Articol de Remus Răureanu, Marius Mărgărit
miercuri, 18 decembrie 12:48
Francezul Billel Omrani nu se impusese în țara lui, CFR l-a recrutat și l-a reinventat și datorită antrenorului Dan Petrescu, cel căruia atacantul îi e recunoscător pentru toate gesturile.
Hattrick la 3-1 cu Astana, în primul tur peste care a trecut CFR în campania aceasta europeană.
Și apoi două goluri în succesul formidabil de la Glasgow, 4-3 cu Celtic, meciul care a garantat biletul pentru grupele Europa League. Și șase goluri în doar patru meciuri ca titular în campionat, în condițiile în care Petrescu a menajat mai mereu titularii pentru disputele continentale, mai grele și plătite mai bine.
Billel Omrani este eroul din acest an al campioanei României. S-a metamorfozat dintr-un atacant cu calități mai mult intuite decât demonstrate într-un fotbalist polivalent, eficient, demn de încrederea severului Petrescu, antrenorul care n-a crezut pe deplin în Omrani până când nu i-a scos cerceii din urechi și vopseaua din păr.
Da, e adevărat, am jucat foarte bine anul acesta. Am câștigat campionatul cu CFR pentru al doilea an la rând, am mers câteva tururi în Champions League înainte să ne elimine Slavia Praga, iar acum ne-am calificat dintr-o grupă grea din Europa League. Lazio, Rennes și Celtic au fost adversare foarte, foarte puternice. Sunt foarte fericit pentru parcursul din 2019.
Antrenorul. El m-a împins zi de zi să dau totul, să muncesc din ce în ce mai mult. Mi-a zis din prima zi că în meci produci ceea ce ai produs în antrenamente, mi-a impus regula asta și îi mulțumesc pentru efortul pe care l-a făcut pentru mine. Au mai contat preparatorul fizic, colegii, cu toții m-au ajutat să devin mai bun.
Eu sunt fericit că Petrescu e antrenorul meu! El mi-a schimbat mentalitatea, atitudinea. Declicul, momentul decisiv pentru progresul meu a fost când a venit Mister la CFR, în primul mandat al lui. Mi-a explicat ce voia de la mine și am plecat în cantonament cu vreo patru sau cinci atacanți. Mi-a zis: "Acum e cazul să muncești cu adevărat și să-mi arăți că tu ești cel mai bun de pe postul tău!". Lucrurile au mers excelent atunci, în cantonament, și la un moment dat chiar mi-a oferit și banderola de căpitan, un lucru care mi-a produs o mare plăcere. Petrescu m-a orientat pe drumul cel bun, acum sper să reușesc să rămân pe calea asta corectă.
Întâi a vrut să mă ia la Guizhou, dar am ales să rămân în Europa, am refuzat propunerea chinezilor. Oferta era foarte bună, însă am continuat la CFR și m-am bucurat enorm când am auzit că revenea Petrescu. Rezultatele au arătat că aveam dreptate să mă bucur pentru întoarcerea lui.
Contractul era pe bani mulți, mulți! Iar eu am o familie mare, cu frați, cu surori, sunt și căsătorit și am doi copii. Vreau să-i fie bine familiei mele, deci am nevoie de bani, normal, și sunt forțat să mă gândesc la amănuntele astea atunci când iau o decizie în legătură cu cariera mea. Dar obsedat de bani nu sunt și nu vreau să devin! Dacă familia are condiții bune e suficient. De bani nu sunt obsedat, de fotbal, da! Fotbalul e cea mai mare plăcere, să joc fotbal e o experiență unică, neegalată de alta, de aceea nu trece nicio zi fără să lovesc o minge măcar o dată! Când am văzut contractul pe care-l primisem din China, am zis "Mai bine continuu la CFR, mai fac un sezon bun și plec pe urmă, nu plec acum!". Acum sunt convins că am luat o decizie bună.
Familia mi-a zis "Billel, dacă nu ești fericit când te trezești dimineața să mergi la antrenament, nu semna cu chinezii, indiferent câți bani câștigi!". Nu o să vă mint, am un salariu foarte bun și la CFR, deci nu sunt probleme, familia mea e bine, chiar dacă nu e aici, cu mine. Soția mea e însărcinată, s-a întors în Franța. Nu poate sta aici, poate o apucă contracțiile în timp ce eu sunt plecat cu echipa în cantonament sau în vreo deplasare pentru un meci. Și atunci, ce ar face ea singură? Așa, rudele mele și ale ei sunt acolo, în Franța, și o pot ajuta dacă are nevoie de ceva. E dificil să stai departe de cei dragi, e foarte greu, e bine că am lângă mine a doua familie, CFR Cluj.
E adevărat că nu prea-i plăcea lui Petrescu lookul meu, cu cercei, cu tatuaje, cu păr vopsit. Dar ăsta sunt eu, era stilul meu! Nu mi-am tuns părul pentru antrenor, doar am vrut o schimbare. Oricum, nu era în regulă, am realizat că sunt un model pentru mulți copii, am și eu copii, trebuie să fiu un exemplu. Bine, recunosc, am făcut-o și ca să fiu pe placul lui Petrescu! Ha, ha, ha! Serios, am renunțat să-mi mai vopsesc părul și în următorul meci am marcat.
Mister mi-a făcut imediat semn de la bancă: "Vezi? Fără păr vopsit ai dat gol!". A și comentat despre asta după meci la TV. Nu m-a deranjat că a pomenit de coafura mea, am râs în vestiar pe tema asta. Mie, în general, îmi place să fiu diferit, de aceea apelam la vopsea și la cercei. Am făcut efort să fiu mai echilibrat și știu că Petrescu a apreciat asta. El decide cine joacă, în funcție de randamentul din antrenamente, dar ține cont și de randamentul de pe teren, și de comportament, și de atitudine. Petrescu e un tip care observă tot și vrea să vadă că dai totul în antrenament, acesta e criteriul lui numărul unu.
E o chestiune foarte complicată. Postul meu preferat e cel de atacant, de vârf. Pot fi extremă stânga, dreapta, pot să joc și în spatele unui vârf. Cu Petrescu joc cel mai des ca extremă stânga. Nu mă deranjează, deși e vorba despre un efort suplimentar, fiindcă sunt obligat să ajut apărarea. Am o condiție fizică foarte bună, rezist să urc, să cobor. Și am arătat că reușesc să dau goluri și de acolo. Plec de pe stânga cu mingea la picior, driblez, intru în un-doi-uri, centrez, șutez, am destule opțiuni și din poziția aceea. Când îi pasez decisiv unui coleg care înscrie mă simt la fel de bine ca atunci când marchez eu. Dar trebuie să recunosc: prefer să fiu atacant central, nu să joc în bandă.
Eu așa zic, cred că da. Să știți că în campionatul românesc e un nivel foarte bun! Eu știu francezi și alte naționalități care au fost aici și nu au reușit să se impună, nu s-au descurcat. E o ligă grea, trebuie să fii mereu bine pregătit fizic, să accepți efortul. Revin la întrebare: da, visul meu e să joc pentru un club bun din Franța. Pentru asta muncesc zi de zi, ca să ating visul acesta.
Da, rămân un fan al lui OM. Acolo m-am format, am avut primul contract de profesionist. Au fost momente cu suișuri și cu coborâșuri, evident. Acum sunt în Cluj și sunt fericit să fiu aici, asta contează.
Foarte frumoasă! Acolo e mereu cald, orașul e magnific, fanii sunt excepționali, nu vă puteți închipui! M-am simțit întotdeauna bine de tot în Marseille.
Cei mai buni fundași sunt la CFR! În primul rând e Boli, cel mai bun apărător din România. Pe urmă vin Mike Cestor, Vinicius, Burcă. Îmi place enorm și Planici, e foarte bun! E tehnic și inteligent, astea sunt trăsăturile care mă impresionează.
Sunt fericit că am câștigat trofeul, deși oricare dintre cei doi l-ar fi meritat. Arlauskis a fost esențial în câștigarea campionatului trecut, mai ales când a apărat acel penalty din meciul cu Craiova, când a executat Mitriță. Și apoi, cine a fost acolo și a urmărit faza ca să degajeze mingea, să nu poată Craiova să înscrie? Camora! Fără ei doi nu am fi fost campioni. E adevărat că trofeul Gazetei e unul individual, însă în spatele succesului meu se află o echipă de fapt, sunt colegi care au contribuit la rezultate.
Sigur nu! Nu am colegi invidioși, el e fericit pentru mine. V-am zis, suntem o familie. Așa am câștigat campionatul de două ori.
"Le mulțumesc tuturor celor care m-au votat în cursa pentru premiul Gazetei! Le mulțumesc și colegilor mei, și tuturor românilor!"
Billel Omrani, atacant CFR
Club Meciuri/Goluri
Marseille 6/1
Marseille B 59/24
Arles 13/0
Arles B 8/3
CFR 104/25
Billel recunoaște că i se pare un moment bun pentru un transfer, deși nu ține neapărat să schimbe clubul. Povestește și despre un pariu câștigat și neachitat cu Gnohere, unul dintre adversarii-prieteni din Liga 1.
Nu există așa ceva, viața de aici e magnifică! Am locuri de vizitat, peisaje, restaurante foarte bune. Și nu doar în Cluj e bine, e frumos și în București, în Timișoara, în Iași! În Craiova nu prea am fost, dar mi s-a spus că e, de asemenea, un oraș frumos.
Niciodată! Nici la stadion, nici pe stradă. Oamenii sunt zâmbitori, amabili. În taxi, pe stradă, cu colegii de echipă, cu suporterii adversarilor nu am avut deloc problema asta, a rasismului. Sincer, România e o țară foarte frumoasă, în care mă simt fericit.
Eram convins că va veni întrebarea asta! Nu m-am pregătit pentru un răspuns fiindcă nu mi se pare în regulă să discut cu presa despre acest subiect. Îmi face plăcere că există ideea ca eu să joc în naționala României, însă nu e ceva la care să mă gândesc, prefer să mă concentrez pe ce am de făcut acum, deci mă concentrez pe campionat. Dacă mai târziu voi ajunge să joc pentru România? Vom vedea.
Bineînțeles, am de pe la toate echipele. De la Sepsi îl aveam pe Ibrahima Tandia, eram foarte apropiați, am și jucat împreună în Franța. Acum e la Sepsi alt prieten al meu, Rachid Bouhenna. La Hermannstadt e Viera. Și, normal, mai e "Bizonul".
E o competiție frumoasă între noi doi. În primul rând, "Bizonul" are o datorie la mine, am făcut un pariu pe sezonul trecut. El zicea că FCSB avea să fie campioana, eu am spus că noi. Am pariat pe ceva și am câștigat eu. Așa că îi transmit acum: "Bizonule", dacă vezi mesajul ăsta, încă mai aștept cadoul! Ha, ha, ha!
Nu pot să spun! Chiar nu pot, am stabilit să rămână între noi.
În momentul acesta nu știu. Mi s-a spus despre oferte, dar eu rămân concentrat la fotbal, ignor restul discuțiilor. Dacă va apărea o ofertă bună și pentru mine, și pentru club, de ce să nu plec?
Sunt de mult timp aici, am trei ani. Ce-i drept, mi-ar plăcea să călătoresc puțin, să joc fotbal și în altă parte. Lumea știe asta și știe și clubul despre intenția asta a mea, nu am de ce să mint. Dacă nu se va întâmpla așa, adică să plec, voi rămâne la CFR cu plăcere.
Pe Manchester United. Îmi place clubul.
Câți ani au jucat ei în România?
Și "Bizonul"?
Vedeți? Ei au jucat mai mult. Cu jucătorii buni pe care îi am acum în echipa mea cred că i-aș putea ajunge pe toți.
Mă joc mult pe PlayStation.
Da, FIFA. Joc cu Liverpool, cu Real Madrid, cu Barcelona. Îmi place să joc și cu Cestor și cu Boli. În restul timpului mă uit la televizor, merg la restaurant. Mai ies cu colegi din echipă acum, când familia mea nu e în Cluj. Și văd multe meciuri la TV. Nu ratez derby-uri, normal, dar mă uit și la meciuri dintre echipe medii.
Am văzut că multor români nu le merge bine la cluburile la care au ajuns, așa e. Și eu mă întreb de ce și mi-e greu să pricep. Campionatul din România e bun, jucătorii aceia sunt buni! Ianis Hagi e un exemplu. A plecat la Fiorentina și nu a jucat. E adevărat, era foarte tânăr. A revenit la Viitorul, a avut un sezon excepțional și a plecat la Genk. Nu înțeleg de ce nu joacă acolo! Ianis e un fotbalist foarte bun, are stângul, dreptul, a fost căpitan. Dacă ar evolua mai des, ar căpăta experiență și ar demonstra cât de bun este. Până la urmă, toată lumea se va convinge că el e foarte talentat!
"Din Liga 1 văd toate meciurile, îmi place să îmi cunosc adversarii. Mai ales când știu că vom întâlni o anumită echipă în etapa următoare mă uit mai atent. Poate observ detalii cu care să fac diferența" Billel Omrani