Cel mai faimos jucător din istoria ”lupilor” împlinește 80 de ani » Mircea Dridea: ”Te iubesc, dragul meu Petrolul!”

La 80 de ani, Mircea Dridea are o vervă incredibilă. În special la capitolul povești și replici poznașe.

"I-am văzut recent pe Ienei și Țopescu într-o emisiune televizată. Au împlinit și ei aceeași vârstă ca și mine. Am reținut ce-a zis Cristian, fiindcă mă interesa. «Dacă mă ciupesc dimineața și simt, înseamnă că trăiesc». Așa și la mine!".

Bărbatul cu părul alb și mers vioi e însăși emblema vie a clubului galben-albastru. "Am intrat pe poartă la 15 ani și acum sunt tot acolo".

Cu trei titluri naționale, o Cupă a României și o triplă memorabilă contra lui Liverpool pe cartea de vizită, bătrânul golgeter își arde și acum energiile tot pentru "lupi". Pentru cei care caută să renască din Liga a 4-a.

"Vreau să revăd echipa în prima divizie"

"Când foștii conducători au reușit să falimenteze clubul vara trecută, am gândit că e mare păcat ca Petrolul să moară subit. Și am încercat să fac tot ce depinde de mine să ajut la păstrarea tradiției și palmaresului la o vârstă la care puteam rămâne acasă fără bătăi de cap. Dar nu pot sta liniștit până când nu voi vedea din nou Petrolul pe picioarele lui", spune fostul internațional.  

Și mai are un vis: "Să reîntâlnesc Petrolul în prima divizie, când o să am 82 de ani și un pic. Adică trei promovări succesive! Va fi greu pentru o echipă care nu exista în urmă cu nouă luni, dar sper să-i avem lângă noi chiar și pe cei care nu ne doresc în momentul de față, deși sunt puțini și nu-i băgăm în seamă. Important e ca echipa să crească valoric, iar suporterii să fie în continuare alături de club, cu sufletul, pentru că spiritul Petrolului meu drag e cel care primează".

15e locul pe care-l ocupă Mircea Dridea în topul all-time al marcatorilor din Liga 1, cu 142 de goluri: e peste Hagi (141), Dobrin (111) sau Lăcătuș (103)

19ani a jucat Mircea Dridea la Petrolul, singurul club al cărui tricou l-a îmbrăcat ca fotbalist: 1952-1971, inclusiv perioada junioratului

Dridea: ”Am preferat respectul Ploieștiului decât o viluță de la Steaua sau Dinamo”

O ședință foto de gală cu Mircea Dridea scoate la suprafață spiritul viu și replicile autoironice ale fostului golgeter petrolist. Gazeta recuperează azi și pasaje dintr-un interviu oferit de ex-internaționalul ploieștean în urmă cu doi ani.

Cu două zile înainte de a împlini 80 de ani, organizăm o ședință foto premium cu Mircea Dridea, omul în fața căruia fanii ploieșteni fac oricând o reverență pentru ce a adus în istoria Petrolului.

"Hai că astea merg și pentru Playboy!", zâmbește fostul golgeter al "lupilor" în timp ce pozează pe acoperișul înalt al fostei clădiri "Petrom" din centrul Ploieștiului.

La stadion, unde desfacem o șampanie și oferim un tort aniversar chiar la centrul terenului, Dridea își păstrează tonul șugubăț: "Să grăbim un pic, fiindcă e cam rece afară și să nu plecăm de aici direct la Spitalul Județean!".

"Mă simt mai tânăr pe acest stadion"

Se ține bine cu sănătatea: "Nu mă laud, nu mă vait. Mai simt doar niscaiva dureri reumatismale. La un meci cu Bacăul, am căzut pe umăr, care mi-a sărit la impactul cu gazonul, iar acum, când se schimbă vremea, cam scârțâie. Altădată, m-a călcat un fundaș pe falangele de la mâna stângă de mi-a venit să plâng de durere. Au rămas sechele, dar una e dacă se sparge un vas la degete, alta e la inimă!".

În templul "lupilor", Dridea e ca acasă: "Mă simt mai tânăr pe acest stadion, fiindcă-mi amintesc de clipele frumoase ale tinereții. Chiar sunt fericit că am ajuns până aici, regret că mulți dintre foștii colegi nu mai sunt printre noi, dar, în ce mă privește, îi mulțumesc mereu lui Dumnezeu și părinților pentru că m-au înzestrat cu o genă bună. Și familiei, și prietenilor, dar și celor care m-au mai înțepat, că așa e legea firii. Există iertare, dar nu și uitare!".

"Duceți-vă la centru, c-o bag în plasă și vin și eu"

Aproape că-i vine să exemplifice cum a marcat celebrul său gol cu Liverpool, din lovitură liberă, la acel 3-1 din 12 octombrie 1966 în Cupa Campionilor Europeni, rămasă până azi singura victorie românească împotriva "cormoranilor". "Cum să fie? Înainte de a executa, le-am zis colegilor să se ducă deja la centrul terenului, să mă aștepte acolo, că vin și eu imediat după ce-o bag în plasă", glumește Dridea.

Și-și declară dragostea definitivă pentru Ploiești: "Aici am petrecut 75 de ani din viață. Anul trecut, am stat trei luni la fiică-mea, în Minneapolis. Un preot român m-a întrebat dacă m-am gândit vreodată să rămân în State. I-am zis că pe la 30-40 de ani, nu acum, la 80! «Niciodată nu e prea târziu!», mi-a răspuns. Dar nu...nu mai merge la vârsta asta!".

"Am făcut de toate la Petrolul. Și jucător, și antrenor, și președinte, dar, sincer, eu sunt Mircea Dridea fotbalistul! Pentru că în restul activităților ești prea mult la cheremul altora și ajungi să nu-ți mai aparții" Mircea Dridea

”Trei metri de stofă pentru un titlu de campion”

În urmă cu doi ani, Mircea Dridea acorda un amplu interviu Gazetei vorbind despre reperele cele mai importante ale vieții și carierei sale. Recuperăm acum pasajele relevante ale unui dialog memorabil.

Despre începuturi

"Traian Ionescu m-a format, Ilie Oană m-a cizelat. Traian Ionescu avea vreo 33 de ani când am început să lucrăm împreună. A creat un fel de selecţionată de juniori a judeţului şi a scos o grupă cu jucători unul şi unul. A fost ca un părinte. Nu întâmplător, în '56, am jucat finala campionatului naţional de juniori. Defilasem în seria noastră, am terminat cu un golaveraj incredibil: 136-4. Dar am pierdut finala cu Ştiinţa Cluj pe nişte probleme de arbitraj"

Despre tripla cu Liverpool din CCE '66-'67

"La Liverpool, Sfetcu a făcut în poartă un meci miraculos! A scos câteva mingi fantastice. Iar la Ploieşti ni s-au refuzat şi două faze de penalty. A ieşit un meci eroic, deși am evoluat vreo 50 de minute cu un om în minus. Badea s-a accidentat, iar atunci nu putea fi schimbat decât portarul. Iar în barajul de la Bruxelles, fără Badea, Iuhas şi Florea, eliminat la Ploieşti, am mers ca la un război pierdut dinainte! La încălzire, aveau englezii nişte moace de parcă erau gata să ne mănânce de vii!"

Despre recompense financiare

"La unul dintre titlurile de campion, am primit trei metri de stofă de la fabrica «Dorobanţul» şi nişte obiecte populare. Mi-am făcut un costum din material, că nu i-a plăcut neveste-mii! Altfel îi făceam ei un taior. Cred că bonusul cel mai consistent l-am încasat prin anii '60 la naţională, vreo 5.000 de lei, adică un salariu bun pentru acele timpuri"

Despre adversari

"Cei mai ai naibii rivali au fost Nelu Nunweiller și Dan Coe. Cu Nelu am devenit şi buni prieteni, am stat şi în cameră la naţională. După ce Mişu Ionescu a fost plasat la lot cu Datcu, m-am tot întrebat de ce petroliştii sunt împerecheaţi  cu dinamoviştii. Şi am găsit răspunsul: trebuiau să aibă «grijă» de noi! I-am zis peste ani lui Nelu. A început să râdă. N-a spus nici da, nici nu!"

Despre dezastrul Elveția - România 7-1 din 1967

"«Meritul» a fost al medicului Stănescu. A vrut să ne «fortifice» cu nişte «bomboane». La Zurich am fost toţi o apă şi-un pământ, mai puţin Dobrin, care probabil n-a mâncat «prăjiturica». După meci, a venit la mine în cameră Pişti Kovacs, era secundul lui nea Ilie Oană.  I-am zis: «N-ar fi bine să ni se ia o analiză de sânge, de urină, să înţelegem ce s-a petrecut aici? Cum explicăm catastrofa?». N-a dat niciun răspuns, poate ştia mai multe, poate era și el nedumerit"

Despre refuzul pentru Steaua și Dinamo

"Traian Ionescu, mentorul meu de la juniori, încerca să mă aducă spre Dinamo. Socrul meu, Gică Popescu I, mă trăgea spre Steaua. Nu au avut însă motive să mă forţeze să plec. Mi-a fost greu să mă rup de prieteni, de vecini, de familie. Dacă mă duceam la Steaua sau Dinamo, poate aveam acum o viluţă, dar am preferat respectul Ploieştiului. Şi, oricum, fiind un spirit mai liber, n-aş fi putut să port niciodată haina de ofiţer"

10e media cu care Mircea Dridea a terminat liceul, fiind admis fără examen la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie din Bucureşti, pe care l-a terminat la 22 de ani, când cucerise deja două titluri de campion cu Petrolul, în '58 şi '59

5nepoți are Mircea Dridea de la cele două fete ale sale: Daniela locuieşte în Ploieşti şi e căsătorită cu fostul arbitru Tiberiu Baroian, iar Alina e stabilită în SUA, la Minneapolis

CV Mircea Dridea

• Data nașterii: 7 aprilie 1937
• Post: atacant
• A jucat la Petrolul ('52-'71)
• Meciuri/goluri Liga 1: 273/142
• Meciuri/goluri națională: 18/8
• A antrenat la Petrolul ('74, '81-'82, '85-'87), Progresul Brăila ('88), Sportul ('88), Oțelul ('89), Moreni ('90-'91), Plopeni ('91-'93), Olympique Alexandria (Egipt, '93-'94), Olympique Medenine (Tunisia, '96-'97)

"Am muncit enorm ca să fiu foarte bun la loviturile de cap şi la loviturile libere. Dacă ne-am lua după talent, n-aş intra în primii 20 de jucători din istoria Petrolului. Dar ca utilitate sunt sigur pe podium" Mircea Dridea

Save

Save