Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile despre sport și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

DA, AM ÎNȚELES
1 comentarii. Scrie și tu!

FOTO Înnebunită după papanași și gogoși! "Tigroaica" Majda Mehmedovici, interviu EXCLUSIV: "M-am îndrăgostit când am făcut primul pas pe teren"

Articol de Marian Ursescu, Roxana Fleşeru
Miercuri, 09 Mai

Majda Mehmedovici a povestit pentru Gazetă momente din viața sa, cariera ei, lucruri pe care nu le-a mai spus în România.
E înnebunită după papanași și gogoși, dar știe să spună stop.
Îi place să călătorească, iubește Brașovul, dar locul ideal în lume e orașul în care s-a născut: Bar. "Asta pentru că iubesc marea. Sunt copilul mării", spune ea.

Majda Mehmedovici a venit la CSM București după ce a evoluat nouă ani la Buducnost Podgorica, echipă cu care a cucerit de două ori Liga Campionilor.



"Am trecut prin momente uimitoare, nu am plecat pentru că eram nemulțumită, ceva din mine m-a împins să învăț ceva nou, să încerc să fiu Majda în alt loc. La Buducnost am jucat mult, eram o rotiță importantă din echipă și am vrut să mă testez, să văd dacă pot să fiu Majda la CSM sau oriunde altundeva. Țelul meu a fost devin mai bună și să încerc să câștig o medalie cu altă echipă", spune puțin nostalgică extrema stânga.

Jucătoare în vârstă de 27 de ani a ales CSM București și deși s-a adaptat mai greu, acum vorbește cu inima deschisă despre această experiență: "Nu regret deloc că am luat această decizie. Primul an nu se compară cu cel de-al doilea, în primul încerci să înveți câte ceva, să cunoști oameni noi, dar în acest sezon deja simt că Bucureștiul e casa mea. Dovada e că am semnat prelungirea contractului", a spus Majda.

La finalul săptămânii va juca al cincilea Final 4 al carierei și speră să pună mâinile pe trofeul prețios. Însă înainte de încleștarea de la Budapesta, muntenegreana în vârstă de 27 de ani a vorbit cu sclipiri în ochi despre sportul de care s-a îndrăgostit la prima vedere și pentru care are și acum aceleași senzații.

Majda, cum te pregătești pentru un Final 4?
Toată lumea are emoții, dar cel mai important e să ne pregătim individual și apoi pentru echipă. Împreună o facem de câteva săptămâni. Esențial este să avem mintea rece și inima în flăcări. Trebuie să mergem acolo și să nu jucăm cu presiune pentru că sunt ultimele două meciuri ale sezonului și fiecare fată trebuie să se bucure de timpul pe care-l petrece în teren pentru că multe dintre ele vor pleca și este ultima șansă ca această echipă să joace împreună.

Poți spune după un an că sunteți într-adevăr o echipă?
E greu ca într-un an să construiești o echipă, după părerea mea e nevoie de timp pentru a o construi, trebuie să treacă mai mulți ani pentru a spune că un grup e cu adevărat o echipă. La începutul sezonului au venit jucătoare noi, la fel în sezonul viitor vom avea altele, dar cred că în teren, în cele 60 de minute e o atmosferă incredibilă în echipă. M-am bucurat de fiecare moment alături de aceste fete, chiar dacă am avut și meciuri proaste am continuat să lucrăm împreună și am rămas unite, ceea ce e foarte important într-un colectiv.

Pe lângă jucătoare s-au produs și schimbări de antrenori. Cum e să te adaptezi la filosofia fiecăruia?
Da, nu cred că e bine să schimbi foarte des antrenorii pentru că te obișnuiești cu unul și apoi dintr-o dată vine altul, dar aste e. Suntem aici să lucrăm împreună, nu avem timp să ne adaptam prea mult, așa că trebuie să dăm de fiecare dată sută la sută la fel ca antrenorii ca să să reparam cât mai repede ce era de reparat și să arătăm bine pe teren. Am avut noroc pentru că sezonul acesta a fost Per pe care unele dintre noi îl știau de sezonul trecut.

CV Majda Mehmedovici

Extremă stânga, 27 de ani
S-a născut la Bar în Muntenegru
Performanțe cu echipele de club
- câștigătoare cu Buducnost a Ligii Campionilor în 2012 și 2015
- câștigătoare cu Buducnost a Cupei Cupelor în 2010
- campioana a Muntenegrului cu Buducnost de 10 ori
- campioana a României cu CSM București de 2 ori, Cupa României de 2 ori, Supercupa României de 2 ori
Performanțe cu echipa națională
- campioană europeană în 2012
- vicecampioană olimpică în 2012

Ai vreo prietenă în echipă, cu cine te înțelegi cel mai bine?
Sigur. Cel mi ușor atunci când vii la o echipă din altă țară e să ai pe cineva care vorbește limba ta, iar eu o am pe Grubisici. Din prima zi în care ne-am cunoscut ne-am înțeles, a fost mai ușor să-i explic ei sentimentele din teren și din afara lui. Pe lângă Gruba am prietene românce, străine, dar ca în fiecare echipă ai persoane cu care te înțelegi mai bine. Cel mai important este că nu există cineva cu care să nu mă înțeleg, și celelalte fete sunt la fel, de aceea am zis că arătam ca o echipă și sunt bucuroasă că e o atmosferă sănătoasă în teren și în afara lui.

După doi ani la CSM, știi ceva română?
Sigur. Nu credeam că pot ajunge aici, înțeleg destul de mult nu și atunci când cineva vorbește foarte rapid, dar înțeleg ce se vorbește, în schimb nu pot răspunde.

Vorbești cu fetele în română?
Da, când glumim, Dacă reușești să vorbești ceva în limba țării în care joci înseamnă că arați respect. Atunci când mergem la o cafenea sau restaurant încerc să comand în română, să spun mulțumesc. Mi-ar plăcea să știu mai multe cuvinte, dar e greu pentru că avem antrenor străin și jucătoare din alte țări, nu e prea mult timp pentru a învăța pentru că vorbim în engleză. În timpul liber o am pe Aneta Udriștoiu, ea e vecina mea și când vine la mine încercăm să vorbim în română.

Ai reușit să vezi și alte locuri din România în afară de București?
Îmi place să călătoresc și de fiecare dată când cineva vine cu o idee de loc unde să mergem nu stau să mă gândesc. Am fost la Brașov, la Sinaia, la Constanța și prin București. Mi-a plăcut ce am văzut.

Ai un loc favorit?
Brașov, pentru că e foarte frumos, nu e aglomerat, nu e trafic, e confortabil.

Ce te-a șocat când ai ajuns prima oară în România?
Nu m-am așteptat să fie atât de aglomerat în trafic. Știam că e un oraș mare, dar eu nu mai locuisem într-unul și nu știam că va fi așa. Prima oară când am aterizat și au venit să mă ia de la aeroport, să-mi arate apartamentul unde voi locui am fost puțină stresată pentru că nu credeam că pot să fac față traficului, nu credeam că voi putea conduce vreodată prin București..

Cât timp ți-a luat până te-ai adaptat, până ai spus că aici e casa mea?
A fost o perioadă mai lungă, dar am avut noroc cu Grubisici și atunci cu Carmen Martin și cu Linea Thorstensson. M-au ajutat mult și datorită lor m-am adaptat mai repede, sunt jucătoare cu experiență și schimbaseră câteva cluburi în trecut și știau cum e să te adaptezi la situații noi.

Ți s-a întâmplat să te oprească oamenii pe stradă, să te recunoască?
Da, mi s-a întâmplat chiar când am ajuns și erau câteva fete care spuneau "Uite, e Majda". Iar eu mă întrebam oare de unde mă știu de abia am venit. Bucureștiul e un oraș mare și e greu să te cunoască toată lumea, să se uite la handbal. Suporterii noștri sigur ne recunosc și sunt minunați, ne oferă atenție, merg la toate meciurile și la cele din campionat, dar și la cele din Ligă.

Ce mâncare tradițională românească ți-a plăcut cel mai mult?
Mâncarea noastră și cea din România seamănă, noi avem "sarmez", voi sarmale. Pentru mine mâncarea e foarte importantă, sunt fanul ei.

Ești atentă la ce mănânci, având în vedere că ești sportivă de performanță?
Da, uneori mă relaxez și îmi permit să mănânc dulciuri, dar înainte de meciuri importante trebuie să ai grijă cum te odihnești, ce mănânci.

Nu rezistă la papanași și gogoși!

În această perioadă stai departe de dulciuri?
Da, de ciocolată, prăjituri, de băuturi carbogazoase, nici în mod obișnuit nu consum. E important să am un corp neîncărcat, ușor. Suntem persoane mature și ne cunoaștem bine organismul pentru că avem corpuri diferite și știm cum trebuie să ne pregătim.

Care e plăcerea ta vinovată?
Papanașii. Îmi plac gogoșile, cred că aș putea mânca în jur de zece în fiecare zi.

Am vorbit despre mâncare, dar cât de important e aspectul psihologic în sportul tău?
Cel mai important, în final toată lumea muncește, e atentă la ce mănâncă, dar cea mai importantă e mintea. E foarte greu să te pregătești în acest domeniu și cred că sunt bună la a vorbi cu mine în momentele grele.

Cum a început povestea ta cu handalul?
Eram foarte tânără, iar mama era portar, și când am crescut ne povestea cât de frumos e să faci parte dintr-o echipă, cum handbalul e un sport frumos, dar sincer eram prea amică să înțeleg ce e handbalul. Mi-am dorit să calc pe urmele ei, dar din păcate în orașul mei nu aveam unde. După câțiva ani, pe când aveam 10 sau 11 ani au deschis o școală și am început să joc împreună cu băieții, am început cu fratele meu și de la primul pas pe teren m-am îndrăgostit.

A fost dragoste la prima vedere?
Da, sigur, iar acel sentiment pe care l-am avut atunci îl simt și acum când intru pe teren.

Așadar nu te-ai plictisit de el?
Nu, încă sunt îndrăgostită de handbal, încă joc pentru că îmi place și cred că mereu ai ceva de învățat de la alte jucătoare, de la antrenori. De aceea handbalul pentru mine nu e niciodată plictisitor pentru că în fiecare zi poți învăța ceva nou. A fost greu la început pentru că nu aveam o ligă, pentru că jucam alături de băieți, dar când mă uit în urmă nu-mi vine să cred peste ce obstacole am trecut, Apoi a trebuit să merg la Podgorica în fiecare zi timp de doi ani, mama mă ducea cu mașina. A fost greu pentru toată familia, dar până la urmă a meritat.

Numărul 77 pe care-l porți reprezintă ceva?
Nu. Când am ajuns la Buducnost mi-au dat acest număr pentru că era singurul care mai rămăsese și am marcat primul gol în Ligă și la finalul sezonului nu am vrut să-l mai schimb. Sper să rămân cu el până la finalul carierei.

Există vreo întâmplare amuzantă din vestiar din acești doi la CSM?
Au fost multe momente în care am râs. Spre exemplu săptămâna aceasta Oana Manea mi-a luat cheile de la mașină și m-am stresat mult, am crezut că le-am pierdut, mi-am întors geanta cu fundul în sus de mai multe ori și după câteva minute mi le-a arătat râzând, și i-am spus că nu a fost amuzant. Ne respectăm reciproc, am avut multe momente în care am râs, momente grele pe care a trebuit să le depășim, am crescut împreună.

Care a fost cel mai dificil moment peste care a trebuit să treceți?
Semifinala de anul trecut din Ligă pentru că în acel moment cred că meritam victoria mai mult, dar așa e în Final 4. Regret că nu am început mai bine meciul pentru că aveam o echipă puternică, dar așa e viața.

Familia ta o să fie prezentă la Budapesta?
Anul acesta din păcate nu pentru că tatăl meu lucrează departe, e în Congo lucrează în industria navală, iar mama nu mai lucrează, e acasă cu cele trei surori ale mele, cea mai mică are 14 ani. Avem o familie mare, mai am și un frate. O să-i am alături doar pe prieteni, iar familia mă va susține din fața televizorului.

"Sezonul acesta a fost a greu pentru că nu am jucat atât de bine pe cât puteam, am avut rezultate fluctuante, când sus, când jos, și de aceea sunt bucuroasă că până la urmă am ajuns să ne atingem țelul, ne-am calificat în Final 4"Majda Mehmedovici

Fetița, iubirea și ursulețul

Majda Mehmedovici este una dintre răsfățatele suporterilor români. Ultimul gest al acestora s-a întâmplat săptămâna trecută. După meciul cu Zalău. "O fetiță a venit la mine și mi-a adus un ursuleț din plus și mi-a spus în engleză că mă iubește, iar eu am răspuns în română: "Mulțumesc!" . Era atât de fericită că i-am vorbit în română. Multe fete au primit cadouri: ciocolată, flori. Sunt bucuroasă că pot face ceva pentru ei pe teren, că-i putem face fericiți într-un fel", a explicat Majda.

O ființă solară

Extrema stânga de la CSM București spune că din cauza antrenamentelor nu are prea mult timp liber, dar atunci când îl găsește îl petrece alături de unele dintre coechipierele sale. "Mai ales acum când e vreme frumoasă facem ceva împreună, putem să profităm de soare, să mergem pe jos pentru că Bucureștiul are parcuri senzaționale". Îi place soarele și în consecință și marea. "Orașul meu e pe malul mării, așa că sunt un copil al mării. Bar e locul meu preferat din lume. Chiar dacă e mic are foarte multe locuri frumoase, e o mare limpede și curată, plajele sunt minunate. Muntenegru e o țară mică, dar avem de toate, munte, mare, la distanța de două ore, așa că poți vedea de toate", a spus ea.

"De când există Final 4 am participat la toate, cu Buducnost și apoi cu CSM, și mă bucur că o să merg din nou acolo. Am evoluat împotriva celor de al Gyor în acest sezon, poate ne e mai ușor pentru că știm deja cum joacă, dar acum nu le vor avea în echipă pe Nora Mork și pe Tomori, așa că nu cred că va fi mai ușor, sunt o echipă care luptă, au un spirit incredibil și stiu cât de important este acest Final 4 pentru ele"Majda Mehmedovici

Ședință foto și shopping

"Îmi place să fiu cât mai feminină atunci când nu sunt pe teren, să port rochii, tocuri și să mă machiez", spune cocheta Majda. Ea a mai făcut un pas în această direcție participând la o ședință foto în țara sa. "E interesant să treci de la handbal în alt mediu și mi-a dat o energie pozitivă. Iar Sabin, un prieten, mi-a oferit o experiență frumoasă și o s-o repet după Final 4". Și ca porterul să fie complet, Majda adoră să meargă la cumpărături: "Ca oricărui femei, mai ales când plouă și nu am ce face mă duc la cumpărături. Niciodată nu sunt de ajuns gențile , pantofii pe care îi am. Mereu spun că nu am nimic cu ce să mă îmbrac și deschid șifonierul și cad hainele pe mine de cât de multe sunt".

Din poligon în finala olimpică

Chiar dacă are doar 27 de ani, Majda are în carieră multe momente de povestit. "Nu știu care e cea mai tare, poate Jocurile Olimpice în 2012, îmi amintesc când am învins Franța am trăit un sentiment incredibil, aveam doar 21 de ani, a fost ca un miracol pentru noi. Atunci când eram junioare nu aveam sala noastră, ne antrenam într-un poligon, care avea pe jos beton, iar de acolo să ajungi în finala olimpică a fost incredibil. Apoi cele două trofee de Ligă, a fost de asemenea uimitor. Pentru mine handbalul nu înseamnă doar trofee, medalii, bani, ci prieteni pentru totdeauna, am cunoscut oameni extraordinari și e un lucru pe care nu poți pune un preț", a explicat ea.

"Trebuie să ne concentrăm pe jocul nostru, pe echipa noastră și pe noi înșine. Acesta este lucrul cel mai important în Final 4. O să joc fără mască la Budapesta. Nasul meu e bine acum. Mi-am scos-o săptămâna trecută. E greu să joci cu ea, mai ales acum că e cald și tot aluneca, mă deranja" Majda Mehmedovici

"Medaliile sunt pentru familia mea"

Majda păstrează toate medaliile și trofeele cucerite în casa părinților săi din Bar. "Toate sunt pentru familia mea, nu pentru mine pentru că ei au renunțat la multe pentru ca eu să joc handbal. Au fost cu mine în fiecare zi, de la 12 ani și până acum, iar sprijinul lor este foarte important. Încearcă să fie mereu alături de mine, să urmărească meciurile și pentru ei e important. De fiecare dată când nu mai aveam forță ei au fost aripile mele care m-au dus mai departe. Ce-mi place la ei este că sunt realiști, atunci când am jucat prost ei mi-au spus-o mereu, ceva de genul: "Ai jucat foarte rău, dar mergi mai departe" . E important să ai cu tine pe cineva care-ți spune tot timpul adevărul", a spus emoționată muntenegreanca.

"Româncele să învețe limba noastră"

Din sezonul viitor numărul jucătoarelor din fosta Iugoslavie va crește, la echipă urmând să sosească Radulovici, Lekici și Cvijici. "Vom fi o mulțime de jucătoare balcanice. Am jucat aproape cu toate. Glumim și le spunem fetelor din România că trebuie să învețe limba noastră. Mă bucur că vor veni pentru că vin cu o altfel de energie. Sigur pentru mine o să fie bine pentru că o să vorbesc mai mult în limba mea. Cred că și spectatorilor români le plac jucătoarele din Balcani pentru că au pasiune pentru joc și dau totul pe teren", a spus Majda.

Adzici, omul care a șlefuit-o

Când vine vorba despre antrenorii care au avut ce mai mare influență asupra sa, Majda Mehmedovici nu ezită când trebuie să răspundă: "Dragan Adzici. A fost antrenorul meu de la junioare până la 24 de ani. M-a motivat să-mi depășesc limitele, m-a învățat multe. Iar după zece ani nu mai știam dacă e antrenorul sau prietenul meu. El a fost ca un tată pentru noi, îl uram, îl iubeam, dar datorită lui am ajuns unde sunt acum". Cum trebuie să fie tehnicianul ideal? " Îmi place când un antrenor e mai prietenos, dar știm că la antrenamente nu e prietenul nostru, e un job și după meciuri și antrenamente putem fi prieteni. E important pentru mine să am libertatea să spun ce îmi place, ce nu-mi place, ce mă deranjează", a detaliat Majda. 

27 de goluri a înscris în acest sezon de Ligă Majda Mehmedovici pentru CSM București

48 de goluria marcat Majda Mehmedovici în sezonul trecut de Liga Campionilor pe care CSM l-a încheiat pe locul al treilea

 

 "Fiecare dintre cele patru echipe va avea o motivație mai mare pentru că întreg anul ne-am antrenat pentru aceste două zile, toate vom avea emoții speciale și va fi foarte greu, dar la final sper că noi vom fi echipa care va face pasul în față"Majda Mehmedovici

Comentarii (1 ) Adaugă comentariu

Darius Vasile  •  09 Mai 2018, 19:49

Majda Mehmedovic ești o sportivă extraordinară și cea mai frumoasă și sexy din întreg lotul CSM-ului București!!!Mult noroc în Final 4!!!

Vezi toate comentariile (1)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase