VIDEO & FOTO Omul care a inventat un mit » Un român se află în spatele ascensiunii celebrei Ronda Rousey: ”Într-o zi m-am trezit în fața ușii cu o fată. Era Ronda”

Până la un punct, povestea lui Leo Frîncu e una, întrucâtva, clasică, des întâlnită mai ales în România anilor ‘90. Sătul, la fel ca mulți alții, de inerția în care se zbătea societatea românească la un deceniu după Revoluție, bucureșteanul Leo Frîncu s-a strecurat pe prima portiță deschisă către civilizație și către libertate.

Iar portița aceea l-a dus în Statele Unite. Născut în 1976, era practicant de lupte greco-romane de la 6 ani. Fusese dus la sală de un profesor care îi era vecin. Și i-a plăcut!

Luptele îi dădeau independență, îi arătau că poate fi pe propriile-i picioare, că se poate descurca de unul singur. Încrederea în sine dobândită prin lupte l-a făcut să viseze. Ca orice copil crescut în bezna Epocii de Aur, căuta să-și imagineze cum e să trăiești într-o societate democratică. Visul de a ajunge în Lumea Liberă a început să prindă rădăcini pe la finele anilor ’80.

Campion de lupte, salahor, antrenor de top

"Un luptător mai vârstnic fusese în Republica Democrată Germană la un concurs, adică nu în vreo țară capitalistă, și mi-a povestit cum stăteau lucrurile pe acolo. Rezulta că era o cu totul altă viață. Dacă în Germania de Est se trăia așa, îmi imaginam cum era într-o societate capitalistă. Îmi doream să plec, să fiu liber, să mă exprim cum vreau eu", povestește Frîncu.

"Pentru mine, plecarea din România era echivalentă cu câștigarea libertății și am încercat să-mi câștig această libertate prin sport. Gândeam că dacă ajung cel mai bun din țară pot pleca și pot realiza ceva în altă parte".

Campion mondial de juniori în 1994, Leo Frîncu a făcut parte din lotul național de greco-romane vreo 10 ani. Pe plan național a câștigat tot la fiecare categorie de vârstă, însă a ratat calificarea pentru JO de la Atlanta 1996. Deși își jurase că se va califica pentru Sydney 2000, n-a mai fost cazul. În 1999 a ajuns în SUA, unde s-a pus pe picioare după o perioadă de tranziție în care nu s-a sfiit să facă până și cele mai mărunte slujbe.

"Aici, înainte de a face ce-ți place, trebuie să ai o slujbă, să produci niște bani ca să ai din ce trăi. De abia apoi ajungi, eventual, să faci ce ți-ai propus. Eu am spălat inclusiv vase la negru până m-am pus pe picioare. După ce am devenit stăpân pe situație, mi-am reluat antrenamentele, am început să îmi fac o clientelă ca antrenor de fitness și, totodată, m-am apropiat de lotul de lupte al SUA. În 2006 mi-am cumpărat o sală de fitness în Los Angeles, unde antrenam în special sportivi. Într-o bună zi m-am trezit la ușa sălii cu Ronda Rousey. Era prin 2009".

Ospătărița medaliată olimpică

Atunci când a apărut la ușa sălii lui Leo Frîncu, Ronda Rousey lucra ca ospătăriță. În 2008, la Beijing, cucerise medalia de bronz la judo, categoria 70 de kg, însă în afară de un pic de glorie nu mai agonisise cine știe ce de pe urma acestui success. "În SUA nu se acordă rente pe viață medaliaților olimpici", spune Leo.

"Dacă ai luat o medalie, primești ceva bani și atât. Dacă ai sponsori care să-ți valorifice imaginea, te-ai scos, dacă nu, revii în pluton. Când a venit la mine la sală, Ronda nici nu știa ce înseamnă MMA. N-avea nici adidași în picioare, n-avea nimic ! O trimiteam din când in când, între slujbă și antrenament, să doarmă la mine acasă. După câteva săptămâni de pregătire mi-am dat seama că fata e tare rău. Văzând ce potențial are, mi-am propus s-o fac luptătoare de MMA – arte marțiale mixte", povestește Frâncu.

"Ea voia, dar mai trebuia s-o conving și pe maică-sa, care nu era ușor de dus cu vorba. Era și ea fostă campioană de judo, știa cu ce se manancă sportul de contact. Am scos-o în oraș la cină, i-am povestit câte-n lună și în stele și, în cele din urmă, se pare că am fost suficient  de persuasiv căci a fost de acord să-și lase fiica pe mâna mea. În ciuda faptului că ea ar fi vrut ca Ronda să meargă la o facultate. I-am promis c-o să fie cea mai bună din lume și i-am zis așa :«Dă-mi un an. Dacă într-un an Ronda nu face carieră în MMA, o iei și o trimiți la școală. Timp de un an îi plătim tot și o și antrenăm, îți garantez !» Și a fost de acord", își amintește Leo.

Astfel  s-a format duetul Frîncu-Rousey. În ochii românului, Ronda era un soi de nestemată neșlefuită. "Avea talent, era naturală în ceea ce făcea, nu era deloc crispată, iar antrenamentele veneau ca un fel de terapie pentru ea. Făceam cu ea pregătire fizică, mentală, puneam la punct planul de antrenament, o pregăteam pe partea de lupte și coordonam celelalte antrenamente specifice MMA-ului. Se vedea că e o judoka de valoare, iar ea avea încredere în mine și mă asculta. Orice îi spuneam să facă făcea, iar rezultatele nu au întârziat să apară. După câteva meciuri la amatori, în martie 2011, a pătruns în promoția Strikeforce, iar peste un an devenea campioana diviziei feminine a aceastei promoții. După ce a luat titlul în Strikeforce, m-am dus la mama ei și i-am spus:«Mi-am ținut promisiunea față de dumneavoastră !»".

Glorie și despărțire

În vara 2012, promoția Strikeforce, având-o în portofoliu pe Ronda Rousey, a fost înghițită de gigantul UFC. Până la ora înregimentării Rondei, UFC – The Ultimate Fighting Championship – fusese o promoție eminamente masculină. Practic, UFC a luat-o pe Ronda pentru ca pe umerii săi să fondeze divizia feminină a promoției, ceea ce s-a și întâmplat.

Pe 23 februarie 2013, la Anaheim, Rousey debuta în UFC cu o victorie prin armbar în prima repriză în fața lui Liz Carmouche și devenea prima campioană a fetelor în cea mai puternică, bogată și celebră organizație de arte marțiale mixte din lume.

A fost ultimul meci cu Leo Frîncu în postura de antrenor. "Imediat după ce a luat titlul în UFC, Ronda a luat-o razna. Ajunsese vedetă și nu mai era ascultătoare, nu mai făcea ce îi spuneam. La un moment dat, am pus-o să facă un exercițiu. Mi-a aruncat o privire ofensată, ba chiar încărcată de ură și a plecat. Mi-am dat seama că aia a fost ultima sesiune de pregătire cu Ronda. A plecat și nu m-a mai sunat. Pur și simplu, nu mai suporta să-i spună cineva ce să facă. Voia să fie ea cea care decide totul", rememorează Frâncu.

"Cred că a ajuns în punctul ăsta și pentru că are o proastă părere despre sine. Mereu a simțit că trebuie să dovedească ceva, că merită să aibă succes.Înainte de a intra în cușcă avea o motivație extraordinară, te privea de parcă ar fi vrut să te ucidă. În mintea ei, cel care îi stătea în față era inamicul numărul 1. Ea a avut permanent o doză serioasă de ură pe care nu s-a sfiit s-o arate. Cred că manifestarile ei au legatură și cu trauma prin care a trecut în copilarie, când tatăl ei s-a sinucis. În orice caz, după meciul cu Liz Carmouche nu s-a mai antrenat cu mine însă a continuat să trăiască din ce acumulase la mine în sală inca vreo 2 ani".

Înfrângere în decembrie

Din februarie 2013, de la debutul în UFC, și până în august 2015 Ronda Rousey a obținut în total 6 victorii, dintre care 3 prin armbar, tehnică devenită specialitatea casei. "Ronda face armbarul de la 3 ani", explică Leo Frîncu. "E o tehnică pe care a învățat-o de la maică-sa. O stăpânește foarte bine și o aplică des și cu mare usurință și eficiență".

În noiembrie 2015, după 5 ani de invincibilitate la amatori și la profesioniști, Ronda Rousey a suferit prima înfrângere din carieră. A fost facută KO de Holly Holm la UFC 193.

"Îi dau 50% șanse să-și recupereze titlul", spunea Leo Frîncu la începutul  lunii decembrie 2016. "În momentul de față, Ronda are nevoie de pregătire mentală, nu fizică. Nu știu dacă mental e refăcută pentru a câștiga. Am mai vorbit la telefon și se plângea că antrenorul se poartă urât cu ea". Și Leo Frîncu a avut dreptate!

Ronda a revenit în octogon pe 30 decembrie la UFC 207, gală programată la Las Vegas, și a pierdut prin tko în fața braziliencei de 28 de ani Amanda Nunes. Ronda a cedat în prima repriză după doar 48 de secunde de luptă, în urma unei rafale de pumni expediate de Nunes.

Practic, Ronda nu a reușit să plaseze nici o lovitură, înregistrând a doua înfrângere a carierei și demonstrând totodată că afirmațiile lui Frîncu legate de ea sunt sunt corecte. Eșecul din disputa cu Amanda Nunez nu i-a știrbit însă cu nimic din popularitate.

Megastarul Ronda

Succesul în ring a dus-o pe Rousey spre film, ea jucând până acum în 6 pelicule.

Ronda Rousey alături de actorii din distribuția The Expandables 3 // FOTO Guliver/GettyImages

Odată cu ascensiunea în Strikeforce și apoi în UFC, pentru Ronda au început să apară și numeroase contracte în lumea filmului. Între 2011 și 2016 a primit 6 roluri în filme precum The Expendables sau Furious 7, iar în 2017 vor fi lansate alte două producții cu Rousey în distribuție.

"Ronda este un megastar în SUA și nu numai", spune Leo Frîncu. "Personalitatea ei a transformat-o în vedetă. Are o popularitate foarte mare, poate similară cu cea a lui Floyd Mayweather. Au cam același public. Cine îl știe pe Floyd automat o știe pe Ronda, doar că el face mai mulți bani. Să nu vă închipuiți însă că Ronda câștigă doar de-o cafea. Când ajungi un asemenea superstar, poți impune anumite regului.

La fiecare gală, pe lângă bursa de meci, ea primește un anumit procent din vânzările în pay-per-view, așa că ajunge lejer la o sumă cu 7 cifre. A început să câștige bine și din actorie. Sunt două tipuri de actori. Cei care știu să faca actorie și alții care sunt niște figuri populare. Ea se încadrează în a doua categorie. A ajuns să joace în filme pentru că are public și e urmărită. E foarte populară și a primit roluri de acțiune, pe specificul ei, în care intră cu ușurință".

3 milioane la înfrângere

În cele 7 gale UFC în care Ronda Rousey a luptat din februarie 2013 până în noiembrie 2015, s-au vândut între 375.000 și 1.100.000 de unități de pay-per-view. Prețul pentru o unitate ppw pleacă de la 50 de $. În gala din 30 decembrie 2016 în care a pierdut în fața Amandei Nunez, Ronda a avut, conform presei americane, o bursă de meci de 3 milioane de $ la care se adaugă procentul din vânzările de pay-per-view în vreme ce brazilianca a primit doar 200.000 de $.

"Nu i-a plăcut ce i-am spus"

Leo Frîncu a lucrat, între alții, cu Lucian Bute și cu campioana mondiala de kempo Cristiana "Mongol" Stancu. "Cu Bute am lucrat înaintea unui meci, acum câțiva ani, însă apoi nu m-a mai căutat. Probabil că nu i-a plăcut ceea ce i-am spus". În present, Frîncu lucrează la o carte despre felul în care se obține performanța, bazată pe experiența personală.

Premiere pentru SUA

Mama Rondei Rousey, AnnMaria de Mars, a fost prima campioană mondială de judo a SUA, titlu cucerit în 1984, în vreme ce Ronda a devenit prima femeie care a cucerit o medalie olimpică pentru Statele Unite la judo. Ronda a obținut medalia de bronz în 2008 la Beijing, la categoria 70 de kg.

Aproape de sinucidere

În februarie 2016, presa americană prelua o declarație incredibilă a Rondei Rousey, care dezvăluise în emisiunea tv The Ellen Show, a actriței Ellen DeGeneres, că după prima înfrângere a carierei suferită în fața lui Holly Holm i-a trecut prin cap să se sinucidă.

"După meci, zăceam într-un colț în cabinetul medical și mă gândeam că dacă nici luptătoare nu mai sunt, atunci nu mai sunt nimic. Pur și simplu, stăteam acolo și mă gândeam că aș putea să mă sinucid chiar în clipa aia. Mă gândeam că nimeni nu mai dă doi bani pe mine dacă nu mai sunt în stare să fiu nici măcar luptătoare" Ronda Rousey

Save

Save

Save