6 comentarii. Scrie și tu!

VIDEO REPORTAJ GSP. O poveste emoționantă cu un jucător al Craiovei: "Trăiesc pentru fotbal și pentru Dumnezeu"

Articol de Justin Gafiuc
Miercuri, 03 Ianuarie

DIN CUPRINS
Andrei Burlacu a cântat 5 ani în corul unei biserici din Botoșani, iar acum vrea să ia titlul cu CSU

Atacantul de 20 de ani al Craiovei, Andrei Burlacu, a avut de ales între fotbal și o carieră în teologie. A cântat 5 ani în corul unei biserici din Botoșani, iar ulterior a ales cu ochii închiși oferta oltenilor din dragoste față de poveștile Craiovei Maxima



Andrei, cum îți petreci vacanța acasă, la Botoșani?

Stau mai mult lângă familie pentru că în restul anului sunt aproape mereu plecat de acasă. Mama nu poate ajunge la Craiova din cauza unor probleme de sănătate. Mă urmărește însă cu sufletul la gură la televizor, se bucură la fiecare reușită ori suferă la orice lovitură pe care o încasez. Iar tata își petrece majoritatea timpului în Italia, unde are o afacere în agricultură. De Sărbători, îmi face plăcere să-i aștept la colindat pe nepoți, copiii surorii mele.

Tu nu mergi cu colindul?

Când eram mai mic, mergeam cu corul bisericii "Sf. Ioan Botezătorul" din Botoșani, unde am cântat patru, cinci ani. Mama m-a dus dus la biserică și, în timp, s-a transformat într-o pasiune pentru mine. Am găsit acolo un grup de oameni care m-au primit cu brațele deschise, iar părintele paroh Petru Felecan obișnuia să facă slujbe cu copiii. La început, am fost poate atras și pentru că, la final, ni se dăruiau dulciuri și-i spuneam mereu mamei că sunt nerebdător să văd ce surprize ne mai pregătește părintele.

"Părintele m-a încurajat să cânt văzând că am o voce caldă"

Presupun că a devenit însă apoi o preocupare mult mai serioasă, nu?

Da. Veneam din proprie inițiativă la slujbe, iar la un moment dat părintele m-a și chemat în altar, un moment pe care nu-l voi uita niciodată. Am început în scurt timp să și cânt la strană, în corul bisericii, pentru că părintele m-a încurajat văzând că am o voce caldă și un dar către muzica psaltică. La primele încercări, eram timid, nu aveam curaj să iau microfonul, dar m-am obișnuit repede și țineam slujbe alături de părinte.

A fost greu să alegi între fotbal și biserică?

La un moment dat, fiind unul dintre copiii lui de suflet, părintele a încercat să mă îndrume pe calea teologiei. A intenționat să mă facă dascăl, dar i-am spus că vreau să continui cu fotbalul. M-a sfătuit să urmez drumul pe care-l simt cu adevărat, m-a sprijinit în luarea deciziei, m-a înțeles și mi-a dat o mare încredere în forțele mele. Nu regret hotărârea, dar de fiecare dată când vin acasă merg să-l vizitez și să revăd niște locuri minunate.

"Când eram mic, tata mi-a adus un tricou cu Maradona, pe care-l purtam cu drag la miuțele din cartier. Toți prietenii mă strigau «Mara». Și acum o fac! La Craiova colegii mă strigă însă «Burli», așa cum m-a botezat Mister" Andrei Burlacu

"Iconița primită de la mama e cel mai prețios obiect"

Care este acum relația ta cu divinitatea?

Merg la biserică înaintea fiecărui meci, aprind o lumânare și mă rog pentru sănătatea mea și a familiei. Îmi dă o liniște sufletească și mă ajută să intru cu un moral bun pe teren. Obișnuiesc să ascult și muzică bisericească. E un mod de a mă relaxa. Iar acasă și în camera mea din cantonamentul Craiovei am o iconiță la care rostesc rugăciuni înainte de plecarea la meci.

E un talisman special pentru tine?

Da. E o icoană a Maicii Domnului și Mântuitorului, pe care o port în ghiozdan la fiecare deplasare. Am primit-o de la mama când am plecat prima dată la Craiova. E cel mai prețios obiect pe care-l am, cu o valoare sentimentală inestimabilă!

"Legitimație de fotbalist cu bani din pușculiță"

Știu că ai început fotbalul ca portar. Ce-ți mai amintești de perioada petrecută între buturi?

Vreo șase luni am stat în poartă. La un meci am ieșit hazardat, am comis un penalty, iar primul meu profesor, Daniel Șchiopu, mi-a strigat că mă scoate din echipă dacă nu apăr șutul de la 11 metri. Și l-am apărat! Am simțit o bucurie enormă! Apoi, obișnuiam să cam ies cu mingea la picior la antrenamente, antrenorul mi-a remarcat calitățile, mi-a dat un mic test, după care m-a trecut atacant. De acolo a început povestea mea.

Cum te-a selecționat?

Jucam în echipa școlii pe o ploaie infernală, iar la final a apărut în vestiar un domn cu o glugă mare trasă pe cap, care m-a invitat să vin a doua zi dimineață la CSȘ Botoșani cu două poze ca să-mi facă legitimație pentru fotbal. Era Daniel Șchiopu, pe care acum nu-l mai văd ca pe primul meu antrenor, ci ca pe cel mai bun prieten. Când m-a văzut mama ud fleașcă, nici n-a vrut să audă: "Fotbal îți trebuie ție? Nu vezi cum arăți? Treci și schimbă-te!". N-am ascultat-o însă. Am luat fără să știe niște bani din pușculiță, am făcut pozele și m-am prezentat la convocare. Bine am procedat! (râde)

"Așteptam ca Botoșaniul să-mi dea o șansă"

Înainte să ajungi la Craiova, ai fost în curtea Botoșaniului. Ai vreo explicație pentru refuzul de a te opri în lot?

Am prins un sezon fantastic la juniorii republicani, cu 43 de goluri marcate într-un an. Atunci am intrat în vederile Botoșaniului, unde am stat la antrenamente o săptămână, după care am ieșit pe ușa din dos din vestiar. Nimeni nu mi-a spus nimic la final, nici măcar un "la revedere" simbolic! Nu înțeleg nici azi motivul pentru care n-am fost oprit, deși, cu mintea puștiului de 17 ani, am încercat să intuiesc niște explicații plauzibile. N-am reușit! Așteptam să mi se dea o șansă, mai ales că sunt un fiu al Botoșaniului și dădusem maximum în acele zile de pregătire ca să-mi arăt potențialul.

Glumind un pic, s-a adeverit apoi celebra zicală care spune că orice șut în fund e un pas înainte! Ai ajuns la Craiova!

Experiența de la FC Botoșani nu m-a demoralizat, ci m-a ambiționat. Cred că le pare rău acum celor de la club. Am ales apoi Craiova cu sufletul. E o pasiune din familie. Sora mea s-a cununat cu un fan împătimit al Universității, botoșănean, iar ei m-au influențat în luarea deciziei. Când a venit propunerea de la Craiova, nici nu m-am mai gândit la alte oferte. Cumnatul meu îmi povestea mereu despre Craiova Maxima, despre suporteri, mi-a arătat filmulețe senzaționale pe youtube cu partide din cupele europene. Nu-mi venea să cred ce văd. M-am îndrăgostit pe loc de acest club, de istoria lui. Simt acum pe pielea mea ce înseamnă să-ți strige numele 30.000 de olteni. E un sentiment incredibil. Mai ales pe noul stadion, care arată ca un vulcan în fierbere pentru adversari!

"Craiova înseamnă atitudine, agresivitate și fantezie"

Cum te-ai simțit când ai început să-i cunoști pe jucătorii din Craiova Maxima?

Fantastic! Știam de la cumnatul meu despre artificiile făcute în fața porții de Cârțu, de dăruirea lui Ungureanu, de golurile istorice ale lui Geolgău. M-a ajutat întâlnirea cu acești oameni, care m-au învățat ce înseamnă spiritul Craiovei, ce se vrea cu adevărat la Universitatea și faptul că suporterii sunt pe primul loc. Pentru ei trebuie să evoluăm cu inima!

Și cum s-ar defini, în trei cuvinte, spiritul Craiovei?

Atitudine, agresivitate, fantezie.

Te regăsești în aceste atribute?

Doar în primele două, pentru că mai am de lucrat la fantezie. O las deocamdată pe seama lui Băluță și Mitriță. Îmi va veni și mie rândul când voi mai crește. Deocamdată, Mister îmi trasează anumite sarcini clare pe teren, pe care nu-mi permit să le încalc.

"Îmi fierbea sângele în vene după golul cu Dinamo"

Ce înseamnă pentru un tânăr internațional de 20 de ani să lucreze cu un antrenor italian, cu accent major pe tactică și organizare, cum se întâmplă în cazul lui Devis Mangia?

Mister a implementat în primul rând ideea de echipă. Lucrăm mult tactic, iar asta m-a ajutat să-mi ordonez poziționarea și dinamica în teren. E un câștig să-mi îmbunătățesc devreme în carieră aceste detalii, iar acum visăm cu toții la titlu. Ar fi o bucurie imensă să le pot povesti nepoților ce simți când ridici un trofeu deasupra capului. Ne batem de la egal la egal cu Steaua și CFR, față de care noi avem un mare plus: suporterii! Ei își vor pune amprenta decisivă la partidele din play-off.

Deocamdată, le-ai putut povesti nepoților și prietenilor despre golul superb marcat cu Dinamo!

Era primul meu derby, ardeam pe margine în așteptarea introducerii pe teren și m-am bucurat că am adus un impact pozitiv pentru echipă când am intrat. Mai întâi, l-am văzut liber pe Băluță pe un culoar mic, i-am pasat, iar după ce a intrat mingea în plasă nici nu știam cum să mă bucur. Am prins curaj, iar la o degajare a portarului advers, am văzut că tabela arăta minutul 89 și mi-am spus în gând că ar trebui să fie momentul meu.

Și ai acționat!

Mi-am intersectat privirea cu Mateiu, «Hai, Burli, trebuie să dai și gol!», mi-a zis. Mi-a venit mingea, am strâns din dinți și am luat-o pe cont propriu. Am tras, Băluță s-a ferit în ultima clipă, iar Penedo nu se aștepta să-i întorc balonul pe colțul scurt. Îmi fierbea sângele în vene când a intrat mingea în poartă! Cu Dinamo sunt meciuri speciale, i-am făcut să sufere la Severin și-l mai tachinam și pe primul meu antrenor, care e fan al "câinilor"!

"Vreau să marchez măcar zece goluri în acest sezon"

Cu FCSB a ieșit însă foarte rău la acel 2-5! Asta e diferența dintre cele două echipe?

Nici vorbă! Meciurile adevărate vor fi în play-off. Atunci am încercat să abordăm diferit tactic față de alte jocuri, am vrut să-i surprindem cu pressing avansat, dar, din păcate, ne-au dejucat planurile. Am crezut la un moment dat că se va putea întâmpla aceeași revenire care fusese cu Dinamo, însă greșelile personale ne-au costat scump.

Ai cinci goluri marcate în actualul sezon. Câte țintești până la final?

Mi-am propus să am opt, zece goluri în primul meu sezon de Liga 1. Sper să ating acest prag. 

Se visează în Olanda și Spania

Burlacu apreciază că prima ligă olandeză i s-ar potrivi de minune la un prim pas extern: "E un campionat deschis, perfect pentru jucătorii tineri și sunt convins că m-aș integra repede acolo. Mi-ar plăcea apoi să ajung în Spania, unde e un stil care m-ar avantaja. Plus că ai avea posibilitatea să fii coleg sau să ai adversari niște jucători imenși, în apropierea cărora n-ai avea cum să nu progresezi. Eu sunt fan Barelona și sper să am în curând posibilitatea să vizitez «Camp Nou»".

"Am debutat la U21 chiar la prima convocare, la victoria cu Elveția, și vreau să-mi continui parcursul în tricoul tricolor. E o responsabilitate specială. Evident, visul cel mare e să ajung la prima reprezentativă, iar asta depinde doar de mine"
Andrei Burlacu

"Am rămas fascinat de jocul lui Gicu Grozav de la partida cu Turcia. O atitudine formidabilă! E unul dintre jucătorii pe care-i simpatizez cel mai mult din actuala națională"
Andrei Burlacu

”Mi-ar fi plăcut să știu să pictez și să cânt la vioară”

Andrei Burlacu slalomează printre întrebări și momente inedite din viața sa privată și sportivă

Care este cel mai ciudat lucru observat la prietenul tău cel mai bun?

E vorba despre primul meu antrenor, Daniel Șchiopu, care are un tic verbal asemănător cu al lui Pițurcă. După fiecare propoziție, pune un "da" interogativ la urmă.

nasri

Burlacu e comparat de colegi cu Nasri, mijlocașul francez care evoluează acum pentru Antalyaspor

Ce vedetă internațională ți-ar plăcea să întâlnești?

Pe Ibrahimovici. Mă regăsesc în povestea lui. I-am citit recent cartea biografică și ar trebui să mă inspir mult din viața lui. Trebuie să am încredere în mine, să nu mă las transformat de nimeni dintr-un interes personal și să-mi urmez visele așa cum sunt.

La ce instrument ți-ar plăcea să cânți?

La vioară. Din păcate, n-am avut ocazia să pot studia secretele acestui instrument.

"Am mâncat picioare de broască"

Te-ai boteza cu alt nume?

Aș păstra Andrei, dar aș adăuga și Andreas.

Cel mai ciudat fel de mâncare gustat?

Picioare de broască! M-am lecuit! Mi-au făcut prietenii o glumă. Mi-au zis că mergem să mâncăm niște pui, dar când mestecam m-au anunțat că e vorba despre picioare de broască. Mi s-a părut ciudat!

Cu cine ai vrea să faci schimbi de viață?

Cu Messi, pentru o zi. Aș vrea să fiu în pielea lui, să văd cum se pregătește și cum trăiește un fenomen planetar.

Pe ce cheltui banii?

Pe haine și produse profesionale de refacere după efort.

"Colegii îmi spun că semăn cu Nasri"

Trei țări pe care ai vrea să le vizitezi?

Spania, ca să ajung pe "Camp Nou" și pe "Santiago Bernabeu". Anglia, fiindcă sunt curios cum arată stilul de viață al britanicilor. Și Germania, pentru a merge la un meci alături de suporterii lui Dortmund.

Ai intrat vreodată într-un sexshop?

Nu. Am trecut pe lângă unele, m-am uitat lung și am plecat mai departe. Nu mi-a fost rușine să intru, dar n-am simțit nevoia unei vizite într-un asemenea magazin.

La ce vârstă ai făcut sex pentru prima dată?

La 18 ani.

Ai întâlnit vreo persoană care să semene leit cu tine?

Nu, dar colegii îmi spun că aduc din profil cu Nasri.

"Prietena ideală? Șatenă, ochi albaștri, înțelegătoare"

Ce abilitate nu ai, dar ți-ai fi dorit-o?

Să pictez. Mama pictează foarte frumos, am încercat și eu, dar nu mi-a ieșit niciodată ce doream.

Personajul preferat de desene animate?

Scooby Doo! L-am îndrăgit foarte mult, fiindcă era un cățeluș amuzant, care-mi stârnea mereu hohote de râs.

Primul tău telefon?

Un Nokia, de care eram tare mândru. Am strâns două alocații ca să mi-l pot cumpăra.

Cum ar trebui să arate prietena ideală?

Șatenă, cu ochi albaștri. Nu am în prezent nicio prietenă, dar aș vrea să întâlnesc o fată care să fie lângă mine la bine și la greu, înțelegătoare. Să pot discuta orice cu ea.

Cum își caracterizează trei colegi

Băluță. MAGIC

  • "Avem o relație foarte bună în teren și în afara lui. Ne trimitem acum poze de prin vacanță. El din Republica Dominicană, eu de acasă, cu familia. Mă îndeamnă să muncesc și mai mult ca să-mi pot permite și eu un concediu la soare, iarna".

Mitriță. ÎNCÂNTĂTOR

  • "El și Băluță, «piticii», m-au luat sub aripa lor. Îmi dau mereu sfaturi de viață. Îi las pe ei să facă magii cu mingea pe gazon, eu sunt cu căratul pianului. Am sarcini stricte pe defensivă dacă ei nu coboară. Muncesc mult în sprijinul echipei, chiar dacă multă lume poate nu sesizează asta".

Bancu. MUNCITOR

  • "Un băiat liniștit, de la care am învățat să mă aplec mult către lectură. Suntem colegi pe aceeași parte de teren și ne ajutăm reciproc"

"Botez cu gheață pentru Dimitrov"

Atacantul Craiovei povestește un episod amuzant din vestiar: "După fiecare antrenament sau meci, facem refacere și folosim inclusiv o piscină cu apă la temperaturi mai joase. Dimitrov nu prea suportă. Și, într-o zi, am hotărât să-l «ajutăm» și noi un pic, așa că l-am botezat cu vreo două-trei căldări cu apă și gheață! A fost haios momentul!".

17 meciuripentru CSU Craiova a prins Burlacu în actualul sezon: a fost titular doar în 8 partide

 

 
Interviu Andrei Burlacu

Poveste emoționantă: a cântat 5 ani în corul unei biserici din Botoșani, iar acum vrea să ia titlul cu CSU ------->>>>>> http://bit.ly/2CxVOCM

Posted by Gazeta Sporturilor on 3 Ianuarie 2018

Comentarii (6 ) Adaugă comentariu

prazburg1948  •  04 Ianuarie 2018, 00:55

Postat de Juventin Bianconero pe 03 Ianuarie 2018, 10:43

Daca aude jiji de tine, da mai mult decat pe baluta.

Bravo, ti-am dat like!

Costi Corabu  •  03 Ianuarie 2018, 16:18

Mi-a placut din prima acest baiat(fotbalistic vorbind) constat cu mare placere ca are si caracter, un atribut din ce in ce mai rar intalnit la noile generatii. Cred ca o sa ajunga un mare fotbalist. Mult succes Andrei!!!

dakesis  •  03 Ianuarie 2018, 11:28

creste inima in tine, nu alta, cand il auzi pe Burlacu vorbind despre lectura, inspirat fiind de Bancu. Uite ca mai sunt si fotbalisti care nu sunt cocalari!! Spiritul Craiovei naste jucatori buni si, mai mult decat atat, niste oameni de caracter. Bravo, baieti!

Vezi toate comentariile (6)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase