PREMIUM GSP // Interviu incendiar cu Daniel Chiriță: "Echipa de la barajul cu Slovenia a fost făcută pe prietenii"

Daniel Chiriță rememorează bornele unei cariere tumultuoase pe axa Petrolul - Craiova - Rapid - Șahtior - Zenit și admite că a rămas cu un gust amar pentru felul cum Hagi a gestionat ”dubla” ratată pentru CM 2012.

Daniel, mai joci încă la 43 de ani, ai contribuit la promovarea Petrolului în Liga a 3-a, te simți un mic Totti la Ploiești?
A fost un sezon senzațional pentru mine. Sincer, la returul barajului, mi-au dat lacrimile la încălzire când am văzut atmosfera din stadion. Nu-mi venea să cred că încă mai joc, la 43 de ani, cu 15.000 de suporteri în tribune. M-am întors cu drag la Petrolul, la îndemnul suporterilor. O fac de plăcere, nu iau niciun ban. E clubul care m-a adus în fotbalul de calitate și la Petrolul vreau să-mi închei cariera.

Vei continua și în Liga a 3-a?
Da. Le-am și zis celor din conducere: "Folosiți-vă gratis de mine cât mă mai țin picioarele și capul, dacă nu găsiți o variantă mai bună pe postul meu!". Nu voi fi însă absurd să devin penibil și să mă înjure lumea. Nu vreau să strige fanii după mine: "Tataie, lasă-ne!".

Alături de trofeul de campion al ligii a 4-a Prahova

"L-am «mâncat» pe Craioveanu la debut!"

Care au fost primii tăi antrenori la Petrolul?
Cristi Popa și Noni Lindenberg. Dumnezeu să-i ierte! S-au prăpădit amândoi. Am învățat multe de la fiecare, am mai luat și câte una după ceafă, dar pe merit. Îmi aduc aminte o întâmplare haioasă de la un cantonament la Cheia. La ora 23:00 se dădea stingerea, iar noi, copiii, am vrut să-i facem o farsă lui Popa. Am aruncat un cearceaf pe unul, am zis că-l speriem pe antrenor cu o mumie, dar când a intrat în cameră, la control, ne-a luat la scatoalce în loc să se amuze!

Ai jucat dintotdeauna fundaș dreapta, postul pe care te-ai consacrat?
Iuhasz m-a luat de la tineret-speranțe, m-a propus lui Virgil Dridea la prima echipă la 17 ani și acolo am rămas. Am debutat însă cu Ion Marin, tatăl meu spiritual. El m-a împins spre fotbalul mare. La primul meu meci în Liga 1, în Bănie, mi l-a dat în grijă pe Craioveanu. Mi-a zis: "Te ții după el și-l mănânci!". M-am ținut scai de Gică, am jucat bine, chiar dacă am pierdut cu 2-0, și apoi am devenit titular. Începusem ca stoper, dar banda dreaptă era vocația mea!

"Eram plătit ca miner la Petrolul"

Pe ce bani jucați atunci la Petrolul, la mijlocul anilor '90?
Eram angajat la mină, la Filipești! Luam vreo 3.000 de lei pe lună și, din când în când, câte o primă de 100 de dolari. Plus un spor de subteran la sfârșitul anului, care însemna al treisprezecelea salariu. Și ne mai dădeau în fiecare săptămână câteva pachete cu mâncare pentru acasă. O brânză, un salam...

Cum ai suportat colaborarea cu tristul cuplu Luca - Bercea, care a călcat în picioare clubul?
I-am prins puțin, fiindcă în '98 am plecat la Craiova, unde m-a dorit Ilie Balaci. Mă recomandase Cârțu, care mă știa de la lotul național de tineret. S-au plătit vreo 300.000 de dolari, nu știu câți au ajuns în club. Eu eram bucuros că prinsesem, în sfârșit, un contract decent după seceta de ani de zile de la Ploiești. Am venit atunci împreună cu Chivu, Ciucur de la Reșița, Adi Toader. Făcusem trupă bună, dar s-a stricat treaba repede, în șase luni, și m-am dus la Rapid. Aveam o clauză în contract că devin liber dacă pleacă nea Ilie.

"Găniță l-a lăsat lat pe Frăsineanu"

Cum te-ai înțeles cu Chivu?
Un băiat liniștit, am și fost colegi de cameră o perioadă. Dar eu eram mai mult cu grupul vesel, cu Stoican, Niculescu, Trică, Luțu. Zice Stoican într-o zi: "Auzi, băi Luțule? Uite, desenez aici pe tablă un cerc mare, de 360 de grade. Treci și fă și tu unul de 180 de grade!". Și venea Luțu al meu, picta un cerc mai mic în interior: "Ăsta are 180 de grade!". Râdeam de ne prăpădeam. Dar am asistat la Craiova și la cel mai șocant moment pe care l-am văzut într-un vestiar.

Anume?
Când i-a rupt dinții Ganea lui Frăsineanu. S-au luat de la niște bani. "Frăsinene, ia să-mi dai dolarii!". "Ți-i dau, bă Găniță!". "Ce, ești șmecher?". "Nu, sunt brunet!", i-a răspuns ironic Frăsineanu. Când a auzit Ganea, i s-a pus pata. A venit în viteză din partea opusă a cabinei și i-a prins un voleu direct în gură de l-a lăsat lat! N-o să uit niciodată scena aceea! Înainte de incident, Trică șușotea cu Frăsineanu: "Lasă, bă, că-l potolim repede dacă face ceva!". Dar după lovitură s-a luat Ganea și de Trică: "Ce-i, Jose, ai și tu vreo problemă?". "Nu, fratele meu, eu n-am nimic!".

"Când am văzut 100.000 de dolari în cont m-a luat tremuriciul"

Doi ani și jumătate la Rapid, inclusiv cu titlul din '99. Cu ce-ai rămas din experiența giuleșteană?
O perioadă frumoasă, în care am lucrat cu Mircea Lucescu, cel mai bun antrenor din cariera mea. M-a cucerit cu metodele lui. Pe Bolohan l-a schimbat într-un meci, băiatul a reacționat agresiv, a dat cu piciorul în minge, nervos. Alți tehnicieni l-ar fi "curățat" imediat, dar nea Mircea l-a luat apoi deoparte la Pro Rapid, i-a explicat rațiunea schimbării. Bolo a înțeles și-mi zicea: "Băi, îmi e rușine pentru ce am făcut!". Iar pe Schumacher l-a înlocuit la Craiova prin minutul 25, l-a certat pe bancă, dar la ședința de analiză și-a cerut scuze. "Am revăzut fazele, am greșit eu, n-a fost vina ta!". Adică avea puterea să recunoască și în fața fotbaliștilor o eroare personală. Un psiholog extraordinar!

Care a fost cea mai mare aroganță pe care ai făcut-o când ai dat de munții de bani în Ucraina și Rusia?
Nu prea am făcut aroganțe! Din contră, din primii bani pe care i-am luat de la Șahtior mi-am terminat casa de la Ploiești, la care începusem să lucrez când eram la Rapid. Am aranjat-o, am mobilat-o. La Donețk am primit 100.000 de dolari la semnătură și salariu de 20.000 de dolari pe lună. Când am văzut atâția bani în cont, m-a luat tremuriciul! La Șahtior am ajuns însă după ce mă înțelesesem cu Spartak Moscova, eram în Rusia cu Arcadie Zaporojanu, impresarul, ca să semnăm, dar a primit un telefon exact atunci de la Ahmetov. Avea nevoie de un fundaș dreapta și ne-a zis să venim imediat în Ucraina ca să parafăm contractul. Am lăsat totul baltă la Moscova și am zburat la Donețk cu primul avion.

"Arșavin mi-a luat apărarea în vestiar"

Nu prea ți-a priit însă cu Nevio Scala la Șahtior.
Avea rezultate, nu schimba echipa, iar la finalul sezonului m-au trimis împrumut la Zenit, unde aveam să trăiesc o perioadă fascinantă. Nu știam eu ce-i cu St. Petersburg, dar când am văzut orașul, m-a cucerit total. Și la echipă m-am adaptat și am fost adoptat de fani, chiar dacă la început am avut probleme cu limba. Am pățit-o într-o zi cu antrenorul Iuri Morozov, care fusese mulți ani secundul lui Lobanovski. Mie îmi mai traduceau indicațiile niște colegi sârbi, dar Morozov a vrut să vadă dacă înțeleg suficient limba rusă.

Și te-a supus unui test, probabil!
Exact! M-a întrebat dacă pricep ce spune, i-am răspuns pozitiv, dar apoi a cerut echipei să nu scoată o vorbă la ce urma să zică. Și a explicat ceva de genul: "Iei mingea, o arunci în tribună, îi dai un pumn arbitrului și ieși afară". M-a pus să repet. Și am început să turui ce știam de la ședințele obișnuite: "Iau mingea, pasez în centru, urc la învăluire și centrez". "N-ai înțeles nimic! Trebuie să înveți limba, altfel ne despărțim", mi-a spus. Mi-au adus un profesor, m-au ajutat și colegii, așa că am prins repede.

Cu cine te-ai împrietenit la Zenit?
Cu toți greii: Arșavin, Kerjakov, Radimov, Malafeev, Denisov. Arșavin era zeu acolo, copilul St. Petersburgului. Mi-a luat apărarea la un moment dat în vestiar, când era un antrenor ceh, Petrzela. Venise cu vreo nouă conaționali și pe mine încerca să mă cam sară din schemă. S-a enervat Arșavin și a zis direct, de față cu tot staff-ul: «Băi Chiriță, fă-ți pașaport cehesc și ai terminat, frate! Altfel n-ai nicio șansă!». N-a zis nimic Petrzela! Iar publicul a afișat la un meci un banner imens în rusă și română: "Nu fi supărat! Dacă antrenorul nu te iubește, noi te iubim!". Au început să-mi strige numele, m-am simțit apreciat. Și acum sunt ca acasă când merg la St. Petersburg.

"Am crezut că voi fi titular la returul cu slovenii"

Ai fost în lotul naționalei la celebrul baraj pentru Mondiale cu Slovenia, în noiembrie 2001, cu Hagi antrenor. Te mai macină acea dublă?
N-am jucat deloc, deși eram într-o perioadă fastă a carierei. Aveam încredere că voi fi băgat, dar atunci s-au întâmplat alte lucruri, care mi-au lăsat un gust amar. Mă refer la conjunctură, la jucători, la impresarii din jurul lotului...și cum s-a jucat, cu cinci, șase atacanți...nu-mi face plăcere să intru în detalii.

Gică Hagi la barajul cu Slovenia

Adică ai avut senzația că alegerile lui Hagi au fost influențate din exterior?
Echipa a fost făcută pe prietenie cu Slovenia. Eram convinși că o să-i călcăm în picioare la retur, dar, din păcate, n-a ieșit cum ne-am dorit. Speram să intru chiar înaintea lui Contra, mai ales că, după cum făcuse Hagi așezarea la ultimul antrenament, am avut sentimentul că voi fi titular. Mă simțeam în vână, jucasem bine cu PSG, Rapidul era pe locul doi. Dar au urmat opțiuni de tipul titularizării lui Ghioane, care de-abia venise la națională, dar avea nevoie de promovare. Evident, asta pentru că Giovanni Becali era pe val!

Farsa lui Șumudică la adresa lui Hizo

Chiriță descrie o întâmplare amuzantă din Giulești: "La Pro Rapid, Hizo obișnuia să scrie echipa pe tablă înainte cu vreo două ore de ședință. Șumudică a simțit practica lui nea Vio, a intrat pe blat în sală, l-a șters pe Pancu dintre titulari și a trecut numele lui. Când a venit, Hizo nu s-a mai uitat, a început să anunțe primul unsprezece, iar când a ajuns la atacant a ezitat. «Stați că aici e o greșeală! E Pancu, nu Șumudică!». A sărit imediat Șumi. «Iar, bre? Ce-ai cu mine de mă scoți din echipă? Eu plec dacă mata te sucești așa! Plec!». Noi, ăștia care știam combinația, râdeam pe ascuns. Abia după meci i-am povestit lui Hizo ce se întâmplase".

"Eram convins că nea Mircea va avea probleme la Zenit, pentru că omul care conduce acum, mâna dreaptă a președintelui, nu se pricepe. Lucescu spera să aibă cale liberă la manageriat, ca la Donețk. Dar n-a fost lăsat să se ocupe de echipă cum își dorea. S-a grăbit când a ales Zenit" Daniel Chiriță

284 de meciuriîn L1 a strâns Daniel Chiriță, care a marcat 7 goluri în prima divizie 

14 echipeare Chiriță în CV: Petrolul, U Craiova, Rapid, FC Național, Șahtior, Zenit, Metalist Harkov, Stal Alcevsk, UTA, CSM '52 Ploiești, Conpet, AFC Filipești, CS Ștefănești, CSM Câmpina

”Am băgat un milion de euro în Academie”

Chiriță trece în revistă momente de suflet din perioada petrecută la Petrolul, amintește clipe amuzante de la naționala artiștilor, pe care o pregătește, și oferă detalii despre școala sa de fotbal

Daniel, ai obținut prima performanță cu acea Cupă a României câștigată în 1995 cu Petrolul contra Rapidului. Controversele au rămas până în ziua de azi!
N-aș mai intra în discuțiile legate de arbitraj, că s-au tot mestecat, pe toate părțile. Mi-aduc însă aminte că nea Marin ne-a ținut în cantonament vreo 17 zile. Ultima săptămână am petrecut-o la Săftica. Nu avusesem timp nici să ieșim să ne tundem. Eram toți cu frizuri gen Beatles! Ne-a vizitat și Cornel Dinu cu două zile înainte de finală, iar eu, puști de 21 de ani, mă uitam cu ochii cât cepele la ce zicea Procuroru'! Petrolul a cucerit acel trofeu cu un grup formidabil, ne găseam cu ochii închiși pe teren și ne știam fiecare ce mănâncă sau cum doarme.

"Am fugit din cantonamentul de la Predeal"

Hai să-i luăm un pic la puricat pe câțiva dintre colegii de atunci! Începem cu Fane Preda?
Îl băgam mereu la mijloc la rummy și cotiza constant, fiindcă pierdea. Se plângea că are ghinion, dar el nu prea știa jocul. Iar la masă mânca tacticos, nu-l scotea nimeni din ritmul lui. Mai trăgeam de el să mergem la bârfe, că era un povestitor extraordinar. Se lăuda mereu cu gagicile lui! :-)

Răchită?
Libero cerebral, citea bine jocul, pasă lungă, lovitură de cap formidabilă. Și atunci, ca și acum, îi plăcea să fie băgat în seamă, să se afle în centrul atenției. Stătea la taclale cu nea Marin până la miezul nopții. Era însă un fotbalist excelent!

Leahu?
Motorașul echipei! Am cu el o poveste incredibilă. Clubul nu ne dăduse banii înaintea meciurilor cu Rapid Viena din Cupa Cupelor, în toamna lui '95. Eram în cantonament la Predeal și, cu toată echipa, am hotărât să plecăm de la pregătiri. Am stat în gara din Predeal de la 7 seara până pe la 11, dar, când a venit trenul, majoritatea, cu Vivi, Tavi Grigore, a dat-o cotită. Că nu e bine, că ne ard amenzi nasoale. Eu cu Toader ne-am urcat însă în tren, iar Leahu era pe scară: noi îl trăgeam în vagon, ceilalți îl trăgeau pe peron.

"Nu există azi în Liga 1 un executant ca Zmoleanu"

Și cum ați rezolvat-o?
El tot striga pe scară: "Bă, eu nu trădez grupul, mă duc la Ploiești!". Ceilalți, pe peron, îl speriau: "Cuchi, stai cuminte, că-ți iau ăștia casa! Rămâi pe drumuri!". Până la urmă, am plecat doar eu și Toader. Ne-au luat ușurel oamenii din conducere, Radu și Cristache: "Hai, liniștiți-vă! Vă dăm banii, vorbim noi cu nea Marin să nu pățiți nimic, dar duceți-vă înapoi la Predeal!". Și ne-am întors cu teșcălăul de bani după noi! Când ne-au văzut colegii, s-au ofticat instant!

Zmoleanu?
"Pe ăsta l-am luat direct din căruță", glumea Ion Marin. Nu există în fotbalul românesc de azi un jucător care să lovească mingea și să execute admirabil loviturile libere, așa cum se întâmpla la Zmoleanu. A marcat și direct din corner, și de la 30 de metri, și în vinclu, și la firul ierbii!

"I-au înghețat tricoul lui Cosmin Seleși"

Știu că pregătești naționala artiștilor, ați luat două titluri mondiale, ne povestești o întâmplare mai amuzantă de la lot?
Una tare din Iran, în 2016! Cosmin Seleși nu prea joacă, nu le are cu fotbalul, dar i-au făcut băieții o aroganță, i-au luat tricoul, l-au udat și apoi l-au pitit în congelator. Eu, la ședință, i-am zis că mă bazez pe el, la caterincă, știind povestea din spate. Când și-a găsit tricoul lemn în frigider, a înnebunit! L-am băgat și i-am zis să stea lângă bară, la pomană. După un gol, îl invita arbitrul la centru, dar el nu se mișca de la poartă: "Aici stau! Asta mi-a spus coach să fac!". :-)

Cum îți merge Academia de la Ploiești?
E un proiect cu care mă mândresc. L-am pornit în 2003 pentru fi-miu, care e acum la CFR Cluj. Am investit cam un milion de euro până în prezent și am discutat recent și cu conducerea Petrolului să facem împreună o Academie a clubului, de care sunt dispus să mă ocup, fiindcă am în spate o experiență de 15 ani. Am dat copii inclusiv la Hagi, unul dintre ei, Mihăiță Cristian, mijlocaș, născut '99, e și la lotul național de juniori.

"Prima dată m-am echipat pe calorifer la Petrolul"

Chiriță n-a uitat prima experiență în vestiarul echipei mari a Petrolului, la 17 ani: "Erau ocupate toate locurile în cabină și, când am întrebat unde stau, Mitică Jipa m-a expediat direct afară. «Vezi că e un calorifer pe hol!». M-a băgat Puiu Dridea înapoi în vestiar. «Greii» m-au prins și la baie înaintea lor. M-au ușchit. «Ce-i aici, bă?! Ia fă pași și-așteaptă!». Când plecam de la stadion arătam ca un hamal. Căram câte șapte genți, le duceam la mașină fiecăruia. Fane Matei și Pitulice m-au luat însă sub aripa lor și m-am integrat repede".

"Cred că sunt printre puținii jucători din finala Cupei din 1995 care a mai păstrat tricoul de la acel meci. O să i-l dau lui Doru Alexiu, unul dintre fanii Petrolului, care are o colecție incredibilă legată de istoria clubului. I-am și propus să încercăm să deschidem un muzeu" Daniel Chiriță