0 comentarii. Scrie și tu!

Horia Tecău a oferit un interviu de excepție pentru Gazetă: "Nu mergem la turnee pentru semifinale, ci ca să câștigăm"

Articol de ,
Joi, 27 Decembrie 2018

Din cuprins
E în căutarea unui antrenor
Cum arată o zi din viața lui
Ținte mari pentru 2019
Ce preocupări are în afară de tenis
Ce proiecte are ca ambasador UNICEF

Horia Tecău (27 ATP la dublu/33 de ani) abordează sezonul 2019 cu obiective înalte, pe măsura unui campion de Mare Șlem. A făcut o pregătire de iarnă nuanțată, cu o notă interesantă învățată de la Jim Courier.



2018 a fost un an complicat pentru Horia, accidentarea de la piciorul drept lăsându-l departe de terenuri pentru 3 luni, însă după revenire senzațiile bune și-au făcut repede loc. A încheiat sezonul în creștere, cu o finală de Masters 1000 la Paris, a ajuns împreună cu Jean-Julien Rojer la Turneul Campionilor ca rezervă, apoi a folosit timpul din off-season pentru a se pregăti, a se încărca în așa fel încât în noul an să fie nu neapărat cel mai puternic, ci ca să rămână sănătos și să poată controla accidentările.

A plecat deja spre Australia, primul turneu din calendar fiind cel de la Brisbane, dar a făcut-o cu entuziasm fiindcă îi place acea parte a lumii. Înainte însă, a vorbit pe larg pentru Gazetă despre beneficiile de a avea un antrenor și operațiunea de căutare a unuia nou după experiența cu Jeff Coetzee, despre cum se reglează de la distanță programele de pregătire între partenerii de dublu, despre lucrurile pe care s-a concentrat la antrenamente. Și despre ceea ce își propune nu doar pentru Brisbane, ci și pentru Australian Open și pentru oricare alt turneu la care se înscrie: să-l câștige. 

Horia, care ar fi momentul de vârf al lui 2018? Și care cel mai de jos?
Momentul de vârf ar fi finalul de an, faptul că am revenit după acea accidentare, care este punctul mai puțin bun din anul acesta. Revenirea, faptul că am avut un antrenor după mult timp. Nu mai lucrăm cu el pentru că Farah și Cabal și l-au dorit doar pentru ei. Faptul că am colaborat cu Jeff Coetzee ne-a ajutat însă pentru că ne-am luat unele informații, ne-a folosit și mie, și lui Juls, și ca echipă. Ne-a ajutat să ne găsim ritmul pe final de an, unde am avut un turneu la Paris foarte bun, și ca joc și ca înțelegere. Am încheiat anul pozitiv, într-o stare pe care o menținem. Am adăugat lucruri noi la jocul nostru și o înțelegere mai bună a lui. Unde aveam noi unele întrebări, ne-am răspuns la ele cu ajutorul lui.

Greu de găsit

Vă gândiți să vă luați un alt antrenor?
Da, suntem în căutare, vrem unul care să bifeze toate atributele pe care ni le dorim. Mă uimește că nu sunt atât de mulți în circuit pentru dublu. Eu, dacă m-aș lăsa acum de tenis, aș lua două-trei echipe într-o secundă. E greu de găsit...

Care ar fi explicația?
Mulți nu pot pleca de acasă atâtea săptămâni, cei care se retrag o fac pentru că vor să-și facă o familie, au călătorit suficient în viața aceasta, e greu să-l găsești pe acela care să și fie motivat să stea 25 de săptămâni în circuit, implicat la maximum, să facă și scouting foarte bun și să stea pe teren să te antreneze pe tine, pe Juls, să te ajute cu tot felul de lucruri, cum ar fi de racordat rachetele, organizarea lucrurilor, să fie și un bun motivator, să se potrivească și ca personalitate... Nici noi nu mai suntem în punctul în care luăm pe oricine. Ori e așa, ori facem noi un efort mai mare să ne ajutăm unul pe celălalt și o să mai vină și Victor Crivoi sau poate un prieten al lui Juls, care să ne ajute cu o părere din afară.

Cum e posibil ca o echipă să se antreneze separat, tu în România, Juls la Miami?
Suntem de cinci ani în această formulă, am petrecut perioada dintre sezoane și împreună, și separați. Știm cum e. Când suntem separați, e bine să avem un plan dinainte, comunicăm, știm unde suntem, ce ar vrea fiecare să îmbunătățească la celălalt. Ne punem de acord cu ele, cu modul în care să ne antrenăm și mai țineam legătura așa, la câteva zile. Ne întrebăm, cum te mai simți, ce mai e nou, program, turnee.

El a stat la Miami. O să fie mai adaptat ca tine la soare, la căldură, tu o să mai ai nevoie de câteva zile când ajungeți în Australia.
Sunt avantaje și dezavantaje. De exemplu, o știu de la mai mulți jucători, să te antrenezi în sală te ajută la joc pentru că în sală ai condițiile perfecte, nu bate vântul, nu ai soare, nu plouă și simți mingea foarte bine. În perioada de off-season făcută în sală câștigi foarte mult ca joc. Mi s-a întâmplat să merg la Miami, să stau două săptămâni, timp în care a mai plouat, să nu găsim un ritm la joc și să ajungem în Australia și să nu ne simțim în formă pentru că nu antrenasem ce ne-am dorit din cauza condițiilor de afară. Din sală pleci la cel mai înalt nivel al jocului, rămâne să faci adaptarea doar cu condițiile de afară. Dacă vrei să lucrezi la ceva, în sală faci lucrul acesta incredibil, de la Jim Courier am auzit prima oară acest lucru. El alegea de fiecare dată să facă off-season-ul în sală.

Sală și un antrenament de tenis

Cum se împarte o zi din off-season pentru tine, cât e pregătire fizică și cât tenis?
E perioada în care adaugi și îți întărești corpul ca să te țină câteva luni, dar eu mi-am schimbat un pic antrenamentul fizic. Nu mă mai antrenez atât de mult ca să rup și să fiu cel mai rapid, acum o fac să fiu mai rezistent, fac foarte multe exerciții de prevenire a accidentărilor, de controlare a accidentărilor mai vechi. A trebuit să mă rup de câteva ori ca să-mi dau seama de asta. Înainte îi ziceam preparatorului: «Tragem în iarna asta să fiu și mai rapid și mai puternic».

Iar acum?
Vreau să fiu sănătos, să pot să joc tot anul sănătos, după o anumită vârstă asta faci. Petrec același număr de ore în sală, numai că antrenamentele sunt un pic diferite. În partea de tenis, fac un antrenament pe zi, unul lung de două ore, două ore jumătate și apoi recuperare. Îți ia cam toată ziua, înainte nici nu știu cum reușeam să fac două de tenis și fizic și recuperare, nu știu unde le înghesuiam pe toate. Anul acesta am alt program, șase zile pe săptămână.

Unde începeți anul?
La Brisbane. Cel mai probabil apoi Sydney și Melbourne. Mai există o șansă să schimbăm Sydney cu Auckland pentru că primul este unul comun cu fetele, spațiul e mic, mă refer la sala de forță, la terenuri de antrenament și de multe ori nu ai pregătirea necesară jucând la Sydney, nu ai loc să te antrenezi. Te duci la sală și sunt două biciclete și 40 de doritori. Auckland e doar de băieți și ar fi mai mult loc. Tot zbori și la Auckland, și la Sydney.

2 a fost cel mai bun loc ocupat de Tecău în carieră la dublu, la finalul anului 2015

Ținte înalte

Care sunt primele obiective pentru această bucată de sezon?
La Australian Open mergem să câștigăm. Primele două turnee sunt de acomodare și încă de pregătire. Pentru că încheiem sezonul atât de târziu, ne luăm și un pic de vacanță, timpul e scurt pentru ciclul corect de pregătire, așa că el se suprapune și cu Brisbane și cu Sydney un pic. Abia apoi începem o descreștere a antrenamentelor ca să avem vârful la Melbourne. 

Și următorul când e?
După Miami. Până acolo doar joci și te menții cu pregătirea de acum, de aceea e important să o faci corect. Mergem să câștigăm clar, nu ne uităm la clasamente, la ce s-a întâmplat anul trecut, mergem cu acest țel, aceasta este motivația noastră. Nu merg la niciun turneu să fac turul al treilea, sferturi sau semifinale, mergem să câștigăm, aceasta este mentalitatea și atitudinea noastră. Am dat tot de când jucăm împreună. Probabil când vom simți că se schimbă această dorință, e momentul să facem altceva. Nu mă văd mergând la turnee ca să câștig două-trei meciuri, nu e visul nostru.

"Un antrenor trebuie să și fie motivat să stea 25 de săptămâni în circuit, implicat la maximum, să facă și scouting foarte bun și să stea pe teren să te antreneze pe tine, pe Juls, să te ajute cu tot felul de lucruri, cum ar fi de racordat rachetele, organizarea lucrurilor, să fie și un bun motivator, să se potrivească și ca personalitate.

Acum vreau să fiu sănătos, să pot să joc tot anul sănătos, după o anumită vârstă asta faci. Petrec același număr de ore în sală, numai că antrenamentele sunt un pic diferite"
Horia Tecău

35 de titluri a câștigat Tecău în cariera sa, două doar în 2018

Mereu aproape de cei mici

Horia Tecău are nenumărate proiecte dedicate copiilor, una dintre preocupările sale de dincolo de tenis

A fost primul jucător de tenis din România care a organizat pe cont propriu o întâlnire cu copiii la final de an. Un eveniment care a devenit tradiție și care de fiecare dată a luat altă formă. În 2018, cu ajutorul celor de la McCann PR, întâlnirea a avut loc pe patinoarul de la AFI Cotroceni, iar printre participanți au fost și 25 de copii de la Fundația Parada. 

De trei ori câștigător în turneele de Mare Șlem, Horia a preferat mereu să-i ajute pe cei mai mici. Proiectele sale din afara tenisului au legătură cu ei. "E o parte care a venit natural, e o completare a evoluției mele pentru că și în tenis am încercat tot timpul să-mi ating potențialul maxim. Nu sunt doar jucător de tenis, sunt și om și la fel, și în partea umană încerc să-mi ating potențialul maxim, să fiu un om mai bun", a spus el.

Cartea sa "Viața în ritm de tenis", care a părut în 2017, este dedicată tot copiilor. "Nu aveau prea multe informații. Eu dacă vreau să citesc despre experiențele din tenis ale marilor jucători mă duc si citesc cărțile lui Nadal, Sampras, Agassi, Federer, Djokovici, Murray, dar experiența de copil o găsești mai puțin. Sunt mulți care trec prin asta, cu părinți, cu antrenori care nu știu cum să le gestioneze situațiile și de acolo a pornit.

Îmi doream să scriu cartea aceasta, aveam ideile, dar decisiv a fost când m-am dus la o școală să stau alături de copii și să vorbesc despre ce probleme au ei. Să auzi de la o fetiță de 9 ani că are mari probleme în viață pentru că nu este susținută de părinți e complicat. Ei își doreau ca ea să facă școală, iar ea voia să facă tenis... M-a întrebat de patru ori cum să procedeze. Unii voiau să vadă poze cu mine, alții voiau să vadă performanțele mele când eram mic", a explicat jucătorul în vârstă de 33 de ani.

Conștientizarea problemelor

Relația dintre părinți și copii este una care-l preocupă pe Horia. "Am simțit că mulți dintre ei trec prin acea etapă cu părinții și nu știu cum să vorbească despre ea. Am trecut și eu prin ele, nici ai mei nu-și dădeau seama cum să reacționeze, dar au învățat pe parcurs. Sunt capitole și pentru părinți, ca să știe cum se simte copilul lor. Foarte puțini își întreabă copiii care sunt sentimentele lor", a spus el.

Reacțiile la carte au fost foarte bune, iar mulți au schimbat felul în care se raportează la cei pe care i-au adus pe lume. "Am primit foarte mult feedback din lumea tenisului. Mulți mi-au spus că și-au dat seama ce greșeli făceau, că puneau prea multă presiune sau că faptul că nu mai vorbeau cu copilul când pierde, nu erau supărați pe el, dar nu știau cum să o facă. Copilul percepea nevorbitul ca o distanțare, ca o neiubire, ca o pedeapsă. Părintele nu știa cum să i se adreseze". 

În paralel cu tenisul, Horia intenționează să dezvolte și alte proiecte. "Mai am timp și pentru proiecte și am văzut că din ce în ce mai mulți colegi de ai mei au activități cu cei mici și promovează sportul. E foarte important. Orice acțiune de genul acesta ajută și e bine și pentru noi să ne mai luăm mintea din joc, din performanță, să mai ieșim din încrâncenarea aceasta în care toată lumea vorbește despre câștig. E bine să fii cu picioarele pe pământ, e chiar de folos", a spus Tecău.

E nevoie de educație

Horia Tecău este ambasador UNICEF și a făcut multe vizite în satele din România. "Copiii sunt copii peste tot, că joacă tenis sau nu, că sunt la oraș sau la țară. Sunt copii. Și se joacă, cunosc ce cunosc, sunt veseli... și de asta îți dai seama cel mai bine când te duci într-un mediu defavorizat, vezi cum copilul acela de 6-7 ani e bucuros că iese la joacă, sau că își vede vecinul, sau că se joacă cu pisoii și nu are nevoie de prea multe lucruri.

Atunci realizezi că poate greșim noi mai mult aici, la oraș în anumite privințe", a subliniat Tecău. El spune că în acele medii e nevoie de multă educație. "Asta face UNICEF-ul în aceste medii defavorizate, oricât le-ai da familiilor de acolo, dacă nu-i educi, e degeaba, asta lipsește acolo".

"Scriind cartea am conștientizat mai bine toate aceste experiențe, iar la un moment tranziția la pasul de după carieră va fi mai ușoară, sunt niște etape care se întâmplă natural pentru mine. Nu înseamnă că o să renunț în curând, mai vreau să joc mulți ani la capacitate maximă"
Horia Tecău

 

Comentarii (0 ) Adaugă comentariu

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase