PREMIUM GSP Interviu cu Ciprian Deac: "Când eram la Rapid, îmi era frică să ies din casă! Auzeam amenințări" » Ce spune despre CFR, națională, Schalke și începuturile carierei

Mijlocașul CFR-ului în vârstă de 31 de ani a rememorat cum a început aventura în lumea fotbalului, dar regretă că nu s-a ținut și de şcoală în paralel.

Născut la Bistrița, jucătorul nu a avut o copilărie ușoară şi a cochetat și cu atletismul, dar nu suficient cât să uite de prima sa dragoste, fotbalul. Deac a vorbit despre transferul la Schalke care i-a schimbat viața, anul petrecut la Rapid pe când Copos era finanțator, dar lămurește și de ce fotbaliștii sunt atrași de țări precum Kazahstan.

Ciprian, mai ții minte cum a fost primul tău contact cu fotbalul?
Știu că am început pe la 6 ani, chiar m-am dus să dau niște probe de joc la Dej, antrenorului i-a plăcut foarte mult de mine, dar nu avea o grupă pentru vârsta mea, prima era de la 8 ani și mi-a zis să mai aștept un an.

⁠ Ai început destul de devreme!
Da, mi-a plăcut foarte mult fotbalul de când eram mic, chiar dacă tata a fost fotbalist nu m-a forțat, asta mi-am dorit eu să fac! Nu mă vedeam să fac altceva, mereu aveam scandal cu părinții care îmi ziceau să pun mâna pe carte, dar eu doar fotbal vedeam.

Nu ai considerat școala importantă?
⁠Nu, am crezut în mine de când eram mic. Știam că voi ajunge fotbalist. Aveam mentalitatea asta că nu am nevoie de școală, ceea ce este greșit și acum regret asta.

 Mai știi pe ce ai cheltuit primul salariu?

Nu mai știu, mai ales că nu puteam face prea multe cu atât de puțini bani la perioada aia. Când jucam la Dej, aveam 16 ani și atunci am avut primul salariu, cred că echivalentul a 100 de lei astăzi. Era foarte puțin, știu că dacă ieșeam de două ori la suc se și duceau! (râde)

"Am primit amenințări când am jucat la Rapid"

 Care sunt trăirile unui fotbalist?
Nu e ușor, poate lumea vede altfel din exterior, ca și cum ar fi o viață minunată și ne invidiază, dar este o încărcătură psihică foarte mare. Uite, îți spun cum e la mine. Dacă fac un meci prost și nu câștigă echipa, toată săptămâna nu îmi merge bine.

Toți copiii se apucă de fotbal cu gândul că vor ajunge cândva ca idolii lor, care joacă la echipe de top din Europa. Ești dezamăgit că nu ai reuşit să ajungi la Barcelona sau Real Madrid?
Cel mai bine e să fii corect cu tine. E normal, toți tinerii își doresc să joace la echipe foarte bune, dar pentru a ajunge acolo ai nevoie de foarte mult talent și de foarte multă muncă. E foarte greu să ajungi la acel nivel...

Când erai mic și tu îți doreai la fel?
Îmi plăcea mult Real Madrid și Inter Milano. Dar consider că am ajuns la un nivel destul de bun.

Faima unui fotbalist te ajută sau dimpotrivă?
Eu zic că e bună, pentru că oriunde mergi ai ușa deschisă și foarte multă lume iubește fotbalul. Dar și la înfrângeri nu mai e totul așa roz. Îmi aduc aminte când eram la Rapid și nu era o perioadă bună, îmi era frică și să ies din casă. Pentru că acolo se punea multă pasiune și cunoaștem cu toții galeria Rapidului...

De ce spui că îți era frică să ieși din casă?
Pentru că auzeai tot felul de amenințări. Dar trebuie să înțelegi că și ei pun foarte mult suflet, dar niciodată nu s-a ajuns așa departe!

"Construiesc cartiere în România"

Care este cel mai amuzant lucru pe care l-⁠ai auzit despre tine?
Mereu când aveam meci cu cei de la U Cluj, galeria lor striga mereu că sunt gay, eram blond și aveam și plete. Mereum-a amuzat asta.

Cu cine ți-⁠ai dori să bei o cafea?
Cu Cristiano Ronaldo, nu doar pentru că este un fotbalist mare. Îmi plac mentalitatea lui și felul în care vede lucrurile.

Cum arată o zi din viața ta?
Jumătate din zi sunt la sala de forță și în rest cu familia. Pot spune că sunt obsedat de mișcare în sine. Când eram copil, în timp ce jucam fotbal, participam și la cros, la atletism, de mic am avut o capacitate foarte bună de efort. Țin minte că eram cu prietenii într-un parc și se ținea un cros. Ei, știind că alerg foarte mult, mi-au zis să particip! Nu am vrut, dar m-au forțat, eu eram în blugi, îmbrăcat de stradă, totuși am alergat și am terminat pe locul 2. După o lună de zile m-am calificat la faza pe județ, dar fix în ziua în care se ținea competiția eu aveam meci la fotbal!

Și ce ai ales?
Nu am vrut să merg! Dar a venit directorul de la școală și a zis că mă exmatriculează dacă nu particip la cros la Cluj! Nu am avut încotro și m-am dus, iar antrenorul de la fotbal era supărat pe mine. La Cluj, din 500 de oameni am ieșit pe locul 22, alergam foarte bine, dar atunci m-am hotărât că nu vreau așa ceva, a fost doar o întâmplare. Am rămas la fotbal.

În ce ai investit banii câștigați din fotbal?
Construiesc cartiere în România, mă ocup de imobiliare, case, blocuri, și îmi merge foarte bine. Nașul meu m-a îndrumat către afacerea asta, sunt și asociat cu el. 

La 24 de ani ai ajuns în curtea lui Schalke, ai conștientizat atunci pasul făcut?
Nu, doar acum realizez la ce nivel am ajuns, alături de ce jucători am avut plăcerea de a juca. Dacă aș putea da timpul înapoi, mi-aș dori să schimb modul de a gândi de la acea vreme, și dacă aveam mentalitatea de acum, lucrurile ar fi stat altfel acum.

Dar ce ai simțit atunci când a venit oferta?
Țin minte că m-⁠a anunțat președintele că trebuie să plec în Germania. Eu eram foarte atașat de CFR și plângeam, nu voiam să plec! Am avut o discuție cu cei din conducere și mi-au explicat că e vorba de foarte mulți bani, iar clubul nu își permitea să refuze, era bine și pentru mine, dar și pentru ei.

Dar Schalke era o echipă foarte bună atunci!
Da, am ajuns acolo chiar în anul în care am jucat cu ei în semifinalele Ligii Campionilor împotriva lui Manchester United. Aveam o echipă foarte bună, împărțeam vestiarul cu jucători precum Neuer, Raul sau Huntelaar. Mă simțeam mic în vestiar! (râde) Glumesc, m-am simțit foarte bine pentru că am ajuns la concluzia că fotbaliștii mari au și un caracter frumos și nu întâmplător ajung la un asemenea nivel.

Ți-⁠a schimbat viața transferul în Germania?
Da, din toate punctele de vedere. Eram privit cu alți ochi, eram convocat meci de meci la echipa națională, a fost o perioadă bună.

Ai observat diferența la nivel de fotbal dintre România și Germania?
O diferență foarte mare! Începând de la centrele de copii și juniori, la infrastructură... Când vorbești despre o echipă care în Germania are buget de 100 de milioane de euro, pe când în România doar 2-3 milioane, asta spune tot!

"Uitați unde a ajuns Rapidul fără Copos!"

Ce s-⁠a întâmplat de nu ai evoluat mai mult la Schalke?
A fost vina mea! Nu am reușit să mă impun, erau jucători de mare valoare, chiar dacă mă pregăteam foarte bine. Dar pe postul meu erau Draxler, Farfan, Jurado, super-jucători! Eram conștient că e foarte greu să joc, nici nu am avut răbdare, de aceea am vrut să plec, eram încă în contact cu echipa națională și aveam nevoie de meciuri ca să nu o pierd! A fost o decizie pe care am luat-o atunci, asta e, regret că am plecat din Germania.

Și ai plecat împrumut la Rapid...
Am avut o discuție cu Răzvan Lucescu, care știam că va merge la Rapid, aveam o relație foarte bună, și așa am venit. I-am promis că unde va pleca voi merge după el. Dar nu regret asta! Dânsul mă suna în fiecare săptămână, întreba de mine când am fost Germania, mai venea și acolo și discutam. Este un antrenor foarte bun!

Ce relație ai avut cu Copos?
Din punctul meu de vedere, a fost un om extraordinar, care tot ce mi-a promis mi-a dat. Toată lumea îl hulea, nu avea cuvinte foarte bune despre dânsul, dar uitați unde a ajuns Rapidul! Era un om care iubea foarte mult fotbalul, trăia pentru el, a băgat foarte mulți bani în el, dar din păcate lumea nu a apreciat asta...

Te așteptai ca Rapidul să nu mai existe?
Nu! Când am fost eu acolo, cred că era clubul care plătea cele mai mari salarii în România, nicio secundă nu m-am gândit că se va ajunge la așa ceva. După ce am plecat eu, cred că la jumătate de an au început să fie probleme.

Ai dat 11 goluri în 42 de meciuri în tricoul Rapidului, a fost cea mai bună perioadă a ta?
Atât de multe meciuri am jucat într-un an?! (râde) Din punct de vedere fotbalistic a fost un an foarte bun, aveam o echipă fantastică și era o atmosferă excelentă în vestiar. M-am simțit foarte bine la Rapid.

"Nu am avut talent, dar am muncit enorm"

La nici o lună după ce ți-a expirat împrumutul la Rapid, ai ajuns la CFR Cluj...
 Înainte să îmi expire contractul am avut o discuție cu cei de la CFR. Am discutat înainte și cu Copos, voia să mă cumpere de la Schalke, dar CFR-ul câștigase campionatul și urma să joace în Liga Campionilor. Am decis că e mai bine să merg la Cluj.

De ce nu te-⁠ai întors la Schalke? Nu te-⁠au mai dorit?
Am avut o discuție și cu cei de acolo și antrenorul de atunci mi-a spus că dacă vreau să vin trebuie să lupt pentru un post de titular, dar am decis că e mai bine să mă întorc acasă. Așa am decis atunci, poate am greșit, poate nu...

Cum ai ajuns la CFR au început accidentările...
Din păcate, am fost un om foarte ghinionist, am avut trei accidentări foarte serioase la genunchiul drept, am calculat și am stat pe margine adunat cam 2 ani. Asta face parte din fotbal, am crezut mereu că o să revin și asta m-a ajutat.

După aceste accidentări genunchiul tău drept mai poate?
Poate, poate! (râde) Eu sunt un om care muncește enorm și am tras foarte mult la fiecare refacere. Cunosc foarte mulți fotbaliști care după accidentări serioase nu au mai reușit să revină la un nivel bun. Dar eu nicio secundă nu m-am gândit la asta, pentru că sunt obsedat de muncă, asta e cea mai bună descriere a mea! Nu am fost niciodată un super-jucător, un mare talent, dar prin muncă am reușit să depășesc foarte mulți jucători care erau mai talentați ca mine.

"Andone m-⁠a salvat la Aktobe!"

A urmat aventura în Kazahstan. De ce tocmai acolo?
Știu că nu sună la fel de bine precum Spania, Italia, dar din punct de vedere financiar este foarte bine, nu se compară cu nimic. Nu e un fotbal mult sub România! Sunt două, trei echipe de acolo care s-ar bate lejer la campionat în Liga 1. Sunt echipe care au 20 de milioane de euro buget, vin jucători buni acolo, chiar și brazilieni. Ei suferă foarte mult la infrastructură, pentru că nu pun mult accent pe stadioane...

Ce a fost mai greu la adaptarea în Kazahstan?
Era foarte dificil să comunic, oamenii nu vorbesc engleză, sunt foarte reci. Lumea nu prea iubea fotbalul, acolo pe primul loc la sporturi este boxul și după ceva lupte tradiționale.

L-ai avut antrenor pe Ioan Andone și la CFR, și la Aktobe. Cum te-ai înțeles cu dânsul?
Am ajuns cu 2 luni și ceva înaintea dânsului la Aktobe și chiar mă gândeam "Doamne, ce bine ar fi dacă ar veni un jucător român aici", iar când am auzit că se vorbea de domnul Andone, eram cel mai fericit. Toate ședințele erau în limba română, mă simțeam excelent!

Dar de ce Andone a rezistat doar 4 luni pe banca kazahilor?
S-a schimbat primarul, iar acolo toate echipele sunt finanțate de stat, doar una are patron. Dacă se schimbă primarul, iar cel nou nu iubește fotbalul, se schimbă radical totul. Așa s-a întâmplat în cazul lui Andone și în cazul tuturor fotbaliștilor care eram acolo pentru că aveam salarii foarte mari.

"Sunt ca bumerangul, am plecat, dar mereu mă întorc la CFR Cluj. Mereu am spus că aici e casa mea, de asta am decis că e momentul să mă întorc să îmi încarc bateriile " Ciprian Deac

"Paszkany ține foarte mult la CFR"

Ai declarat ultima oară când ai plecat de la CFR că vrei să îți închei cariera la Cluj. Coincide asta cu întoarcerea ta la club?
Nu! Nici măcar nu sunt pe aproape de momentul ăsta! La cum îmi cunosc eu corpul, sunt sigur că voi mai juca foarte mulți ani. Nu m-am hotărât dacă să mai încerc în străinătate sau nu, dar sunt conștient că nu va veni Bayern Munchen după mine!

Cum era mai bine la CFR, cu Arpad Paszkany sau fără?
Cred că am jucat vreo 10 ani adunați la Cluj, sunt ca și acasă, mereu m-am simți bine aici. CFR m-a învățat să câștig trofee, iar financiar tot timpul am avut salariu foarte mare pentru România.

Te așteptai ca Paszkany să plece de la echipă?
A plecat? (râde) Domnul Paszkany ține foarte mult la acest club și la jucători, ne respectă enorm, am mai vorbit cu dânsul.

2
 meciuri a jucat Deac în Bundesliga la Schalke 04, 1-⁠3 cu Dortmund şi 0-⁠1 cu Hoffenheim, fiind schimbat de fiecare dată la pauză

"Am avut o copilărie grea, am muncit pentru tot ce am acum, dar niciodată nu am fost supărat pe părinți. Am înțeles foarte bine că atât se putea și nu știu dacă în viața asta o să le pot mulțumi pentru tot ce au făcut pentru mine" Ciprian Deac

"Nu mă mai gândesc la națională"

 Ce ai alege între banii din țările arabe şi performanța cu un club din Europa, dar pe bani mai puțini?
Eu cred că mai pot face față în Europa la un nivel destul de înalt. Dar după o vârstă începi să te gândești și la ce urmează după ce agăți ghetele-n cui.

Te mai aștepţi la o convocare la națională?
Nu, pentru că nu am fost convocat nici când am fost în formă foarte bună, când eram la Rapid. Atunci cred că eram unul dintre cei mai buni jucători din România la acea vreme. Mi-a părut foarte rău pentru că simțeam că pot să ajut echipa națională.

Ce părere ai de numirea unui selecționer străin la națională?
 Nu știu prea multe despre dânsul, dar la un antrenor contează foarte mult rezultatele. Eu zic că Daum trebuie lăsat acum până se încheie această campanie și după să se ia o decizie. Știu că toată lumea vrea rezultate și nimeni nu are răbdare, dar eu înțeleg foarte bine fotbaliștii care sunt la națională și știu că nu trebuie învinovățiți.

Era mai potrivit un antrenor român?
Eu am mare încredere în tehnicienii români, mie mi se pare că avem foarte mulți de o calitate mare, dar nu mă bag în asemenea discuții.

3.000.000 € milioane de euro a plătit Schalke 04 celor de la CFR Cluj pentru transferul lui Deac

Preferințele lui Deac

Cele mai bune echipe: Real Madrid și Inter Milan
Țara preferată: Germania, pentru stilul de viață, zici că sunt roboți, dar așa sunt și eu, știu ce fac toată ziua de când mă trezesc, am totul calculat
Mâncarea preferată: Pastele
Cel mai bun antrenor: Mourinho, nu doar că este un tehnician bun, dar și ca om este extraordinar, cel puțin așa spune lumea
Actorul preferat: Denzel Washington
Filmul preferat: Șapte suflete

CV Ciprian Deac

A jucat la: Unirea Dej (2004-2006), CFR Cluj (2006-2007, 2008-2010, 2012-2015, 2016-prezent), Oțelul (2008), Schalke 04 (2010-2011),  (2011-2012), Aktobe (2015), Tobol Kostanay (2016)

Debut în Liga 1: 06.08.2006, CFR Cluj - Unirea Urziceni 4-0 Meciuri/goluri în Liga 1: 183/30

Debut la echipa naţională: 03.03.2010, România - Israel 0-2 Meciuri/goluri la echipa naţională: 11/0

Palmares: 2 titluri de campion, 3 Cupe ale României și două Supercupe (toate cu CFR Cluj) şi o Cupă a Germaniei (cu Schalke 04)