12 comentarii. Scrie și tu!

Superstarul subestimat » O poveste despre talent, șansă și dorință: cum a ajuns Isaiah Thomas, ultimul ales în draft-ul din 2011, vedeta lui Boston Celtics

Fără un plan B, Isaiah Thomas a riscat totul pe cartea baschetului. S-a agățat cu dinții de cea mai mică oportunitate, iar astăzi e vedeta celei mai titrate echipe din NBA

Articol de
sambata, 21 ianuarie 12:38

DIN CUPRINS
 A ajuns să poarte numele unui fost star din NBA, după ce tatăl său a pierdut un pariu pe finala din 1989
 Eliminat la primul meci pentru Celtics, Thomas credea că va deveni inamicul propriilor suporteri
 Isaiah căuta o echipă care să-i ofere încredere. A primit-o de la rivalii favoriților din copilărie

”Uneori sunt singur în sală și mă gândesc: «Omule, joc pentru Boston Celtics. Sunt jucătorul în jurul căruia Boston Celtics își face echipa». Nu are sens!”, spune Isaiah Thomas, încă sub impactul ascensiunii sale din ultimii doi ani.



La 27 de ani, IT e vedeta lui Boston. Mai mult, e un ”franchise player”. Un superstar în jurul căruia Celtics poate construi o echipă competitivă. După 4 ani în care s-a zbătut să intre în lumina reflectoarelor, Thomas a primit ce și-a dorit. O echipă care să-i acorde încrederea de care avea nevoie ca să strălucească.

Viața ca un pariu

Traseul lui IT în NBA pare a fi predestinat. Totul pleacă de la nume și de la pasiunea tatălui său pentru baschet. În 1988, cu luni bune înainte de nașterea fiului său, James Thomas punea un pariu nebun cu un prieten. Un nou titlu NBA pentru favoriții săi, LA Lakers. Amicul mergea pe Detroit Pistons. Miza? Numele fiului său! Dacă pierdea pariul, juniorul trebuia să preia numele vedetei lui Pistons, Isiah Thomas.

Micul Thomas s-a născut pe 7 februarie 1989, cu 4 luni înainte de finala NBA câștigată de Pistons. Chiar dacă nu știa că va pierde, lui James începuse să îi placă numele propus de prietenul său. Tina, soția sa, a fost și ea de acord, dar a pus o condiție: să mai adauge un ”a”, pentru ca băiatul să poarte un nume biblic, Isaiah.

”Îl urâm pe tatăl tău!”

Numele atârnă în continuare greu pe umerii săi. ”A fost ciudat, cel puțin când eram mic. Acum e altceva. Nu mă gândesc dacă era mai bine să câștige Lakers. E mișto să ai o poveste în spatele numelui”, spunea Isaiah pentru NY Times.

Pariul i-a creat însă și probleme. În liceu, Isaiah era întâmpinat la meciurile echipei sale de scandări jignitoare: ”Îl urâm pe tatăl tău!”. O confuzie, evident. Credeau că este fiul celebrului Isiah Thomas. Pe lângă nume însă, Isaiah se aseamănă cu fostul jucător al lui Pistons. Scund pentru un point guard, dar ambițios, luptător și marcator: ”Încerc să fac ce făcea și el pe teren”. A fost nevoit să se mute la un liceu din cealaltă parte a țării și să repete ultimul an pentru a-și ridica media.

”Sunt cel mai mare fan al tău”

La colegiu, în 2008, Thomas a ales să rămână în Washington, statul în care s-a născut, în Seattle, la 40 de kilometri de casă, unde avea să joace pentru Washington Huskies în NCAA. Un an mai târziu avea să-l cunoască și pe omul căruia i-a ”furat” numele. Isiah Thomas, consultant pentru NY Knicks pe atunci, a aflat despre tizul său de la Nate Robinson, trecut și el pe la Washington, și Jamal Crawford, foști jucători la Knicks și prieteni cu Isaiah.

Isiah a rămas impresionat de puști și i-a oferit și un prim sfat, deși, ca oficial al unui club din NBA, nu avea voie să discute cu un jucător de colegiu: ”Primul lucru pe care i l-am spus a fost că încrederea face diferența între un jucător bun și unul slab”. Acesta i-a oferit însă și cuvinte pe care starul de azi al lui Boston nu le-a uitat: ”Isaiah, sunt cel mai mare fan al tău!”.

Cei doi au păstrat legătura, iar Isiah a continuat să îi urmărească evoluția și să îl sune pentru a-i oferi sfaturi care să-l ajute să-și corecteze erorile din joc. L-a ajutat chiar și înainte să îl cunoască personal. În timpul unei vizite la New York, Isaiah a mers la un meci al lui Knicks, unde evolua prietenul Jamal Crawford, iar Isiah era antrenor. ”Fanii urlau «Demisia! Demisia!», iar eu îmi ziceam: «La naiba, omul ăsta e imun...». Oamenii pot spune ce vor, dar eu mereu le voi dovedi că greșesc!”, își amintește Isaiah în Sports Illustrated.

”Mamă, nu e timpul pentru un plan B?”

Înălțimea a fost mereu o problemă pentru IT. Scouterii din NBA au tendința să ignore jucătorii care nu trec de 1,80m. La 1,75m, Thomas risca să treacă neobservat, în ciuda evoluțiilor sale din NCAA. Acesta spera însă că va putea să îi calce pe urme prietenului Nate Robinson, ajuns în NBA cu aceeași înălțime.

Simțind pericolul, mama sa a încercat să-l îndrepte spre o altă pasiune: ”Nu crezi că e timpul să ai și un plan B?”. Isaiah avea însă un obiectiv. Alcătuirea unui plan de rezervă ar fi însemnat că începe să aibă îndoieli.

Sânge rece!

În 2011, în ultimul an al său la colegiu, IT a purtat-o pe Washington până în finala turneului Pac-10, unde urma să o întâlnească pe Arizona, cotată a 16 echipă din NCAA în acel moment. Meciul a intrat în prelungiri, unde, cu 19 secunde înainte de final, scorul era egal, iar Washington avea mingea. IT a confiscat-o imediat.

”Voiam să treacă timpul. Am ridicat patru degete pentru a le arăta colegilor schema. Urmau să tragă oamenii după ei, iar eu să rămân singur cu un adversar. Unul pe care îl driblasem destul de ușor în seara aceea. A reușit să mă blocheze însă, așa că m-am hotărât să arunc. În acea secundă de ezitare am pierdut controlul mingii și a trebuit să fac un pas în spate.

Eu sunt stângaci, iar când apelezi la o astfel de aruncare ar trebui să faci pasul în direcția opusă. Eu mă dusesem însă în stânga. Tocmai asta mi-a dat însă avantajul de care aveam nevoie. Dacă nu pierdeam controlul, cred că aruncarea ar fi fost blocată. Așa am pus suficient spațiu între mine și adversar. A fost prima dată când am făcut pasul în spate în stânga și am aruncat. Dar am știut. Am știut de când a plecat mingea că va fi coș”, își amintea Thomas în The Players' Tribune.

Isaiah știe pe de rost comentariul de la CBS de la acea fază: "E ca melodia mea preferată, îl știu perfect":

Isaiah.

Ceasul de atac e oprit. 8 secunde rămase.

Se va duce singur.

Thomas... Crossover... Pas înapoi...

...SÂNGE RECE!

Peste tot unde am mers după aceea, oamenii strigau după mine: «SÂNGE RECE»!”.

Ziua cea mai lungă

Draft-ul american toacă nervii tinerilor jucători ce speră să ajungă în NBA. Numai 60 de jucători sunt aleși în fiecare an. Fiecare nume strigat e ca un cuțit înfipt adânc pentru cei încă rămași în stand by. Iar Isaiah Thomas a avut de îndurat ceva cuțite la selecția din 2011. A cedat nervos și a plecat de acasă, unde familia sa se strânsese în jurul televizorului pentru a urmări evenimentul.

A plecat la sală pentru a-și limpezi mintea. Telefonul rămânea însă mut, iar asta însemna un singur lucru: ADIO, NBA! Dezamăgit, IT s-a întors acasă. Abia a apucat să intre în lift că telefonul a început să sune! Impresarul îl anunța că va juca la Sacramento Kings. Fusese ales ultimul în draft!

”Tot ce mi-am dorit vreodată a fost o șansă”, mărturisește Isaiah. Nu era chiar echipa perfectă. Kings nu mai intrase în play-off de 5 ani și nu îi propunea obiective îndrăznețe. Mai mult, lucrurile mergeau foarte rău, iar patronii amenințau că vor muta echipa la Anaheim. Pentru Isaiah nu conta, el avea o misiune: să le închidă gura tuturor celor care nu credeau în el. A devenit primul jucător ales ultimul în draft care câștigă un titlu de cel mai bun rookie al lunii.

Față în față cu Kobe

Isaiah a avut parte de un debut perfect pentru un tânăr obișnuit să își vadă idolii doar la televizor. Îl impresionase în cantonament pe antrenorul său. De fiecare dată când trebuia să se apere, iar adversarul era cu spatele la el, IT reușea să îi fure mingea. ”Așa că la primul meu meci, cu Lakers, când am intrat pe teren a trebuit să îl marchez pe Kobe Bryant! A intrat și el pe teren și trei faze la rând a rămas singur cu mine. De fiecare dată și-a făcut loc cu spatele și a reușit să înscrie. Iar eu zâmbeam!

A dat trei coșuri, iar eu alergam și râdeam. Era pentru prima dată când cineva îmi făcea asta, iar eu eram fericit. Dar era Kobe Bryant. Jucătorul meu preferat din toate timpurile. Era incredibil, nu părea real. Eram fericit că mă driblează pe mine ca să dea coș. Când antrenorul a început să mă certe, i-am strigat: «Omule, lasă-mă în pace. E KOBE. El poate să marcheze împotriva oricui». A fost un început mișto pentru povestea mea în NBA”, descrie IT primele sale minute în ligă.

Drumul spre adevărata casă

În ciuda cifrelor în continuă creștere, Isaiah a fost trimis de Sacramento la Phoenix, unde nu a reușit să se adapteze. Mai ales că la Suns era văzut drept o simplă rezervă, în timp ce Thomas voia și simțea că poate decide meciuri, poate conduce o echipă. A rezistat doar jumătate de sezon. ”Eram în autocar, urma să plecăm spre aeroport, dar așteptam finalul perioadei de transferuri. La cinci minute de la trecerea termenului, autocarul stătea în continuare pe loc. Brandan Wright, care stătea la câteva scaune în fața mea s-a întors către mine:

IT... ai fost transferat.

Nu, nu, a trecut timpul, frate. Despre ce vorbești?

Mi-a arătat telefonul: «Isaiah Thomas transferat la Celtics pentru Marcus Thornton și o alegere în draft-ul din 2016». Nu-mi venea să cred. Eram șocat”, povestește IT. Luat prin surprindere, acesta a făcut un prim drum către un magazin de haine: ”Era februarie, iar vremea în Boston era nebună, cea mai urâtă iarnă din istorie, iar eu veneam din deșert! Mi-am luat o geacă și câteva căciuli înainte să mă urc în avionul către Boston. Când am ajuns, acolo ningea. Era al naibii de frig!”.

Gerald Green, coleg cu Thomas la Phoenix, a ajuns în acest sezon la Boston. Mutarea i se datorează în mare parte lui Isaiah, care a ajutat-o pe Celtics să devină din nou o echipă atractivă pentru jucătorii importanți. ”Ne-a surprins plecarea lui, pentru că el era unul dintre jucătorii care o împingeau de la spate pe Phoenix, pe teren și în afara lui. Moralul la echipă nu mai era la fel. Știam că o să aibă succes la Boston, dar nu știam că va fi atât de mare. Zâmbesc de fiecare dată când mă gândesc unde era și unde a ajuns. Era un jucător pe care o echipă nu l-a vrut, a doua echipă nu l-a vrut, iar acum e la o echipă ca Boston, una care vrea să lupte la titlu, și toată lumea îl iubește. Normal că mă face să zâmbesc, e ca și cum îl văd crescând pe fratele meu mai mic”, spune Green.

”Omule, fanii te vor iubi”

Primul contact cu Celtics nu a fost strălucit. Cel puțin asta credea Isaiah. La primul său meci în verde, chiar cu rivala LA Lakers, Thomas a acumulat două faulturi tehnice și a fost eliminat din joc. Rivalitatea dintre Celtics și Lakers e cea mai mare din NBA. Pune față în față două echipe care au câștigat împreună 33 de titluri, adică aproape jumătate dintre sezoanele disputate până acum! Iar fanii din Boston sunt printre cei mai pătimași din ligă. Cine a văzut ”Totul pentru Celtics” și-a făcut o idee.

Ajuns la vestiare, Isaiah credea că și-a compromis deja relația cu fanii. Mai ales că el fusese fan Lakers în copilărie. Îl aștepta preparatorul fizic.

”Omule, fanii te vor iubi după asta”.

Despre ce vorbești? Cum să mă iubească?

Oh, da! E primul tău meci, ai înscris 21 de puncte și te-au eliminat. Oamenii din Boston iubesc lucrurile astea.

”N-am înțeles ce voia să spună. Eram nou. Nu știam nimic despre Boston sau despre fanii echipei. Credeam că e nebun”, spunea Isaiah pentru The Players' Tribune. Trei zile mai târziu, Thomas a jucat primul său meci la TD Garden, arena lui Boston. ”A fost incredibil. Să mergi și să vezi imagini cu Bill Russells sau Larry Bird, să ieși la încălzire și să vezi atâtea bannere cu titlurile câștigate de Celtics... E foarte multă istorie aici. Și arena se umple atât de repede și atât de devreme. N-am mai văzut așa ceva. Parcă fanii sunt nerăbdători să-și vadă echipa.

Era doar al treilea meu meci, așa că eram rezervă. Când am intrat pentru prima oaară pe parchet am simțit cum se electrizează clădirea. Când m-am ridicat să intru pe teren a fost ca și cum toată sala s-a ridicat cu mine. Era prima dată când jucam la TD Garden și mă primeau cu aplauze în picioare ca și cum aș fi jucat toată viața acolo. Așa i-am cunoscut pe fanii din Boston”.

”Isaiah, poți fi o legendă aici”

De când s-a apucat de baschet, IT și-a dorit să primească o șansă să arate ce poate. Să le dea o palmă celor care n-au crezut că își poate îndeplini visul. După ce a trecut vizita medicală la Boston, Thomas a participat la o discuție cu managerul echipei, Danny Ainge. Au urmărit împreună meciul lui Boston cu Sacramento. ”Isaiah, la cum joci poți fi o legendă aici”, i-a spus entuziasmat noul său șef. ”Legendă la Celtics? Am crezut că e nebun”, spune Thomas.

A urmat însă un dialog pe Skype și cu antrenorul Brad Stevens, iar Isaiah a auzit cuvintele pe care le aștepta de atâția ani:

”Eu nu vreau ca tu să te integrezi în echipă, eu vreau ca echipa să se adapteze la jocul tău. Vreau să joci așa cum știi și vreau să-l văd pe teren pe cel mai bun Isaiah Thomas posibil”

Discuțiile l-au motivat pe Isaiah: ”Nu-mi venea să cred. Oamenii ăștia nu erau doar încântați pentru un transfer, ei chiar credeau în mine. Și atunci mi-am dat seama. Asta era oportunitatea pe care mi-am dorit-o. Cea pentru care am muncit toată viața. Mi-am zis că o să fac totul posibil ca să profit de ea”.

”Jucătorii mari nu sunt satisfăcuți niciodată”

Chiar și la 27 de ani, Isaiah rămâne un tip încăpățânat. Nu-i un lucru rău, mai ales că tocmai mentalitatea lui a fost cea care l-a propulsat în NBA. Thomas nu e genul de om care să tacă. Dacă are ceva de zis, atunci poți fi sigur că o va face și nimeni nu-l va putea opri. Era greu de controlat pe twitter și în colegiu, unde s-a autoproclamat cel mai bun point guard din țară. Nu s-a ferit niciodată să reacționeze în momentul în care s-a simțit nedreptățit.

Se întâmplă și acum, mai ales când topurile din presa americană îl nemulțumesc. Iar Sports Illustrated a reușit să îl supere deja doi ani la rând, plasându-l pe locurile 88, respectiv 45, printre jucătorii din NBA.

Frustrările lui Isaiah vin de la luptele pe care a trebuit să le ducă pentru a demonstra că merită mai mult decât primește: ”Am visat să ajung aici. Chiar dacă nimeni nu a crezut, eu am avut încredere că într-o zi voi fi aici”. Și-a dorit mereu să fie mai bun și mereu vrea să treacă la nivelul următor. Când era doar un puști învățase deja să dribleze ca Tony Parker, Steve Nash sau Allen Iverson. Încerca să imite jucătorii scunzi, să le preia armele și să le îmbunătățească.

”Știu că jucătorii mari nu sunt niciodată satisfăcuți. Încerc să îmi las numele lângă acei jucători, fie că e vorba de Floyd Mayweather sau de Tom Brady. Încerc să învăț de la ei și încerc să ajung la astfel de mari sportivi pentru că vreau să aflu cum gândesc. Nu le știu pe toate. Nu știu cum e să câștigi la nivel de play-off și vreau să învăț. Cred că acesta e cel mai important lucru la jucătorii mari: vor să învețe, sunt dispuși să învețe, vor să fie mai buni”, își explică ideile Thomas pentru ESPN.

”Vreau mai mult. Vreau să fiu un All-Star. Într-o zi vreau să fiu MVP. Știu că sunt doar vorbe, dar sunt obiectivele mele. Fiind la Boston Celtics și fiind capabil să câștig și să joc în play-off, înseamnă că ele sunt accesibile”
Isaiah Thomas

”E o nebunie să am numărul lui Tom Brady în telefon”

În ultimii ani, Thomas și Mayweather au devenit destul de apropiați. Fostul boxer a dus și o campanie pe site-urile de socializare pentru a-l ajuta pe IT să ajungă în All-Star Game-ul din acest an. A ratat la mustață prezența printre titulari, dar cu siguranță că va bifa cea de-a doua prezență a sa la eveniment. E primul jucător care participă în ASG care a fost ales al 60-lea în draft!

Thomas și Mayweather au mers împreună și la shopping în urmă cu doi ani. Vorbim de Floyd Mayweather aici, așa că nu e cazul să vă imaginați că împingeau împreună un coș printr-un supermarket. Money i-a cumpărat baschetbalistului un Bentley de 200.000 de dolari: ”Mi-a mai dat cadouri și înainte de asta, unele foarte tari, dar ăsta a fost incredibil. Toată lumea din NBA vorbea despre asta. După meciuri, adversarii mă întrebau unde e mașina”. Floyd îl susține din când în cand și la meciuri. După o partidă spectaculoasă cu Washington, 38 de puncte, 6 recuperări și 5 pase decisive, acesta a insistat pentru un tricou. Își recuperează banii de pe Bentley încet, încet. :D

IT e prieten și cu Tom Brady, starul din NFL al celor de la Patriots. ”E o nebunie să văd numărul lui Tom Brady în telefon. Nu pare real. Nici să joc la Celtics. Să-l cunoști pe David Ortiz și el să știe cine sunt... Toate lucrurile astea nu par reale.

Sunt binecuvântat, omule. Nu sunt naiv să mi se urce la cap totul, pentru că înainte să ajung aici eram o rezervă. Privesc și mai în spate și eram a 60-a alegere în draft. Multe s-au schimbat între timp și e minunat”, explică Thomas. Cei doi vorbesc des prin mesaje, iar Brady i-a trimis și un tricou cu autograf. Deși este fan al lui Seattle Seahawks, IT l-a purtat când l-a susținut din tribune pe prietenul său la un meci cu Houston.

Noul anturaj nu i s-a urcat însă la cap, nu se consideră încă un superstar: ”Poate o să-mi spun așa după ce o să câștig un titlu, nu înainte. Încerc să ajung acolo”.

Și Boston avea nevoie de Isaiah

”Oameni de aici au așteptări mari de la mine. Sunt pregătit pentru asta”, spune Isaiah. Când Boston a renunțat la Rondo, a rămas cu o echipă tânără și fără lider. Sosirea lui Thomas a ajutat-o pe Boston să prindă play-off-ul în 2015, deși timpul de integrare a fost scurt. ”Tranziția a fost dificilă pentru că aveam mereu meciuri. Cred că am avut o singură dată două zile libere legate, așa că n-aveam timp să ne antrenăm împreună și nu puteam să învăț jocul echipei. Când veneam de pe bancă, trebuia să improvizăm. Era mai mult streetball. Încercam să mă obișnuiesc cu noii colegi. Învățam din mers, explică Thomas.

Brad Stevens, antrenorul din 2013 al lui Celtics, are o strategie pe termen lung, una care ar trebui să îi aducă un nou titlu lui Boston: ”Isaiah e exact ceea ce aveam nevoie. Nu există dubii. Colegii săi îl fac să fie și mai bun. Se potrivește perfect aici. Când aducem un jucător ne uităm la toate lucrurile pe care le poate face. E un motiv pentru care el ajunge aici. Unii dintre ei au fost nedreptățiți. Dacă vă uitați în echipa noastră o să găsiți jucători  care au calități pe care mulți nu le-au văzut. Jucători care vor să muncească, dar cărora li se cerea altceva. Noi vrem ca ei să se simtă în largul lor aici și să facă ce știu ei mai bine”.

Evoluțiile lui Isaiah au ajutat-o pe Boston să se dezvolte ca echipă. Să urce treptat în ierarhie și să ajungă o echipă de Top 3 în Est. Una care să îl poată aduce pe Al Horford și care să ajungă să fie luată în calcul pentru un transfer de un fost MVP, Kevin Durant.

”N-am mai văzut așa ceva în viața mea”

Iar Isaiah continuă s-o ajute pe Boston să progreseze. Boston a prins play-off-ul în 2015, însă a fost eliminată fără drept la replică de Cleveland. ”Am învățat multe despre colegii mei, dar și despre Boston, la acele meciuri. Am pierdut în patru meciuri, dar a fost o experiență de care aveam nevoie. Mereu aveam o șansă să câștigăm în ultimele minute, dar nu știam cum s-o facem. Când oamenii spun că fiecare fază contează în play-off, chiar nu e o glumă. Sună a clișeu, dar chiar așa e.

Am pierdut, dar am căpătat încredere în noi. Știam ce ne lipsește ca să facem pasul următor. E greu să pierzi la zero, greu de digerat. Ce s-a întâmplat însă în Boston, după înfrângerea din meciul 4 e ceva ce n-am mai văzut nicăieri. Fanii s-au ridicat în picioare și au început să ne aplaude. Un standing ovation pentru echipa lor, eliminată fără meci câștigat în play-off. Atunci am înțeles că orașul ăsta nu-i ca oricare altul”, povestește Thomas.

"Oamenii spun că după ce câștigi un titlu cu Boston o să fii iubit pentru totdeauna. Vreau ca toți colegii mei să simtă asta" Isaiah Thomas

Orașul care l-a primit cu brațele deschise

Imediat după ce a aflat de transferul l-a Boston, Isiah Thomas i-a trimis un mesaj lui IT: ”E cel mai bun lucru care ți se putea întâmpla”. IT n-a înțeles exact ce vrea să spună mentorul său, așa că l-a sunat pentru mai multe detalii:

”Acum o să simți ce înseamnă baschetul adevărat, fanii adevărați, o echipă adevărată. Și te vor iubi mai mult decât au făcut-o alții”

Isaiah recunoaște însă că nu a înțeles exact la ce se referea: ”Să joci la Boston nu e un lucru pentru care te poți pregăti. Nu poți să îl înțelegi până nu îl experimentezi. Acum îl înțeleg. Mi-a schimbat cariera. Nicăieri nu am fost atât de liber și n-am primit atâta încredere. Iar fanii m-au primit cu brațele deschise”.

Transferul la Boston i-a schimbat viața lui Thomas, care nu poate fi decât recunoscător: ”Părinții mei vin la meciuri uneri și mă întreabă de fiecare dată: «Ai văzut câte tricouri cu numărul 4 sunt în sală?». Văd și apreciez dragostea ta, Boston. Apreciez că m-ai îmbrățișat pentru cine sunt, pentru că sunt Isaiah Thomas”.

 

Comentarii (12 ) Adaugă comentariu

Theea Maria Elena  •  02 Februarie 2017, 10:07

FELICITĂRI ! M-a emoționat profund ! CEL MAI BUN ARTICOL cu tematica sportiva din ultimii ani !! + (PLUS) realizarea grafica și compoziția paginii web, deosebita !

Vladimir Mihailescu  •  21 Ianuarie 2017, 23:43

Articol excelent. felicitari!!!

Relu Vindt  •  21 Ianuarie 2017, 23:35

Cred ca este cel mai bun articol pe care l-am citit de multi ani... Felicitari! (btw si eu credeam ca e baiatul lui Isiah Thomas)

Vezi toate comentariile (12)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase