1 comentarii. Scrie și tu!

PREMIUM GSP » Unul dintre cei mai buni străini care au evoluat în Liga 1 le face o declarație de dragoste roș-albaștrilor: "Încă mă gândesc cum ar fi fost să joc pentru Steaua!"

Articol de Raymond Füstös
Sambata, 18 Noiembrie

DIN CUPRINS
Comparație între campionatele României, Bulgariei și Ucrainei
Cum a fost perioada Gloria Bistrița
Care este cea mai nebună amintire din România 

 



 

Dorit de Gigi Becali la FCSB şi de Marius Şumudică la Kayseri, atacantul Junior Moraes a acceptat să vorbească cu Gazeta despre planurile de viitor și despre regretul de a nu fi fost transferat de Steaua în 2011.

Coleg de generație cu Robinho și promovat la echipa de seniori a lui Santos de faimosul Vanderlei Luxemburgo, Junior Moraes a fost una dintre aparițiile spectaculoase din fotbalul românesc din ultimii ani. Transferat în iarna lui 2010 la Bistrița în schimbul unei sume infime, Moraes a uimit publicul autohton prin tehnica sa de brazilian pursânge, iar cele 20 de goluri și 4 assisturi în 35 de apariții pentru ardeleni l-au propulsat în rândul celor mai râvniți jucători. Dorit insistent de Becali la Steaua, brazilianul a ajuns până la urmă la o veche cunoștință a "roș-albaștrilor", după experiențele Metalurg Donețk și ȚSKA Sofia. Devenit idol la Dinamo Kiev, club alături de care a câștigat titlul și Supercupa în Ucraina, Junior Moraes, 30 de ani, tată al unui băiețel și al unei fetițe, povestește cum a ajuns în România, de ce nu a semnat cu Steaua și cum a devenit star în Ucraina, dar și elev al fostului campion mondial Fabio Cannavaro.

Junior, cum este viața în Ucraina, la Kiev?
Începutul a fost extrem de dificil, m-am adaptat cu greu condițiilor de aici. Cultura, tradițiile, dar mai ales vremea sunt foarte diferite față de țara mea natală, Brazilia. De asemenea, fotbalul are un caracter aparte.

Conflictul din regiunea Donbass și-a pus amprenta și asupra fotbalului din Ucraina. Cum ai trăit acele clipe fiind jucătorul lui Metalurg Donețk?
Nu am crezut că astfel de clipe teribile ar putea avea loc. Au fost momente groaznice, am simțit pericolul, nimeni nu avea idee ce se va întâmpla. Din fericire, eu și familia mea am reușit să evităm neplăcerile, am părăsit Donețkul chiar la începutul conflictului.

"În Bulgaria a fost fantastic"

În 2015 Metalurg avea să dea faliment, iar tu ai ajuns la Kiev din postura de jucător liber de contract.
Metalurg avea un proiect foarte îndrăzneț, conducerea și-a propus să aducă echipa în elita campionatului. Am fost încântat de ceea ce se întâmpla la Metalurg, însă, din păcate, războiul a stricat toate planurile. Am fost foarte dezamăgit în ultimul an de contract la Metalurg, deoarece am primit foarte multe oferte bune, însă absolut toate au fost refuzate.

Acum joci la cea mai iubită și titrată echipă din Ucraina, dar ai evoluat și pentru un alt club de tradiție al Europei de Est, ȚSKA Sofia. Ai fost golgeter, cu 16 goluri și 8 assisturi în 24 de partide.
Sezonul petrecut în Bulgaria a fost o experiență fantastică! Am simțit cu adevărat iubirea clubului și a fanilor, atmosfera de pe stadion m-a făcut să mă simt extraordinar. ȚSKA avea o echipă magnifică la acea vreme, evoluau foarte mulți jucători de valoare.

Cum ar arăta o comparație între campionatele României, Bulgariei și Ucrainei?
Cele trei campionate au stiluri diferite. România a fost locul în care fotbalul a fost o adevărată plăcere, aduce puțin cu stilul din campionatul Spaniei. Fotbalul din Bulgaria este mai slab din punct de vedere calitativ, este și puțin mai agresiv. Ucraina este țara unde m-am adaptat cel mai greu la stilul de joc, nu doar din cauza limbii și a vremii, ci și din pricina jocului extrem de fizic, chiar dur.

Nu demult te-ai întors dintr-o experiență exotică, de la Tianjin Quanjian, unde antrenor ți-a fost marele Fabio Cannavaro, iar printre colegi i-ai avut pe Alexandre Pato și Axel Witsel.
Am fost foarte surprins de condițiile pe care le-am găsit în China. Pot spune că am avut noroc, am cunoscut niște oameni extraordinari, clubul a fost deosebit de corect față de mine, iar orașul Tianjin este minunat. Din păcate, din pricina regulii care permite folosirea a maximum 3 jucători străini, am evoluat în doar 4 partide, reușind o "dublă" într-un meci de Cupă.

De la Santos la Bistrița

Să ne întoarcem acum în timp. Provii dintr-o familie de sportivi, tatăl tău a fost de asemenea fotbalist, iar mama ta a jucat tenis de performanță. Care a fost visul tău din copilărie?
Când eram mic, tatăl meu juca fotbal în fiecare săptămână alături de veterani și ne ducea pe mine și pe fratele meu, Bruno, să ne uităm la meciurile sale. Aveam însă prea multă energie, nu puteam să stăm și doar să privim, așa că mereu luam câte o minge și ne jucam cu ea în spatele porții. Așa am început să iubesc fotbalul.

Ai fost crescut de Santos, una dintre cele mai apreciate grupări din America de Sud. Cum ai ajuns din Brazilia tocmai în România, la Gloria Bistrița?
Într-adevăr, aveam prevestit un viitor strălucit la juniorii lui Santos, câștigasem an de an titlul de "cel mai bun jucător" sau titlul de golgeter. Am avut șansa de a debuta la echipa mare la doar 18 ani, iar un an mai târziu, în 2007, marcam un gol decisiv în finala campionatului regional Paulista. Acea victorie cu 2-0 în fața lui Sao Caetano rămâne una dintre cele mai mari realizări din carieră. A urmat însă un al doilea sezon teribil, Santos a schimbat antrenorul, nu am mai primit deloc șanse. Apoi am fost împrumutat la Ponte Preta, am suferit o accidentare groaznică, mi-a tăiat tot elanul. Această mutare este și marele regret al carierei mele. După alte 6 luni, am avut o ofertă din România, de la Gloria, și una din Portugalia, de la Belenenses. M-am gândit, am spus că este timpul să schimb țara, echipa și să încep să joc din nou!

Ai avut un debut excelent în România sub comanda lui Marius Șumudică, iar după numai câteva etape, Steaua și Rapid erau pe urmele tale.
Mi-am dorit nespus de mult să joc la Steaua! L-am rugat pe Tata Jean să mă lase la Steaua dacă va veni o ofertă care să mulțumească atât clubul, cât și pe mine, însă s-a opus. Mi-a spus că nu există nicio șansă să plec la o echipă din România pentru că nu voi fi plătit pe măsură. Am fost foarte trist, iar în cele din urmă am fost cedat la Metalurg, însă Gloria nu și-a primit niciodată banii.

Mulți consideră că acel transfer controversat este una dintre principalele cauze care au dus la falimentul Gloriei. Ce crezi că s-a întâmplat?
Dorința mea a fost ca fiecare parte să fie mulțumită, atât eu, cât și clubul. Aș fi vrut ca echipa care mi-a oferit șansa de a juca din nou să fie răsplătită financiar datorită evoluțiilor mele.

"Nu aveți conducători serioși"

Fostul președinte, Jean Pădureanu, dar și fostul tău antrenor, Nae Manea, s-au stins din viață. Cum îți amintești de ei?
Din păcate, nici bunul meu prieten, domnul Vasile Moga (n.r. fost director sportiv al Gloriei) nu mai este printre noi. A fost cea mai importantă persoană pentru mine în perioada petrecută la Bistrița. Îmi amintesc de ei cu mare plăcere, ca de altfel de întreaga aventură din România.

Păstrezi legătura cu cineva din perioada Gloria?
Bineînțeles, am legat multe prietenii acolo. Călin Albuț, Ciprian Petre sau Eric de Oliveira sunt doar câteva persoane cu care vorbesc frecvent.

Multe dintre echipele împotriva cărora ai jucat și marcat nu mai există sau se zbat în ligile inferioare.
Pentru că managementul cluburilor duce lipsă de oameni serioși! Cred că este motivul principal pentru care fotbalul românesc nu evoluează.

 Care este cea mai nebună amintire din România care îți vine în minte?
Ne-am întors la Bistrița într-o sâmbătă dintr-un cantonament obositor din Antalya. Duminică toți colegii mei erau cu familiile lor, eu dormeam însă la stadion. La 7 dimineața am fost trezit de un schelălăit groaznic de câine. M-am sculat din pat, am început să caut cățelul și l-am găsit aproape înghețat în apa rece a râului din spatele stadionului. L-am scos cu ajutorul unei crengi, am stat apoi vreo 3 ore cu bietul cățel ca să-l încălzesc!

"Poate ajung în naționala Ucrainei"

Ești considerat drept unul dintre cei mai buni jucători străini din istoria campionatului românesc, de asemenea ai fost inclus într-un prim "11" all-time al Gloriei Bistrița. Ai fi dispus să revii în România?
Încă mă gândesc cum ar fi fost să joc pentru Steaua. Cine știe, poate aș fi ajuns să evoluez pentru echipa națională a României...

Zvonurile susțin că ai intrat încă o dată în atenția lui Becali, dar și a fostului tău antrenor, Marius Șumudică, aflat în Turcia, la Kayserispor.
Hahaha! Din nou? Chiar am avut o discuție scurtă cu domnul Șumudică în această vară, îl admir foarte mult!

Totuși, ești mult mai aproape acum de naționala Ucrainei.
Da, m-ar încânta această oportunitate. Sunt deja de 5 ani în Ucraina.

Care este cel mai frumos gol din cariera ta?
Un gol de la 30-35 de metri în poarta Astrei, am prins un șut splendid, chiar la vinclu.

Ai devenit de curând din nou tată! Este Junior Moraes un tată la fel de bun pe cât este ca fotbalist?
Da, îmi place la nebunie acest rol. Într-adevăr, este o responsabilitate uriașă, însă dragostea părintească este un sentiment unic.

 

"Vizionez des înregistrări video din perioada Gloria, așa că țin minte multe cuvinte în română. Mi-e dor de toți cei care m-au înveselit, România va fi întotdeauna în inima mea!" Junior Moraes

Comentarii (1 ) Adaugă comentariu

mosvasile  •  18 Noiembrie 2017, 14:43

Pana si ala-care a stat in Romania,cam cat acceleratul in statia Ciulnita-s-a prins care era conditia indispensabila,pentru a fi chemat la nationala, in Romania: sa fii legitimat la "Steaua"- doar legitimat, nu e nevoie sa si joci!

Vezi toate comentariile (1)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase