Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile despre sport și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

DA, AM ÎNȚELES
3 comentarii. Scrie și tu!

Povestea specială a arbitrului Alina Peșu: "Când eram mică jucam fotbal non-stop și spărgeam geamurile vecinilor"

Alina Peșu iubește sportul de când se știe. A jucat fotbal în echipă de băieți, s-a apucat de arbitraj la recomandarea unui profesor, iar la începutul acestui an a fost promovată pe lista FIFA

Articol de Andrei Crăiţoiu
Joi, 26 Aprilie

DIN CUPRINS
De unde vine pasiunea sa pentru fotbal
Cum a primit vestea promovării pe lista FIFA
Ce modele are la nivel intern și internațional

Arbitrajul românesc nu-i are în elită doar pe Hațegan, Kovacs sau Colțescu! Comisia Centrală a Arbitrilor condusă de grecul Kyros Vassaras a decis ca la începutul acestui an să promoveze pe lista FIFA destinată reprezentanților României o fată de 29 de ani din Craiova. Și se poate mândri la nivel european cu o reprezentare importantă!



E vorba de Alina Peșu, despre care colegii ei au doar cuvinte de laudă: "O fată excepțională și un om minunat! Face tot ce poate pentru a te ajuta și pentru a-ți da cele mai bune sfaturi!".

Povestea Alinei e specială. A început să joace fotbal într-o echipă de băieți, apoi s-a apucat de arbitraj! Între timp, în Bănie a apărut o echipă de fete al cărei căpitan a fost de la primul antrenament. Acum, în paralel cu arbitrajul, e și profesoară de educație fizică și sport.

Alina mai are o soră, Simona, cu un parcurs aproape tras la indigo. A jucat fotbal, a fost arbitru, iar acum e tot profesoară, dar de limba franceză.

Alina, când toate fetițele se jucau cu păpușile, tu erai la fotbal. De unde dragostea asta un pic stranie?
Ha, ha! Povestea-i foarte simplă. Tatălui meu i-a plăcut enorm fotbalul şi mă lua cu el la toate meciurile care se disputau în Craiova și prin împrejurimile orașului. Și-așa m-a prins pasiunea! Părinții au fost mereu modelul meu, ei au fost cei care mi-au sădit în suflet dragostea pentru sport.

Cum era să fii singura fată printre atâția băieți?
Nu mi s-a părut niciodată ciudat să joc fotbal cu băieții. Eram fascinată de tot ce se întâmpla acolo! Contează prea puțin dacă ești fată sau băiat cât timp există aceeași pasiune pentru fotbal. Iar eu am iubit fotbalul și mi-am dorit să ajung acolo!

Dar de ce fotbal? De ce n-ai încercat și alte sporturi?

De la vârsta de 11 până la 14 ani am făcut atletism, apoi am fost puțin timp la handbal. Sportul e activitatea care m-a motivat să îmi depășesc limitele. Totuși, fotbalul a fost tot ce mi-am dorit!

"Dacă nu ești puternic, e greu să reziști!"

Cum au reacționat părinții tăi când le-ai zis: "De mâine mă duc să joc fotbal!"?
Dumnezeu mi-a dat cei mai buni părinți, întotdeauna m-au susținut în tot ceea ce am făcut. Știau că îmi doream de foarte mult timp să joc fotbal într-un cadru organizat, de aceea s-au bucurat atunci când au auzit de înființarea echipei de fotbal. M-au lăsat să-mi îndeplinesc visul.

Cum a fost debutul?
Eram nerăbdătoare să intru pe teren și să mă bucur de fiecare minut pe care îl petrec pe terenul de joc. Am avut emoții înainte, însă odată ce am pășit pe gazon, au rămas doar concentrarea și dorința de a câștiga.

Erai jucătoare și-ai decis să începi și cariera de arbitru. Cum ți-a venit ideea asta?
Jucam fotbal cu băieții pentru că în Craiova nu era o formație destinată fetelor. Domnul profesor Alexandru Teuțan, știindu-mi pasiunea pentru fotbal, mi-a propus să mă înscriu la arbitraj. Și am făcut-o. Și cred că am luat o decizie foarte bună. Între timp, în oraș a apărut și o echipă de fete și m-am dus să joc și fotbal.

Nu era greu să joci și fotbal, să mergi să și arbitrezi?
Cât timp faci ceea ce-ți place, nu te mai gândești dacă e greu sau ușor. Important e să faci ceea ce te face fericit!

E greu să reziști într-o lume a bărbaților?
Dacă nu ești o persoană puternică, e greu să reziști oriunde. Am fost educată să mă descurc în orice situație.

"Munca mi-a fost răsplătită"

Care a fost cea mai mare problemă pe care ai avut-o ca arbitru?
În general, greșelile pe care le fac pe terenul de joc rămân ca amintiri neplăcute, pentru că sunt o persoană perfecționistă. Important este să învăț din ceea ce greșesc. Cu spectatorii sau cu jucătorii nu am avut niciun fel de problemă. Chiar se bucurau când aveam brigada de fete. Ha, ha, ha!

Nu ți-a fost frică să mergi la meciuri în diverse comune, sate, o fată între atâția băieți?
Nu, chiar este o plăcere să mai merg la partide disputate în județ. Ce-i drept, merg mai rar decât înainte.

Cum sună un mesaj transmis de o fată, la începutul unui joc, celor aproape 50 de bărbați?
Când transmit mesajul, îl transmit în calitate de arbitru, nu ar trebui să conteze faptul că sunt fată. De regulă, e un îndemn la fair-play.

Au trecut 12 ani de când ai debutat în arbitraj. A existat ceva care să te surprindă în această perioadă?
În general, viața este imprevizibilă, nu doar arbitrajul, însă pregătirea serioasă te va ajuta să ieși cu bine din orice situație.

De la începutul acestui an ai fost promovată pe lista FIFA...
M-am simțit cu adevărat fericită, munca mi-a fost răsplătită. Sunt profund recunoscătoare persoanelor care m-au susținut pe acest drum, deoarece acest ecuson nu exista dacă nu aveam oameni care să mă ajute în dezvoltarea mea și care să mă sprijine în momentele dificile. Le mulțumesc că au crezut în mine!

E o responsabilitate mult mai mare începând din acest an pentru tine?
Consider că trebuie să fim responsabili în tot ceea ce facem, simțul răspunderii fiind cheia succesului în orice domeniu. E adevărat că nu putem avea rezultate frumoase dacă nu ne implicăm cu interes și plăcere, însă aceste aspecte trebuie însoțite și de responsabilitate. De aceea, pot spune că responsabilitatea o simt la fel ca și până acum.

"Chiar dacă am un program aglomerat, îmi place să mă uit la cât de multe meciuri pot, iar atunci când am timp chiar merg pe stadion ca spectator" Alina Peșu

"Am arbitrat cu sora mea în brigadă"

Cum reușești să faci față presiunii pentru că e clar că lucrurile s-au schimbat semnificativ de acum?
Presiunea e o senzație care a ajuns să îmi placă. Am învățat importanța antrenamentului mental prin care fac față presiunii continue și de a trăi transformări repetate.
Dacă ai avea posibilitatea să schimbi radical un lucru din Legile jocului, care ar fi acela?
Sunt persoane capabile care se ocupă de acest aspect. Treaba mea e să le pun în practică!

Cum arată o zi din viața unui arbitru? Spune-ne un program al unei zile pline.
Dimineață plec la școală și ajung la ora 14:00 acasă. La 16:00 merg la antrenament, la 19:00 mă duc la recuperare, apoi citesc o carte! Îmi place să stau liniștită, să mă regăsesc, să trăiesc așa cum îmi doresc.

Pe lângă arbitraj, ești și profesoară de educație fizică.
Da, mi-am ales meseria de profesor în ideea de a da dovadă de răbdare și multă dăruire, făcând o pasiune pentru munca alături de copii, dar și pentru munca în echipă, împreună cu ceilalți colegi, de la care pot învăța continuu. Sunt oameni cu experiență, la fel de dornici ca și mine să împărtășească ceea ce știu. Am parte de un colectiv unit, care mă face să mă simt ca într-o familie. Mă bucură faptul că unii dintre elevii mei îmi împărtășesc pasiunea pentru arbitraj și au deja câteva meciuri arbitrate.

Sora ta a jucat fotbal, a fost arbitru, iar acum profesor.
Mult timp am arbitrat cu ea în brigadă. Din păcate, Simona a fost operată de trei ori la genunchi, în urma unei acidentări survenite la un joc pe care l-am avut în campionat cu echipa de fotbal a cărei componentă era și ea. Era unul dintre arbitrii asistenți foarte bine pregătiţi teoretic, fapt pe care l-a demonstrat la toate testele, unde a avut mereu printre cele mai mari note. Îmi făcea plăcere să arbitrez cu ea în brigadă, și o spun în calitate de colegă, nu de soră. Am avut mare încredere în calitațile ei de arbitru, dar drumul ei a fost altul, acela de a fi profesor. Mă bucur că-i alături de copii, deoarece îi place foarte mult meseria pe care a ales-o.

 

"Calitățile mele? Seriozitate și ambiție"

Cum i-ai explica unui copil ce este fericirea?
Nu i-aș explica, i-aș da o minge să se joace cu ea!

Dacă ai putea să călătorești în timp, unde ai vrea să ajungi?
Nu aș vrea să călătoresc în timp. În trecut am fost și am avut ce învăța din el. Nu aș schimba absolut nimic. De prezent mă bucur în fiecare zi și încerc să fac ceva pentru a fi mai aproape de visul pe care îl am. Iar viitorul îl construiesc!

Ce te indispune cel mai mult?
În fiecare dimineață mă trezesc cu gândul că am o zi în față, de care trebuie să mă bucur. Dacă ești maestrul dimineților, vei fi și stăpânul zilelor!

Care e cea mai frumoasă amintire?
Încerc să fac din fiecare zi o amintire frumoasă și orice zi petrecută cu familia face parte din această categorie. Sunt multe amintiri frumoase pe care le păstrez în suflet.
Care a fost cea mai mare prostie pe care ai făcut-o în copilărie?
În general, am fost un copil cuminte. Cea mai mare prostie pe care o făceam era să mai sparg cu mingea, din când în când, câte un geam al vecinilor.

Unde te vezi peste 5 ani?
Făcând aceleaşi lucruri ca acum, dar la un alt nivel!

Ai superstiții?
Nu cred în ele.

Care este mottoul după care te ghidezi?
"Nimic fără Dumnezeu!".

Care sunt principalele tale două calități?
Seriozitatea și ambiția.

Un defect?
Atenția exagerată la detalii.

"Arbitrii pe care-i admir? Din campionatul intern îmi plac foarte mult Sebastian Colţescu și Radu Petrescu, la nivel internaţional îmi place Felix Brych"
Alina Peșu

PREFERINȚELE ALINEI

  • carte: "Vei fi acolo?" de Guillaume Musso
  • film: "My sassy girl"
  • parfum: "Carolina Herrera Good Girl"
  • actor român: Dem Rădulescu
  • actor străin: Jim Carrey
  • oraș: Barcelona
  • țară: Spania
  • mâncare: paste
  • animal: maimuța
  • număr preferat: 7
  • mașină: nu am o mașina preferată, consider că mașinile sunt doar o necesitate
  • melodii: Reamonn - Supergirl / Bruno Mars - Just the way you are

"Jucătorul meu preferat a fost Ronaldinho, iar dintre cei care încă activează îmi place foarte mult Zlatan Ibrahimovici" Alina Peșu

ALEGERILE ALINEI

  • munte sau mare: ambele
  • vara sau iarna: vara
  • roşu sau albastru: albastru
  • film la mall sau film acasă: film acasă
  • plimbare în parc sau somn: plimbare în parc
  • carne de porc sau de pui: carne de pui
  • suc sau vin: apă :)
  • WhatsApp sau Facebook - WhatsApp
  • vacanță în România sau în străinătate: ambele

Comentarii (3 ) Adaugă comentariu

turcescu  •  26 Aprilie 2018, 18:07

Tolvai, Doamne, ce poponet! Intentionat isi ia pantalonasii aia stramti?

Tomas Orzan  •  26 Aprilie 2018, 13:00

O fata frumoasa si inteligenta, un arbitru bun, rara avis in fotbalul romanesc!

dakesis  •  26 Aprilie 2018, 11:25

felicitari si drum lung! imi pare rau ca nu am stat in acelasi cartier, poate ne intalneam pe maidan:)

Vezi toate comentariile (3)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase