7 comentarii. Scrie și tu!

De la Giro la Lună! AZI începe Turul Italiei, ediția cu numărul 100! 5 povești fascinante cu supereroi + favoriți și traseu

349.587 kilometri au fost parcurși în cele 99 ediții ale Turului Italiei disputate până acum, adică 90,9% din distanța Pământ-Lună. Cursa cu numărul 100 începe astăzi în Sardinia și se termină peste 3 săptămâni, în Milano

Articol de Mitică Docan
Vineri, 05 Mai

Astăzi începe ediția cu numărul 100 a Turului Italiei, cea mai importantă cursă ciclistă din Peninsulă și primul Mare Tur al sezonului.



Cu italianul Vincenzo Nibali (Bahrain-Merida) și columbianul Nairo Quintana (Movistar) pe post de mari favoriți, Giro se anunță o înfruntare epocală, ca de obicei, pe unul dintre cele mai pasionante trasee din ciclismul profesionist.

Premiul pentru clasamentul general este mult râvnitul tricou roz, primit de rutierul care parcurge cel mai rapid distanța de 3609 kilometri, din insula Sardinia și până la sosirea tradițională din Milano, în decursul celor 3 săptămâni de concurs.

Sunt 21 de etape, cu două probe de contratimp ce însumează 69 de kilometri. Pe rutierii celor 22 de echipe îi așteaptă o adevărată săptămână a patimilor în ultimele 7 zile ale Corsei Rosa, cu 5 etape de munte înalte și un contratimp în ultima zi. Cima Coppi, adică cel mai înalt vârf atins în Giro, va fi Pasul Stelvio, în etapa a 16-a.

5 Giroau câștigat italienii Alfredo Binda, Fausto Coppi și belgianul Eddy Merckx

Cine sunt favoriții Giro 2017

  • Italianul Vincenzo Nibali (Bahrain-Merida) este deținătorul titlului, după ce a revenit anul trecut într-un Tur al Italiei spectaculos. Deși a avut o primăvară modestă, ca de obicei, "Rechinul" este principalul favorit al cursei;
  • Columbianul Nairo Quintana (Movistar) încearcă celebra (și imposibila) dublă Giro/Le Tour, având în bagaj victorie în Tirreno-Adriatico și un cantonament serios la altitudine în țara natală;
  • Echipa Sky, acolo unde Geraint Thomas este cel mai fragil lider din pluton, iar Mikel Landa așteaptă prima ezitare pentru a prelua rolul de favorit. Cu Diego Rosa sau Vasil Kiryienka în lot, e de așteptat ca Sky să provoace haos în pluton.

5 povești fascinante: de la inumanul Fiorenzo Magni la "Diavolul în fustă"

1. "Opriţi ambulanţa şi daţi-mi înapoi bicicleta!"

La 36 de ani, cu trei Tururi ale Italiei în palmares, onorat mereu cu prima pagină într-o Gazzetta dello Sport pe care se băteau Inter Milano şi Juventus, Fiorenzo Magni a început Giro 1956 cu dorinţa arzătoare de a termina competiţia şi, o dată cu ea, cariera de ciclist profesionist. Durul plutonului, cel care declara nonşalant că "iubesc frigul, vântul, ploaia sau ninsoarea, fiindcă acolo sunt în elementul meu", Magni avea să simtă în acel Giro ce este durerea adevărată.

În etapa a 12-a, pe o coborâre din Toscana, Magni a pierdut complet controlul bicicletei, a voltat speriat şi s-a izbit de o bordură. Şi-a frânt clavicula stîngă, s-a ridicat scuipând sînge şi înjurând, şi-a dat la o parte directorul sportiv, s-a urcat pe bicicletă şi a continuat cursa.

Când a văzut că nu mai poate controla bicicleta cu mâinile şi nu se poate sprijini, şi-a legat ghidonul cu un şnur de cauciuc pe care îl controla cu dinţii! În etapa 15, a căzut într-un şant şi a leşinat de durere, a fost preluat de ambulanţă, dar s-a trezit şi a ţipat la şofer: "S-a terminat Giro? Nu? Atunci de ce nu sunt pe bicicletă?!".

Uimit de acest sacrificiu, plutonul l-a aşteptat şi Fiorenzo a continuat Turul Italiei. A terminat Giro pe locul doi, plângând ca un copil mic pe podium.

58,874 km/heste viteza medie record, întregistrată de Rik Verbrugghe, în prologul Montesilvano-Pescara, în cei 7,6 km din Turul Italiei 2001

2. "Diavolul în fustă", singura femeie care a terminat un Mare Tur

Născută într-o familie cu 10 băieţi, într-o casă fără ferestre şi prin care se plimbau nestingherite găinile, Alfonsina Morini Strada este singura femeie din istorie care a terminat un Mare Tur! Povestea este uluitoare.

La începutul secolului XX, într-o perioadă în care lumea se scandaliza dacă vedea un centimetru de piele din gleznele unei femei, darămite să o vadă manevrând o bicicletă, o Alfonsina de 10 ani a furat bicicleta tatălui şi a început să se întreacă frecvent cu băieţii din cartier.

Lată în umeri şi încăpăţânată, tînăra ciclistă a depăşit ignoranţa tatălui, "o femeie pe bicicletă e lucrarea diavolului", şi a cîştigat prima cursă la 13 ani, abia reuşind să ţină în braţe premiul oferit de organizatori: un porc viu. Au urmat mai multe Grand Prix-uri şi o excursie în Rusia, ţarina Alexandra fiind dispusă să plătească oricât ca să vadă minunăţia: o femeie competitivă pe bicicletă!

În 1924, organizatorii Turului Italiei s-au certat cu vedetele zilei, oameni precum Costante Girardengo sau Ottavio Bottecchia, şi au avut nevoie de ciclişti care să completeze plutonul. Au pus la bătaie o ofertă cu cazare, 600 de pui, 720 de ouă, 4800 de banane, 2000 de sticle de apă minerală şi 750 de kilograme de carne de vită, în speranţa că vor veni cât mai mulţi rutieri. Şi aşa a fost. Printre ei, "tânărul" care a primit numărul 72, purtând haine de muncitor şi mustăcios, a fost Alfonsino Strada.

Frauda a fost descoperită cu o zi înaintea cursei, dar nimic nu a mai fost posibil pentru a o opri de la start. Localnicii i-au zis "Diavolul în fustă", iar Alfonsina s-a descurcat bine în primele etape ce aveau peste 300 kilometri lungime.

O dată cursa ajunsă pe drumurile din sudul Italiei, după o ploaie care a transformat prundişul în tranşeele de la Verdun, Alfonsina a căzut de multe ori şi şi-a frânt ghidonul bicicletei într-un şant.

Un ţăran milos, văzînd-o cum plânge şi se zbate să continue, a luat o coadă de mătură, a rupt-o în două şi i-a îndesat-o în ghidon. Astfel bicicleta "tunată", Alfonsina a reuşit să termine etapa. Mai mult de atît, italianca a ajuns pînă la Milano, completînd traseul de 3.610 kilometri, la 28 de ore distanţă de timpul învingătorului, Giuseppe Enrici, dar şi cu 10 ore avans faţă de ultimul clasat!

3. Nimeni nu se atinge de Gino Bartali, nici măcar Mussolini

A câştigat Turul Italiei şi Turul Franţei, atît înainte, cît şi după cel de-al Doilea Război Mondial. Rivalitatea cu Fausto Coppi a împărţit Italia între coppiani şi bartaliani, iar tifosii obişnuiau să doarmă pe coasta muntelui şi să măture şoseaua atunci cînd Gino Bartali începea căţărările. Dar viaţa bate ciclismul, iar istoria îl va ţine minte pe Bartali drept un reper moral, mai mult decît ca pe un ciclist uluitor. Catolic devotat şi monarhist convins, blajinul Bartali avea să simtă din plin presiunea vremurilor.

Totul a început în 1938, atunci cînd Gino Bartali a refuzat să recunoască regimul Mussolini, în timp ce sărbătorea victoria din Turul Franţei. Au urmat hărţuieli din partea fasciştilor, intimidări continue şi 45 de zile de închisoare. În tensiunea teribilă pe care a fost forţat să o îndure, "Gino cel Pios" a văzut cum singurul zid care-l proteja de trupele RSS rămînea iubirea italienilor.

Ieşit la un antrenament de rutină prin Toscana, Bartali a fost acostat de soldaţi, care i-au cerut să se legitimeze. Ţăranii italieni, care îl idolatrizau pe Bartali, au pornit o revoltă pentru a-l apăra pe ciclist, acuzându-i pe militari că îi periclitează şansele de a cîştiga Turul Franţei!

O dată ignorat de autorităţi, Gino a sesizat rapid oportunitatea. Începînd cu 1943, şi-a îndesat acte şi documente militare în cadrul şi în şaua bicicletei, transportîndu-le prin tot nordul Italiei celor din Rezistenţă. Mai mult de atît, în 1943, i-a distras pe soldaţii nemţi şi italieni, atunci când aceştia cercetau un tren plin cu evrei care voiau să ajungă tot în Ţara Cantoanelor.

Diversiunea a funcţionat, iar aproape opt sute de evrei au reuşit să scape de lagărele naziste! Chestionat din nou de fascişti, Bartali nu a dat înapoi: "Fac ceea ce simt, nu mă puteţi atinge".

4. "Nu mă uit în jos, nu mă uit în jos". Cea mai grea etapă din ciclism

Americanul Greg LeMond a cîştigat trei Tururi ale Franţei, dar poezia adevărată a scris-o un alt conaţional, Andy Hampsten. Fost component al La Vie Claire, un fel de Real Madrid 2002 în replică pe două roţi, Andy Hampsten a fost locotenentul legendarului Bernard Hinault, dar lumea îl ţine minte pentru o etapă de colecţie.

În Turul Italiei 1988, acolo unde avea să ducă tricoul roz pînă la final, pe 5 iunie, Hampsten se alinia la startul unei etape scurte ce avea în apropierea finişului o monstruozitate de aproximativ 2600m, teribila ascensiune Gavia. Vremea era oribilă, zloată şi temperaturi sub 0 grade Celsius, rutierii erau speriaţi şi se adăpostiseră ca liliecii într-un tunel din Alpi, de unde negociau cu organizatorii să anuleze etapa.

Sfidând condiţiile, plutonul a fost convins de Andy să renunţe la protest, iar cel poreclit "Le Petit Lapin", "Micul iepure", a scos planşa cu acuarele şi şi-a pictat capodopera.

A atacat pe Gavia, căţărarea căreia topografii încă îi calculează pantele, din cauza mişcărilor tectonice din Alpi, a ignorat ninsoarea, "mi-am repetat în permanenţă să nu mă uit deloc în jos, pe coborîrea aia alunecoasă", după care a îndurat kilometru după kilometru, bornă după bornă.

Etapa a fost cîştigată de Erik Breukink, pe care nimeni nu l-a văzut trecînd linia de sosire din cauza cojocului gros de zăpadă! Andy a venit zgribulit, cu umerii îndoiţi sub gheaţă şi cu privirea adâncită în faţa biciuită de ger, repetând ciudat: "Vreau ceai cald, ceai cald".

A fost suficient pentru tricoul roz şi pentru singura victorie a lui Hampsten într-un Mare Tur. "Nu a fost sport, a fost ceva peste. Nu o să uit niciodată". Ziua aceea din Turul Italiei a fost catalogată drept cea mai grea etapă din istoria unui Mare Tur.

350 km are cea mai lungă evadare solitară și a fost parcursă de Lauro Bordin, în cea mai lungă etapă din istoria Giro, 430 de kilometri între Lucca și Roma

5. Dragoste, cocaină pură şi urechi mari

Într-un fel, Marco Pantani este ultima mare iubire pentru italieni. "Ciclistul cu urechi de elefant" este ultimul din istorie care a reuşit rîvnita dublă Turul Italiei/Turul Franţei în acelaşi an, 1998.

Povestea de dragoste cu Giro a început cu un sezon înainte, atunci cînd o pisică neagră i-a tăiat calea, Pantani s-a rostogolit pe asfalt şi a ajuns la spital, acolo unde a fost nevoit să primească îngrijiri. S-a jurat că revine.

Încăpăţânat şi puternic, asistat foarte probabil de substanţe ce ar îmbujora doctori în chimie, Pantani a cîştigat Turul Italiei 1998 după o acţiune ce ar trebui predată în orice manual de ciclism.

Vremea piraţilor a început

Pe Passo Fedaia, într-o etapă pe care italienii o numesc tappone, "etapa cea mare", Pantani a fost nevoit să întoarcă un dezavantaj de patru minute faţă de Alex Zulle, dar şi să îl menţină la distanţă pe supercăţărătorul Pavel Tonkov. Mutarea lui Pantani a fost masivă.

A atacat în modul lui sălbatic, acolo unde panta părea să prindă cicliştii de glezne, a clătinat din cap de parcă ar fi fost oricând în pericol să i se desprindă în curbe şi "am mers cum nu am mers niciodată într-o etapă!".

La final, ecartul se întorsese în favoarea lui, iar italianul i-a cucerit definitiv pe italieni. Adulat de fani, cu cercel în ureche şi cioc asortat, "Il Pirata" şi-a pierdut viaţa în 2004, din cauza unei depresii ce l-a condus spre o supradoză de cocaină pură. 20.000 de oameni au venit la înmormântare, în timp ce toate buticurile din Peninsulă au postat poze la intrare în memoria lui.

Prezent mereu pe marginea şoselei, ca un spirit ce binecuvîntează competiţia roză, Pantani este celebrat cu steagul negru, cu craniu şi oase, pe aproape fiecare căţărare pe care trece plutonul din ziua de astăzi.

Căutaţi-l pe traseu.

marco pantani

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Comentarii (7 ) Adaugă comentariu

th3dog  •  07 Mai 2017, 19:31

printre miile de orori becaliene mai apare si cate un articol demn de citit Bravo autorului si speram sa vedem cat mai des astfel de scrieri

bettina46  •  07 Mai 2017, 09:29

I-mi doresc ca GSP-ul sa prezinte comentarii de la fiecare etapa nu numai 2-3 rinduri despre cistigatorul etapei Il aveti acolo pe Naum si il puneti sa scrie despre fotbal, unde este complect pe afara! As dori ca acest ziar de dragul audientei sa nu mai fie ziarul FCSB-ului si sa scrie mai mult si despre alte sporturi. Va multumesc ptr articolul de azi .

Vlasceanu Liviu  •  07 Mai 2017, 08:31

Felicitari pentru articol! De foarte mult timp nu am mai citit asa hulpav, in special din presa sportiva, fara sa ma opresc! Nici din cafea nu am sorbit!

Vezi toate comentariile (7)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase