Articol de Luminiţa Paul
joi, 16 martie 00:00
| DIN CUPRINS |
| Cum îi descrie Horia pe cei mai valoroși tenismeni ai momentului |
| Ce îl face pe Federer să fie diferit de restul jucătorilor din circuit |
| Mesajul pe care i l-a transmis Nadal după finala de la Jocurile Olimpice |
Luni noapte, Horia Tecău și partenerul său, Jean-Julien Rojer, au trecut în optimi de finală de perechea britanică Andy Murray-Dan Evans, 6-4, 6-3.
Încă o ocazie pentru român de a se înfrunta cu unul dintre campionii de Mare Șlem ai acestei perioade, actualmente chiar liderul mondial la simplu.
De câțiva ani încoace, în diferitele sale parteneriate, Horia i-a înfruntat și pe Roger Federer, și pe Rafael Nadal, și pe Murray sau Stan Wawrinka. Au fost, de fiecare dată, experiențe de ținut minte, pe care le poate descrie cu abundență de amănunte. Și de asemenea, povestește cum i-a perceput în teren pe acești adversari iluștri, ce l-a impresionat și cum se comportă aceștia. Pentru Tecău, idolul este Federer, de aceea spune cât de greu i-a fost să treacă de la admirație la dorința de a-l învinge. În același timp, dezvăluie că momentul cel mai profund l-a trăit alături de Nadal, după finala olimpică de la Rio, un meci memorabil despre care vorbesc mereu când se reîntâlnesc.
Cu Murray, dar și cu Juls pe teren, ei fiind prieteni foarte buni, a fost tot din clinci din acela: "Hai să-ți arăt eu cum se joacă dublu!". Pe serviciu, Andy nu este foarte puternic, dar pe retur este incredibil. Cred că reurnează mai bine decât toți. Nu există serviciu pe care să nu-l dea înapoi, iar dacă e un serviciu slăbuț, te atacă foarte bine, mai ales cu reverul. Și poate să schimbe direcția foarte repede și eficient. E greu de jucat împotriva lui când e la retur. Acel prim meci a fost în turul întâi, când amândoi erau motivați, și țin minte că a jucat bine și Kokkinakis.
Când am jucat cu Wawrinka, la Chennai, eram cu Yves Allegro. Eram la început...
Adică Allegro juca împotriva a trei elvețieni. A fost un meci foarte competitiv, fiind elvețieni... Niciunul nu voia să piardă, erau din aceeași țară, în plus – prieteni. Aveau întrecerea asta între ei, iar de partea noastră a fileului s-a simțit o tensiune, mai ales la el. Era un pic mai nervos decât de obicei. Am pierdut meciul acela. Eram neexperimentat. Mă gândesc acum... 2009. Mi se pare o distanță de ani lumină. Cum jucam atunci față de acum. Nu neapărat ca joc, cât ca înțelegere a lui.
L-am mai întâlnit când a jucat o dată cu Tsonga, eram la Montreal, și ne-au bătut. Cu Lindstedt eram atunci. E dificil să joci împotriva a doi jucători de simplu, pe care îi întâlnești în primul tur al unui turneu de Masters, când ei joacă de obicei un meci ca să intre în ritm și sunt motivați să câștige. Lovesc mingea bine. Apoi, după turul întâi, după ce poate au câștigat și la simplu, nu mai sunt atât de implicați și de interesați în victoriile de la dublu. Dar mereu în primele runde sunt motivați și aici a fost unul dintre acele cazuri: au scos tenisul bun din ei și noi nu am avut o replică pe măsură.
Un jucător complet... Uite, când pregătești un meci, te gândești la slăbiciunile adversarului, te agăți de ele. Or, el nu prea are așa ceva. E puternic pe ambele părți, cu accent pe rever, bineînțeles. Din spatele terenului generează o forță incredibilă din niște mingi de la care nu te aștepți la așa ceva. La fileu e mînaci, servește bine, de asemenea. Nu are părți slabe.
Da, îl las pe Federer ultimul. Am jucat odată pe iarbă, un singur set, la Queen’s. A fost un an în care a plouat foarte mult, el avea de disputat și două meciuri de simplu... așa că a renunțat până la urmă la dublu. Nu i-am simțit nivelul pe iarbă, punctele scurte... În schimb, ce am observat de atunci: că e foarte activ la fileu. Și nu te aștepți la asta de la el, e spaniol, joacă mult din spatele terenului. La simplu vine rar la fileu, dar când o face, vine bine și nu greșește niciun voleu. Totuși, nu crezi că poate fi atât de activ, să se miște atât de bine și să facă atâtea intercepții.
La meciul de la Basel, din 2015, îmi amintesc că greșea foarte mult, nu era într-un moment bun. Greșea mult cu dreapta, dar în continuare lovea în toate. Chiar dacă Marc juca un pic mai bine, el lua toate mingile din mijlocul terenului. De asemenea, un jucător foarte puternic pe retur, toate retururile veneau înapoi. Nu riscă, dar trimite înapoi, iar tu trebuie să fii puternic pe serviciu și pe voleu ca să te pui în avantaj. Plus că este un competitor foarte bun, nu-ți lasă nimic, niciodată. Se luptă pentru fiecare punct, are momente în care nu cedează nimic.
"E dificil să joci împotriva a doi jucători de simplu, pe care îi întâlnești în primul tur al unui turneu de Masters, când ei joacă de obicei un meci ca să intre în ritm și sunt motivați să câștige" Horia Tecău
El joacă din spatele terenului, dar e o minge pe care nu o întâlnești în mod uzual la dublu. E un topspin înalt, departe de jucătorul de la fileu. De exemplu, dacă sunt la fileu și vreau să fac intercepția la el, trebuie să plec foarte devreme. Are și abilitatea să schimbe direcția în ultima secundă, vede sau anticipează că mă mișc.
La fileu, revin, e incredibil de activ și nu greșește niciun voleu. Chiar dacă nu pare că ar avea așa, o tehnică grozavă... fața rachetei e mereu îndreptată corect, e acolo unde trebuie să fie. Și e foarte curajos, își ia mult risc la fileu, deși n-ai zice... De asemenea, se apără cel mai bine dintre toți, se întinde și dă niște loburi incredibile, aproape de linia de fund, peste jucătorul de la fileu... Asta ne-a făcut și la Rio de nenumărate ori.
Da... Am jucat două meciuri cu el... Bine, Federer e idolul meu, e ceva mai aparte când joc împotriva lui. E ciudat, o experiență incredibilă să-l vezi jucând, dar trebuie să faci un switch și să încerci să-l bați. Înainte îți doreai să câștige toate meciurile pe care le joacă, acum vrei să-l învingi. În primul meci, când am jucat cu el la Brisbane, eram așa, un pic uimit, impresionat... wow, joc cu Federer, mă încălzesc cu el, îi returnez serviciul... Făcea niște execuții și îl admiram, apoi mă gândeam: "Stai, că nu trebuie, eu trebuie să-l bat, nu să-l admir". Adică "Schimbă-ți atitudinea și dorește-ți să câștigi punctul acesta, și meciul...". Am pierdut însă atunci. A fost și primul meu meci oficial cu Juls și îl țin minte, n-am cum să uit.
Apoi, la Dubai, când a intrat pe teren... lumea îl aclama. Dar asta se întâmplă oriunde în lume, trebuie să te aștepți ca lumea să țină cu el, nu cu tine. El poate să facă orice pe teren și e wow!, iar tu poți să faci la fel și... e liniște. Trebuie să accepți. Poate dacă se întîmplă asta des, cum e cazul lui Djokovici, să spunem, la un moment dat poate să devină frustrant, ești acolo, mai bine clasat decât el, și tot degeaba. Dar asta e, trebuie să accepți.
"Jucători ca Nadal, ca Federer, tot timpul au ceva de spus la final. Nu e doar: "Good match, thanks!", ci "Wow, ce experiență" sau "ați jucat foarte bine", "succes la următorul meci, sunteți în formă, meritați să câștigați" Horia Tecău
Ca jucător... simți talentul în felul în care se mișcă pe teren. Simți și că nu este foarte calibrat pe jocul de dublu, retururile, spre exemplu, nu sunt foarte precise. Sigur, dacă s-ar antrena special, cum a fost pentru Cupa Davis sau Jocurile Olimpice, atunci le dă, sigur, dar așa... îl mai prinzi. Simți că returul de rever nu e atât de precis și că poți să-l ataci acolo, nu ca la Wawrinka sau la Murray, la Federer știi niște lucruri...
Da, țin minte ceva de la Dubai: am avut minge de meci, eram la avantaj. Îmi servise foarte variat, și la T, și în afară, dar cu al doilea numai în corp și câteodată kick afară. Repet, era minge de meci pentru noi, a ratat primul serviciu și mi-am zis: "A, cu al doilea n-a dat T tot meciul, doar n-o să dea acum!". M-am așezat să mă trag cu dreapta și... mi-a dat T, linie. Astea sunt niște lucruri pe care jucătorii nu le fac de obicei. Nu și-ar asuma un asemenea risc, dar pentru el nu e vorba despre asta. Pentru el este un mod de a surprinde. Și o face cu încredere. Iar faptul că l-am învins în meciul acela înseamnă ceva pentru mine, dincolo de admirație.
Da, ei respectă mult asta, atitudinea, lupta... Jucători ca Nadal, ca Federer, tot timpul au ceva de spus la final. Nu e doar: "Good match, thanks!", ci "Wow, ce experiență" sau "ați jucat foarte bine", "succes la următorul meci, sunteți în formă, meritați să câștigați". Dar, rememorând acum, cel mai deep moment, dintre toți, l-am avut cu Nadal după finala de la Rio.
A fost un meci intens și disputat pentru toți. Un meci în care toți patru ne-am ridicat nivelul astfel încât să ajungem la capacitatea maximă și a ieșit ceva foarte bun. Atunci lupta e intensă și plăcută și pe teren tu simți asta, că faci parte dintr-un meci memorabil. Și după, rămâi cu senzația asta. Am trăit această experiență alături de Florin, el și Marc. Și ne întâlnim după aceea la Cincinnati sau la US Open, ne salutăm și vorbim despre acel meci. A fost ceva incredibil chiar și pentru el. Am fost surprins, am simțit asta, dar vorbind apoi cu el la Cincinnati, "ce luptă, ce meci a fost", am simțit cât de important a fost și pentru el.
Da, ei, când joacă dublu, își respectă adversarii și joacă full. Pentru că mai sunt alți jucători care poate nu-și dau tot interesul, joacă strict pentru două seturi de tenis, în loc de antrenament. Ei, în schimb, știi că joacă să câștige și asta și vrem, până la urmă. După ce am jucat cu Nadal la Rio, simțeam că pot să mă bat cu oricine din spatele terenului, aproape că mă apuc de simplu! E sentimentul acela că mai dificil decât ce am jucat nu se putea pentru mine, să stau și să joc raliuri din spate cu Nadal și să găsesc soluții, să-l depășesc, să dau loburi, să atac, mă forțează, îmi crește mie nivelul de joc.
Nu uit o asemenea experiență, am variante și în viitor, când mai sunt pus într-o asemenea situație. Sunt lucruri noi, pe care nu le-am mai întâlnit. Dar e un câștig, e clar. Și ei țin minte meciurile acestea, e incredibil, sunt foarte prezenți și atenți la detalii, pot să-ți povestească mai târziu, și pentru ei e mai mult, se bucură de experiență și își aduc aminte de ea.
2014 Brisbane: Federer, Mahut-Tecău, Rojer 7-5, 7-6 (5)
2015 Dubai: Tecău, Rojer-Federer, Lammer 6-4, 7-6 (12)
2011 Queens: Tecău, Lindstedt-Nadal, M. Lopez 7-6 (3), abandon
2015 Basel: Tecău, Rojer-Nadal, M. Lopez 7-5, 7-6 (5)
2016 Rio: Nadal, M. Lopez-Tecău, Mergea 6-2, 3-6, 6-4
2009 Chenai Wawrinka, Scherrer-Tecău, Allegro 7-6 (5), 6-4
2010 Casablanca: Tecău, Lindstedt-Wawrinka, Allegro 7-6 (7), 7-5
2010 Washington: Wawrinka, Baghdatis-Tecău, Lindstedt 4-6, 6-4, 10-8
2011 Montreal: Wawrinka, Tsonga-Tecău, Lindstedt 6-4, 6-3
2017 Indian Wells: Tecău, Rojer- Murray, Evans 6-4, 6-3
2015 Indian Wells: Murray, Kokkinakis-Tecău, Rojer 6-3, 7-5
"Ei, cei mari, știi că joacă să câștige și asta și vrem, până la urmă. După ce am jucat cu Nadal la Rio, simțeam că pot să mă bat cu oricine din spatele terenului, aproape că mă apuc de simplu!"
Horia Tecău