și o perioadă în care mă dureau genunchii din cauza procesului de creștere. Eram mai lent în mișcări, nu prea aveam viteză și forță, dar, cu muncă și seriozitate, am reușit să trec peste astea".

Se declară "un stângaci clasic. M-am născut stângaci! Dar la mână sunt dreptaci. Nu ezit însă să lovesc mingea și cu dreptul dacă mi se ivește ocazia. Nu e un picior pe care-l folosesc doar să mă urc în tramvai, cum se spune". Își etalează punctele forte: "Tehnica, driblingurile, pasa, creativitatea, îmi place să am libertate în joc, dar asta nu înseamnă că nu ascult cerințele antrenorului, fiindcă ar ieși haos dacă și-ar face fiecare de cap".

"AȘTEPT DE TREI ANI SĂ DEVIN ȘOFER"

Nu se ferește să-și recunoască slăbiciunile: "Trebuie să mai muncesc la forță și la viteză. Am fost însă norocos că, înainte de a evolua în liga întâi, am prins un sezon în divizia secundă. Impactul cu primul eșalon n-a mai fost atât de dur". Dezvăluie că oferă o atenție specială în pregătire câtorva laturi ale jocului său: "Pasele lungi, loviturile libere, penalty-urile. Nu sunt un fotbalist de fază fixă, dar mai execut câte un corner sau o lovitură de la 11 metri".

Cum s-a adaptat la Botoșani? Locuiește la hotelul "Rapsodia", din centrul orașului, e coleg de cameră cu Alex Târnovan, "un ardelean de-ai mei", și și-a făcut repede amici în lot: "Sunt doi colegi de la Cluj, Ungurușan și Buș, mă ajută mult și Tincu sau Vașvari, e important să am în jurul meu jucători cu experiență. Cred că împreună putem termina acest sezon chiar pe locul 7, cel mai bun din play-out".

Iar timpul liber și-l umple cu "o plimbare prin parc, un film bun, n-am un gen preferat, mă mai joc FIFA pe PlayStation, mai ies la un suc, merg la sală și învăț să șofez. Am luat lecții în ultimele săptămâni, de vreo trei ani aștept momentul majoratului ca să mă pot urca la volan. O să-mi aduc un Audi second hand din Germania, deocamdată. E mașina mea favorită. Nu vreau acum să fac pe vitezomanul, pentru că pericolele pe șosea te pasc la tot pasul, dar e mult mai comod să ai mașina la dispoziție și să mergi singur unde ai nevoie".

"AM FOST FASCINAT DE DRIBLINGURILE LUI HAGI"

Olimpiu fuge deja cu gândul și la naționala mare. Deocamdată, e eligibil pentru loturile U19 și U21, dar crede că "în doi ani aș putea fi în prima reprezentativă, să ajut echipa să se califice la un Mondial, la un European. Am planuri foarte mari. Eu cred că și acum România poate ajunge la turneul final din 2018, fiindcă o victorie-minune în Polonia ne ține în cursă. De ce să nu fie posibil?".

A văzut numai pe internet meciuri ale Generației de Aur: "Am fost fascinat de driblingurile și golurile lui Hagi. L-am întâlnit în 2011, la Cupa Danone, iar în decembrie, când am avut meciul direct cu Viitorul, am discutat două minute după partidă, m-a felicitat și mi-a zis să mă țin de treabă". 

2011: Moruțan îl întâlnește pentru prima dată pe Hagi, la Cupa "Danone"

MINIINTERVIU
"Sper să ajung, la 20 de ani, la un club de top din Europa!"

Mijlocașul Botoșaniului se declară un fan al campionatelor din Spania și Anglia, sperând la un contract în prima ligă iberică din vara lui 2019

Oli, ai început deja să valorezi zeci de milioane de euro în declarații. Cum e să vuiască atâția bani virtuali prin jurul tău?
- Încerc să rămân cu picioarele pe pământ, să mă antrenez bine în fiecare zi, să progresez și să demonstrez cât valorez pe teren, nu în presă. Simt că am potențial să cresc mult, să ajung foarte sus. Vreau să-mi fac un nume prin muncă, nu pe vorbe.

Unde te vezi când vei avea 20 de ani, adică în 2019?
- Dacă mă ajută Dumnezeu, sper să plec din România la acea vârstă și să prind un contract la un club de top din Europa. Trebuie să prind însă până atunci multe partide în competițiile interne din România. Sunt un fan al campionatelor din Spania și Anglia, dar mie, sincer, nu prea mi s-ar potrivi Premier League, fiindcă acolo se joacă foarte mult fizic, ceea ce nu e chiar genul meu.

Înseamnă că Spania ar fi ținta visată?
- Nu vorbesc de Real sau Barcelona. Sunt cluburi imense. Dar la o formație din primele șapte-opt locuri cred că aș putea evolua.

Cu școala cum stai?
- Sunt în clasa a XI-a la LPS Botoșani. La anul termin liceul, mă voi strădui să iau și Bac-ul, deși va fi un pic mai greu, din cauza programului. Nu ajungi însă nicăieri fără școală. Cu două materii nu prea mă împac: chimia și biologia. 

Despre...
...superstiții: "Nu am. Doar îmi fac cruce atunci când intru pe teren. Sunt un tip credincios, merg la biserică duminica atunci când am timp"
...mâncare preferată: "Nu-s pretențios. N-am ceva după care să fiu înnebunit. La mic dejun iau o omletă, un croissant, iar la cină niște paste, salate"
...iubită: "Am o relație, dar încă nu e ceva foarte, foarte serios"
...muzică: "Ascult tot ce înseamnă muzică bună. La Cluj aveam o boxă chiar în vestiar. Nu am prea încercat să cânt, fiindcă nu sunt talentat"
...idol: "Messi! Îmi place și sper să-i calc pe urme. Nu știu însă când se va mai naște un jucător ca el"

A refuzat să se mute cu părinții în Germania

Părinții lui Moruțan sunt plecați la muncă în Germania de aproape trei ani: "Amândoi lucrează la o fabrică de capace de rujuri, situată în apropiere de Bremen. Nu am avut probleme emoționale din cauza depărtării de mama și tata, pe care i-am mai vizitat acolo. Au încercat să mă convingă să vin cu ei în Germania, să găsesc deocamdată o echipă de liga a patra, dar nu mi s-a părut o variantă interesantă. Am preferat să continuu în țară și cred că n-am greșit".