Daniel Isăilă dă cărțile pe față: „Oameni de la FRF mă criticau că-l selecționez pe Ianis Hagi”

Daniel, ești plecat de doi ani din fotbalul românesc, vei continua să lucrezi în zona arabă, nu ți-e dor un pic de nebuniile din țară?

Nu sunt ipocrit. Contează și chestiunile financiare, dar, pe undeva, mi-am dorit și să stau o perioadă departe de incertitudinea și atmosfera din fotbalul intern. De la reprezentativa de tineret n-am plecat însă la prima chemare externă. Am mai avut inițial o ofertă din Grecia, am și fost acolo la discuții, dar am refuzat. Aș fi vrut să termin campania la U21. Contractul îmi expira în noiembrie 2018, cu posibilitate de prelungire la turneul final.

Dar în iunie 2018 s-a rupt filmul!

Am întrebat atunci conducerea federației dacă e mulțumită de activitatea mea. Răspunsul a fost pozitiv. În plus, urmau în toamnă meciuri decisive acasă, un program foarte favorabil pe care l-am obținut la insistențele mele după tragerea la sorți. Voiau însă să prelungim doar dacă ne calificăm. Însemna că doreau să aștepte finalul preliminariilor ca să ce? Așa că am hotărât să ne despărțim și să-mi văd de cariera și familia mea. Era vorba despre munca depusă și deciziile speciale luate la început de mandat, care s-au dovedit a fi corecte.

„Timpul mi-a dat dreptate în materie de selecție”

La ce te referi?

Când am venit, se terminase generația '94-'95, iar pe '96 și '97 era o gaură uriașă. Mai rămăseseră doar vreo trei jucători care evoluaseră și în campania anterioară: Nedelcu, Pușcaș, Nedelcearu. Nu exista încă nici regula U21. Și atunci m-am dus mai jos cu vârsta, la cei născuți în '98-'99, chiar 2000. Asta a fost cea mai inspirată măsură pe care am luat-o de când sunt antrenor. Mi-am asumat riscul, iar echipa a avut de câștigat.

Ai declarat la un moment dat că primeai mesaje de la diferiți oficiali din fotbalul românesc pentru a contesta selecționarea lui Ianis Hagi la U21. Ne poți spune numele unuia dintre critici?

N-am s-o fac niciodată. Nu-mi stă în caracter să dau astfel de detalii. Dar toată lumea mă critica pentru că-l aduc pe Ianis, deși nu juca la Fiorentina. Timpul mi-a dat mie dreptate. Au fost însă divergențe și din federație.

În ce sens?

Nu erau de acord cu selecția asta. Și nu numai a lui Ianis. Fiecare selecționer are de dus o piatră de moară în spate. Eram o fire deschisă și-i puneam însă pe toți în fața faptului împlinit. De exemplu, la începutul mandatului, i-am rugat pe cei din departamentul tehnic și de scouting al FRF să-mi prezinte câte o listă cu 33 de jucători vizați pentru lotul U21. Să-mi dau seama cum gândește fiecare. Diferențe uriașe! Asta pentru că nimeni nu s-a gândit atunci să propună jucători mai mici ca vârstă. A fost o muncă titanică pentru a structura lotul cu care am pornit la drum.

„N-aș fi acceptat niciodată acel tam-tam public cu Ionuț Radu în vestiar”

Te-ai lovit și de discursurile care invocau că-l superi pe Gică dacă nu-l bagi pe Ianis?

Eram poate influențat și de ceea ce se întâmpla prin tribuna oficială. Soția și fiicele mele stăteau acolo și auzeau tot felul de comentarii de la foști internaționali, jucători importanți. Dacă urăsc ceva în viața asta e ipocrizia, duplicitatea și falsitatea oamenilor. Când accepți să fii antrenor la U21 trebuie să accepți și criticile, dacă sunt obiective și nu se duc în jurul unor interese meschine sau prin spate. Sigur, nimeni nu e perfect, am și eu problemele mele. Iau și decizii greșite, dar mi le asum.

Ionuț Radu ar merita să urce la un nivel mai mare decât Genoa sau Parma?

E un tip cu personalitate. De-asta l-am și desemnat căpitan. Are însă nevoie și de un antrenor care să-i ofere încredere, să-l forțeze să joace. Concurența e foarte mare la vârf. Eu însă n-aș fi acceptat niciodată tot acel tam-tam cu Radu în vestiar. Sunt chestii care țin de intimitatea echipei. N-aș fi permis nimănui să filmeze și să prezinte public acele cadre dinaintea jocurilor. Aaa, un discurs după o partidă e altceva! Dar ce se întâmplă înainte e bucătăria internă a grupului și-l poate afecta pe jucător. Se pune o presiune uriașă pe umerii lui.

„M-am dus să-l cunosc pe Daum și m-am trezit la un interviu de angajare”

Ai mai avut la FRF și episodul în care ai refuzat să rămâi ca secund al lui Daum, postură pe care o avuseseși și la Iordănescu.

Acolo a fost o lipsă de comunicare între federație și Daum. M-am dus la întâlnirea cu el ca să ne cunoaștem și m-am trezit în fața unui interviu de angajare. Mă înțelesesem deja cu FRF la contract, perioadă, bonusuri, negociasem tot. Dar Daum mi-a spus la finalul discuției că o să mă anunțe peste o săptămână decizia lui. Atunci i-am și comunicat că-l ajut să nu se mai gândească, fiindcă plec eu.

Nu te-a surprins poziția federației?

Au ridicat din umeri. Mi-au zis: "Stai, nu te grăbi! Așteaptă!". Ce să mai aștept? Am considerat că e cel mai bine să ne despărțim. Cred că am luat decizia corectă atunci. Sigur, Daum n-a reușit în funcția de selecționer. Asta nu înseamnă însă că nu e un antrenor bun sau unul de la care ai ce învăța. Din contră, cred că am învățat destule de la dânsul, pentru că ulterior am trecut cu Daum și printr-un fel de interviu pentru numirea la U21. I-a plăcut modul meu de a gândi și am fost investit la lotul de tineret.

„Raț nedreptățit la Euro 2016? Să nu uităm în ce situație era la club!”

Mai doare înfrângerea cu Albania de la Euro 2016, unde ai fost pe bancă în calitate de secund?

Doare! N-a fost ușor să gestionezi un asemenea episod. Dar nici n-am văzut să se fi făcut o analiză obiectivă a acelei partide, pentru că a fost cel mai bun joc al nostru la turneul final. E drept, am evoluat bine și cu Franța în deschidere, dar am pierdut în minutul 90, iar acela a însemnat un moment psihologic important. Cu Albania, un adversar incomod, am comis o singură greșeală, la acea nesincronizare între Chiricheș și Tătărușanu, care a dus la marcarea golului. Am suferit la ultima pasă, Stanciu a avut vreo zece situații de șut, toate pe lângă, Andone a trimis mingea în bară.

Sunt doar observații estetice. Tabela ne-a arătat însă altceva, nu?

Corect, dar am dominat cap-coadă. Se mai întâmplă însă să și pierzi în aceste condiții. Nu ne-a făcut cinste acel rezultat. Dar uitați-vă unde jucau albanezii, titulari, și cât sufeream noi la acest capitol!

Raț trăiește și azi cu dezamăgirea că i s-a răpit postura de căpitan la meciul de deschidere cu Franța. De ce i s-a oferit atunci banderola lui Chiricheș?

A fost decizia lui nea Puiu. Probabil că Răzvan s-a simțit nedreptățit, dar să nu uităm că venea dintr-o situație dificilă la club. Nu juca, nu se pregătea cu echipa, se antrena separat. Și, cu toate astea, l-am selecționat având încredere în experiența lui.

„Am avut o afinitate pentru Budescu”

Isăilă admite că, aidoma oricărui antrenor, a avut și jucători favoriți, capitol la care l-a nominalizat pe Budescu. A lucrat cu "Sărmăluță" și la Astra, și la lotul național. "Un zăpăcit! Dar îl băgam mereu pe teren. Nu era ușor să-i convingi pe ceilalți să accepte superficialitatea lui la antrenamente. El face totul din plăcere. Când a venit la noi ca portar, Dani Coman îmi și zicea: «Cum poți să ai răbdare cu Budescu? Dacă eram antrenor, îl dădeam afară în secunda unu!». Și i-am explicat că pun în balanță ce face în partidele oficiale. E adevărat că are și momente de rătăcire în timpul meciurilor, dar asta se întâmplă tuturor. Pe genul acesta de fotbaliști trebuie să-i lași, să te faci că nu vezi uneori, să-i explici între patru ochi când greșește. Suferă dacă-i critici public", a punctat Isăilă.

"Am aruncat cu o sticlă, iar patronul a dispărut imediat din vestiar"

Tehnicianul evocă un episod tensionat din vremea când pregătea FC Brașov, la începutul carierei sale pe bancă, iar patronul "stegarilor" era Ion Nicolaie: "Era pauza unui meci, 0-0, jucaserăm prost. Nicolaie a apărut în cabină ca să țină un discurs de încurajare. Dar nu se pricepea la fobal. Mai mult stârnea amuzamentul jucătorilor și-i deconecta. M-am enervat, am ridicat tonul și am aruncat cu o sticlă. S-a speriat și a ieșit imediat afară. A stat la ușă până s-au calmat spiritele. Apoi a reintrat, a spus câteva cuvinte potrivite pentru băieți și a plecat. A fost altceva! Astea sunt însă reacții de moment. Trebuie să simți atmosfera și să știi cum să reacționezi".

"Oboseam eu când îl vedeam pe Răzvan Lucescu cum se pregătește"

Isăilă a avut o colaborare specială cu Răzvan Lucescu. A fost coleg cu el la Brașov, apoi i-a devenit secund sub Tâmpa: "Halagian ne-a pus colegi de cameră, că obișnuia să așeze jucătorii în funcție de posturile cele mai apropiate de pe teren. Oboseam eu când îl vedeam câte abdomene făcea în cantonament, fără niciun fel de aparate. Stăteam de multe ori toți după el și pe la antrenamente, fiindcă nu pleca până nu-și urma programul lui de recuperare. Ca antrenor, am apreciat la el cum își pregătea antrenamentele, discuțiile individuale sau de grup, prezenta detalii extraordinare despre adversari și era preocupat de o organizare foarte bună a jocului. N-ar trebui să ne surprindă că acum lucrează în Arabia Saudită. Nivelul intern a crescut enorm acolo, au voie cu opt străini și uitați-vă ce antrenori mari se perindă pe acolo! Sincer, nu sunt convins că azi am câștiga un meci cu Arabia Saudită la nivel de națională".

"Mi-a prins bine perioada de pauză din timpul pandemiei. De șase-șapte ani eram numai pe drumuri, ajungeam pe fugă acasă, dar acum am încercat să mă bucur cât mai mult de familie, de cele trei fete ale mele. N-a fost ușor, dar caut mereu să iau lucrurile pozitive din fiecare situație"

"Orice e posibil până la finalul sezonului în lupta pentru titlu dintre CFR și Craiova, fiindcă meciurile oficiale și competiția aduc alt tonus și altă încărcătură pentru jucători după perioada de pauză forțată"

"Pentru Pașcanu, venirea în România a fost un pas înapoi. Înseamnă că n-a reușit să se impună către prima echipă la Leicester sau eventual la o formație mai slab cotată din liga secundă engleză. Dacă n-a avut oferte, înseamnă că s-a întâmplat ceva acolo"

"Cea mai greșită decizie ca antrenor a fost când m-am dus la Tg. Mureș. Am preluat echipa cu o săptămână înainte de start, retrogradaseră și aveau obiectiv promovarea, dar fără bugetul și lotul necesar. Erau multe datorii la jucători, trebuiau să achite săptămânal vreo 200.000 de euro ca să nu fie depunctați. Am plecat după numai șase luni"

4 ania lucrat Isăilă la loturile naționale ale României: 2014-2016 asistent al lui Iordănescu la prima reprezentativă și 2016-2018 în fruntea "tricolorilor" U21

„Niculae mă credea fricos, i-am demonstrat că se înșală”

Fostul antrenor al Astrei vorbește despre viața tumultuoasă trăită pe banca giurgiuvenilor și-și întoarce privirea și către momente memorabile din cariera de jucător

Ca jucător, ai evoluat contra lui Inter Milano cu Brașovul și împotriva lui Liverpool în tricoul Rapidului. Care dintre aceste meciuri ți-e mai aproape de suflet?

Partida de pe "Anfield". O atmosferă incredibilă. La stadion ajungi pe niște străduțe înghesuite, era aproape pustiu când am ajuns cu echipa. Am văzut doar vreo 20-30 de oameni în tribună la momentul la care am ieșit pe gazon să-l vedem. La încălzire erau maximum 2.000 de fani, dar, cât timp ne-am retras la vestiare să ne luăm echipamentul de joc, arena a devenit arhiplină în numai câteva minute. Și e o acustică acolo de ți se face pielea găină când cântă suporterii.

Și meciul, terminat 0-0?

L-am avut adversar direct pe Patrick Berg, cehul. Un jucător fantastic, un fuleu extraordinar, un stâng incredibil. Alerga cu tine în spate. Mă mai uit uneori la rezumatul meciului. Le-am arătat și fetelor mele, dar au râs de mine, că purtam niște tricouri lălâi. Așa era moda!

"N-am regretat niciodată că am plecat la jumătatea campaniei de la naționala U21. Eram convins că se pot califica. Am crezut foarte tare în acel grup. Toate așteptările se îndreaptă către ei la prima reprezentativă, dar lucrurile trebuie abordate cu răbdare" Daniel Isăilă

„Ne-am luptat de la egal la egal cu Lyon”

Eliminarea lui Lyon când erați pe banca Astrei. Alt moment de referință, nu?

A fost un succes extraordinar să scoți o echipă ca Lyon, care ani la rând fusese nelipsită din grupele Champions League sau Europa League. I-am dominat acolo o repriză întreagă. Apoi, e drept, am beneficiat și de șansă la retur, au avut o bară la 1-0 pentru ei. Dar ne-am luptat de la egal la egal cu o forță a continentului. Play-off-ul cu Lyon face parte dintre performanțele obținute la Astra, care m-au întărit și mi-au dat personalitate ca antrenor. M-au consacrat.

Ai avut însă o relație destul de aspră cu patronul Ioan Niculae.

După primul meci declara că sunt un antrenor fricos. Venisem cu două zile înainte de turul semifinalei de Cupă cu CFR Cluj, în Gruia. Ei au luat un cartonaș roșu prin minutul 60, s-a terminat 0-0 și m-a acuzat că n-am riscat pe ofensivă. Dar făcusem deja două schimbări, erau pe teren alți doi jucători cu probleme și am operat ultima modificare abia în ultimele zece minute. După trei zile însă, Ceahlăul ne-a condus acasă cu 1-0, am întors la 2-1 până la pauză, cu două schimbări făcute rapid, și și-a schimbat discursul: "Mi-ai demonstrat că nu ești fricos".

„Eram câștigătoarea Cupei și-am plecat în pregătiri cu 12 jucători”

Adică la polul opus!

Trecea ușor de la o extremă la alta. E foarte critic, nu are răbdare, dar trebuie să iei oamenii așa cum sunt. Ne-am despărțit amiabil prima dată, apoi mai puțin elegant, fiindcă nu ne-am înțeles la partea financiară și am ajuns la comisii. Astfel de probleme sunt însă inerente și într-o familie. Mai apar divergențe, fac parte din viață. Important e să existe respect și să poți păstra niște relații umane firești.

Când ai plecat însă de la Astra ultima dată ai spus că ai făcut-o cu un gust amar.

Avusesem o discuție din care reieșise că vom continua împreună. Pierdusem acasă cu Viitorul și atunci i-am zis multe lucruri. De exemplu, am explicat că nu e normal să pleci în pregătiri cu 12 jucători. Și aveam postura de câștigătoare a Cupei și vicecampioană! La Supercupă am trecut pe foaie doar trei rezerve, dintre care Oros abia venise cu o zi înainte. Iar pentru Gavrilaș discutasem cu arbitrul să aibă tricou și de portar, și de jucător de câmp, să poată intra oriunde la nevoie. Așa am luat trofeul, așa i-am scos și pe Lyon. Au apărut accidentări, lipsă de soluții în lot, iar când le-am expus pe toate s-a produs despărțirea.

„M-aș implica financiar pentru renașterea lui FC Brașov”

Daniel Isăilă are nostalgia vremurilor petrecute la FC Brașov, ca jucător și antrenor, iar dispariția "stegarilor" nu-l lasă indiferent: "Aș accepta să sprijin financiar la relansarea clubului, cu condiția să fie însă un proiect sănătos, luat de la zero. Exemplul cel mai bun e ceea ce a făcut Hagi cu Viitorul. Din păcate, acolo a trebuit să iasă din Constanța, fiindcă n-a putut face același proiect cu autoritățile locale la Farul, unde a crescut. Sunt multe piedici, oameni care-și bagă nasul doar să profite. Sunt multe cluburi susținute de Primării sau Consilii Județene, iar când pleacă unii și vin alții neinteresați de fotbal echipele dispar. Ar trebui făcute contracte pe 100 de ani, să respecte condițiile indiferent cine vine la conducere".

"Uitați-vă la Ungaria ce investiții extraordinare face în sport! Iar noi suntem cu palma-n fund și pretenții o mie! Dacă vin maghiarii și investesc la Ciuc și la Sf. Gheorghe, gata, ne vindem țara! De ce nu facem noi? Cine ne oprește?"

2e numărul trofeelor cucerite de Isăilă ca antrenor, Cupa și Supercupa României, ambele cu Astra, în 2014