Fotbalist! Antrenor! Profesor de chimie! DAR MAI ALES ARBITRU! » Ioan Igna la 80 de ani: „Ca jucător am fost neserios, delăsător! Ca arbitru am fost super-profesionist"

-Domnule Igna, La mulți ani! De unde vreţi să înceapă povestea carierei dumneavoastră?
- De la cea mai frumoasă perioadă, cea de fotbalist la UTA.

- Mai frumoasă decât cea de arbitru?
- Da, fiindcă atunci toată lumea mă privea cu simpatie. Niciodată nu eram de vină, aşa cum, de exemplu, inclusiv în ziua de azi, se întâmplă cu arbitrii, ei mereu sunt vinovaţi de ceva!

"Am evoluat pe 9 posturi, doar portar și vârf n-am jucat"

- Aţi fost un fotbalist bun?
- Am avut talent, dar n-am fost serios. De mic eram pasionat să joc, mama îmi zicea că sunt rău fiindcă mă interesează doar fotbalul, tata mă lăuda, lui îi plăcea fotbalul. Am fost campion cu juniorii de la UTA, echipa în care am jucat n-a primit gol în acel sezon.

- Pe ce post aţi evoluat?
- Pe 9 posturi, toate în afară de portar şi vârf. Marea mea mândrie e că am jucat alături de nişte nume uriaşe. La UTA, am evoluat alături de Petschovschi şi de Formoti, după care am fost adversarul lui Dobrin şi, ulterior, l-am şi arbitrat. De arbitrat, i-am arbitrat şi pe Hagi şi Balaci. Am fost un pic deranjat că atunci când s-au făcut topurile cu cel mai bun fotbalist al secolului n-am fost şi eu întrebat.

"Am un meci și în echipa națională. Selecționer era Constantin Teașcă, mi-a zis direct că mă bagă extremă fiindcă am viteză bună și pot face treabă bună în bandă"

"Dobrin a fost ceva uluitor, n-am mai văzut niciodată așa ceva"

- Şi care credeţi că a fost cel mai bun?
- Topuri se pot face pe câte 25 de ani, nu să compari un fotbalist de azi cu unul de acum 50 de ani. Plus că Dobrin apărea în diverse comparaţii, nu poate să intre în discuţie el, Dobrin a fost ceva uluitor. Să joci fără să te uiţi la minge e realmente ceva ieşit din comun. Eu n-am mai întâlnit așa ceva!

- Aţi spus că n-aţi fost serios ca fotbalist!
- Da, din acest motiv n-am reuşit mare lucru. Am fost o fire comodă, nu eram profesionist. Vreau să le dau şi celor de azi exemplul meu. Am fost talentat ca fotbalist, am fost campion la juniori, am jucat 9 posturi, eram polivalent, dar n-am fost serios şi n-am ajuns nicăieri. Deci, iată că nu e suficient să ai talent! Apoi, ca arbitru am fost extrem de serios, ambiţios, profesionist sută la sută şi am ajuns sus.

"O discuție la ștrand m-a convins să devin arbitru"

- Aţi trecut ca arbitru direct din cariera de jucător?
- Nu! Am fost şi antrenor o perioadă. Iniţial, în judeţ, la Frontiera Curtici, apoi la Divizia C, la Gloria Arad. Cam un an şi jumătate, până am avut o discuţie cu cineva la ştrandul din Arad, acolo am fost convins să devin arbitru. Am avut noroc şi că la comisia de arbitri erau nişte oameni fantastici, George N. Gherghe şi Chiriac Manuşaride, plus secretarul general al Federaţiei, Ion Alecsandrescu.

"Într-un singur an am făcut saltul de la C la B şi de la B la Divizia A, cred că e un record în arbitraj. Şi, culmea, m-am şi trezit în 1977 delegat la finala Cupei României, pe Republicii, Steaua - Craiova, când l-am eliminat pe Sameş şi am dat două penalty-uri"

- V-a fost mai uşor ca arbitru decât ca jucător?
- Uşor? Arbitrajul e cea mai grea meserie din lume!

- E o exagerare sau alibiul preferat al arbitrilor?
- Nici una, nici cealaltă! Stai să-ți explic! Eşti în plin efort, trebuie să alergi, să vezi, să fluieri, iar dacă fluieri, imediat trebuie să ai o decizie. Credeți că e simplu să faci acest lucru? Câte meserii presupun toate aceste lucruri în același timp?

Repetiții la Sidney pentru Regina Angliei

- Și cum credeți că v-ați descurcat ca arbitru, dacă e să rememorați cariera pe care ați avut-o?
- Așa cum ți-am zis, am fost extrem de serios ca arbitru, şi din acest motiv am ajuns foarte sus.

- Cât de sus?
- Hai să-ţi povestesc cine a fost arbitrul Igna și la final îmi zici tu cât de sus am fost, e bine așa?

- E perfect, vă ascult!
- Prima delegare la un turneu de afară: Campionatul European de tineret, din 1980, din RDG. Am primit meciul de deschidere, RDG - Bulgaria, iar gazdele au pierdut 0-1. Mi-era şi teamă de ceea ce o să spună Rudi Glockner, şeful arbitrilor din RDG şi cred că era şi la UEFA. M-a felicitat, mi-a dat şi semifinală şi apoi am fost şi asistent la finală.

- Ce a urmat?
- Mondialul de tineret din Australia, din 1981, competiţie la care a fost şi România şi la care Gabor a fost declarat cel mai bun fotbalist. Cu un an înainte, aceeaşi distincţie o primise Maradona. Aici, am fost delegat la derby-ul Australia - Anglia. S-a jucat la Sidney, Regina Angliei era în oraș şi am fost instruiţi în ziua meciului, timp de vreo o oră, două, cum să facem plecăciunea în caz că vine Regina la meci, dar n-a mai ajuns.

"Am fost singurul arbitru român care a participat la toate competiţiile posibile: European şi Mondial de tineret, Jocurile Olimpice, Mondial şi European de seniori, Cupa Campionilor, Cupa Cupelor, Cupa UEFA"

- La Mondialul din 1986...
- Până acolo, am fost şi la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984. Am arbitrat derby-ul Brazilia - RFG 1-0, cu Dunga jucător la Brazilia, cel care peste 10 ani avea să fie căpitanul echipei ce cucerea mondialul din SUA. Şi abia apoi ajungem la Mondialul din Mexic. Chiar recent m-a sunat Haţegan, să-mi spună că se redifuzează acel meci de poveste Brazilia - Franţa, pe care l-am arbitrat!

"Băiatul lui Sepp Blatter își dorea să joace cu mine în echipă"

- Care sunt primele amintiri pe care le aveţi de la acel Mondial?
- Condiţiile foarte grele în care se jucau meciurile. Acel meci l-am arbitrat la Guadalajara, pe caniculă şi la o altitudine de peste 1.500 metri. Era şi o umiditate teribilă.

- Cum de a primit un român un aşa meci de 5 stele?
- M-au pregătit din timp, fără ca eu să ştiu. În fruntea arbitrilor erau un scoţian şi un irlandez. După ce am arbitrat bine în grupă un meci foarte dificil, RFG - Scoţia, m-au chemat la ei. "Ioane, dacă ar fi să primeşti un meci mai greu, cu cine ai vrea să colaborezi ca asistenţi?". Atunci limba oficială era franceza, eu le-am zis că aş prefera să-i am alături pe Lajos Nemeth din Ungaria și pe Vojtech Christov din Cehoslovacia. S-au mirat şi le-am zis motivul: cehul ştia cât de cât maghiară, eu la fel şi ne-ar fi fost mai ușor să ne înțelegem în tot acel vacarm. M-am şi mirat atunci de ce mă întreabă, luaseră în calcul încă de la acel moment să mă trimită la Brazilia - Franța, în cazul în care cele două urmau să câștige în optimi! Apoi, cu doar puțin timp înainte de meci, m-au chemat să mă interogheze pe un ton foarte dur!

"Lumea vine la stadion pentru Platini, Maradona și Zico, trebuie să-i protejez"

- De ce?
- Cu vreo câteva zile înainte de meci, după ce aflasem că urmează să fiu la Brazilia - Franţa, jucam fotbal, aşa obişnuiam noi, arbitrii, iar la acele partide venea şi băiatul lui Sepp Blatter (n.r. - la acea vreme secretar general FIFA). El voia mereu să joace cu mine în echipă. Mai avea un prieten, care era statistician la FIFA. L-am întrebat ce jucători sunt în pericol să fie suspendaţi dacă vor lua galben. El le-a spus şefilor ce l-am întrebat şi am fost chemat la raport.

"La penalty-uri, francezul Bellone a dat în bară, mingea l-a lovit în spate pe portarul Carlos și a intrat în poartă. Nu era specificat nimic în regulament, dar eu am trecut gol. FIFA mi-a dat dreptate și a introdus «regula Igna» după"

- Păi, chiar, de ce vă interesa?
- Aşa m-au întrebat şi ei, tonul lor fiind chiar unul foarte dur. Le-am spus că stadioanele sunt pline fiindcă oamenii vin să-i vadă pe Platini, Tigana, Zico, Maradona, Careca, Socrates şi să nu fac vreo gafă să acord cu multă uşurinţă un cartonaş galben unui astfel de fotbalist şi să-l scot din joc pentru meciul următor. Au început să râdă, li s-a destins fața. Mi-au acceptat argumentul!

- Toată lumea mulţumită după meci?
- Joao Havelange, brazilian, era preşedintele FIFA. Mi-au zis că în acea seară s-a uitat din nou la meci, cap-coadă, apoi li s-a adresat celorlalţi: "Igna n-a greşit niciodată împotriva Braziliei". Ştiţi ce notă am primit după acel meci? 9,1, cea mai mare din întreg turneul, iar partida a fost declarată cea mai frumoasă de la acel Mondial. A fost apogeul carierei mele de arbitru!

"În afara acelui legendar Brazilia - Franța, la Mondialul din '86 am mai condus o partidă care va rămâne în istoria fotbalului, RFG - Scoţia. Meciul a însemnat duelul Franz Beckenbauer - Alex Ferguson"

"Am ratat Cupa Intercontinentală fiindcă a luat Steaua Cupa Campionilor"

- Şi de ce n-aţi arbitrat finala dacă şefii FIFA au fost atât de mulţumiţi?
- Fiindcă exista regula că un arbitru nu poate conduce de două ori aceeaşi echipă la un Mondial, și eu arbitrasem RFG în grupă. În plus, ghinionul meu s-a numit şi că Steaua a câştigat Cupa Campionilor.

- De ce?
- Chiar Havelange mi-a spus atunci în Mexic 1986: "Ion, erai primul candidat pentru a conduce meciul din Cupa Intercontinentală, de la Tokyo, dar nu mai poţi acum fiindcă joacă Steaua, din România".

- În schimb, Europeanul din 1988 a fost mult mai controversat pentru dumneavoastră!
- S-au creat multe discuţii după semifinala RFG - Olanda. Am dat acel penalty la Van Basten şi am fost criticat gratuit, mai ales în România. A fost penalty de manual.

"Am avut o mare calitate ca arbitru. Datorită faptului că jucasem fotbal mulţi ani, jucătorii nu mă puteau păcăli cu niciun truc. Aşa cum mie îmi făcea semn Aurel Bentu să mă ridic când mai încercam să simulez, aşa şi eu îi simţeam imediat pe toţi pe care i-am arbitrat"

"La Coppa del Mondo 1990 n-am fost pentru că am împlinit 50 de ani, limita de vârstă de atunci, cu doar 4 zile înainte de startul turneului"

 "Nu cumva să ţineţi cu echipa şefilor, dar niciodată să nu greşiţi împotriva ei"

Igna dezvăluie ce sfaturi le-a oferit lui Hațegan și Kovacs, motto de la care susține că nici el nu s-a abătut în cariera internațională care a durat nu mai puțin de 14 ani

- Ați avut vreun motto după care să vă ghidați în arbitraj?
- Da, în privința meciurilor echipelor naționale. De fapt, le-am dat sfaturi în acest sens și celor pe care îi consider cei mai valoroși arbitri români din acest moment!

- Cine sunt cei doi?
- Hațegan și Kovacs. Am prevăzut că vor ajunge cei mai buni arbitri români şi nu m-am înşelat.

- Spuneți-mi sfaturile!
- Două sfaturi le-am oferit. Primul: să nu cumva să ţineţi cu echipa şefilor, dar niciodată să nu greşiţi împotriva acelei echipe. Al doilea: niciodată nu vă luaţi un arbitru ca model, ci aplicaţi de la cineva doar ceea ce vi se potriveşte. Şi eu eram invidios pe Otto Anderco, doream să am şi eu eleganţa lui, dar nu se putea.

"N-am fost și nici nu m-am simțit vreodată într-o competiție cu Nicolae Rainea. Nici n-aveam cum, fiindcă nu eram de aceeași vârstă"

Secretul prin care le-a câștigat respectul jucătorilor

- Ați avut jucător sau jucători care erau foarte greu de strunit?
- N-am avut așa ceva, dar aici intervine și calitatea, valoarea, flerul unui arbitru. Știți de ce fotbaliștii îmi acceptau deciziile? Pentru că eram mereu lângă ei când fluieram, fiindcă anticipam faza, de multe ori gândeam ca ei fiindcă proveneam dintr-un fotbalist care evoluase pe 9 posturi, știam ce urmează să se întâmple ca zonă de joc și eram acolo de fiecare dată. Dacă jucătorul te simte că ești aproape, îți acceptă decizia și te respectă. Dacă te vede la 20-25 de metri, normal că protestează și nu are încredere în tine.

- Acum e mai ușor de arbitrat decât în trecut?
- Nu! Acum e mai greu, așa cum în 1986 era mai greu de arbitrat decât în 1954, să zicem. Diferența dintre finalele Mondialelor din acei ani, la distanță de peste 3 decenii, a fost dată de viteza de joc și de talia și pregătirea superioare ale jucătorilor. Implicit, contactele sunt mai multe și, evident, mai dure, implicit mai greu de apreciat.

"M-am simțit jignit că nu eram delegat la Steaua - Dinamo"

- Nu e ciudat că între 1984 şi 1989 aţi condus un singur derby Steaua - Dinamo, deşi eraţi, de departe, arbitrul numărul 1 al ţării?
- Să fiu sincer, m-am simţit jignit. Dar am aflat că niciuna dintre echipe nu mă dorea la centru!

"Eu trebuia să fiu la centru la finala cu cântec Steaua - Dinamo din 1988. M-am accidentat și mulți au zis că m-am dat lovit, dar a fost ceva serios. Și la Euro '88 m-am dus nerefăcut, dar am făcut-o dintr-un orgoliu, pentru că era singura competiție care îmi lipsea din palmares"

- A circulat şi despre dumneavoastră, ca şi despre Rainea, legenda că aţi fost arbitrul italienilor, aflat în cercul lor de influenţă!
- A circulat, da, prostii! De fapt, notaţi meciurile Italiei arbitrate de mine. Grecia - Italia 0-0, Italia - Scoţia 0-0, Italia - RFG 1-2, Italia - Spania 2-2, Italia - Scoţia 1-1. Deci, am fost arbitrul Italiei?

"Ăsta a fost Igna..."

- N-a încercat nimeni să vă sensibilizeze cu nimic?
- Nu vreau să mă laud, vă ofer un singur exemplu. Eram în dimineaţa unui meci de cupă europeană. La 11:00 era plecarea, cu oficialul echipei gazdă, spre stadion, să facem inspecţia. N-a fost prezent la ora fixată, le-am cerut tuturor să urcăm şi să plecăm fără el. N-am stat la discuţie. Ăsta a fost Igna! Şi aşa le-am cerut şi elevilor mei să fie, oneşti şi cinstiţi!

- Aţi fost profesor?
- Da! Am predat la Şcoala 7 Medie din Timişoara.

- Ce materie aţi predat?
- Chimia!

- Un arbitru chimist. Dezvăluiţi-ne o combinație, un truc, ceva original din ce făceaţi în pregătirea unui meci pe care urma să-l arbitraţi!
- Fusesem delegat la un meci din cupele europene, la Dortmund. Marcel Răducanu era accidentat, avea ciupitură de menisc şi cei de la club l-au pus să stea cu noi, arbitrii, ajuta şi la traducere. Şi eu am început să-mi pregătesc meciul. «Marcele, tu ești cel mai iubit, dar nu joci, cine îţi preia acest rol?». Şi el îmi zice despre unul, Frank Mill. Apoi îi zic «dar parcă aveţi şi pe cineva care e recunoscut că e dur, joacă mai tare» şi el îmi spune «da, e fundaşul dreapta». Şi, la meci, prima intervenţie tare a fundaşului dreapta, pac, cartonaş galben. Apoi, Mill pe extremă, primul duel, am dictat repede fault pentru el, publicul era în picioare, aplauda şi era satisfăcut. Acesta a fost flerul meu, să nu-mi pun niciodată jucătorii şi publicul în cap.

Trei repere fabuloase

Igna deține un record uimitor: i-a arbitrat măcar o dată pe toți fotbaliștii, cu excepția lui Beckenbauer, care între 1975 și 1994 au câștigat Balonul de Aur, dar e și autorul unui gest sfidător la adresa lui Platini, ce a șocat toată planeta la Mondialul din Mexic 1986

1. A arbitrat 13 Baloane de Aur

"Știți care e concluzia carierei mele de arbitru? Mi-a spus-o cineva demult. «Măi, tu ai arbitrat 13 Baloane de Aur fără să le dai măcar o dată un cartonaș galben! Asta da performanță»", spune cu mândrie Igna. Totuși, 13 Baloane de Aur? Și statistica e cea care face lumină. Rând pe rând, de la Rummeningge la Stoicikov și Gullit și de la Paolo Rossi la Van Basten și Platini, 13 uriași jucători, care primiseră sau au urmat să câștige această dinstincție, au fost, la un moment dat, arbitrați de Igna. În cupele europene, la turneele finale de CM sau CE sau la Jocurile Olimpice. Și în afara acestora, pentru că Balonul de Aur s-a decernat multă vreme doar pentru jucătorii europeni, există alte nume uriașe pe care Igna le-a arbitrat. Iar exemplele încep cu Maradona și Zico!

2. Cum l-a umilit pe Platini

La Mondialul din Mexic 1986, Igna a produs un moment uluitor în timpul meciului Brazilia - Franța, un gest care a șocat întreaga planetă. L-a umilit pe marele Platini, vedeta francezilor și cel care venea la acel turneu final din postura de triplu deținător al Balonului de Aur.

Povestește chiar Igna: "Platini s-a apucat el să comenteze cine a fost delegat la meci, că nu e posibil să oficieze un necunoscut, că cine e Igna, că n-a auzit de el. M-a deranjat și mi-am zis «lasă că îți întorc eu serviciul». După ce a marcat golul prin care Brazilia a egalat scorul, 1-1, l-am pus să se întoarcă, să-i văd numărul, ca să notez numărul marcatorului. «Cum, nu știi?, toată lumea știe că joc cu zece» mi-a răspuns iritat, dar a fost nevoit să se întoarcă, deși evident că știam că el e decarul Franței. Am vrut să-i dau o lecție pentru ceea ce spusese înainte de joc".

3. Între doi titani: Maradona și Santillana + meciul care a schimbat strategia UEFA

În toamna lui 1987, Igna s-a aflat la centru într-un meci care a schimbat strategia UEFA în privința modului de desfășurare a Cupei Campionilor. Cum la vremea respectivă, la tragerea la sorți nu existau capi de serie, în chiar primul tur s-au întâlnit Real Madrid și Napoli. Campioana Spaniei versus campioana Italiei. A fost momentul în care șefii UEFA au realizat că nu se mai poate continua așa, mai ales că în turul de debut în acel an au avut loc dueluri de genul Lillestrom - Linfield, Shamrock Rovers - Omonia Nicosia, Aarhus - Jeunesse Esch. Și de atunci s-a introdus sistemul cu favoriți, realizați pe baza coeficientului.

În plus, acel meci a produs un duel între două legende ale celor două cluburi: Maradona la Napoli și marele Santillana, la Real Madrid, care s-au fotografiat înainte de startul meciului, alături de Igna, dar și de cei doi asistenți ai acestuia, Ion Crăciunescu și Mircea Neșu. Real - Napoli 3-1, din 1987, s-a jucat pe un Santiago Bernabeu gol, clubul spaniol fiind penalizat pentru incidentele care avuseseră loc în ediția precedentă, la meciul cu Bayern Munchen. La retur, pe San Paolo, în care au fost peste 83.000 de spectatori, s-a terminat 1-1. Real s-a calificat și a fost eliminată în semifinale de PSV, iar în cealaltă semifinală, Benfica trecea de Steaua, trofeul fiind câștigat de olandezi.

"Eu n-am intrat în scandaluri, nu le-am provocat, nu le-am promovat și n-am vorbit niciodată despre ele. Am încercat și cred că am reușit să fac din arbitraj o artă"

"Cel mai disciplinat jucător pe care l-am arbitrat a fost Dobrin. Nu cerea nimic niciodată, nu protesta, era în lumea lui de fotbalist imens"
Ioan Igna

CV. Ioan Igna, nr. 2 all-time în România!

În urmă cu 7 ani, Gazeta Sporturilor a publicat o mega-anchetă, care a desemnat, pe baza unor criterii alese în detaliu, topul celor mai buni fotbaliști, antrenori și arbitri români. All-time. Iar la categoria arbitri, Ioan Igna s-a plasat pe locul 2, peste Crăciunescu, Porumboiu, Balaj, Dan Petrescu "Fibră", Bentu, Xifando, Mircea și Marian Salomir. 

În punctajul pe care fiecare l-a acumulat s-a ținut cont de 15 performanțe: de la o finală de Campionat Mondial, European sau Champions League arbitrată, până la numărul de meciuri oficiate în Liga 1, prezența pe lista FIFA, dar și de câte ori a oficiat marele derby Steaua - Dinamo. Iar clasamentul de la acel moment a fost:

1. Rainea 87p
2. Igna 35
3. Crăciunescu 32
4. Porumboiu 21
5. Balaj 20,5
6. Petrescu "Fibră" 20
7. Corpodean 18,5
8. Xifando 17,5
9. Al. Tudor 17
10. Bentu 15

Din cele 15 categorii la care se putea puncta, Ioan Igna a bifat mai mult de jumătate. Iar palmaresul său e unul impresionant, mai ales pe plan extern:

• A arbitrat o semifinală de Campionat European, în 1988, Olanda - RFG 2-1
• A oficiat la returul finalei Cupei UEFA 1987, Dundee United  - IFK Goteborg 1-1 (0-1 în tur)
• A participat la Campionatul Mondial din 1986, unde a condus meciul declarat cel mai frumos al turneului, sfertul de finală Franța - Brazilia, câștigat la penalty-uri de europeni
• A arbitrat la o ediție de Jocuri Olimpice, Los Angeles 1984
• A fost delegat la un Campionat Mondial (1981) și European (1980) de tineret
• Are peste 200 de meciuri în Liga 1
• A fost nu mai puțin de 14 ani pe lista FIFA
• A condus de 3 ori Derby-ul Steaua - Dinamo
• Are o finală de Cupa României, Steaua - U Craiova 1-2, în 1977

Igna încă e ultimul arbitru de centru din România care a participat la un Campionat Mondial. Din Mexic 1986, țara noastră nu a mai avut niciun cavaler al fluierului care să ajungă la cea mai importantă competiție fotbalistică din lume.

4 arbitri români au oficiat la un Campionat Mondial: Costel Rădulescu (1930), Andrei Rădulescu (1970), Rainea (1974, 1978, 1982) și Igna (1986)

2 arbitri români au bifat în carieră prezență și la Mondial, dar și la European: Rainea și Igna

CE SPUN DESPRE IGNA ARBITRII DE TOP AI ANILOR '80 

ADRIAN PORUMBOIU:

"Indiferent cum faci o ierarhie all-time în România privitor la arbitri, cum o învârți, ce criterii bagi, Igna n-are cum să nu fie între primii 3. După Rainea, despre Igna vorbesc cu cea mai mare admirație posibilă"

"Avea o calitate fenomenală, să pună în aplicarea legea avantajului. Era de manual ce făcea, un adevărat maestru și era o perioadă în care nu se putea reveni cu faza, așa cum e astăzi. De fapt, acum, arbitrii au copiuțele cu ei, pot reveni dacă nu iese avantajul, au cască în care să li se sufle și, dacă nu văd ceva, revăd faza la televizor"

"Îl respect enorm și pentru calitatea lui umană excepțională. A fost singurul, rețineți, singurul dintre foștii mei colegi, care atunci când a ajuns șef la CCA a căutat să fie corect și le-a transmis arbitrilor când veneau la Vaslui să arbitreze corect, nu cum le ziceau alții... Probitatea morală a lui Igna, atât ca arbitru, cât și ca președinte de comisie, nu e pătată nici 0,01 la sută"

ION CRĂCIUNESCU:

"Igna a fost modelul meu, de la el am învățat cele mai multe lucruri. M-a luat în brigada lui la meciurile internaționale, era de o rigurozitate ieșită din comun. Nu accepta întârzieri, nu accepta să se bea mai mult de un pahar de bere seara, era serios, decent în comportament. Într-un cuvânt, excepțional. Jos pălăria pentru un asemenea om"

"A fost la un nivel extraordinar ca arbitru și fiindcă el a provenit dintr-un fotbalist foarte bun, care chiar a cochetat cu naționala. A fost întotdeauna în slujba arbitrajului. A fost singura persoană care a lucrat la CCA și care n-a dorit să primească salariu. De la doi oameni am învățat ce înseamnă arbitrajul adevărat, de la Igna și de la George N. Gherghe"

"A avut mereu ochi la arbitri, de fapt, când era la mine în comisie, el l-a descoperit pe Hațegan. M-a sunat și mi-a zis că e un băiat la Arad cu mare potențial. Am mers imediat pe mâna lui și s-a dovedit că a avut dreptate. Am satisfacția că în dialogurile pe care le avem destul de des ajungem la aceeași părere referitor la anumite faze. Ultima dată s-a întâmplat acum câteva zile, după Dortmund - Bayern, când nu s-a acordat un penalty pentru Borussia la hențul lui Boateng. Și el, ca și mine, a zis că e penalty clar"