EXCLUSIV // FOTO "Îl urăsc, a vrut să mă omoare!" » Imagini cutremurătoare cu rănile lui Darrell Bowie, unul dintre baschetbaliștii americani înjunghiați la Brăila de interlopul "Dasaev"

Darrell Bowie, 24 de ani, unul dintre baschetbaliștii americani înjunghiați la Brăila de interlopul " Dasaev", a plecat ieri acasă, la Chicago, via Toronto. Plin de răni pe tot corpul și foarte slăbit, a decis împreună cu familia să părăsească pe propriul risc România, în ciuda indicațiilor medicale.

Prima dată te șochează urmele rănilor de pe față, de pe mâini, juliturile de pe picioare. Cele de pe abdomen sunt ascunse de un tricou. Baschetbalistul american Darrell Bowie, recent legitimat la ACS Cuza Sport Brăila, pare cusut peste tot, după cumplita bătaie din noaptea de 15 septembrie. Atunci când, în clubul Music Pub din Brăila, împreună cu conaționalul Joseph McClain au căzut victime loviturilor de cuțit aplicate de Daniel Gabriel Husein, zis Dasaev, un interlop din oraș. Darrell zâmbește, dar e doar o mască în spatele căreia se ascunde încă frica. 

"Nici acum nu înțeleg de ce au sărit pe noi"

Până ieri a evitat orice contact cu presa. A acceptat un dialog cu Gazeta Sporturilor cu doar câteva ore înainte să decoleze spre Chicago, împreună cu mama și cu mătușa sa, care au venit să-i fie alături.

Își amintește că "avusesem o zi lungă și obositoare și după antrenament am decis, împreună cu câțiva colegi, români și americani, să mergem în club, să ne relaxăm puțin. Eu abia venisem în oraș de o săptămână, nu cunoșteam pe nimeni în afară de ei și de antrenori".

E contrariat: "Nici acum nu înțeleg de ce ne-au atacat. Au sărit vreo 8-9 tipi pe noi. Nu le spusesem nimic, nu provocasem pe nimeni, nu a fost vorba despre nicio fată, cum am văzut că a apărut prin media. Doar colegul meu, Joseph, era cu o fată, dar nu era iubita lui, ci doar o prietenă foarte bună".

"M-a tăiat peste tot!"

Rememorează apoi, cu glas tremurat, clipele dramatice trăite la Brăila: "Abia ajunsesem în club, de vreo jumătate de oră. Eram în picioare, în zona toaletei. Acolo, un tip m-a împins brutal din spate. Era acel «Dasaev», dar atunci nu știam cine e. M-am întors și l-am îmbrâncit și eu. A zis ceva în românește, dar nu am înțeles. Oricum, nu erau scuze. M-a lovit cu pumnul, iar eu am ripostat la fel. Totul s-a petrecut extrem de repede. Nu mai știu când a apărut acel cuțit în mâna lui".

Începe să se uite îngrijorat de jur împrejurul corpului său: "A început să mă lovească, să mă taie, am simțit prima lovitură, în zona abdomenului, apoi celelalte. M-a înjunghiat în șapte, opt locuri. Peste tot! Pe față, pe gât, pe mâini, pe abdomen!". Și arată cu degetul fiecare urmă lăsată de lama cuțitului.

"Bodyguarzii doar se uitau în timp ce eram atacați"

Amintirile sale sunt amestecate: "Nu mai știu ce au făcut bodyguarzii. Știu numai că, la un moment dat, i-am văzut că doar se uitau în timp ce noi eram atacați, în loc să ne apere. Simțeam loviturile de cuțit, dar nu mă gândeam decât că trebuie să lupt pentru viața mea, să nu cad, să nu îmi pierd cunoștința. Eram plin de sânge, simțeam durerea, dar eram cu gândul la fetița mea, Malia. Nu voiam să mor, să o las singură! Nici nu mai știu cum am reușit să ieșim în stradă, să fugim. Apoi a venit salvarea, am ajuns la spitalul din Brăila. Foarte repede, medicii m-au anesteziat și am intrat în operații. M-am trezit a doua zi, când am fost transferat la București. A fost decizia doctorilor. Toți s-au purtat foarte bine cu mine și la Brăila, și la București. Nu am de ce să mă plâng".

"Am avut coșmaruri câteva zile" 

Darrell spune că în primele 2-3 zile n-a reușit să doarmă: "Aveam coșmaruri, revedeam tot ce s-a întâmplat, mă trezeam speriat. Și acum mă gândesc la asta destul de mult. N-am reușit să sun acasă, să vorbesc cu mama decât marți, la trei zile după cele întâmplate. Ea plângea, aflase ce se petrecuse, dar nu știa care e starea mea". 

"Nu știu dacă m-aș mai întoarce vreodată aici!"

Privește în gol când îl întrebi dacă s-ar mai întoace în România. "Nu știu, mi-e greu să spun. Oricum, nu curând. Încă nu am trecut, psihic, peste asta. Fizic, medicii mi-au spus că o să mă recuperez în vreo două luni. Dar psihic, va dura mai mult. Aici e locul în care am fost atacat, era să-mi pierd viața. Nu asta e părerea mea despre România. Am întâlnit oameni drăguți, amabili, săritori, gata să te ajute. Dar am avut ghinion să nimeresc într-o situație pe care n-aș fi crezut că o pot întâlni chiar eu. Și acasă, în Statele Unite, e multă violență. Dar nici în Milwaukee, unde m-am născut, nici în Chicago, unde ne-am mutat de vreo trei ani, nu am fost implicat în așa ceva. Am încercat să mă țin departe de probleme de acest gen", a spus Darrell. Zâmbește amar. Își frământă mâinile, încercând să își ascundă gândurile.

Totuși, emoția îi alunecă spre fetița sa de doi ani: "Când m-a văzut pe video, a observat cicatricele de pe față și a zis «Tati a făcut au!». Am încercat să nu plâng, să nu o sperii. Fusesem atât de aproape să nu o mai întâlnesc. Abia aștept să o țin iar în brațe!". 

"Avea furie în privire când mă înjunghia" 

Referindu-se la agresorul său, "Dasaev", americanul recunoaște că simte "doar ură! Ai vrut să mă omori, să mă desparți de fetița mea! Nu te plac, te urăsc! Îmi aduc aminte ce privire avea. Numai furie. De ce? Când un om te lovește cu cuțitul în stomac, în gât, e clar că vrea să te omoare. Nu vreau decât să sufere consecințele faptelor sale. Nu știu dacă am să cer daune materiale pentru ce a făcut, am să mă consult cu avocatul meu, să vedem ce decizie vom lua". 

E fan Michael Jordan

Darrell Bowie a fost de mic fascinat de baschet. L-a avut mereu ca idol "pe Michael Jordan, cel mai mare din toate timpurile, fără îndoială! Mă uitam la meciurile lui, era fantastic! Și mereu îmi luam ghete marca «Michael Jordan». Mi-aș dori să-l întâlnesc într-o zi". z

"Sper să îmi revin, să pot juca în continuare baschet și să fiu chiar mai bun decât înaintea acestui necaz"
Darrell Bowie, baschetbalist american

"Deși e riscant, eu am decis să plec acasă, pe proprie răspundere. Nu voiam să stau aici, unde am fost atacat. În plus, nici nu pot juca baschet, iar eu pentru asta venisem în România"
Darrell Bowie, baschetbalist american

"Joseph, colegul meu, nu poate să plece. Are interdicție să meargă cu avionul încă vreo două luni, din cauză că a fost înjunghiat în zona ficatului"
Darrell Bowie, baschetbalist american

"Am vorbit cu ceilalți doi colegi americani, care au scăpat fără să fie înjunghiați. Nici ei nu știu ce vor face. Dar sunt speriați, evită să mai iasă în oraș, mai ales seara. Preferă să stea mai mult în hotel și cu echipa" 
Darrell Bowie, baschetbalist american

"Era să mor și asta mi-a schimbat complet perspectiva asupra vieții. Mă tot gândesc că dacă nu aș fi ripostat, poate că nu s-ar fi întâmplat nimic. Dacă cineva mi-ar da un pumn acum, aș pleca imediat, fără să reacționez!"
Darrell Bowie, baschetbalist american

"În spital m-au vizitat colegi americani, români, de la echipele din București. Am primit mesaje de la oameni, de la români, care spuneau că le pare rău că mi s-a întâmplat asta în țara lor și că se roagă pentru mine. Asta m-a impresionat"
Darrell Bowie, baschetbalist american