#FOOTBALLLEAKS "Am fost un peștișor de aur într-un acvariu plin de piranha" » Povestea oamenilor de paie din Conexiunea argentiniano-olandeză

Amsterdam, chiar în mijlocul său. În piața Dam, peste drum de Palatul Regal, într-o clădire de birouri, imediat cum intri pe ușă. Acolo s-au intermediat marile transferuri sud-americane.

Di Maria, Falcao, James Rodriguez, Pastore... Într-o căsuță poștală.

Pentru că în acea cutie de scrisori era "biroul" uneia dintre agențiile de impresariat care înlesnea majoritatea tranzacțiilor. Pe hârtie, cel puțin. Între timp, căsuța poștală a dispărut. Cineva, alertat de mesajele ziarului batav NRC, parte din consorțiul media care a anchetat dosarul Football Leaks, a fugit cu ea.

De ce Amsterdam? Simplu! Pentru că orașul de pe Amstel e considerat tranzitul perfect pentru circuitul global al banilor, iar fotbalul profită la maximum de excelenta reputație olandeză a transferurilor financiare mondiale și de acordurile legate de taxe, atât de maleabile aici, cu aproape toate țările lumii.

Dam Square. În spatele coloanei se află clădirea la parterul căreia se afla căsuța poștală magică. Sursă: flickr.com/abariltur

Tot prin Olanda tranzitau banii fraudați de la cluburile românești în Dosarul Transferurilor, cu ajutorul unei firme paravan, Phoenix BV, și a unui om de paie, Johan Versluis. 

"Finanțatorul fotbalului argentinian"

De aici începe altă poveste stranie descoperită de European Investigative Collaborations printre cele 18,6 milioane de documente ale bazei Football Leaks. Conexiunea argentiniano-olandeză în lupta globală antitaxe.

Se bătea palma la Buenos Aires, Montevideo sau oriunde în America de Sud, banii ajungeau printre lalele, iar de acolo traversau Atlanticul spre paradisul din Panama și Insulele Virgine Britanice.

Orel BV este una dintre firmele înregistrate în Dam Square. Directorul său e Martijn Odems, 38 de ani, un impresar de succes. Numele său a fost menționat în raportul financiar al lui Porto în 2013, după ce ar fi aranjat trecerea lui Falcao la Atletico Madrid. Și, în acest an, Football Leaks dezvăluie documente care demonstrează că Odems a trimis în Panama bani din tranzacțiile puse la cale în Serie A.

Patronul Orel BV e Dennis Sickman, 44 de ani, avocat specializat în taxe. În acte, ei apar trecuți la transferurile importante. În realitate, sunt doar de fațadă.

În spatele lor s-au ascuns ani la rând intermediari argentinieni veroși care voiau să mute bani dintr-o parte în alta a lumii cu taxe cât mai mici. Zero, dacă se putea. Folosind Țările de Jos ca tranzit. Au fost ajutați de Grupo Alhec, o companie controversată, cunoscută drept "finanțatorul fotbalului argentinian".

12 firme care s-au intersectat în rețeaua de păianjen

Martijn Odems locuiește în Nieuw Vennep, un orășel de lângă Amsterdam. Dar nu e de găsit acasă în această perioadă. La adresa lui e trecută altă agenție, la care printre directori e inclus și Jorge Cyterszpiler.

Cyterszpiler și Maradona, în tinerețe. Sursă: twitter.com/maradonapics

Chiar el, prieten din copilărie cu Diego Armando Maradona și unul dintre managerii "butoiașului cosmic". Celălalt director e Dennis Sickman, care are mai multe joburi. În primul rând, este director la Duma Corporate Services, un fond de investiții din districtul financiar al Amsterdamului, Zuidas. Martijn Odems e consilier aici.

Acest cuplu, Sickman - Odems, controlează împreună 12 firme înregistrate la Amsterdam, Nieuw Vennep și Uithoorn. Și totul se intersectează, mai devreme sau mai târziu în rețeaua de păianjen creată de ei. Centrul e Duma.

"Aceasta este rețeaua întunecată a banilor din fotbal, o lume paralelă a banilor. Cea mai mare parte a sumelor dispar în buzunarele agenților. Ei fac totul ca să minimizeze taxele plătite și să maximizeze banii care sfârșesc în conturile lor bancare secrete" Antoine Duval, cercetător la Asser International Sports Law Center din Haga

Antoine Duval completează: "Impresarii construiesc labirintul atât de întortocheat pentru ca foarte puțini oameni să-l poată urmări, mai ales că sar dintr-o jurisdicție în alta. E ceva tipic în lumea afacerilor, iar fotbalul nu e imun. Piața transferurilor a devenit o industrie financiară gigant".

Zuidas, zona de business a Amsterdamului, e filtru pentru orice act legat de fotbal. Contracte de milioane pentru drepturile de imagine ale jucătorilor, sponsorizări, bonusuri pentru agenți, investiții în drepturile economice ale vedetelor, scouting... Nu lipsește aproape nimic.

Un exemplu: în 2015, Jorge Cyterszpiler a primit 125.000 de euro, plată făcută de Grupo Alhec. Acordul a fost semnat la Montevideo, dar tranzacția s-a realizat prin compania batavă a lui Cyterszpiler din Nieuw Vennep.

30.000.000 €din transferurile realizate în fotbal au tranzitat în ultimii ani Olanda pentru a ajunge la final în Caraibe, potrivit Football Leaks

Discuția în care se cerea implicarea în blaturi!

Football Leaks evidențiază că acest circuit întunecat al banilor pe ruta America de Sud - Olanda - Caraibe se făcea, în principal, între Duma Corporate Services și Grupo Alhec.

Un trust cu cartierul general în Buenos Aires, care includea o companie de investiții, o bancă și un exchange office.

Alhec e trecută de multă vreme pe lista neagră. În 2013, o filială panameză a grupului a fost închisă, fiind suspectată de spălare de bani în transferurile cu jucători sud-americani în Europa. Și tot în 2013, Alhec a fost una dintre țintele uriașei anchete declanșate de autoritățile antifraudă argentiniene. Atunci, s-au făcut 150 de descinderi la cluburi, agenții de impresariat, dar și la federație și Banco Central de la Republica Argentina.

Investigatorii bănuiau că europenii plăteau mai mult pentru fotbaliști și impresari decât apărea în facturi și că restul sumelor eludau Fiscul argentinian și se opreau, via Olanda, în paradisurile fiscale din toată lumea.

În acea anchetă, a fost înregistrată o discuție între Cyterszpiler și Carlos Rivera, unul dintre proprietarii Alhec. Și Rivera i-a sugerat lui Cyterszpiler să convingă un jucător din Argentina să se implice în blaturi. Acel pasaj al conversației a fost ascultat și în timpul unei emisiuni la o televiziune locală. Totuși, niciunul nu a fost acuzat. Tribunalul a hotărât că investigația a încălcat procedurile, iar procurorul a fost înlocuit.

400de transferuri din fotbal anchetează în acest moment noul magistrat, potrivit presei argentiniene

"Sunt foarte sărac pentru că sunt nevoit să plătesc aceste taxe"

Nu doar Cyterszpiler folosea filiera olandeză. Alți patru impresari argentinieni cunoscuți erau conectați la ea. Cel mai faimos: Marcelo Simonian, care îi are în portofoliu, printre mulți alții, pe Falcao și Pastore.

Pastore, jucătorul lui Paris Saint Germain, impresariat de Marcelo Simonian. Sursă: GettyImages

Într-un schimb de e-mail-uri depistat de EIC, acesta îi spune lui Rivera, patronul Alhec, că apelează la o companie batavă tocmai pentru a se sustrage taxelor!

După marea anchetă din 2013, Alhec a părăsit Buenos Aires, mutând "inima" acțiunilor la Montevideo, la firma de investiții BGL Asesores. Și tot din acel moment, corespondența nu s-a mai făcut pe e-mail clasic, ci pe hushmail, un program securizat de e-mail dificil de decriptat de autorități. Iar numele celor care discutau s-au transformat în pseudonime, abrevieri sau numere.

 Majoritatea construcțiilor, care porneau până în 2013 la Buenos Aires, erau lansate ulterior de la Montevideo. Și efectuate la Amsterdam. Apoi, milioane de dolari și euro erau propulsate spre companii din paradisul fiscal. Mai întâi, Panama. După 2013, Insulele Virgine Britanice. Atunci, acolo, a fost fondată Paros Consulting. Noul depozit ascuns.

Cine controla Paros?

Nu e sigur, dar Rivera vorbește de "compania mea" într-un e-mail. Și el ia deciziile importante legate de Paros, conform Football Leaks. Paros era, se pare, locul de unde impresarii care lucrau cu Alhec ridicau banii. Inclusiv Marcelo Simonian. Simonian a fost unicul care a raspuns întrebărilor formulate de cotidianul NRC în acest caz. Într-un târziu, a acceptat o discuție telefonică, dar a negat orice suspiciune de evaziune fiscală. 

"Sunt cel mai mare plătitor de taxe din Argentina în această lume a fotbalului. Îmi plătesc toate taxele. Sunt foarte sărac pentru că sunt nevoit să plătesc aceste taxe" 

Așa a replicat Simonian când i s-a spus de ce infracțiune este bănuit. A pretins că habar nu are de Paros Consulting. Nici de Orel BV. A țipat în telefon:

"Nu-mi cereți să mint. O mint doar pe nevastă-mea!"

Numai că reacția clubului FC Porto l-a dat de gol pe Simonian: "Orel a fost compania aleasă de Simonian pentru intermedierea transferului lui James Rodriguez". În plus, un e-mail trimis de Porto și găsit în baza Football Leaks confirmă că Orel a mediat și achiziționarea lui Radamel Falcao de către gruparea lusitană.

Cazul James Rodriguez

 În 2011, James sosea la Porto. Playmakerul adus de la Banfield, Buenos Aires, era un adolescent de 18 ani atunci, pe care mulți îl prezentau drept viitorul star al fotbalului columbian. La trei ani de la transfer, cota lui era de nouă ori mai mare. De la 5 la 45 de milioane!

James Rodriguez, superstarul lui Real Madrid transferat prin căsuțe poștale olandeze. Sursă: GettyImages

 În toată această perioadă, impresarul Marcelo Simonian a folosit numai firme din căsuțele poștale olandeze. Mai ales în momentul transferului lui Rodriguez.

 Structura offshore a ridicat-o el, ajutat de prietenii batavi. În vara lui 2010, Martijn Odems, directorul Orel BV, a încheiat un contract cu o companie din Panama, Braden Enterprises. Semnatar din partea Braden:

Kresimir Juan Bielic, argentinian născut în fosta Iugoslavie. Cel care stăpânește Grupo Alhec, alături de Carlos Rivera

 Pactul e uluitor. Orel i-a cedat lui Braden dreptul de a negocia cu Banfield, iar Braden a primit partea suculentă.

94%din câștiguri a încasat Braden, aproape întreaga sumă plătită de Porto ca bonusuri pentru impresari; 6% la Orel

 Un an mai târziu, Braden a transferat contractul cu Orel altei companii panameze, Global Specialty Trading (GST). Bielic a semnat din partea amândurora, Braden și GST. În noiembrie 2013, actul cu Orel a fost mutat din nou, Orel promițând banii lui Paros Consulting, din Insulele Virgine Britanice.

Cum comentează FC Porto?

"Nu știm nimic despre aceste companii caraibiene!". În mai 2013, James trecuse la AS Monaco, pentru 45 de milioane de euro, și Orel a rămas cu 10%. Nu i-a oprit. În ianuarie 2014, Orel a primit o factură de la Paros, care cerea transferarea unei sume la un cont dintr-o bancă din Liechtenstein:

4.121.185,13 €au fost virați de Orel 
în contul din Liechtenstein

 Cum a explicat Paros cererea?

"Servicii în tranzacția Porto - Orel legată de transferul jucătorului James Rodriguez". Și Orel a cedat banii. Probabil lui Simonian.

Marcelo Simonian, unul dintre agenții din spatele căsuțelor poștale. Sursă: libertaddigital.com

Marco Termes. Scriitor. Și director de firme

 Marea lovitură a fost Marco Alexander Termes. Un rezident real din Zandvoort, un tip cool, dar, mai mult decât orice, un adevărat artist. Scriitor. Șapte zile din șapte, se trezește, se așează la calculator și continuă să scrie la noul manuscris. Are un ritm incredibil. În câțiva ani, a scris opt romane, mici povestiri, mii de aforisme și trei cărți de poezie.

 În același timp, Marco Termes este și un om de paie, real. Între 2009 și 2013, casa lui închiriată în Zandvoort a fost adresa mai multor companii implicate în fotbalul internațional.

 Exemplu: în 2011, Convergence Capital Partners BV deținea pe hârtie 30% din drepturile lui James Rodriguez.

Directorul firmei: M. A. Termes.

 Să nu vă imaginați că el s-a întâlnit vreodată cu mijlocașul columbian. Sau că l-ar fi urmărit exersând faimoasele sale demivoleuri la antrenament. Dar învârtea afaceri cu milioanele câștigate de Rodriguez.

 El este fan Ajax, pentru că tatăl său l-a luat cândva pe stadionul De Meer, iar puștiul de atunci a fost impresionat de jocul creativ al echipei din Amsterdam. Uneori, vede meciuri la televizor, însă numai ca să aibă subiect de discuție în orășelul situat pe malul Mării Nordului, unde interesul pentru literatură e foarte mic. Până la urmă, fotbalul este ceva colateral pentru el:
"Nimic nu-⁠mi dă fiori, cu excepția scrisului. Restul e un rahat"

Primii fotbaliști: trei talente argentiniene

 La sfârșitul lui 2008, un prieten l-a întrebat dacă ar fi interesat de un job la un fond de investiții din Amsterdam. Duma Corporate Services. Ce ar fi trebuit să facă? Ar fi directorul mai multor companii înregistrate la adresa lui. Ar prelua postul, ar participa la câteva întâlniri dacă firma ar avea nevoie și ar călători ca reprezentant al fondului pentru a aduna semnături în sudul Europei.

 Termes avea motive să accepte oferta. În 2006, își promisese ca în tot restul vieții să scrie. Doar atât. Însă nu reușise să vândă decât două cărți. Iar el voia să-și urmeze misiunea sacră. Noul job era ideal. Poetul din Zandvoort lucra doar zece ore pe săptămână. Acasă.

Transferul lui Radamel Falcao la FC Porto a fost făcut prin Orel B.V., compania din căsuța poștală, dispărută între timp. Sursă: GettyImages

 La începutul lui 2009, a fost înregistrată prima companie la adresa lui: Creatermes - consultanță în zona de media și telecomunicații. Cheltuielile de formare erau plătite de fond, care achita și acțiunile la timp. Fabrica poloneză de ciocolată E. Wedel, cu baza în Olanda din rațiuni fiscale, apărea și ea tot la el acasă.

 Apoi, iată și primii fotbaliști! Trei talente din Argentina, de 15, 16 și 18 ani, îl autorizau pe Marco să-i vândă la orice club din lume și să păstreze profitul.

Eroina din Tyrannosaurus Regina e reală!

 La 13 ani, Marco Termes scria primele lui poeme. Patru ani mai târziu știa deja cu certitudine: destinul său erau cărțile. Scrierea lor. Ce au spus părinții? I-au oferit toată libertatea dorită. Familia avea un restaurant pe malul mării. Nu duceau lipsă de bani.

 La 17 ani, a scris primul roman, thrillerul psihologic Tyrannosaurus Regina. În centrul acțiunii era Tamara Raziani, fata unui bancher, inteligentă și nespus de frumoasă. Au mai trecut șase ani... Surpriză! A pus stiloul pe masă. A simțit că lumea editorială era prea comercială și îl enerva lipsa experienței sale de viață. Experiență reală.

"Mai întâi, să trăim un pic! Să experimentăm lucruri despre care să scriem apoi"

 Astfel a explicat el pentru NRC.

 Termes era un băiat arătos, se vedea că petrecuse ceva timp la sala de forță. A fost manechin în show-uri de modă și s-a întrecut cu cei mai buni dansatori la World Disco Dancing Championship, la Londra, în 1978. N-a ratat o aventură ca solist într-o trupă pop, dar nu ducea nicăieri. Contactele lui din media l-au ajutat să obțină un alt contract. Model pentru mâini.

 Timp de 15 ani, mâinile lui fără cusur l-au propulsat în reclame pentru bere, ceasuri și dero. Simultan, era antreprenor, barman, furnizor de alimente, a lucrat chiar și într-o benzinărie. Punea benzină.

 Până când, la 40 de ani, a ajuns la Nicosia, în Cipru, și acolo cineva l-a bătut pe umăr. O splendidă rusoaică în vârstă de 24 de ani. Și ea l-a întrebat: "Mă aștepți de mult timp?". În acea clipă, el a realizat. Aceasta era Tamara Raziani, femeia strălucitoare din primul său roman. Dar acum, totul era aievea. "De două ori, romanele mele s-au intersectat cu propria realitate", afirmă Marco. Adăugând:

 "Prima oară, s-a întâmplat la Nicosia. Am rămas trăsnit. Aceea era femeia. Femeia despre care scrisesem când eram un puști de 17 ani. Două ore mai târziu, am cerut-o de soție"

 Șase ani a fost căsătorit scriitorul cu Lillian. Au locuit la început într-un apartament micuț din St. Petersburg. După, s-au mutat la Zandvoort. Totuși, dragostea lor s-a stins. Lillian trăiește acum în Amsterdam, s-a măritat din nou și are doi copii în noua căsnicie. Nu mai vrea să audă de Marco, însă ea va rămâne întotdeauna muza lui Termes. Și el are o altă relație, tatuându-și chipul iubitei pe piept.

Clădirea din primul roman. Și statuia zeului Ajax. Echipa preferată

 Au mai trecut cinci ani, când romanul și viața s-au împletit iarăși. În acel moment, a primit mai multe contracte din lumea fotbalului. La fondul de investiții i s-a spus ce trebuia să facă, și-a cumpărat un bilet de avion și a zburat spre Roma.

Plaja din Zandvoort, locul unde Termes a putut să trăiască pentru scris din banii obținuți ca om de paie. Sursă: GettyImages

Scopul: să se întoarcă la Amsterdam cu mai multe semnături ale membrilor conducerii lui Lazio.

 Spre surprinderea sa, birourile clubului erau în clădirea în care se jucase un rol important în același roman. Primul său roman, scris la 17 ani.

"În hol, în fața ușii biroului președintelui de la Lazio, era o statuie a zeului Ajax. Iar Ajax fusese clubul meu. Am rugat imediat o secretară să-mi facă o poză", spune Marco Termes.

 A păstrat fotografia lui Marco Termes, omul de paie din fotbal care pășise în propriul său roman de debut.

 Până la sfârșitul lui 2015 a avut acest job part-time ideal la fondul de investiții. De la o zi la alta, se transformase "dintr-un bun de valoare în ceva la care se putea renunța ușor".

Exista o explicație. La acea vreme, procurorii argentinieni investigau foarte atent companiile olandeze legate de fotbal. Dar această explicație nu înseamnă nimic pentru el. "În anii în care am lucrat la fondul de investiții, am citit și semnat toate contractele, toate actele", afirmă el acum, hotărându-se să spună ceva.

 A refuzat să intre în detalii. "Sunt toți experți contabili ce operează într-o lume închisă ermetic. Am semnat un acord de confidențialitate și poate că am vorbit deja prea mult. Am făcut-o pentru că sunt un tip onest și pentru că lumea afacerilor chiar nu mă interesează". Nu e supărat pe cei ce l-au numit director și care, apoi, l-au lăsat să plece atât de ușor.

E mai degrabă recunoscător: "Am petrecut patru ani ai vieții mele scriind și experimentând lucruri despre care aș putea scrie. Am fost peștișorul de aur într-un acvariu plin cu piranha".

Bazat pe documente Football Leaks obținute de revista germană Der Spiegel și oferite spre cercetare către European Investigative Collaborations