#FOOTBALLLEAKS Documentele lăcomiei » O radiografie a lumii impresarilor de jucători, de la Raiola la instalatorul care conduce agenția Rogon

Mino Raiola i-a scos din minți pe oficialii Borussiei Dortmund în vara lui 2016. Agentul a tunat și a fulgerat din nou și, când vine vorba de Raiola, asta înseamnă că i-a adus pe șefii clubului în pragul disperării. Într-un colț din care nu mai pare să existe nicio ieșire. 

Dar, indiferent de soluția de ieșire aleasă, nu poate fi decât un singur câștigător: Raiola. 

La mijloc era Henrik Mhitarian, un fotbalist armean care voia cu disperare să o părăsească pe Dortmund. Raiola îi făcuse rost de o ofertă de la Manchester United, în Premier League, unde sunt banii adevărați, dar contractul lui Mhitarian avea o problemă. 

Henrik Mhitarian a fost golgeterul Ucrainei, cu Șahtior, apoi a trecut pe Borussia, înainte de a ajunge la Man. United. Sursă: GettyImages

Mijlocașul mai era legat de Dortmund încă un sezon și președintele Hans-Joachim Watzke repetase în numeroase rânduri că nu-l va vinde pe Mhitarian. Sub nicio formă. 

Discuție încheiată. 

Lui Raiola, un italian scund și zgomotos, cu o burtă imensă și cu ochelari rotunzi, nu i-a prea păsat. E în branșă de aproape 30 de ani și printre clienții lui se numără superstaruri precum Zlatan Ibrahimovic, Paul Pogba și Mario Balotelli. Raiola are experiența de a negocia cu Silvio Berlusconi, fostul patron de la AC Milan, Florentino Perez, președintele de la Real Madrid, sau cu Nassar al-Khelaifi, investitorul din Qatar aflat în spatele clubului Paris Saint-Germain. 

Agenții care au făcut afaceri la acest nivel nu se sperie de Watzke. 

În plus, Raiola avea în mână un wildcard despre care publicul nu știa. 

Cum strânge Raiola șurubul

Hârtia poate fi găsită printre cele 1,9 terabiți de informație din baza de date Football Leaks. E datată 1 martie 2014 și reprezintă un act adițional la contractul de agent al lui Raiola, un document pe trei pagini care a putut juca un rol decisiv în ultima fază a tratativelor. 

Actul stipulează că, pe lângă un procent din suma de transfer plătită pentru Mhitarian, Raiola trebuia să mai primească o sumă dacă Dortmund nu vindea jucătorul altui club. 

Se cheamă strânsul șurubului. 

Mai concret, înseamnă că dacă Borussia Dortmund refuza oferta de la Manchester United și îi cerea lui Mhitarian să rămână până la finele contractului, BVB urma să-i plătească lui Raiola o compensație de câteva milioane. 

Adică, șah-mat dat de Raiola. 

În cele din urmă, Watzke a decis să-l vândă pe Mhitarian pentru o sumă estimată la 42 de milioane de euro. 

Mino Raiola, agentul pe care Zlatan Ibrahimovic îl consideră responsabil pentru transformarea sa într-un jucător profesionist. Sursă: Expressen

Raiola a primit un comision de 2,5 milioane de euro și a mai luat o sumă de la Manchester United. Faptul că jucătorul pe care-l reprezintă a încălzit ulterior banca de rezerve a lui Jose Mourinho este o altă poveste. 

Aici e vorba despre impresarii lacomi, modul lor de lucru și pofta lor de a face rapid bani, chiar și murdari. E o scenă pe care cei mai lipsiți de inhibiții, și nu neapărat cei mai inteligenți, au tendința de a reuși. 

O lume a capitalismului neînfrânat. 

Datele din Football Leaks oferă o viziune asupra lumii oamenilor de paie, a păpușarilor și a  mercenarilor, un grup fără nicio etică. 

E o lume dură și bulversantă, în care rapiditatea și talentul de negociator sunt principalele calități. 

E un climat în care până și jucătorii de top, adorați de milioane de fani și alimentați cu milioane de euro, sunt priviți ca niște investiții care trebuie să genereze profit. 

Mult profit. 

Afacerea Rogon, o agenție condusă de un instalator

Spre exemplu Julian Draxler. 

Internaționalul german care a întors privirile scouterilor la Euro 2016 este la mare căutare. Sau, cel puțin, asta este impresia lăsată în contractul pe care agentul său, Roger Wittmann, l-a negociat pe 18 ianuarie 2013 cu Schalke 04. 

Wittmann conduce Rogon, una dintre cele mai importante agenții din Germania. Lucrează de câteva decenii în domeniu, are conexiuni internaționale foarte bune și e un profesionist abil cu un mod unic de a privi moralitatea. 

Wittmann nu și-a luat niciodată o licență de impresar și contează pe singura sa experiență profesională dobândită: ucenic de instalator. Anul trecut, a fost criticat în repetate rânduri în Germania pentru că a transferat simultan foarte mulți jucători la Schalke, Hoffenheim și Wolfsburg. A fost acuzat că deține o influență mult prea mare în procesul decizional de la cluburi.

Roger Wittmann și clientul său, Marcel Schmelzer, de la Borussia. Sursă: peoplecheck.de

Cu Draxler, Wittmann a demonstrat cât de dur și de calculat poate fi în negocieri. Draxler avea 19 ani în 2013, momentul prelungirii contractului, dar luase ochii unor cluburi mari. Chiar dacă forma jucătorului oscila serios, iar picioarele sale intrau deseori în grevă, poziția de forță adoptată de Wittmann în negocieri nu părea să fie în vreun fel afectată. 

Nu există altă explicație pentru modul în care Schalke a acceptat să semneze contractul. 

Pe scurt: în schimbul semnăturii lui Draxler pe contractul prelungit, Schalke a fost de acord să-i plătească 1,2 milioane de euro lui Wittmann, pe lângă o sumă anuală de 450.000 de euro pentru fiecare dintre sezoanele rămase din contract. 

Se înțelege, totul net. 

De asemenea, agentul a inclus o clauză pe care Schalke a ajuns să o regrete curând: în cazul unui transfer, nu contează când și la ce echipă, clubul trebuia să-i plătească lui Wittmann un comision de 15%. 

Clubul a sărbătorit prelungirea contractului ca și cum ar fi câștigat titlul în Bundesliga. Au imprimat imagini cu Draxler, noua lor speranță pentru viitor, pe camioane pe care le-au plimbat prin Dortmund, casa marii rivale din bazinul Ruhr. 

Julian Draxler, pe vremea când reprezenta viitorul lui Schalke. Acum este prezentul lui Wolfsburg. Sursă: GettyImages

Se dădeau mari cu un mesaj subliminal: ok, voi sunteți azi campioni, dar noi avem jucătorul care ne va face campioni mâine. 

Adevăratul campion din toată afacerea, lucru devenit clar doi ani și jumătate mai târziu, a fost Roger Wittmann. Valoarea lui Draxler a crescut, iar în ultima zi a perioadei de transferuri, în august 2015, jucătorul s-a transferat la VfL Wolfsburg pentru suma astronomică de 36 de milioane de euro. 

În jur de 5,4 milioane de euro au ajuns în contul bancar al lui Wittmann. 

În total, pentru 30 de luni de speculații, agentul a câștigat în jur de 7 milioane de euro doar din prelungirea contractului unui fotbalist de 19 ani care nu câștigase nimic în carieră. 

Pare o nebunie, dar e o mică parte a nebuniei zilnice din lumea impresarilor din fotbal. 

370.000.000 € au încasat agenții de jucători din Germania și Marea Britanie în anul 2015

 Miliarde sunt generate de industria fotbalului din încasări, iar industria agenților este unul dintre cele mai mari excese. Negocierile de contracte și documentele produse de agenți sunt prea complicate pentru mulți jucători, care oricum nu au contactele necesare pentru a găsi sponsori sau a discuta cu alte cluburi. 

Impresarii își asumă responsabilitatea acestor discuții și deseori oferă servicii complete jucătorilor care ajung să îi considere prieteni - sau măcar ceea ce un copil de 18 ani devenit milionar peste noapte consideră a fi prietenie. Agenții le cumpără vile, le manageriază banii și mai au timp să le răspundă noaptea la mesajele de pe WhatsApp. 

Cu cât stau mai aproape de jucători, cu atât e mai mic riscul ca un competitor să-i fure clientul. 

Mina de bani secretă din liga a patra

Înapoi la Rogon. 

Potrivit site-ului companiei, Roger Wittmann are 6 agenți seniori angajați. Printre ei, Christian Rapp, directorul biroului Rogon din Brazilia. Într-un interviu pentru ziarul german Die Tageszeitung, Rapp descria cândva comerțul cu jucători din Germania drept “un masacru al speranțelor”. 

“Mulți jucători tineri concurează pentru contracte la echipele profesioniste, dar doar câțiva reușesc”, spunea impresarul. 

Ce nu spune Rapp este că până și formarea tinerilor jucători poate fi profitabilă. E o poveste pe care puțini în afară de el o pot spune. 

Printre datele Football Leaks figurează un contract, datat 28 aprilie 2014, între Rapp și clubul portughez Benfica Lisabona pentru atacantul Kevin Friesenbichler. 

Exact. Kevin și mai cum?

În 2014, Kevin Friesenbichler, un atacant austriac de 19 ani, nu avea un mare succes în echipa de rezerve a clubului Bayern Munchen, în liga regională din Bavaria. Tânărul înscria goluri unor echipe precum TSV Buchbach, Rosenheim și  Bayern Hof, dar ce putea oferi unui club precum Benfica, participantă în Champions League?

Răspunsul e simplu: nimic. 

Kevin Friesenbichler sărbătorește un gol marcat pentru Bayern Munchen II în meciul cu FV Illertissen. Sursă: GettyImages

În aceeași vară, portughezii l-au împrumutat pe Friesenbichler la Lechia Gdansk. Doi dintre prietenii apropiați de-ai lui Wittmann erau implicați la clubul polonez la vremea respectivă. 

Aici vine partea interesantă: Rapp a primit un milion de euro de la Benfica pentru că l-a trimis pe Friesenbichler pe drumul său. Suma, evident, netă, ca de obicei. 

Clubul de top portughez îi garanta de asemenea lui Rapp un comision de 50 la sută din orice viitoare sumă de transfer care-l privea pe Friesenbichler. În comparație, pentru transferul internaționalului brazilian Luiz Gustavo de la Bayern la Wolfsburg, în august 2013, Rapp a primit o sumă de 1,2 milioane de euro plus un comision anual între 300.000 și 500.000 de euro pe durata contractului lui Gustavo. 

Deci, un jucător brazilian aflat în vârful carierei valorează aproximativ la fel de mult ca un atacant din liga a patra din Bavaria? 

Sunt directorii de la Benfica Lisabona pur și simplu naivi?

Sau există o altă poveste în spatele banilor? Una care conține dat și luat?

E greu de spus, pentru că industria fotbalului profesionist are puțini supervizori care investighează plăți precum aceasta. Nu există o cercetare de piață pentru prețurile de transfer și nicio autoritate antitrust care să se concentreze pe agenți. 

6.400de agenți înregistrați există în întreaga lume. Alte mii rămân în umbră

Inspectorii fiscali și anchetatorii se poticnesc în măruntaiele acestor afaceri internaționale complicate. Până și FIFA a renunțat. Forul mondial a decis anul trecut să lase înregistrarea agenților pe mâna federațiilor naționale, un gest echivalent cu capitularea în fața unei industrii în care oricine poate intra atâta vreme cât are un avocat alături. 

Dacă știe cum funcționează lucrurile în spatele cortinei, oricine reușește, așa cum a reușit fostul instalator Wittmann.  

Vânzător de steaguri, îmbogățit de Kroos

Să-l luăm, spre exemplu, pe Volker Struth. 

Struth a crescut în Koln și se numără printre agenții de top din Germania. Printre clienții care au semnat cu compania sa, Sportstotal, se numără internaționalii Marco Reus și Benedikt Howedes. Până acum câteva luni, Struth a fost impresarul lui Mario Goetze, dar cei doi s-au certat, iar fotbalistul a apelat la serviciile tatălui său. 

Struth a vândut obiecte de birotică și a făcut primii bani serioși din vânzarea de steaguri germane pe durata Mondialului din 2006. Apoi a trecut la afaceri mai mari. 

Pe 20 octombrie, aproximativ 2 milioane de euro au fost virați în contul companiei sale. Expeditorul: Real Madrid. 

Și ăsta a fost doar începutul. E doar prima tranșă a unui comision care va crește până la un total 5 milioane până în octombrie 2018. Suma reprezintă un gest de mulțumire pentru Struth care și-a convins protejatul, internaționalul german Toni Kroos, să refuze oferte mai mari de la alte cluburi și a rămas la câștigătoarea Champions League până în 2022. 

Campionul mondial Mario Goetze și agentul Volker Struth, pe vremea când erau prieteni. Sursă: Express.de

Simultan, Real Madrid i-a mărit salariul anual lui Kroos de la 10.909.091 euro la 14.545.455 euro. 

Este suma de 5 milioane de euro un comision potrivit pentru o prelungire de contract? E un standard în piață? Sau e absurd, vulgar și cinic?

Documentele din Football Leaks arată că impresarii și cluburile doresc să creeze impresia că aceste sume nu reprezintă mai mult decât o afacere normală. 

9 apeluri, două mailuri, 7 întâlniri = 1,5 milioane

În această lume, Bayern Leverkusen este un caz bizar. 

Clubul este foarte minuțios și atent la afacerile cu agenți și le solicită acestora să depună documente asupra muncii depuse. Zeci de fișiere poartă titlul “Elemente ale Înțelegerii de Plată”. Documentele conțin tabele pe 4 coloane în care agentul este obligat să noteze informații precum data, modul și rezultatul sesiunilor de negocieri cu clubul sau cu jucătorul. 

Senior Eduardo Hernandez Appelbaum, a cărui agenție este înregistrată în San Antonio, Texas, a completat hârtiile extrem de conștiincios. 

Applebaum îl reprezintă pe mexicanul Javier Hernandez Balcazar, mai cunoscut sub numele de “Chicharito”, iar documentele completate reflectă munca depusă în negocierile pentru transferul jucătorului de la Manchester United la Bayer Leverkusen. 

Chicharito marchează, Appelbaum încasează milioane. E mersul fotbalului modern. Sursă: GettyImages

Nouă apeluri telefonice, două emailuri, șapte întâlniri personale cu jucătorul și cu responsabilii celor două cluburi sunt incluse de Appelbaum. 

Dacă Chicharito continuă să joace la Bayer și în sezonul viitor, impresarul va primi pentru eforturile sale o sumă totală de 1,5 milioane de euro.

Nu e rău pentru 11 zile de muncă. 

Ieșit la o discuție interzisă cu agentul

Documentația adunată de Leverkusen arată de asemenea că agenții nu se dau în lături de la nimic, chiar și atunci când vine vorba despre managerul naționalei Germaniei. 

Pe durata Mondialului din 2014, selecționerul Joachim Low a declarat public în câteva rânduri că le-a interzis jucătorilor săi să poarte discuții cu agenți sau cu cluburi pe durata turneului. Avea nevoie de fotbaliști concentrați la turneul final. 

Mijlocașul defensiv Christoph Kramer nu a părut să audă avertismentul. 

Ieșit comoționat în finala cu Argentina, Kramer s-a bucurat de trofeu, în ciuda hematomului uriaș din obraz. Sursă: GettyImages

Documentația oferită de fișierele cu negocierile agenților înregistrate până la 15 octombrie 2014 arată că jucătorul s-a întâlnit cu agentul său, Rene vom Bruch, “în persoană, aproape de Campo Bahia”, cantonamentul Germaniei pe durata Cupei Mondiale din Brazilia. 

Vom Bruch a notat în documente că a discutat atât “situația sportivă și cât și cea contractuală” și l-a informat pe jucător că Bayer Leverkusen era interesată să-i prelungească înțelegerea. Agentul a scris și care a fost rezultatul întâlnirii:

1,5 miliarde €au încasat în 2015 toți agenții înregistrați pe suprafața globului

Kramer “va lua în considerare”. 

Faptul că întâlnirea a avut loc cu trei zile înainte de semifinala cu Algeria nu a părut să-l deranjeze pe impresar. Afacerile sunt afaceri și jucătorii de națională generează sume mai mari. 

Kramer a devenit campion mondial. 

Zenit, un club generos: comision de 13 milioane

Câteva luni mai târziu, în octombrie 2014, colegul său de la club, aripa Karim Bellarabi, a jucat primul meci pentru naționala Germaniei. În februarie 2015, și-a prelungit contractul cu Leverkusen. 

Munca detaliată de agentul său, Konstantin Liolios, include 11 apeluri telefonice, două emailuri, o scrisoare și opt întâlniri personale, deși două nu pot fi numite chiar întâlniri. O dată, agentul a condus până la Leverkusen pentru a semna propriul contract cu Bayer, iar a doua oară când Bellarabi a semnat contractul său. 

Pentru munca lui Liolios, clubul a transferat agentului 3,5 milioane de euro plus TVA-ul, 247.500 de euro pentru restul sezonului 2014/2015 și alte 495.000 de euro pentru fiecare sezon suplimentar petrecut de Bellarabi la Leverkusen. Jucătorul și-a prelungit contractul până pe 30 iunie 2020. 

În plus, Liolios a primit un procent de 15 la sută din salariul brut și din bonusurile lui Bellarabi. 

Puse cap la cap dau o sumă nebunească. 

Dar asta nu e nimic. 

Cele mai mari sume pe care agenții le primesc sunt pentru transferurile jucătorilor, cum ar fi cel al lui Gareth Bale de la Tottenham la Real Madrid în vara lui 2013, pentru o sumă record. Sumele de bani au tendința de a se umfla când sunt implicate cluburi precum Zenit Sankt Petersburg, actuala echipă antrenată de Mircea Lucescu.

Hulk s-a despărțit de Zenit cu trandafiri. Agentul său, cu conturile pline. Sursă: GettyImages

Clubul, un proiect rusesc de prestigiu în orașul natal al președintelui Vladimir Putin, este finanțat de Gazprom și îi răsplătește pe agenți cu comisioane absurd de mari pentru jucători care îndrăznesc să vină în liga din Rusia, inferioară celor din vest. 

În vara lui 2012, Zenit l-a ochit pe brazilianul Givanildo Viera de Sousa, mai cunoscut sub numele de Hulk. Pe 31 august 2012, musculosul atacant care a jucat pentru FC Porto a semnat un contract pe 3 ani cu echipa din Sankt Petersburg. 

În timpul negocierilor, agentul Gary Stern a vrut să fie sigur că are grijă și de el. Potrivit unei înțelegeri bilingve care se întinde pe 7 pagini și pe care englezul a semnat-o cu directorul general de la Zenit, Stern a primit 13 milioane de euro net pentru serviciile sale, o sumă plătibilă în trei tranșe. 

Totul garnisit cu TVA-ul rusesc de 18 la sută, care adaugă 2,34 de milioane de euro. 

A fost o afacere agreabilă pentru Stern. 

Contracte precum acesta alimentează suspiciunile de nereguli și posibilă corupție pe piața transferurilor. Comparat cu suma de transfer de 55 de milioane de euro pe care Zenit a plătit-o lui FC Porto, partea agentului reprezintă 28 la sută - un procent umflat în mod grotesc. 

În mod normal, agenții își iau un comision care variază între 7 și 15 la sută.

În cazul transferului românului Cristian Manea de la Viitorul la Apollon Limassol, Gheorghe Hagi a fost de acord să plătească unei firme obscure din Malta nu mai puțin de 40 la sută din suma de transfer de 2,5 milioane de euro. În numele firmei Dito Trading and Consulting Limited a apărut agentul german Thorsten Weck, care în ultimele luni a migrat către agenția Rogon cu tot cu jucătorii pe care-i avea în portofoliu.

1.000.000 €a plătit Gheorghe Hagi firmei malteze Dito pentru “evaluarea” transferului lui Cristian Manea

Povestea Hagi Leaks, bazată pe documentele aflate în cea mai mare scurgere de informații din istoria sportului mondial, poate fi citită AICI. 

Comision cât bugetul Stelei pe doi ani

Mergem acum la britanicul David Manasseh, de la agenția Stellar Group. 

În urmă cu trei ani, a aranjat transferul lui Gareth Bale la Real Madrid. Președintele Florentino Perez a numit asta drept “transferul anului”, iar dorința sa de a plăti bani serioși a fost pe măsură. 

Bale a costat-o pe Real 101 milioane de euro, însă suma a trebuit să rămână secretă pentru a nu-l ofensa pe Cristiano Ronaldo, al cărui transfer reprezenta recordul precedent pentru o sumă de transfer. 

Gareth Bale și anturajul său. Primul din dreapta e șeful Stellar Group, Jonathan Barnett. Mannaseh nici măcar nu e în prim-plan (al doilea din stânga). Sursă: Daily Mirror

Agentul lui Bale a primit 16.373.000 de euro, sumă pe care Real a plătit-o în trei rate, până în 15 septembrie 2015. Înțelegerea din Real și agent, semnată pe 2 septembrie 2013, a necesitat mai puțină hârtie decât cumpărarea unei mașini second-hand. 

Afacerea reflectă și inegalitatea dintre superbogați și clasele inferioare din fotbalul european. 

Cu banii luați de Stern, Steaua își asigură bugetul pe două sezoane. 

În vara lui 2013, când Bale a venit la Madrid, Real era de asemenea interesată să-l cumpere pe Ilkay Gundogan, dar clubul Borussia Dortmund a refuzat să vândă. În schimb, jucătorul și-a prelungit contractul cu încă un an, o înțelegere care l-a făcut pe tatăl său, Irfan, un om bogat. 

Irfan Gundogan a încasat două plăți anuale a câte 400.000 de euro pentru “promovarea continuă în favoarea Borussiei făcută de agent jucătorului”, așa cum se scrie în contractul semnat pe 15 aprilie 2014 împreună cu Hans-Joachim Watzke, omul strâns cu menghina de Raiola la transferul lui Mhitarian. 

Gundogan e acum la Manchester City. Familia sa este fericită și mai bogată cu 4 milioane de euro doar din comisioane. Sursă: GettyImages

Pe pagina trei a documentului, Irfan Gundogan s-a asigurat că va fi parte la orice viitor transfer în care fiul său va fi implicat. Înțelegerea conține un exemplu de calcul pentru situația în care Gundogan ar fi fost vândut contra sumei de 30 de milioane de euro. Modelul menționează o plată brută unică de 3,15 milioane de euro pentru tatăl-agent. 

În realitatea, scenariul s-a și întâmplat. În iulie anul acesta, Ilkay Gundogan s-a transferat la Manchester City pentru o sumă de peste 30 de milioane de euro. Asta se traduce printr-o plată generoasă de aproape 4 milioane de euro făcută de Borussia Dortmund către tatăl lui Gundogan, în contul firmei Gundogan Management Sportif Menajerlik, cu sediul în Izmir, Turcia.

Bazat pe documente Football Leaks obținute de revista germană Der Spiegel și oferite spre cercetare către European Investigative Collaborations

Gazeta Sporturilor publică informațiile la aceeași oră cu Spiegel, Sunday Times și alte publicații prestigioase episoadele investigației Football Leaks