PREMIUM GSP // Interviu cu singurul român care conduce un club din străinătate, Daniel Stanciu: "Dacă Alibec era altfel, juca în Italia" + Cum l-au refuzat el și MM Stoica pe celebrul Falcao

"Când eram ziarist... Ca agent, mi-am făcut relații datorită lui Giovanni... Eu am creat ASA Târgu Mureș, păcat că n-am reușit și la Dinamo". Daniel Stanciu a fost ziarist în anii '90, impresar-asociat în epoca de glorie a lui Ioan Becali și director sportiv angajat al celor mai excentrici patroni din fotbalul românesc: Iancu, Porumboiu, Becali.

De câteva luni a plecat în Israel, unde e șeful lui Hapoel Akko, Muncitorul Akko în traducere. O echipă minusculă la care a ajuns prin intermediul unui amic agent, Dudu Dahan. Daniel ar trebui s-o salveze pe Akko de la retrogradare. Deocamdată se miră și el de parcursul pe care l-a avut: din ziarist, impresar și apoi conducător de club. "Mă gândesc să scriu o carte, la câte am trăit". O parte dintre povești le spune din portul din Akko, un loc pe care s-au bătut arabii, evreii, Napoleon, templierii.

Daniel, cât ai de gând să stai în Israel?

Am contract pe cinci ani. Vreau să demonstrez aici că fotbalul poate fi un business, nu doar cheltuiala unui patron.

Nu e cheltuiala patronului? În România există impresia că Negoiță e vinovat pentru criza lui Dinamo, fiindcă nu pompează bani suficienți.

E o idee greșită! La noi e foamea de rezultate și de a ieși în prim-plan. S-au folosit și bani publici fără să se țină cont de sănătatea cheltuirii lor.

Tu ai fost la ASA, unde s-au folosit bani publici. De ce nu le-ai zis acolo că nu e sănătos?

Nu interesa pe nimeni.

N-ai nicio vină pentru faptul că Târgu Mureș a ajuns în faliment?

În sezonul 2014-2015 am avut un buget de 3,3 milioane de euro, care se putea duce până la 4 milioane în funcție de performanțe. Diferența s-ar fi recuperat cu anumite rezultate, care generau venituri suplimentare din drepturi TV și din participarea în Europa. Eu am plecat în retur la Dinamo. În partea a doua a campionatului s-au dat prime de joc imense, clubul a ajuns la un buget care putea fi acoperit doar cu prezența în grupele Europa League și cu multe puncte câștigate acolo!

Adică un obiectiv SF.

Exact! Și calificarea în grupe, și câștigarea campionatului. Bugetul era aproape de cel al Stelei. A mai venit și DNA și a blocat 1,7 milioane de euro din drepturile TV, apoi Saint-Etienne i-a scos din Europa și i-a lăsat cu venituri de o sută de mii de euro, nu cu milioanele care le-ar fi trebuit.

"Mi-a venit rău!"

Ai schimbat câteva meserii până acum.

Trei am schimbat. Am fost ziarist opt sau zece ani, nouă ani am fost impresar și zece ani conducător de club.

Ca impresar, care a fost primul transfer?

Marius Bratu.

Portarul. La Rapid?

Nu, la Uralan Elista, în Rusia.

Mai ții minte comisionul pe care l-ai primit?

O mie cinci sute de dolari.

Mult, nu?

Nu era mult, tot o mie cinci sute de dolari erau și atunci, dar pentru mine erau bani mulți. Ca ziarist câștigam vreo trei sute de dolari, cred. Comisionul a fost o mie cinci sute, dar am rămas cu o mie, că mi-am plătit drumul. Am făcut transferul, am negociat comisionul și când m-am uitat pe hartă și am văzut unde era Elista mi s-a făcut rău! Am mers cu mașina până la Chișinău, de acolo am zburat la Moscova și apoi am luat trenul până la Elista.

"Cred că verdictele din Dosarul Transferurilor au ținut și de politică, la fel ca tot ce se întâmplă în România. Condamnarea unei persoane importante din fotbal dă bine în ochii lumii, ca exemplu de luptă împotriva corupției" Daniel Stanciu

Și cum te-ai transformat din ziarist în agent?

Încet, încet. Cam un an le-am făcut în paralel. Era redactor-șef Gică Voicu la "Național". Regretatul Gică Voicu, că a murit acum, de curând. El mi-a zis "Am avut înțelegere până acum, a venit momentul să alegi!". Mă lăsa să dispar câte o săptămână, veneam cu o știre bună și lumea accepta situația.

Ai ales să fii impresar. De ce?

Da, am ales să rămân impresar. Mi-a convenit, că depășisem un prag financiar, câștigam mult mai mult decât fusesem obișnuit ca ziarist. Cred că am deschis piața din Rusia și din Ucraina în acea perioadă, am dus acolo mai mult de 20 de jucători.

Te-a luat Giovanni pe urmă?

Nu, prima firmă de impresariat am făcut-o cu Marcel Pușcaș. Lucram cu jucători de mâna a doua sau a treia, de la echipe mici. Colaboram cu Arcadie Zaporojanu și datorită legăturii cu el am început să transfer jucători din ce în ce mai buni. Atunci m-au cooptat Giovanni și Victor în firmă.

4 cluburi  a bifat Stanciu ca director sportiv în România: Timișoara, Vaslui, ASA, Dinamo. Akko e al 5-lea și primul din străinătate

”Pariurile sunt mult mai rele decât Cooperativa!”

Stanciu vorbește despre partea întunecată din fotbalul pe care spune că-l iubește: ziariști așteptați cu cadouri, jucători suspectați de blaturi pentru pariuri

Este, oricum, impresia că directorii sportivi împart banii cu impresarii, că au tot felul de înțelegeri dubioase.

S-au întâmplat, nu iese fum fără foc. Eu m-am ferit mereu de astfel de lucruri. Nu cred că poate să spună cineva că am păcălit jucătorii sau cluburile cât am fost impresar sau director sportiv. Îmi place munca asta, îmi place să lucrez în fotbal. Nici nu am venit în Israel pentru bani. Am condiții foarte bune, dar mă trezesc la 7 dimineața și mă culc la 1 noaptea. Mi-ar fi fost mai comod în România. Aici trebuie să învăț și limba, și chestii noi din regulamente, pentru că sunt diferențe față de România. Mi-e foarte greu.

"N'Doye e doar cu fetele"

La Dinamo de ce n-ai reușit?

Când am ajuns la Dinamo, cineva de acolo mi-a zis "Trebuie să te marketezi!". N-am înțeles și tot nu pricep asta! Eu am vrut să fiu apreciat pentru ce fac, nu sun ziariștii să mă laude. D-aia sunt lucruri pe care le-am făcut și nici nu se știu. Pe Contra eu l-am pus antrenor la Timișoara. Cosmin nici nu voia să antreneze atunci! Marian Iancu voia să-l pună pe Alexa, care era și jucător, dar am tras de Contra și l-am convins să preia el echipa. În momentul acela înclina mai mult spre o carieră ca impresar. Nici nu avea licență de antrenor.

Tu n-ai greșit cu nimic?

Au fost greșeli, mi le-am asumat și am plecat. A fost decizia mea să plec. Am simțit că lucrurile mă depășeau și am preferat să plec în liniște. Nu voi spune niciodată ceva rău despre Dinamo, sunt mândru că am făcut parte dintr-un club atât de mare.

L-ai luat pe N'Doye după tine, cum de te-ai înțeles cu el? Imaginea despre senegalez e că nu se antrena, juca doar din talent, era neserios. Cât e corect?

Câte ceva din toate. L-am adus la ASA în Liga a doua, ne-a ajutat să promovăm. Pe urmă a fost printre golgeteri și în prima ligă alături de Hora, pe care îl trimisese CFR să se antreneze prin parcuri. Așa i-am luat și pe el, și pe Sepsi, și pe Voiculeț. N'Doye e un jucător aparte. L-am avut și la Vaslui și apucasem acolo să-l învăț. Datorită religiei el nu bea, nu fuma. Doar mergea în baruri, cluburi.

Sătea în baruri și nu bea, nu fuma?! Ce făcea?

Stătea, socializa cu partea feminină.

Și ceilalți jucători nu ziceau "Vrem să stăm și noi până dimineața cu partea feminină, dacă N'Doye are voie"?

Ba da, dar N'Doye venea la fiecare antrenament și se pregătea la maximum. Le-am atras atenția antrenorilor: "Dacă știți cum să-l luați, o să dea maximum!".

"Dacă era altfel, juca în Italia"

Dacă te înjură un jucător cum a făcut Alibec cu MM, "Lasă-mă, că tu nu te pricepi!", ce faci?

Într-un lot ai 20, 30 de jucători. Nu poți să aplici un comportament uniform! Cu unul trebuie să fii dur, cu altul trebuie să te porți ca un părinte. Disciplina la fotbal nu poate fi impusă ca în armată, cu aceleași metode pentru fiecare individ. Lui Alibec trebuie să-i oferi altceva... Crezi că nu avea aceleași ieșiri și la Astra? Sau la Inter?

Nu cred că făcea așa la Inter!

Eu cred că și la Inter, că dacă nu s-ar fi comportat așa ar mai fi jucat și acum acolo, că talent are! Bine, poate nu chiar la Inter, dar undeva în Italia.

Care a fost cel mai bun jucător pe care l-ai descoperit? Nu să-i fi convins pe patroni să dea milioane de euro!

Tocmai, nu prea i-am convins să dea bani mulți! Un exemplu e Varela, am insistat să-l aduc la Vaslui și din cauza asta am avut un conflict cu Augusto Inacio, o dispută din cauza căreia a și fost demis antrenorul. El nu-l voia pe Varela. Pe Nikolici l-am adus la Timișoara gratis cu un salariu de o mie de dolari pe lună și apoi a fost vândut la Steaua. Altul: Fabbiani. L-am dus la CFR de la Beitar Ierusalim, unde fusese împrumutat din Argentina.

Pe Fabbiani s-au dat bani mulți.

Da, s-au plătit două milioane de dolari. Dar după trei luni la CFR avea oferte pe patru-cinci milioane. Foarte bun atacant!

"L-am refuzat pe Falcao"

Și eșecurile? Jucători cu care te-ai păcălit refuzându-i?

Datolo. Era la Boca Juniors, am vrut să-l aduc la CFR, a fost refuzat și apoi l-a cumpărat Napoli cu 7 milioane de euro. Au mai fost... Era Falcao...

Falcao de la Monaco? Radamel Falcao?!

Falcao de la Monaco! Eram în Argentina cu Mihai Stoica și l-am văzut la un antrenament. Ne recomandase un puști să mergem să vedem echipa a doua de la River Plate, pentru că era cea mai bună din Argentina. Falcao era un copil atunci, nu l-am recomandat în România. Pe urmă mai vorbeam între noi și ziceam "Uite, puteam să dăm lovitura!".

Și-ar fi permis echipele românești să-l aducă?

Nu mai știu exact cât costa, că a trecut mult timp de atunci, dar era accesibil, probabil. Cluburile românești își permiteau să plătească sume destul de mari pe vremea aia. Uite, mi-am adus aminte de încă unul pe care l-am descoperit: Arlauskis din Lituania. Mi-a fost recomandat de un scouter de la Chelsea. Eu l-am văzut de trei ori, apoi l-au urmărit MM, Viorel Moldovan, Narcis Răducan și au hotărât să-l ia la Unirea.

Cum procedai după ce ai devenit impresar? Sunai agenți sau directori sportivi și le ziceai "Salut! Sunt Daniel Stanciu"? Bănuiesc că nu merge așa.

Nu. Foarte multe cunoștințe mi le-am făcut datorită lui Giovanni și lui Victor. Plus Popescu, Hagi. La fiecare etapă erau 20-25 de scouteri la București! Pe urmele lui Giovanni era destul de ușor să-mi fac relații.

Cum a fost să lucrezi cu patroni excentrici ca Iancu, Porumboiu...?

Gigi Becali.

Da, și Becali.

Am citit de curând interviul din Gazetă cu Popescu. Spunea că fotbalul de performanță se face sub presiune. Cred că m-a ajutat că am lucrat cu Iancu, cu Porumboiu, cu Becali. M-am obișnuit cu presiunea. Porumboiu a fost arbitru, știa. Iancu și Becali au mai învățat și ei. Și au investit foarte mult. Iancu a fost primul, el a dat tonul. Milioane de euro! A dat un milion de dolari pe Gigel Bucur, cel mai scump transfer din istorie în acel moment. Apoi a mai plătit două milioane pe trei jucători de la FC Național. Plus salarii mari, prime.

"La casa lui Tevez nu se merge!"

La Steaua ce făceai? Că nu e clar nici acum.

Eram director sportiv.

Cum director sportiv? Și Mihai Stoica tot director sportiv?!

Manager sportiv. Serios, eu am fost angajat la Steaua ca director sportiv! Am contribuit la achizițiile de la Vaslui, am susținut câteva transferuri: Varela, Stanciu, Sânmărtean. Am fost implicat mai mult la Dinamo și mi-am dat seama că la cluburile mari e o presiune uriașă. Poate nu sunt făcut pentru un astfel de club, cred că m-am adaptat mai ușor la formațiile mai mici.

Mi-ai povestit la un moment dat de o deplasare în Argentina pentru scouting. A fost de speriat?

Ne-am dus la un meci dintr-o zonă mai rău famată din Buenos Aires și era o stradă aproape de stadion. Ghidul nostru, un prieten care ne însoțea, ne-a zis "Uite, aici, la 500 de metri, e casa în care s-a născut Tevez". "Aaa, păi, să mergem!". "Nu, nimeni n-are curaj să intre pe strada asta, mai ales după 6-7 seara!". Apoi am intrat în parcarea stadionului. Erau doi paznici cu arme de foc și mașinile se prindeau cu lanțuri, ca să nu ți le fure în timpul meciului! Atmosfera asta era la periferie. În oraș erau turiști mulți, totul era în regulă.

Pariurile par o amenințare pentru fotbal. Ca impresar sau ca director sportiv ai avut de-a face cu așa ceva? Erai permanent în contact cu jucătorii.

S-au întâmplat lucruri ciudate. Știi cum e? Se poate întâmpla ca un jucător să prindă o zi mai slabă. Când sunt mai mulți într-un meci, intri la bănuieli. N-am fost implicat niciodată, m-am ferit cât de mult am putut de așa ceva. Chiar și pe Facebook primesc cereri de prietenie de la unii care au legături cu pariurile, îi văd că au legături din ceea ce postează, și nu le accept cererile. Nu mă pricep la pariuri. Pentru că n-am fost interesat, că altfel bănuiesc că nu e geometrie, că tot nu mi-a plăcut mie geometria la școală.

"Sunt precaut, în general. Știu o mare parte dintre problemele pe care le-au avut Giovanni și Victor. Sunt lucruri mult mai grave care se întâmplă în fotbalul mondial. Văd anchete în care se vorbește despre evaziune fiscală de zeci, sute de milioane de euro" Daniel Stanciu

"Mă minunez de ce aud!"

Ce înseamnă să te ferești?

Am refuzat jucători în jurul cărora erau zvonuri, discuții... Planau anumite suspiciuni. I-am refuzat și ca impresar, și ca director sportiv. Tocmai ca să mă feresc. N-am stat să verific pe nimeni, că nu sunt polițist, dar când am avut suspiciuni, ori n-am colaborat deloc, ori am încetat colaborarea.

Ca ziarist ai prins era Cooperativei, pe urmă ai devenit oficial și te-ai lovit de pariuri. Ce e mai grav?

Pariurile! Cooperativa a avut rolul ei negativ, dar nu se compară cu pariurile... De multe ori mă minunez! Repet: nu am fost implicat! Dar am auzit discuții despre foarte multe lucruri suspecte. Am citit de curând un material despre un meci din prima ligă...

Gaz Metan-Bistrița. În Gazetă a fost articolul.

Da, mi-aduc aminte meciul și îți spuneam mai devreme de jucători pe care i-am refuzat. Pe vreo doi i-am regăsit acolo, în articol, cu legături cu pariurile.

Poate te înșelai în privința unora.

Am preferat să dorm liniștit.

Te-ai îmbogățit de când ai devenit conducător de club?

Din contră! Îmi era mai bine ca impresar. Ți-am zis, fac munca asta pentru că îmi place foarte mult. Uneori am rămas surprins de cât câștigă unii conducători din fotbalul românesc care au făcut mai puțin decât mine. Au știut să se marketeze, vorba oamenilor de la Dinamo. Nu e vorba despre bani neapărat... N-am avut vacanță de nu mai țin minte și sigur n-o să merg nici la anul, că sezonul din Israel se termină în mai și o să fiu ocupat toată vara. Poate fiul meu și-ar dori să am mai mulți bani, dar eu sunt mulțumit. Chiar mă gândeam zilele trecute că aș putea să scriu o carte, la câte am trăit în fotbal.

"Șeful de la Farul mă alerga cu Assos"

Ca ziarist, ai prins perioada când se dădeau cămăși la Brăila?

Da. La Bistrița se dădeau cârnați și vin de Lechința. Am fost odată la un meci și era aranjat. Echipa de la Evenimentul zilei a fost printre primele care au început să scrie despre aranjamentele Cooperativei, că tot m-ai întrebat mai devreme.

Și ce ai făcut la Bistrița?

Era un meci al naționalei cu Serbia, la Belgrad. Anghel Iordănescu a refuzat să meargă, în semn de protest față de aranjamentele din campionat. Am fost la Belgrad la meci și de acolo am plecat la Bistrița pentru Gloria-Steaua. Toată lumea știa că va câștiga Steaua, se cunoștea și scorul, 2-0. Am dormit în mașină, în parcarea stadionului. La 7 dimineața mi-a bătut în geam Ilie Sucilea, Dumnezeu să-l ierte!, a zis "Hai, vino să mănânci!". "Nu, mulțumesc!". Până la urmă m-am dus la protocol, erau acolo ziariști, arbitri.

Primeau cadourile?

Era ca la carmangerie, oamenii aveau gențile pregătite pentru cărnuri. La Constanța mă alerga nea Jean Garabet cu sticla de whisky și cu cartușul de Assos. Culmea e că Farul pierduse acel meci! Cred că oferea cadouri din obișnuință, din politețe. Ți se par ciudate acum poveștile astea, dar a fost o perioadă, o vreme prin care a trecut presa.

Daniel e vizitat în Israel de prietena lui, Mălina, studentă în Timișoara: