Articol de Andrei Crăiţoiu
joi, 26 aprilie 09:00
DIN CUPRINS |
De unde vine pasiunea sa pentru fotbal |
Cum a primit vestea promovării pe lista FIFA |
Ce modele are la nivel intern și internațional |
Arbitrajul românesc nu-i are în elită doar pe Hațegan, Kovacs sau Colțescu! Comisia Centrală a Arbitrilor condusă de grecul Kyros Vassaras a decis ca la începutul acestui an să promoveze pe lista FIFA destinată reprezentanților României o fată de 29 de ani din Craiova. Și se poate mândri la nivel european cu o reprezentare importantă!
E vorba de Alina Peșu, despre care colegii ei au doar cuvinte de laudă: "O fată excepțională și un om minunat! Face tot ce poate pentru a te ajuta și pentru a-ți da cele mai bune sfaturi!".
Povestea Alinei e specială. A început să joace fotbal într-o echipă de băieți, apoi s-a apucat de arbitraj! Între timp, în Bănie a apărut o echipă de fete al cărei căpitan a fost de la primul antrenament. Acum, în paralel cu arbitrajul, e și profesoară de educație fizică și sport.
Alina mai are o soră, Simona, cu un parcurs aproape tras la indigo. A jucat fotbal, a fost arbitru, iar acum e tot profesoară, dar de limba franceză.
Ha, ha! Povestea-i foarte simplă. Tatălui meu i-a plăcut enorm fotbalul şi mă lua cu el la toate meciurile care se disputau în Craiova și prin împrejurimile orașului. Și-așa m-a prins pasiunea! Părinții au fost mereu modelul meu, ei au fost cei care mi-au sădit în suflet dragostea pentru sport.
Nu mi s-a părut niciodată ciudat să joc fotbal cu băieții. Eram fascinată de tot ce se întâmpla acolo! Contează prea puțin dacă ești fată sau băiat cât timp există aceeași pasiune pentru fotbal. Iar eu am iubit fotbalul și mi-am dorit să ajung acolo!
De la vârsta de 11 până la 14 ani am făcut atletism, apoi am fost puțin timp la handbal. Sportul e activitatea care m-a motivat să îmi depășesc limitele. Totuși, fotbalul a fost tot ce mi-am dorit!
Dumnezeu mi-a dat cei mai buni părinți, întotdeauna m-au susținut în tot ceea ce am făcut. Știau că îmi doream de foarte mult timp să joc fotbal într-un cadru organizat, de aceea s-au bucurat atunci când au auzit de înființarea echipei de fotbal. M-au lăsat să-mi îndeplinesc visul.
Eram nerăbdătoare să intru pe teren și să mă bucur de fiecare minut pe care îl petrec pe terenul de joc. Am avut emoții înainte, însă odată ce am pășit pe gazon, au rămas doar concentrarea și dorința de a câștiga.
Jucam fotbal cu băieții pentru că în Craiova nu era o formație destinată fetelor. Domnul profesor Alexandru Teuțan, știindu-mi pasiunea pentru fotbal, mi-a propus să mă înscriu la arbitraj. Și am făcut-o. Și cred că am luat o decizie foarte bună. Între timp, în oraș a apărut și o echipă de fete și m-am dus să joc și fotbal.
Cât timp faci ceea ce-ți place, nu te mai gândești dacă e greu sau ușor. Important e să faci ceea ce te face fericit!
Dacă nu ești o persoană puternică, e greu să reziști oriunde. Am fost educată să mă descurc în orice situație.
În general, greșelile pe care le fac pe terenul de joc rămân ca amintiri neplăcute, pentru că sunt o persoană perfecționistă. Important este să învăț din ceea ce greșesc. Cu spectatorii sau cu jucătorii nu am avut niciun fel de problemă. Chiar se bucurau când aveam brigada de fete. Ha, ha, ha!
Nu, chiar este o plăcere să mai merg la partide disputate în județ. Ce-i drept, merg mai rar decât înainte.
Când transmit mesajul, îl transmit în calitate de arbitru, nu ar trebui să conteze faptul că sunt fată. De regulă, e un îndemn la fair-play.
În general, viața este imprevizibilă, nu doar arbitrajul, însă pregătirea serioasă te va ajuta să ieși cu bine din orice situație.
M-am simțit cu adevărat fericită, munca mi-a fost răsplătită. Sunt profund recunoscătoare persoanelor care m-au susținut pe acest drum, deoarece acest ecuson nu exista dacă nu aveam oameni care să mă ajute în dezvoltarea mea și care să mă sprijine în momentele dificile. Le mulțumesc că au crezut în mine!
Consider că trebuie să fim responsabili în tot ceea ce facem, simțul răspunderii fiind cheia succesului în orice domeniu. E adevărat că nu putem avea rezultate frumoase dacă nu ne implicăm cu interes și plăcere, însă aceste aspecte trebuie însoțite și de responsabilitate. De aceea, pot spune că responsabilitatea o simt la fel ca și până acum.
"Chiar dacă am un program aglomerat, îmi place să mă uit la cât de multe meciuri pot, iar atunci când am timp chiar merg pe stadion ca spectator" Alina Peșu
Presiunea e o senzație care a ajuns să îmi placă. Am învățat importanța antrenamentului mental prin care fac față presiunii continue și de a trăi transformări repetate.
Sunt persoane capabile care se ocupă de acest aspect. Treaba mea e să le pun în practică!
Dimineață plec la școală și ajung la ora 14:00 acasă. La 16:00 merg la antrenament, la 19:00 mă duc la recuperare, apoi citesc o carte! Îmi place să stau liniștită, să mă regăsesc, să trăiesc așa cum îmi doresc.
Da, mi-am ales meseria de profesor în ideea de a da dovadă de răbdare și multă dăruire, făcând o pasiune pentru munca alături de copii, dar și pentru munca în echipă, împreună cu ceilalți colegi, de la care pot învăța continuu. Sunt oameni cu experiență, la fel de dornici ca și mine să împărtășească ceea ce știu. Am parte de un colectiv unit, care mă face să mă simt ca într-o familie. Mă bucură faptul că unii dintre elevii mei îmi împărtășesc pasiunea pentru arbitraj și au deja câteva meciuri arbitrate.
Mult timp am arbitrat cu ea în brigadă. Din păcate, Simona a fost operată de trei ori la genunchi, în urma unei acidentări survenite la un joc pe care l-am avut în campionat cu echipa de fotbal a cărei componentă era și ea. Era unul dintre arbitrii asistenți foarte bine pregătiţi teoretic, fapt pe care l-a demonstrat la toate testele, unde a avut mereu printre cele mai mari note. Îmi făcea plăcere să arbitrez cu ea în brigadă, și o spun în calitate de colegă, nu de soră. Am avut mare încredere în calitațile ei de arbitru, dar drumul ei a fost altul, acela de a fi profesor. Mă bucur că-i alături de copii, deoarece îi place foarte mult meseria pe care a ales-o.
Nu i-aș explica, i-aș da o minge să se joace cu ea!
Nu aș vrea să călătoresc în timp. În trecut am fost și am avut ce învăța din el. Nu aș schimba absolut nimic. De prezent mă bucur în fiecare zi și încerc să fac ceva pentru a fi mai aproape de visul pe care îl am. Iar viitorul îl construiesc!
În fiecare dimineață mă trezesc cu gândul că am o zi în față, de care trebuie să mă bucur. Dacă ești maestrul dimineților, vei fi și stăpânul zilelor!
Încerc să fac din fiecare zi o amintire frumoasă și orice zi petrecută cu familia face parte din această categorie. Sunt multe amintiri frumoase pe care le păstrez în suflet.
În general, am fost un copil cuminte. Cea mai mare prostie pe care o făceam era să mai sparg cu mingea, din când în când, câte un geam al vecinilor.
Făcând aceleaşi lucruri ca acum, dar la un alt nivel!
Nu cred în ele.
"Nimic fără Dumnezeu!".
Seriozitatea și ambiția.
Atenția exagerată la detalii.
"Arbitrii pe care-i admir? Din campionatul intern îmi plac foarte mult Sebastian Colţescu și Radu Petrescu, la nivel internaţional îmi place Felix Brych"
Alina Peșu
"Jucătorul meu preferat a fost Ronaldinho, iar dintre cei care încă activează îmi place foarte mult Zlatan Ibrahimovici" Alina Peșu
turcescu • 26 Aprilie 2018, 18:07
Tolvai, Doamne, ce poponet! Intentionat isi ia pantalonasii aia stramti?
Tomas Orzan • 26 Aprilie 2018, 13:00
O fata frumoasa si inteligenta, un arbitru bun, rara avis in fotbalul romanesc!
dakesis • 26 Aprilie 2018, 11:25
felicitari si drum lung! imi pare rau ca nu am stat in acelasi cartier, poate ne intalneam pe maidan:)